Romania in contextul culturii megalitice, civilizatiilor stravechi. Istoria pierduta. Istoria interzisa. O imagine valoreaza cat o mie de cuvinte. Priviti cu deosebita atentie si multa luare aminte! ... Nimic nu este întâmplător! ... Vrei sa apreciezi? Distribuie si prietenilor! Multumesc! Admin

Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Translate / This page has a language translator on it so you can understand what is being talked...

luni, 24 noiembrie 2014

Fenomenul Tunguska by Natasa Galche. Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ. Pasărea de foc. Graalul rusesc.


Fenomenul Tunguska by Natasa Galche
- S-a scris mult despre el, dar adevărul începe abia acum să se lumineze -
Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ

 Soarele se pregătea să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de foc își face apariția, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană și se prăbușește cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele seismice înregistrate s-au sim­­țit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a auzit pâ­nă la o distanță de peste 800 de kilometri. În urma cioc­nirii cu solul, nu s-a format nici un crater, dar pe o su­pra­față de peste două mii de kilo­metri pătrați totul a fost culcat la pământ. Aproximativ 80 de mili­oa­ne de copaci au fost smulși din ră­dă­cini. Avusese loc așa-numitul "fe­nomen de la Tunguska”.

De-a lungul secolului, s-au ve­hi­culat zeci de ipoteze și posibile ex­plicații ale fenomenului petrecut în 1908 în în­de­părtata Siberie, înce­pând de la comete, asteroizi, fulgere globulare sau blocuri de gheață, pâ­nă la teoria că Pă­mântul s-ar fi in­ter­sectat cu o gaură neagră. Însă ce s-a petrecut în realitate acolo rămâ­ne până astăzi un mister.

 Conform calculelor moderne, corpul cosmic pră­bușit în Siberia avea o masă mai mare de o mie de tone și a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de apro­xi­mativ 50 de mii de kilometri pe oră. La 8,5 kilometri dis­tanță de pământ, din motive încă neelucidate, a ex­plodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba ato­mică de la Hiroshima. Și dacă obiectul nu s-ar fi des­compus înainte de impactul cu solul, poate că Pă­mântul, astăzi, nu ar mai fi existat. Printre numeroasele ipoteze legate de accident, a existat și opinia că ex­plo­zia a fost produsă de o navă extraterestră care s-a inter­pus, eroic, impactului cu un meteorit gigantic, ce se în­drepta spre Pământ. Cel puțin așa susține inginerul rus Iuri Labvin, președintele Fundației Tunguska și direc­torul Muzeului Meteoritului Tunguska și al altor obiec­te cosmice.

 De peste 20 de ani, Iuri Labvin studiază acest feno­men și a condus zeci de expediții în ținutul Krasnoiarsk, acolo unde spera să descopere fragmente ale navei extraterestre salvatoare. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumătatea secolului al XX-lea, când, în urma expedițiilor organizate în regiune, din pămân­turile răscolite au ieșit la iveală fragmente mi­nuscule de sticlă, compuse din mari can­tități de iri­diu, nichel și elemente chi­mice de origine nepă­mân­teană. Inginerul rus este convins că acestea nu repre­zintă decât rămășițele tabloului de comandă al navei extraterestre. "În prezent, nu există tehnologie care să permită realizarea unor astfel de aliaje. De altfel, cercetând so­lul dealurilor din regiune, am desco­pe­rit fragmente de obiecte necunoscute. În urma testelor, am depistat că acestea conțin silicat de fier, într-o formă care nu există în natură și care, cu atât mai puțin, ar fi putut fi cre­ată de om. Astfel de ma­te­riale sunt categoric artificiale, de origine nepământeană”, susține savantul rus.


 La finele anului 2006, profesorul Iuri Labvin a orga­nizat o nouă expediție, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, în apropierea că­ruia s-a produs evenimentul. Echipați cu diverse instru­mente și aparate de detectare a metalelor, cercetătorii ruși au explorat minuțios malu­rile râului pe o distanță de câteva sute de kilometri, în căutarea altor fragmente din obiectul nepământean. În apropierea localității Bai­kit, din aceeași regiune Kras­noiarsk, la două sute de kilometri distanță de epicentrul exploziei, savanții au descoperit niște pietre stranii, asemănătoare cuarțului, inscripționate cu diverse linii și forme geometrice.

Deși cristalele au fost amănunțit studiate în laboratoarele Institutului de Fizică din Krasnoiarsk, nu s-a putut depista originea lor și nici stabili elementele lor componente.
"Le-am testat până și duritatea, în­cer­când să le aplicăm tăieturi similare ce­lor deja existente. Deși am utilizat un laser performant, nu am reușit decât să le zgâ­riem superficial. Cu sigu­ranță, na­tura nu ar fi putut crea astfel de re­prezentări. Pe de altă parte, este aproa­pe exclus ca acestea să fi fost aplicate de om, manual. Se pare că fragmentele sunt părți componente ale unei ma­trice în care sunt înma­gazinate anumite informații. Este foarte posibil să fie ele­mente ce au alcătuit cutia neagră a navei extraterestre. Semnele scrijelite probabil nu sunt decât niște marcaje, iar informația esențială se află în interior”,
afirmă inginerul Iuri Labvin.

 Asemenea pietre au fost descoperite în mai multe locuri, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, une­le la sute de kilometri distanță de epicentrul explo­ziei. Dar acest amănunt, afirmă savantul rus, nu este decât un argument în plus în susținerea presupunerii sale că deasupra Siberiei a avut loc o ciocnire între un meteorit și o navă de origine non-pământeană, iar în urma im­pac­tului, fragmente din nava cosmică au fost aruncate la distanțe apreciabile. "Deasupra Siberiei a explodat, într-adevăr, un meteorit. Dar în același timp, acolo a explodat și o navă extraterestră, ale cărei ră­mășițe le descoperim astăzi”.


Pasărea de foc

 Timp de 20 de ani, cercetătorul rus a străbătut re­giunea în lung și în lat, adunând dovezi, culegând in­for­mații. Locuitorii din împrejurimi i-au povestit că au trecut deja decenii de când în acest loc terifiant nu mai îndrăznește nimeni să pătrundă. Se spune că de aici, în timpul nopților, se aud urlete stranii, nepă­mântene, iar pădurea freamătă neliniștit. Cei care s-au încumetat, totuși, să cerceteze locurile povestesc că, în mod neo­biș­nuit, nu au întâlnit în taiga nici țipenie de vietate. De parcă ceva sau cineva le-ar fi avertizat de cata­clis­mul ce avea să se petreacă și apoi le-ar fi alun­gat defi­nitiv.

Studiind folclorul local, Iuri Labvin a descoperit cu uimire că în legendele tanguților, o populație nomadă din taigaua siberiană, se vorbește despre o ciocnire pu­ternică, devastatoare, care va salva omenirea. Se pare că oamenii locului aflaseră că o tragedie este pe cale să se producă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc efectiv. Poate că așa se explică faptul că în ur­ma ex­ploziei cumplite, nici o ființă omenească nu a avut de su­ferit. Șamanii siberieni, cei care călăuzeau viața spi­ri­tuală a comunității și vegheau asupra sufle­tului ei, au prevăzut viitorul dezastru. În stare de transă, au stră­bătut lumi diferite și, conectându-se la surse cos­mice de informații, au aflat despre pericolul iminent.
"Spre Pământ zboară o pasăre de foc, desprinsă din Soare. O pasăre mânioasă. Dar Luna se va ciocni de Soare și vom fi mântuiți. Foc va fi pe Pământ, dar vom supra­vie­țui”,


au prezis șamanii tanguți.

Toți nomazii ce să­lăș­luiau în acest ținut vast au dat ascultare vorbe­lor bă­trânilor și au părăsit zona pe care o populau, zonă ce avea să fie aproape complet distrusă. Și astfel, în di­mineața exploziei, tanguții priveau de la distanță "fil­mul Apocalipsei”.

Bătrânul Serghei Pikunov, nepotul unui martor ocu­lar al evenimentului, își amintește și astăzi poveștile bu­ni­­cului său despre acea zi înspăimântătoare. "Oa­menii știau că ceva se va petrece, dar nu se așteptau ca totul să fie atât de înfricoșător. Un car de foc se pră­vălea peste ei, într-un zgomot infernal, zguduind pă­mân­tul. Pasărea de foc, așa cum o numeau bătrânii, avea o formă conică, asemănătoare unei iurte. Cu câ­teva clipe înainte de a se prăbuși la pământ, o minge stră­lucitoare, apărută de nicăieri, i-a curmat zborul, nimicind-o. Săgeți de foc au căzut pe pământ și totul s-a cutremurat. Dar asta ne-a fost salvarea”.

În arhivele Fundației Tunguska, înființată de Iuri Labvin, există zeci de mărturii similare, care atestă faptul că ceva sau cineva, dintr-un motiv necunoscut, ar fi ales să se autodistrugă pentru a salva Planeta de la pieire. Deși ipoteza cercetătorului rus pare desprinsă dintr-un roman science-fiction, totuși, nu putem să nu ne întrebăm dacă ea nu are o bază reală.

Ciudata pădure de la Tunguska

 Chiar din primele luni de după explozia de la Tun­guska, în regiunea în care s-a produs catastrofa au început să se manifeste diferite anomalii și fenomene stranii. După incident, din taigaua deasă de conifere, ce se întindea pe mii de kilometri pătrați, nu a mai ră­mas decât jumătate. Milioane de copaci au fost smulși din rădă­cini și culcați la pământ, ca într-o imagine post-apo­caliptică. Însă, la scurt timp, în mod miraculos și într-un ritm neobișnuit de rapid, din solul nisipos au început să crească alți copaci, însă de specii ce nu se întâlnesc în această zonă: mesteceni, stejari, fagi. În plus, exact în locul unde se presupune că ar fi avut loc explozia, copacii cresc anormal, unul răsărind din celălalt, într-o încrengătură stranie. Din trunchiul unui pin gros pornește, paralel, tulpina subțire a unui mes­teacăn.

"Un asemenea fenomen nu se mai întâlnește ni­căieri în lume”, susține același Iu­ri Labvin, care studiază atent fie­care amănunt ce îl poate ajuta la de­monstrarea teoriei sale. "Aici întâl­nim o mutație genetică pro­vo­cată de obiectul cosmic. Tocmai explo­zia a creat acest efect. Pădurea este plină de asemenea «malformații», cu specii total diferite de copaci ce cresc din aceeași rădăcină, cu mes­teceni de o înălțime de peste 20 de metri, cu arbori ce nu ar trebui să se dezvolte în mod normal în ase­me­nea sol și climă, crescând cu o viteză accelerată. Așa ceva în natu­ră nu mai există”.


Vasul furat

 Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii 60 ai seco­lului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, în timpul unei expediții științifice secrete, a descoperit în solul ni­si­pos din taiga un obiect aparent ba­nal, care avea să îi schimbe întrea­ga existență. Încă din anul 1950, în Rusia a început să se vehiculeze ipo­­teza conform căreia obiectul că­zut în taigaua siberiană nu fusese un meteorit sau un asteroid, așa cum se sus­ținea oficial, ci o navă ex­trate­res­tră. Teoria a fost lansată de scri­itorul și inventatorul rus Ale­xandr Kazanțev și sugera faptul că incidentul de la Tunguska se dato­rase unei explozii nucleare provo­cate de un aparat de zbor de origine nepământeană. Presupunerea sa pornea de la similitudinile existente între exploziile nucleare de la Hiro­șima și Nagasaki și fenomenul ce avusese loc în Si­beria.

Drept urmare, în 1961, condu­cerea de la Krem­lin a desemnat o echipă de cercetători, cos­mo­nauți, ingineri și geologi, pentru a porni într-o expe­di­ție secretă în taigaua siberiană. Misiunea lor era de a desco­peri dacă într-adevăr acolo se prăbușise sau nu o navă extrate­res­tră. Conform rapoartelor ulterioare, ex­pe­diția nu s-a soldat cu succes, cerce­tătorii întorcân­du-se la Mos­co­va fără nici un fel de dovezi. Însă ni­meni nu știa că fizi­cia­nul rus Kiril Kabanov, unul din­tre mem­­brii expe­diției, făcuse o des­co­perire ce putea revoluționa toate teo­riile referitoare la fenomenul Tun­gus­ka. Printre copacii căzuți la pământ, sa­van­tul gă­sise, absolut întâmplător, un pocal dintr-un material straniu. Dar în loc să declare obiectul, acesta a prefe­rat să și-l în­sușească.

Ajuns acasă, Kiril Kabanov a în­ceput să stu­dieze pocalul și a de­pistat că acesta este creat din­tr-un ma­terial ce are la bază siliciul, un ele­ment chimic răspândit în natură, dar care nu se găsește în stare liberă. Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul special și a hotărât să se folosească de el. Po­calul devenise aproape un obiect de cult. Noap­tea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pen­tru a bea apă din el. Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă energie și vi­goare, deși nu mai era de mult la vârsta tinereții.

Kiril Kabanov a trăit 103 ani și nu a suferit niciodată de vreo afecțiune. Înainte de a muri, i-a povestit nepotului său că obiectul are o legă­tură directă, specială, cu locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul are o origine extraterestră și a fost creat în scopuri tera­pe­utice. "Așa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril Kabanov cu privirea ațintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa ru­sească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moștenit vasul miraculos.


Graalul rusesc

Când a primit pocalul, Igor Poduhevici, un om prag­­matic, nu a crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj și a uitat complet de exis­tența lui. Până într-o zi, când soția lui a fost diag­nosticată cu cancer la pancreas. Deși a fost operată de ur­gență, medicii nu erau deloc optimiști în privința su­praviețuirii sale. Sentința a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci și-a amintit de spusele bu­nicului și de pocalul tămăduitor. L-a adus de îndată și, punându-l pe masă, i-a spus soției pe un ton poruncitor: "De azi îna­inte, vei bea doar din acest vas. Sunt si­gur că el este salvarea noas­­tră!”. Și așa s-a întâmplat. În mai puțin de un an, Vera Podu­hevici, spre ui­mirea medicilor, era complet vindecată: nici urmă de celule can­ceroase active în orga­nism.
Ca­zul însănătoșirii ei mira­cu­­loa­se, cu ajutorul po­ca­lului mis­te­rios, a fost larg dezbătut în presa din regiunea Krasnoiarsk și, cu­rând, vestea s-a răspândit în în­trea­ga Siberie. Marile cotidiene din nord-estul Rusiei titrau cu litere de-o șchioapă pe prima pa­gină: "Graalul rusesc” sau "Va­sul tă­mă­duitor - un dar al ex­tra­te­reș­trilor”. Nu după multă vre­me, o mul­țime de oameni au în­ceput să bată la ușa aparta­mentul familiei Poduhevici, cu rugămin­tea de a le permite măcar să atin­gă paharul miraculos. "Unii se prăbușeau în ge­nunchi, cuprinși de evlavie, convinși fiind că po­ca­lul este chiar Sfântul Graal, po­tirul din care a băut Iisus Hris­tos în timpul Cinei celei de Tai­nă”, po­ves­tește Igor Poduhe­vici.

"Din moment ce a fost un dar venit de Sus, am considerat că trebuie să se bucure de el toată lumea, astfel că nu am oprit pe nimeni să se folosească de vir­tuțile lui. Oamenii veneau ca la tratament, zi de zi, doar pentru a-și sorbi ceaiul din el. Și, mare ne-a fost și nouă mi­rarea când am văzut că, treptat, tot mai mulți se vin­decau: ba de boli pulmo­nare, ba de diverse afecțiuni ale ochilor, ale pielii sau chiar de tulburări mai grave”.

În câteva luni, știrea a ajuns pâ­nă la Moscova și familia Podu­he­vici a fost contactată de mai multe ins­titute de cerce­tare, cu cererea de a le oferi pocalul către studiu. Ast­fel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Mos­covei, tre­când prin mâinile diver­șilor experți. Ra­poartele sunt ab­solut ulu­i­toare.

"După toate proba­bi­litățile, con­form com­po­ziției sale chimice, obiectul nu are o ori­gine pă­mân­teană. A fost creat din 95,5% si­li­ciu și res­tul dintr-un amestec din metale, precum: mo­libden, zir­coniu, cu­pru, osmiu, argint, seleniu, cobalt și neo­dim”, atestă Nikolai Podgornîi, di­rectorul Insti­tu­tului Na­țional de Ge­ologie și Mineralogie de la Moscova. "În urma unui experiment, am ajuns la o concluzie uimi­toare. Lăsat timp de 20 de ore într-un recipient cu apă, pocalul modifică calitățile acesteia, transfor­mând-o într-una cu proprietăți terapeutice. Astfel, în con­tact cu elementele chimice din care este compus po­calul, concentrația sărurilor minerale din apă creș­te”.

Deși obiectul a fost studiat și analizat de diverse ins­tituții științifice, cercetătorii ruși nu au reușit să stabilească cu exactitate originea și tehnologia lui de fa­bricare. Toți au căzut însă de acord asupra ace­leiași păreri: pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este proveniența lui, nu se poa­te spune cu siguranță. Cert este faptul că între acest obiect misterios și evenimentul petrecut în taigaua si­beriană există o tainică legătură. O legătură care ne duce cu gândul către aceeași idee: cineva sau ceva din Univers, o inteligență superioară, necunoscută, ne ve­ghea­ză și ne susține.

Sursa:
http://www.formula-as.ro/2012/1045/enigme-16/fenomenul-tunguska-15779
----------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica: