Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

duminică, 30 iulie 2017

Enigmaticele tuneluri de tip ERDSTALL ale Europei. În prezent, nimeni nu poate spune când și în ce scop au fost săpate! | Cunoaste lumea


Un erdstall reprezintă un anume tip de tunel, ce poate fi găsit în numeroase zone ale Europei. Cele mai multe se află în Bavaria și Austria. Există controverse asupra epocii în care au fost săpate. Unii cercetători susțin că tunelurile de acest fel datează din Epoca Pietrei, alții că ar fi mai noi – datând din Evul Mediu.


Cel mai probabil este că ambele variante sunt corecte, primele tuneluri erdstall fiind săpate cu un număr nedeterminat de milenii în urmă, numărul lor sporind de-a lungul timpului. O parte dintre cei care susțin că majoritatea acestor tuneluri au fost săpate în Epoca Pietrei sunt și adepții teoriei că ele formează o rețea de o mărime incredibilă, care s-ar întinde pe aproape toată suprafața continentului european, din Scoția și până în Turcia. Așa să fie, oare?


Tuneluri, mai vechi sau mai noi, există pe tot mapamondul. Însă cele de tip erdstall din Europa au trăsături distinctive. Astfel, ele sunt joase (1-1,4 metri), înguste, prezentând, adesea, o secțiune ovală. Ca lungime, ele acoperă, în genere, între 20 și 50 de metri. Unele dintre tunelurile de acest fel sunt unite de către pasaje încă și mai înguste, având doar 40 de centimetri în diametru.


Până în prezent, au fost descoperite aproximativ 2000 de tuneluri de tip erdstall, în toată Europa. Cele mai multe se află în Bavaria, acolo fiind localizate 700 dintre ele. Mai mult de 500 se află în Austria, dar pot fi întâlnite destule și în Cehia, Franța ori în Regatul Unit.


Explicații cu privire la constructorii tunelurilor erdstall ne furnizează doar… legendele. În trecut, populația din zonele în care se găsesc astfel de structuri subpământene pretindea că au fost săpate de către creaturi mitologice, precum elfii și gnomii, care le-ar fi folosit drept adăposturi. S-a mai speculat că structurile subpământene de tip erdstall ar reprezenta pasaje secrete de intrare și ieșire din castelele, mănăstirile și cetățile medievale. Numai că aceste mici peșteri artificiale nu au, de cele mai multe ori, decât o intrare, fără a reprezenta pasaje secrete care să conducă spre construcțiile de la suprafață.


Alții sugerează că tunelurile au servit ca ascunzători. Totuși, aceste pasaje sunt departe de a fi comode ca ascunzișuri pentru oameni iar aprovizionarea cu aer lasă de dorit, având în vedere că au o singură intrare și nicio altă cale de comunicare cu exteriorul. Ele nu sunt potrivite pentru o persoană care ar fi nevoită să petreacă mai multă vreme în interior. A mai fost lansată ipoteza că erdstall-urile ar fi reprezentat depozite secrete de provizii, necesare la vremuri de cumpănă. Dar multe dintre structurile acestea sunt umede sau parțial inundabile, mai ales iarna.





Dacă, în legendele din vechime, se pretindea că structurile subterane de tip erdstall ar fi fost săpate de către făpturi mitologice precum gnomii sau elfii, „legendele moderne” pretind că ele ar face parte dintr-o rețea imensă de tuneluri care se întinde din Scoția și până în Turcia, rețea care ar data de mii de ani și care le-ar fi permis unor inițiați să călătorească pe distanțe mari, neștiuți de nimeni. Dar nici această teorie nu stă în picioare.


Sunt, într-adevăr, mii de „peșteri artificiale” de tip erdstall în Europa, însă nu sunt conectate între ele, pentru a forma o rețea subterană. În Turcia, la Cappadocia, pot fi admirate, într-adevăr, vestigiile unor adevărate orașe subterane, săpate în rocă, însă acestea prezintă prea puține asemănări și nicio legătură, în subteran, cu structurile de tip erdstall din Europa apuseană. O altă ciudățenie? În interiorul celor mai multe dintre aceste peșteri (erdstall) aproape că lipsește materialul arheologic.
În concluzie, motivul pentru care au fost construite tunelurile erdstall este misterios, după cum nu se știe nici de către cine și când au fost construite. O enigmă totală. E posibil să fi avut un rol magic, ocult, fiind realizate în baza unor concepții despre existență net diferite de cele care predomină azi, în Europa! 

Sursa: www.ancient-origins.net, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu


Sursa: http://www.cunoastelumea.ro/enigmaticele-tuneluri-de-tip-erdstall-ale-europei-in-prezent-nimeni-nu-poate-spune-cand-si-in-ce-scop-au-fost-sapate/ 

miercuri, 12 iulie 2017

Viaţa pe Pământ are o poveste a ei, lungă şi plină de amănunte uimitoare, uneori de neprevăzut... Trecerea de la un 'regn' la altul se face pe 'acordul extra fin' si ascunde enigme... inca de nepatruns. De ce „România, Grădina Maicii Domnului“? Urmeaza!


Descoperire revoluţionară: o nouă ramură pe "arborele vieţii”
-----------------------------------------
Pe vremuri – acum vreo două mii de ani – era mai simplu: toate formele de viaţă erau împărţite de oameni în două categorii: animale şi plante. Un regn animal şi altul vegetal erau de ajuns ştiinţei spre a cuprinde toate formele de viaţă cunoscute de om. Era cu mult înainte de inventarea microscopului, aşa că foarte foarte numeroase vietăţi, deşi existau, evident, şi atunci, nu puteau fi văzute, deci nu făceau parte din realitatea percepută de antici şi, prin urmare, aceştia nu-şi băteau capul cu ele. Marii învăţaţi, precum Aristotel, clasificau doar ceea ce vedeau, aşa că şi el împărţea fiinţele vii în animale şi vegetale. Mai târziu, însă, lucrurile s-au complicat, iar recent, descoperirea unui întreg grup nou de vieţuitoare – care nu seamănă bine cu nimic din ceea ce se cunoştea şi nu se potriveşte cu criteriile de identificare a niciuneia dintre categoriile ştiute, a pus pe jar lumea oamenilor de ştiinţă: ce sunt aceste ciudate creaturi şi unde trebuie ele aşezate în arborele filogenetic al vieţuitoarelor?
Multă lume crede că ciupercile sunt plante, oamenii rămânând tributari, în această privinţă, vechii concepţii care, timp de milenii, a stat la baza clasificării formelor de viaţă.

Creşte din pământ şi nu se deplasează? E plantă. Se mişcă singură şi nu creşte din pământ? E animal. Multă vreme, această clasificare, bazată pe două criterii simple şi clare, a fost destul pentru a clasifica lumea macro.

Ca un ecou al acestei viziuni - învechite, dar… asta e, oamenii, chiar şi cei de ştiinţă, renunţă cu greu la tradiţii şi la vechile obiceiuri - ciupercile sunt studiate, la şcoală, în cadrul orelor de "botanică" şi, chiar la facultăţile de biologie, micologia (disciplina care studiază ciupercile) ţine, de obicei, de catedra de botanică/biologie vegetală. Aşa se face că, deşi ciupercile sunt astăzi plasate, în sistematica vieţuitoarelor, într-un regn aparte, numai al lor, numit Fungi (recunoscându-se, astfel, că ele nu sunt nici plante, nici animale, nici altceva - sunt ciuperci/fungi), confuzia se perpetuează.



Dar ştiinţa - chiar dacă arată, uneori, o oarecare inerţie - nu stă pe loc. Odată cu inventarea microscopului, o nouă lume, până atunci ascunsă, s-a dezvăluit treptat privirii fascinate a omului, iar pentru aceste fiinţe era nevoie de noi criterii şi de noi clasificări.

Şi tot aşa, din descoperire în descoperire, s-a ajuns şi la momentul în care, pe la jumătatea secolului XX, biologii au descoperit că, deşi cresc pe sol şi nu se mişcă, totuşi ciupercile nu fac parte din aceeaşi tagmă cu plantele.

Întâi şi întâi, au un mod de nutriţie cu totul diferit: dacă plantele conţin clorofilă şi se hrănesc autotrof (preparându-şi, adică, singure hrana - substanţe organice-, din carbonul extras din aer, folosind ca sursă de energie lumina), ciupercile, în schimb, descompun şi apoi absorb din sol substanţe organice complexe. Aşadar, funcţia lor lor în natură e alta, cu totul diferită de cea a plantelor: dacă plantele sunt producători, ciupercile sunt descompunători, îndeplinind deci un rol opus.



Apoi, au moduri de reproducere diferite de cele ale plantelor, cicluri de viaţă complexe şi altfel decât cele din lumea vegetală.

Iar odată cu progresele biochimiei, a venit şi marea revelaţie a faptului că plantele şi ciupercile sunt foarte diferite unele de celelalte la nivel biochimic. Una dintre caracteristicile de bază ale regnului vegetal (plante) este prezenţa unor pereţi celulari rigizi, constituiţi predominant din celuloză, care acoperă pe dinafară membrana celulară şi dau rigiditate structurii plantei. Graţie lor, plantele se pot ridica deasupra solului, pe tulpini uneori neverosimil de subţiri, înălţându-se spre lumină - sursa lor de energie.

Spre deosebire de lumea vegetală, cea a ciupercilor - care cuprinde mii de forme, extrem de diverse, de la mucegaiuri până la hribi şi mânătărci, de la drojdia de bere până la ciupercile microscopice care produc boli ale plantelor - are ca element distinctiv prezenţa unor pereţi celulari constituiţi nu din celuloză, ci din chitină. Chitina este sintetizată şi de animale - multe nevertebrate au un exoschelet chitinos; un exemplu la îndemână sunt elitrele (aripile tari) ale cărăbuşilor, care acoperă şi protejează cealaltă pereche de aripi, membranoase, subţiri şi transparente - aşa că, din punct de vedere biochimic, cel puţin, ciupercile sunt mai apropiate de animale decât de plante. Şocant? Se prea poate, dar cred că prima idee pe care trebuie să-o extragem de aici este faptul că ştim încă atât de puţin despre lumea asta vie din jurul nostru…

Seamănă - oarecum - cu ciupercile, dar…
Am făcut toată această introducere pentru a arăta că, deşi acum credeam că, în sfârşit, ne-am lămurit cum e cu ciupercile, că nu sunt plante, ci cu totul altceva, drept care merită să stea în propriul lor regn, de fapt, suntem foarte, foarte departe de a şti tot ceea ce e de ştiut despre ciuperci - în particular - şi despre viaţa pe Terra, în general.

Recent, o echipă de biologi britanici, de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra şi de la Universitatea din Exeter, a descoperit, într-un mic lac, nişte… mă rog, nişte forme de viaţă care, deşi aparent erau fungi microscopici, când au fost cercetate mai cu luare-aminte, s-au dovedit a fi altceva, de ajuns de diferit de fungi pentru a-i face pe cercetători să caşte ochii mari.

Oamenii de ştiinţă le-au categorisit deja drept "veriga lipsă" dintre fungi şi celelelate grupuri de vieţuitoare şi afirmă că e cel mai vechi grup de fiinţe de tipul fungilor din câte se cunosc până acum, că ar corespunde unui moment în care fungii "adevăraţi" (cu perete celular chitinos) au început să se diferenţieze şi să evolueze şi că, deci, aceşti nou-veniţi pe scena sistematicii lumii vii ar putea da nişte indicii valoroase privind modul în care s-a săvârşit acestă evoluţie.



Dacă exprimarea pare cam vagă, gândiţi-vă că e vorba despre ceva ce nici oamenii de meserie nu ştiu şi nu înţeleg foarte bine ce este şi unde trebuie să şadă - o piesă de puzzle pe care încă nu ştiu unde să o aşeze.

Le-au numit Cryptomycota - "ciuperci ascunse", s-ar traduce numele - şi, până una-alta, le consideră un grup înrudit cu fungii, în aşteptarea momentului când informaţii mai detaliate, rezultate din cercetări viitoare, le vor permite să înţeleagă mai bine relaţiile de rudenie dintre cryptomycote şi celelalte vieţuitoare. Deja, specialiştii vorbesc despre necesitatea de a redesena arborele vieţii (cel puţin partea cu ciupercile), pentru a găsi un loc potrivit şi acestei noi rămurele.

Ce se ştie despre Cryptomycota până acum?
  • Sunt un grup foarte divers - probabil la fel de divers precum fungii cunoscuţi nou - iar studiul speciilor este abia la început.
  • Cryptomycotele studiate până în prezent sunt organisme eucariote (celulele au un nucleu care conţine materialul genetic) şi se prezintă sub forma unor celule de formă ovoidă, mici (3-5 micrometri), capabile să formeze un filament microtubular.
  • Cryptomycotele se găsesc într-o varietate de medii, inclusiv în sol, în apele dulci, în sedimentele acvatice…
  • Cryptomycotele nu prezintă, în niciunul dintre stadiile ciclului de viaţă, peretele celular chitinos, caracteristic fungilor "obişnuiţi"; ele nu se conformează, aşadar, planului general de structură al celulei de ciupercă, iar aceasta e cea mai importantă deosebire între ele şi fungi.
Studiile au inclus analize genetice şi observarea cu tehnici de microscopie performante, iar rezultatele sunt promiţătoare: ceea ce se ştie până în prezent e îndeajuns de incitant pentru a stimula curiozitatea şi entuziasmul cercetătorilor, pentru studii viitoare.



Viaţa pe Pământ are o poveste a ei, lungă şi plină de amănunte uimitoare, uneori de neprevăzut, iar cercetătorii sistematicieni asta fac: află şi scriu, pentru noi toţi, povestea. Desluşind, în sursele de informaţii disponibile- vieţuitoarele actuale şi fosile - detaliile acestei complicate istorii, oamenii de ştiinţă o lămuresc şi o pun pe hârtie, pentru ca toată lumea s-o cunoască.

Uneori descoperă lucruri neaşteptate, observă o cotitură nebănuită în desfăşurararea evenimentelor; alteori, umplu o lacună în cunoaştere sau zdruncină o convingere ce părea de neclintit.
Descoperirea grupului Cryptomycota este unul dintre evenimentele care ne silesc să ne revizuim părerile despre clasificarea şi evoluţia lumii vii şi să rescriem unele dintre capitole.

A spus foarte bine dr. Thomas Richards, de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, unmul dintre cercetătorii descoperitori ai cryptomycotelor: s-ar putea să fim nevoiţi să rescriem manualele de micologie, să regândim clasificarea fungilor şi să elaborăm o altă definiţie a ceea ce este o ciupercă. Asta e cunoaşterea ştiinţifică - un peisaj în veşnică schimbare.

Sursa: http://www.descopera.ro/stiinta/8270723-descoperire-revolutionara-o-noua-ramura-pe-arborele-vietii

miercuri, 7 iunie 2017

Templul Kailasa. Elllora caves. INDIA. Din categoria: Mari MISTERE ale lumii. Nu va luati dupa ce spun... 'specialistii'! Cautati sa aflati singuri!


Templul Kailasa: Cea mai mare structură monolitică realizată dintr-o singură piatră


Unul dintre cele mai mari şi mai impresionante monumente din India este templul Kailasa.
Localizat în Elllora, acest templu hindus a fost sculptat dintr-o singură rocă, informează Vintage News. Templul a fost  realizat pentru a fi asemănător cu muntele Kailash, care este considerat locul în care se află zeul Shiva. Kailasa este unul dintre cele mai magnifice temple, datorită arhitecturii sale unice şi a stilului sculpturilor.

Templul Kailasa este doar unul dintre cele 34 de temple şi mânăstiri sculptate în piatră ce formează Peşterile Ellora. Din acestea, 17 sunt hinduse, 12 sunt budiste şi cinci jaine. Regele Krishna I-ul a construit templul în 760 A.D., acesta conţinând o arhitectură diferită faţă de stilurile anterioare din regiunea Deccan. Templul prezintă influenţe ale arhitecturii din Pallava şi Chalukya. Regele îşi dorea un templu Kailash al său, atunci când structura a fost construită, a fost acoperită cu gips alb pentru a fi reprezentată zăpada de pe munte.


Sursa: Flickr/Jorge Láscar

Templul este unic faţă de celelalte datorită excavărilor complexe descendente. În timpul excavărilor, între 150.000 şi 200.000 de tone de rocă solidă au fost îndepărtate. Unii istorici consideră că o astfel de cantitate ar fi putut fi excavată în câteva zeci de ani, deşi alţi specilaişti susţin că templul a fost construit în 18 ani.  Dovezile arhitecturale sugerează că întreaga structură a templului a fost plănuită la începutul construcţiei.

Conform unei legende medievale, în acea perioadă regele era grav bolnav. Regina se ruga zeului Shiva pentru a îl însănătoşi pe soţul ei. Astfel, aceasta s-a decis să-i construiască un templu, însă niciun arhitect nu a dorit să preia proiectul datorită rapidităţii cu care trebuia realizată structura. Însă, arhitectul Kokasa a asigurat-o pe regină că va construi templul într-o singură săptămână. Aşadar, a început să sculpteze templul de sus în jos.


Sursa: Flickr/Jean-Pierre Dalbéra

În interiorul sculpturii se află chipul vechiului zeu Vishnu şi al celui nou Shiva. Construcţia altarului este similară cu cea din templul Virupaksha, din Pattadakal, construit în secolul VIII.

La baza templului sunt pictate scene din Ramayana şi Mahabharata, printre acestea se află o imagine în care regele Ravana încearcă să ridice muntele Kailash.

Sursa: http://www.descopera.ro/istorie/16363588-templul-kailasa-cea-mai-mare-structura-monolitica-realizata-dintr-o-singura-piatra
----------------------------------------

Cine doreste sa afle mai multe... click aici: 
1.

India. Ellora Cave 16 – Kailasanatha Temple. Un loc sacru. O casa a zeilor insuficient cunoscuta 

 

2. 

India. Ajanta & Ellora: pesterile unde dorm Zeii. Marile ENIGME ale omenirii... zac ingropate in templele subterane, lasate prada uitarii, interpretarilor religioase, indiferentei lumii stiintifice


3.Templul Kailasa. Elllora caves
-------------------------------------------

vineri, 2 iunie 2017

Cappella Sansevero di' Sangro or Pietatella. Cappella Sansevero, one of the most enigmatic chapels in Europe. Discover The Anatomical Machines of Cappella Sansevero. Definitive form was given to the chapel by Raimondo di Sangro, Prince of Sansevero, who also included Masonic symbols in its reconstruction.



Mari MISTERE ale lumii. Capela San Severo Napoli - o capodoperă în stil baroc (video)
---------------------------------------------


Fascinanta Capela San Severo a fost construita intre anii 1608-1611, in centrul Napoli, piaţa San Domenico Maggiore (de asemenea, cunoscut sub numele de Capella Sansevero de "Sangri sau Pietatella).




Voaluri din marmură
-------------------------------------





 Capela este numit mai corect Capela Santa Maria della Pietà, sau Pietatella. Acesta conține opere de artă de către unii dintre cei mai importanti artisti italieni ai secolului al 18-lea.



Amprente pe marmură
----------------------------------------

 

 CAPELA
----------------------------




Istorie
Originea sa datează în 1590, atunci când John Francesco di Sangro, Duce de Torremaggiore, după recuperarea de la o boală gravă, a avut o capelă privată construită în ceea ce au fost apoi grădinile din apropiere reședinței familiei Sansevero, Palazzo Sansevero. Clădirea a fost transformată într-o capelă mortuară de familie de către Alessandro di Sangro în 1613 (înscrisă pe soclul de marmură la intrarea în capela). Forma definitivă a fost dată la capela de Raimondo di Sangro , Prince de Sansevero, care a inclus, de asemenea, simboluri masonice  la reconstrucția ei. Până în 1888 a existat un pasaj conectat la palatul Sansevero cu capela.
Capela a primit numele alternativ de Pietatella de la o pictura Fecioarei Maria (La Pietà), localizate aici, dat de un prizonier pe nedrept arestat, astfel cum este scris în cartea "Napoli Sacra" de Cesare d'Engenio Caracciolo în 1623. Când capela a fost construită a fost inițial dedicată Santa Maria della Pietà, după pictura din interiorul capelei.


Lucrări de artă
Capela are aproape treizeci de opere de artă, printre care sunt cele trei sculpturi idiosincratice. Aceste statui sunt emblematice pentru iubirea baroc  de decor la sfarsitul anului si sunt realizate dintr-o substanță, cum ar fi marmura, care, în tot sau în parte, a fost inventat de Raimondo. Raimondo, de asemenea, a participat la proiectarea lucrărilor de artă în capela. Statuia Ascunsa Adevărului (Pudizia, de asemenea, numită si Modestia sau Chastity) a fost finalizată de Antonio Corradini în 1750 ca un mormânt monument dedicat Ceciliei Gaetani dell'Aquila d'Aragona, mama de Raimondo. Un Hristos Veiled sub un giulgiu (de asemenea, numit Hristos ascuns), prezintă influenta modestie acoperită, și a fost finalizată în 1753 de Giuseppe Sanmartino . Eliberare de la Deception (Disinganno) de Francesco Queirolo din Genova servește ca un monument tatălui Raimondo lui.

 

Il Cristo velato
Plafonul, slava Paradisului, a fost pictat de Francesco Maria Russo în 1749. Podeaua originală (cea mai mare parte din cea actuală dateaza din 1901) a fost în alb-negru (pentru a simboliza bine / rău), în proiectarea unui labirint (un simbol masonic pentru "inițiere").
În subsol există o pictură de artistul roman Giuseppe Pesce , Madonna con Bambino, datând din jurul anului 1750. Acesta a fost pictat folosind vopsele pe bază de ceară de propria invenție a lui Raimondo di Sangro. Prințul a prezentat această pictură a prietenului său Charles de Bourbon , rege al orașului Napoli.

Planul de Cappella Sansevero arată locația operelor de artă

 


Ceea ce urmează este o listă a lucrărilor de artă, în capela, numerotate în schema de însoțire, împreună cu artistul:

1. Monumentul lui Cecco de "Sangro, Francesco Celebrano;
2. Monumentul lui Giovan Francesco Paolo de "Sangro, Antonio Corradini ;
3. Il decoro, Antonio Corradini;
4. Monumentul lui Paolo de "Sangro, Bernardino Landini - Giulio Mencaglia;
5. La liberalità, Francesco Queirolo ;
6. Monumentul lui Duke Giovan Francesco Paolo de "Sangro, Giacomo Lazzari;
7. Lo Zelo della Religie, Fortunato Onelli ;
8. Pictura de Raimondo de "Sangro, Carlo Amalfi ;
9. La soavità del giogo maritale, Paolo Persico ;
10. Altar Sf. Rosalia, Francesco Queirolo;
11. Acoperită Adevărul (Pudicizia), Antonio Corradini;
12. Monumentul Sangro, artist necunoscut, secolul Alessandro de '18;
13. Înger, Paolo Persico;
14. Altar (La Deposizione), Francesco Celebrano și La Pietà (pictură de artist necunoscut, din secolul al 17-lea);
15. Înger, Paolo Persico;
16. Coretto;
17. Eliberați de la Deception (Il Disinganno), Francesco Queirolo;
18. Altar Sf. Odorisio, Francesco Queirolo;
19. La sincerità, Francesco Queirolo;
20. Monumentul lui Raimondo de "Sangro, Francesco Maria Russo;
21. Subsol cu modele anatomice și pictură de Giuseppe Pesce;
22. Il Dominio di Sé stessi, Francesco Celebrano;
23. Monumentul lui Paolo de "Sangro, Antonio Corradini ;
24. L'educazione, Francesco Queirolo;
25. Monumentul lui Paolo de "Sangro, Giorgio Marmorano - Giacomo Lazzari;
26. Iubirea divină, necunoscut artist al secolului 19;
27. Monumentul lui Giovan Francesco de "Sangro, Francesco Celebrano;
28. Acoperită Hristos, Giuseppe Sanmartino.

Exponate anatomice
 
 


 Capela afișează, de asemenea, două exemple timpurii de ceea ce a fost mult timp considerat a fi o formă de plastinația în subsolul său. Aceste "modele anatomice" (macchine anatomiche) au fost considerate a fi exemple ale procesului de "metalizare umane" (metallizzazione umana), puse în aplicare prin anatomistului Giuseppe Salerno cca. 1760 de o comisie de Raimondo di Sangro . Expoziția constă dintr-un bărbat matur și o femeie gravidă. Schelete lor sunt închise în artere întărite și venele, care sunt de culoare roșu și albastru. Anterior, istorici au presupus că cadavrele ar fi putut fi create prin injectarea de substanțe întărire direct în venele subiecților care trăiau. Cu toate acestea, o analiză recentă nu arată nici o dovada de tehnici de injectare. Analiza "vaselor de sange", indica faptul că sunt construite din ceară de albine, sârmă de fier, și mătase. 

 

Articol disponibil la adresa: http://www.ziuaconstanta.ro/divertisment/lifestyle-vintage/capela-san-severo-napoli-o-capodopera-in-stil-baroc-484955.html
 ---------------------------------------------------
 This plaque has been put up recently on the palazzo just across the street from the Cappella Sansevero

 -----------------------------------------------------
video
-----------------------------------------------------

luni, 29 mai 2017

De undeva... tot ni se va trage! Nici Pământul... nu ne mai suportă! Si Soarele... e tare supărat! Suntem răi... atât de răi!



Alerta NASA: Pamantul va fi lovit de o furtuna solara nimicitoare
--------------------------------------------
NASA a dat cateva sfaturi de ultim moment pentru guvernele lumii. Cercetatorii anunta ca Pamantul este amenintat de o mega furtuna solara, care va face ravagii uriase pe Terra.
-------------------------------------------
Oamenii de stiinta trag un semnal de alarma catre toate guvernele lumii sa inceapa pregatirile pentru a preintampina haosul generat de un tsunami solar. Desi cercetatorii NASA recunosc ca nu se stie cu exactitate cand se va produce aceasta furtuna solara extrem de puternica, acestia avertizeaza ca acest lucru este iminent. Practic, intreaga infrastructura mondiala va fi devastata, de la electricitate la telecomunicatii, internet, transporturi aeriene si orice alt sistem care se bazeaza pe curent.

Cea mai puternica furtuna solara din istoria omenirii a avut loc in 1859, cand aurorele boreale au fost vazute in intreaga lume. Daca o furtuna de amploarea celei de atunci ar lovi acum Terra, ar costa economia mondiala 2.000 de miliarde de dolari si ar cauza pagube de o amploare deosebita. Mai mult, daca o furtuna solara de asemenea putere ar lovi Pamantul, ne-ar trebui cel putin 10 ani sa ne revenim. Savantii urmaresc cu foarte mare atentie o posibila producere a acestei furtuni inca din 2006. Rapoartele NASA releva ca o furtuna solara puternica ar putea avea loc in urmatorii 100 de ani sau peste urmatoarele 100 de zile.

Ce sunt  furtunile solare
--------------------------------
Furtunile solare se nasc la suprafata Soarelui. Aceste explozii de masa coronala (EMC) proiecteaza plasma ionizata in spatiu cu viteze foarte mari. Vanturile solare incarcate cu puternicele radiatii ce rezulta din aceste ejectii de masa coronala provoaca furtuni geomagnetice care interactioneaza cu campul magnetic terestru.
----------------------------------
Sursa: http://www.national.ro/news/alerta-nasa-pamantul-va-fi-lovit-de-o-furtuna-solara-nimicitoare-584820.html/#ixzz4iUas9EDa
-----------------------------------------------------

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări