News! Muzeul barajului de la Porţile de Fier I. Secrete despre insula dispărută Ada- Kaleh... la buna vedere!

Secrete despre insula dispărută Ada- Kaleh şi cum s-a construit cea mai mare hidrocentrală din România - ce ascunde Muzeul Porţile de Fier I

Muzeul barajului de la Porţile de Fier I îşi aşteaptă turiştii cu braţele deschise. Prezintă piese de istorie şi etnografie din zona Porţilor de Fier, exponate legate de construirea hidrocentralei de pe Dunăre, dar şi o moară de apă, considerată precursoarea turbinei moderne Pelton. Turiştii pot coborî în Sala turbinelor, unde se pot admira cele şase turbine Kaplan.

Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier I, o secţie a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier de la Drobeta Turnu Severin, a fost inaugurat în anul 1976 şi modernizat în 2001. În muzeu sunt expuse costume populare din zona Porţile de Fier, o bogată colecţie de ceramică şi o moară de apă, considerată precursoarea turbinei moderne Pelton, adusă din zona de nord a judeţului Mehedinţi.

Începerea oficială a lucrărilor la Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I a avut loc la 7 septembrie 1964. Această construcţie este simetrică şi identică, având două centrale hidroelectrice despărţite de barajul deversor, cu o lungime de 441 m şi 14 guri deversoare, înălţimea barajului fiind de 74 m. Lacul de acumulare format are peste 2 miliarde metri cubi apă şi o lungime de 120 km. Trecerea vapoarelor se face prin cele două ecluze construite simetric faţă de axul barajului. Sistemul de ecluzare este în două trepte după principiul vaselor comunicante (diferenţa de nivel a apei este de 30 m).

„Este o secţie care a fost gândită, concepută şi realizată cu mulţi zeci de ani în urmă ca o necesitate în primul rând pentru prezentarea în amănunt a zonei, pentru promovarea zonei şi pentru promovarea obiectivului de interes naţional, sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I. Secţia respectivă evocă şi aduce în faţa celor care ne vizitează obiective importante şi necesare a fi cunoscute în evoluţia regiunii Porţile de Fier sub aspectul biodiversităţii naturale, problematicii hidrologice, evoluţiei istorice a zonei, evocării şi păstrării în memoria colectivă a aşezărilor omeneşti, obiceiuri, tradiţii ale zonei şi, bineînţeles, pentru conservarea inventarului gospodăriilor multietnice din zona şi Parcul Natural Porţile de Fier”,

spune managerul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, Doiniţa Chircu.

Înainte de construirea Hidrocentralei de la Porţile de Fier I, Colectivul complex al Academiei Române a făcut cercetări complexe în zona viitorului lac de acumulare Porţile de Fier I. O parte din aceste cercetări au fost valorificate în cadrul expoziţiei. Zona Defileului Porţile de Fier a fost locuită încă din paleolitic. Cercetările au stabilit că aici s-au dezvoltat două culturi arheologice noi: Schela Cladovei în epipaleolitic şi Insula Banului în prima epocă a fierului. Expoziţia ilustrează faptul că aceste comunităţi umane au locuit aceasta zonă de acum 30.000 de ani până în zilele noastre. Acest lucru este demonstrat de o bogată ceramică aparţinând diferitelor culturi arheologice.

Baza de pornire a luptei împotriva statului dac

Zona aceasta a fost disputată de-a lungul secolelor de puterile militare care au acţionat pe acest segment al Dunării. În epoca romană, această zonă a jucat un rol important. Întărită cu numeroase fortificaţii, aceasta a constituit baza de pornire a luptei împotriva statului dac. Pentru a putea controla regiunea, romanii au construit un drum pe malul sudic al Dunarii, adesea tăiat în piatră, iar pe fluviu şi-au trimis o flotă militară. Armele de foc prezente în expoziţie sugerează lupta dusă de populaţia locală, ajutată de numeroase fortificaţii împotriva năvălitorilor. Primul aşezământ monahal din Ţara Românească a fost organizat în jurul Mănăstirii Vodiţa. Construită de călugărul sârb Nicodim în secolul al XIV-lea, aceasta a constituit un focar al ortodoxiei, care se opunea penetraţiei catolicismului în zonă.

Din expoziţie nu lipsesc obiecte din cultura Schela Cladovei, cea mai veche aşezare umană stabilă din Europa, aflată la marginea municipiului Drobeta Turnu Severin. Cei care trec prajul muzeului pot vedea aici şi un strămoş al turbinei moderne de astăzi, o moară de apă adusă din zona de nord a judeţului Mehedinţi, de la Isverna.

Un colţ din Ada-Kaleh

O parte din zona Porţile de Fier a fost disputată de cele două mari imperii ale vremii: Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. În acest sens, austriecii au construit în Insula Ada-Kaleh o fortificaţie de tip Vauban, dar insula a revenit Imperiului otoman şi aici s-a stabilit o comunitate turcească. După primul război mondial, statutul acestei populaţii era neclar. În 1923, reprezentanţii comunităţii turceşti au cerut ca insula să facă parte din statul român. Până la inundarea insulei de lacul de acumulare Porţile de Fier I, populaţia se ocupa cu turismul, cele mai căutate produse fiind dulceaţa de trandafiri şi smochine, rahatul turcesc, ţigaretele.

În amintirea insulei dispărute Ada Kaleh, în muzeu a fost amenajat un interior în stil turcesc, unde sunt expuse piese reprezentative pentru populaţia aflată la interferenţa imperiilor habsburgic şi otoman. Practic, muzeografii de la Porţile de Fier au reuşit să conserve şi să expună aici obiecte şi un interior de clădire, de construcţie de pe insula Ada Kaleh, adică să păstreze vie memoria unei insule care a ţinut mult timp o civilizaţie cu tot ceea ce o caracteriza. Vedem aici două paturi joase, cu o înălţime de maxim 20 de centimetri, în stilul nomad pe care îl aveau turcii şi legat de simbolul credinţei musulmane pe pereţi sunt agăţate câteva tablouri ce conţin sentinţe din Coran, precum şi micul covoraş de rugăciune pe care este ţesută Cetatea de la Meca, acolo unde s-a început propăvăduirea Islamului.

Un “Gibraltar” pe mijlocul Dunării

„Zona Porţilor de Fier a fost o zonă de graniţă, o zonă de interferenţă între Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman, a fost disputată de-a lungul secolelor fie de turci sau de austrieci. Şi insula Ada-Kaleh s-a aflat în acest sector al Dunării. De aceea, pe insulă au locuit şi turci şi austrieci. Când austriecii au stăpânit această insulă, au construit aceea cetate cu rol de apărare, care a fost strămutată în aval de Turnu Severin la Insula Şimian. Atunci când turcii au stăpânit insula Ada-Kaleh a construit cea mai mare moschee la nord de Dunăre, acolo a fost aşternut şi un covor cu greutate de 480 de kilograme, care avea ca dimensiuni 15 metri lungime şi 9 metri lăţime. Am considerat că merită ca în muzeul nostru să amintim despre această faimoasă insulă, care era considerată un adevărat Gibraltar pe mijlocul Dunării”,

spune Mariana Drăghia, muzeograf la Muzeul Hidrocentralei Porţile de Fier.



În acest interior în stil turcesc sunt expuse o parte din obiectele conţinute în fondul Ada Kaleh al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier: două lăzi de zestre sau sandâcuri cum le numeau turcii, în care îşi păstrau hainele sau obiectele de valoare, sahanuri adică vase pentru păstrarea mâncării (mâncarea se ţinea caldă în mangalul în care se prepara cafeaua la nisip), narghileaua cu care se pipa tutunul aromat.

Incursiunea în Muzeul de la Hidrocentrala Porţile de Fier I se încheie cu coborârea în Sala turbinelor, unde se pot admira cele 6 turbine Kaplan. Acolo se coboară cu un lift, circa 20 de metri şi dintr-o pasarelă, dintr-o sală special amenajată pentru turişti, ei pot obţine informaţii despre acest important obiectiv economic şi strategic al României, sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I.

by Corina Macavei

Sursa: http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/secrete-despre-insula-disparuta-ada--kaleh-s-a-construit-cea-mai-mare-hidrocentrala-romania-ascunde-muzeul-portile-fier-i-1_558546e8cfbe376e357985e5/index.html
------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------