Google Translate

duminică, 31 decembrie 2017

An Nou, Fericit ! La Multi Ani, prieteni !


Oricâte felicitări as trimite, nicio felicitare din lume nu va putea exprima respectul ce vi-l port. Sper din tot sufletul sa avem cu toții un An Nou minunat și plin de bucurii! La multi ani, prieteni! /Va MULȚUMESC și eu pentru urări/gândurile bune! / Sărbători fericite!

Vasile Burcu
Drobeta Turnu Severin

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Radion Adrian! Un român, un gălățean, ia cu asalt HIMALAYA. Iar videoclipurile sale... sunt SUPERBE. Creează ... dependență! :) Felicitari, Radion Adrian!

  
Facebook: https://www.facebook.com/radion.adrian

Facebook: https://www.facebook.com/daily.sugars

 INSTAGRAM: https://www.instagram.com/radion.adrian/

 Daily Sugars - YouTube - YouTube
 -------------------------------------------







Felicitari, Radion Adrian!
Un român, un gălățean, ia cu asalt HIMALAYA. Iar videoclipurile sale... sunt SUPERBE. Creează ... dependență! :)
--------------------------------------------------------
-----------------------------------
--------------------


sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Complexul “Egreta”, Clisura Dunarii. Satul plutitor din Romania, unic in Europa, si-a deschis portile. - Stiaţi? ATENTIE, pescari!




Satul plutitor din Romania, unic in Europa, si-a deschis portile

Complexul “Egreta” este un proiect unic în Europa, fiind şi prima staţiune lacustră din România. Investiţia a fost derulată cu fonduri de la Uniunea Europeană. Au fost astfel finalizate şi îşi asteapta oaspeţii 15 căsuţe suspendate pe piloni deasupra Dunării, un lung ponton fiind legatura lor cu malul românesc al fluviului.


Cazarea costă 250 de lei/noapte pentru închirierea unei căsuţe lacustre, care poate acomoda doi adulţi şi doi copii. Fiecare casă lacustră are o chicinetă, dar şi o terasă de 16 metri pătraţi, de unde se poate pescui.


Ideea proiectului este de a arata frumusetile din Clisura Dunarii direct din mijlocul naturii. Locatia deosebita o face unica in Europa. Turistii sunt invitati sa se bucure de privelestea superba a Dunarii, inconjurati de apa si departe de stresul cotidian.


Cei interesaţi de vacanţe aici pot face plimbări cu barca sau skijetul pe Dunăre, la Cazanele Dunării, sau pot ajunge la cascada Bigăr, una dintre cele mai frumoase din lume, care se află în apropiere.

Sursa:  http://stiati-ca.net/satul-plutitor-din-romania-unic-europa-si-deschis-portile/

joi, 2 noiembrie 2017

Un bun EXEMPLU si pentru Romania. Escaladările unor descreierati fara minte, distrug iremediabil site-uri sacre, despre care habar nu au. Exemplu? Muntii Macinului!


Muntele Uluru, interzis pentru escaladări



 ----------------------------------------------------------
Ascensiunile pe muntele sacru Uluru, faimosul monolit de gresie roşie din centrul Australiei, vor fi interzise începând cu 2019. Cauza este semnificaţia spirituală pe care o are acest munte pentru comunitatea indigenă locală.

Autorităţile locale au luat această decizie după consultarea comunităţii Anangu care locuieşte în zonă de cel puţin 30 de mii de ani.

Formaţiunea stâncoasă izolată, înscrisă în patrimoniul UNESCO, este situată în Parcul Naţional Uluru-Kata Tjuta din Teritoriul de Nord şi se consideră că ar avea o vechime de jumătate de miliard de ani.

Uluru, cunoscut şi sub numele de Ayers Rock, este una dintre cele mai populare destinaţii turistice din Australia, cu peste 250 de mii de vizitatori anual.

Sursa: http://stiri.tvr.ro/muntele-uluru-interzis-pentru-escaladari_824205.html#view

duminică, 22 octombrie 2017

Am aflat ce stim demult! GIGANTII/uriasii despre care vorbeste si BIBLIA... au existat in toata lumea! Americanii... recunosc. Au DISTRUS probele! Cui serveste?


Smithsonian Admits to Destruction of Thousands of Giant Human Skeletons in Early 1900’s
-------------------------------------------------------
A US Supreme Court ruling has forced the Smithsonian institution to release classified papers dating from the early 1900’s that proves the organization was involved in a major historical cover up of evidence showing giants human remains in the tens of thousands had been uncovered all across America and were ordered to be destroyed by high level administrators to protect the mainstream chronology of human evolution at the time.

The allegations stemming from the American Institution of Alternative Archeology (AIAA) that the Smithsonian Institution had destroyed thousands of giant human remains during the early 1900’s was not taken lightly by the Smithsonian who responded by suing the organization for defamation and trying to damage the reputation of the 168-year old institution.

During the court case, new elements were brought to light as several Smithsonian whistle blowers admitted to the existence of documents that allegedly proved the destruction of tens of thousands of human skeletons reaching between 6 feet and 12 feet in height, a reality mainstream archeology can not admit to for different reasons, claims AIAA spokesman, James Churward.

 «There has been a major cover up by western archaeological institutions since the early 1900’s to make us believe that America was first colonized by Asian peoples migrating through the Bering Strait 15,000 years ago, when in fact, there are hundreds of thousands of burial mounds all over America which the Natives claim were there a long time before them, and that show traces of a highly developed civilization, complex use of metal alloys and where giant human skeleton remains are frequently found but still go unreported in the media and news outlets» he explains.



femur

A giant human femur uncovered in Ohio in 2011 by the American Association for Alternative Archeology, similar to the evidence presented in court

A turning point of the court case was when a 1.3 meter long human femur bone was shown as evidence in court of the existence of such giant human bones. The evidence came as a blow to the Smithsonian’s lawyers as the bone had been stolen from the Smithsonian by one of their high level curators in the mid 1930’s who had kept the bone all his life and which had admitted on his deathbed in writing of the undercover operations of the Smithsonian.

    «It is a terrible thing that is being done to the American people» he wrote in the letter. «We are hiding the truth about the forefathers of humanity, our ancestors, the giants who roamed the earth as recalled in the Bible and ancient texts of the world».

The US Supreme Court has since forced the Smithsonian Institution to publicly release classified information about anything related to the “destruction of evidence pertaining to the mound builder culture” and to elements “relative to human skeletons of greater height than usual”, a ruling the AIAA is extremely enthused about.

    «The public release of these documents will help archaeologists and historians to reevaluate current theories about human evolution and help us greater our understanding of the mound builder culture in America and around the world» explains AIAA director, Hans Guttenberg. «Finally, after over a century of lies, the truth about our giant ancestors shall be revealed to the world» he acknowledges, visibly satisfied by the court ruling.

The documents are scheduled to be released in 2015 and the operation will be coordinated by an independent scientific organization to assure political neutrality.
Sursa:  http://worldnewsdailyreport.com/smithsonian-admits-to-destruction-of-thousands-of-giant-human-skeletons-in-early-1900s/
--------------------------------------
Mai multe, Click here: Smithsonian Admits to Destruction of Thousands of Giant Human Skeletons in Early 1900’s
------------------
Aici, VIDEO:  Smithsonian Admits to Destruction of Thousands of Giant Human Skeletons in Early 1900’s - Click here: https://www.google.ro/search?q=Smithsonian+Admits+to+Destruction+of+Thousands+of+Giant+Human+Skeletons+in+Early+1900%E2%80%99s&client=firefox-b&dcr=0&source=lnms&tbm=vid&sa=X&ved=0ahUKEwiQl67dp4TXAhWGHJoKHaK7BbsQ_AUICygC&biw=1920&bih=887

marți, 17 octombrie 2017

Coincidențe stranii...'punere in scena'...'exploatare in orb'?!? Comemoram 2 ani... de la Tragedia/Incendiul din clubul Colectiv! Enigmele raman...


Goodbye to Gravity lansează albumul "Mantras of War"
20 august 2015
Goodbye to Gravity lansează albumul "Mantras of War" pe 30 octombrie. Noul material conține 10 piese și marchează începutul colaborării cu Universal Music România.
-------------------------------
"Mantras of War" a fost produs în decursul anului 2014 de către basistul Alex Pascu în studioul Traian 150 din București. Goodbye to Gravity a plecat apoi în insula Santorini pentru a mixa discul la Black Rock Studios, cu ajutorul experimentatului inginer de sunet Kostas Kalimeris, care a colaborat cu numeroși artiști precum Bring Me The Horizon, Steve Harris și Joe Bonamassa. Materialul a fost masterizat de Svante Forsbäck (cunoscut pentru colaborări cu trupe precum Rammstein, Volbeat și Amorphis) la studioul Chartmakers din Helsinki, Finlanda.

Cover artwork-ul a fost realizat de designerul Radu Damian în acuarelă, pentru un look retro SF autentic.
------------------------------------
Tracklist "Mantras of War" - Goodbye to Gravity :

      1.The Day We Die (4:47)
           2.Shadow Puppets (4:24)
           3.Atonement (4:33)
           4.Four Minutes of Rage (3:59)
           5.Rise From the Fallen (3:36)
           6.Heed the Call (4:15)
           7.What If (3:54)
           8.Spaceman (Babylon Zoo cover) (3:04)
           9.This Life Is Running Out (3:54)
    10.Ode to a Sacrifice (5:34)

Sursa: https://www.infomusic.ro/2015/08/goodbye-to-gravity-mantras-of-war/
 ----------------------------------------


Goodbye To Gravity lanseaza noul album 'Mantras of War' in Club Colectiv

Vineri, 30 octombrie 2015, Goodbye To Gravity lansează noul album 'Mantras of War' cu un spectacol inedit, la Club Colectiv. Concertul va beneficia de un show de lumini customizat, precum și de efecte pirotehnice și decoruri special create pentru a reda atmosfera SF a artwork-ului. Nu vor lipsi invitați speciali, un after-party de Halloween marca GTG și multe alte surprize!

Accesul la concert va fi liber, iar CD-ul ‘Mantras of War’ precum și merch-ul, special creat pentru acest eveniment, vor fi disponibile la prețuri promoționale.

“Este o etapă foarte importantă pentru noi”, spune basistul Alex Pascu. “Suntem foarte mândri de acest album, iar lansarea va fi un eveniment cu adevărat special pentru fanii rock din România.”

“Cu siguranță va fi un concert unic, cu un setlist extins, ce va cuprinde cele mai bune piese de pe cele două albume ale noastre”, adaugă vocalistul Andrei Găluț.

Sursa: http://www.letsrock.ro/noutati-Goodbye+To+Gravity+lanseaza+noul+album+Mantras+of+War+in+Club+Colectiv-7705.html
------------------------------------------------


Friday night October 30, 2015 (one day before Halloween) saw a great horror as disaster struck in one of Bucharest’s chief nightclubs – Colectiv. The night featured the band Goodbye to Gravity that was launching a new album called “Mantras of War“, including a piece with a premonitory title: “The Day we Die”.../




"Ziua în care vom muri".

duminică, 15 octombrie 2017

Si totusi... Planeta X... Nibiru... exista! Incet...incet... aflam adevarul!

NASA anunță că în Sistemul Solar ar trebui să se afle încă o planetă și aceasta este un "super-pământ"


Ipotetica Planetă X, denumită de unii Nibiru sau pur și simplu Planeta 9, se află undeva la limitele Sistemului Solar, iar astronomii sunt determinați să o găsească, conform unui comunicat al NASA în care se precizează că au fost descoperite numeroase dovezi indirecte ale existenței acestei planete și că devine "greu" să ne imaginăm Sistemul Solar fără această lume nevăzută, informează Space.com.
Sursa foto: Space.com
Această ipotetică planetă ar fi de aproximativ 10 ori mai masivă decât Terra și se află la mare distanță, la marginea Sistemului Solar, de aproximativ 20 de ori mai departe de Soare decât planeta Neptun (care se află la o distanță medie față de Soare de 4,5 miliarde de kilometri). Astfel, Planeta 9 ar realiza rotație completă în jurul Soarelui într-un interval de timp de până la 20.000 de ani. Deși încă nu a fost observată direct, astronomii au descoperit o serie de caracteristici ale Sistemului Solar care pot fi explicate cel mai bine de prezența celei de-a 9-a planete, conform NASA.
"Există în prezent cinci linii diferite de dovezi obținute prin observații care indică existența Planetei 9", susține Konstantin Batygin, astrofizician și planetolog la Institutul Tehnologic din California (Caltech), din Pasadena. "Dacă am renunța la această explicație și Planeta 9 nu ar exista, atunci am genera mai multe probleme decât am rezolva. Din start ar trebui să rezolvăm cinci noi probleme și ar trebui să venim cu cinci teorii diferite pentru a le rezolva", a adăugat el.
În 2016 Batygin și colegul său, Mike Brown, astronom la Caltech, au publicat un studiu care își bazează concluziile pe simulările computerizate ce au ținut cont de orbitele circumsolare neobișnuite pe care le au câteva dintre obiectele mari din Centura Kuiper, centura de asteroizi, comete și planetoizi ce se întinde dincolo de orbita planetei Neptun (de unde și denumirea de obiecte transneptuniene).
Mai exact, șase astfel de obiecte se deplasează în jurul Soarelui pe orbite eliptice care sunt îndreptate în aceeași direcție, chiar dacă fiecare dintre aceste obiecte se deplasează prin spațiu cu viteze diferite. În plus, orbitele celor șase obiecte transneptuniene au același unghi de înclinare de 30 de grade prin raport cu planul relativ al orbitelor celor opt planete cunoscute din sistemul nostru solar.
Folosind simulări computerizate ale Sistemului Solar în care au introdus și Planeta 9, Batygin și Brown au arătat că ar trebui să existe și mai multe obiecte înclinate până la 90 de grade prin raport cu planul solar. Investigații ulterioare au demonstrat că sunt cunoscute deja cinci obiecte transneptuniene care respectă acești parametri.
De atunci, astronomii au descoperit noi dovezi care susțin existența Planetei 9. Cu ajutorul lui Elizabeth Bailey, astrofizician și planetolog la Caltech, Batygin și Brown au demonstrat că influența Planetei 9 ar fi determinat înclinarea planurilor orbitale ale tuturor celorlalte planete din Sistemul Solar — care orbitează în jurul Soarelui într-un plan înclinat cu aproximativ 6 grade față de ecuatorul solar.
"De-a lungul unor perioade lungi de timp, Planeta 9 va face ca planul întregului sistem solar să se balanseze, în cadrul procesului de precesie", susține Batygin.
De asemenea, cercetătorii au demonstrat modul în care prezența Planetei 9 poate explica de ce obiectele din Centura Kuiper orbitează în direcția opusă tuturor celorlalte obiecte din Sistemul Solar.
"Niciun alt model nu poate explica ciudățenia acestor orbite puternic înclinate. Se pare că Planeta 9 asigură terenul natural în care astfel de ciudățenii orbitale să se producă. Aceste obiecte au fost scoase în afara planului Sistemului Solar de influența Planetei 9 și apoi au fost risipite spre interior sub influența lui Neptun", a mai adăugat Batygin.
Planeta 9 ar fi putut să se formeze mai aproape de Soare, dar apoi a fost aruncată spre exteriorul sistemului solar în urma unei interacțiuni gravitaționale cu Jupiter sau Saturn, planetele gigantice ale sistemului nostru solar. Descoperirea Planetei 9 ar răspunde la numeroase întrebări legate de formarea și evoluția sistemului nostru solar.
În continuare, cercetătorii vor apela la Telescopul Subaru, din cadrul Observatorului Mauna Kea din Hawaii pentru a găsi Planeta 9 și pentru a afla de unde provine această misterioasă lume rece. Cele mai răspândite exoplanete descoperite în galaxia noastră sunt așa-numitele "super-pământuri" — planete telurice mai mari și mai masive decât Pământul, însă mai mici decât Neptun. Ciudat este faptul că deocamdată nicio astfel de planetă nu a fost descoperită în Sistemul Solar, ceea ce înseamnă că Planeta 9 ar putea fi super-pământul care lipsește din Sistemul Solar.
AGERPRES/(AS — editor: Codruț Bălu)
Sursa: https://www.agerpres.ro/sci-tech/2017/10/14/nasa-anunta-ca-in-sistemul-solar-ar-trebui-sa-se-afle-inca-o-planeta-si-aceasta-este-un-super-pamant--15-19-42

duminică, 24 septembrie 2017

Sat Bunoaica,Comuna Ciresu,Jud. Mehedinti. Vărăritul, o îndeletnicire tradiţională pe cale de disparitie. In alte tari insa, 'LOCATII de turism', pe bani grei. Noua nu ne trebuie... banii!

 Meşterul Ionică Brânzan şi varnita pe care a moştenit-o de la bunicul său 
FOTO Alexandra Georgescu

Vărăritul, o îndeletnicire tradiţională care moare. „Pe timpul când a mers varniţa am trăit foarte bine“

În mai multe sate olteneşti găseşti varniţele părăsite, acele cuptoare de ars varul care au forma unui cilindru zidit din piatră, cu o deschizătură la bază, prin care se alimentează focul. Ionică Brânzan (43 de ani), din Bunoaica, judeţul Mehedinţi, este printre ultimii meşteri mehedinţeni care au lucrat în domeniu

Meşterii vărari din Mehedinţi spun cu părere de rău că nu mai au piaţă de desfacere din cauza produselor care au invadat magazinele de profil. În plus, lemnul folosit pentru arderea pietrei de calcar este mult prea scump pentru ca varul produs acasă să mai poată fi rentabil. Până acum trei-patru ani, la circa 20-30 de kilometri de muncipiul Drobeta Turnu Severin mai găseai, la Podeni, Şiroca, Balta, Bunoaica ori Bâlvăneşti, câte-un meşter vărar care nu renunţase. E adevărat, aveau comenzi din ce în ce mai puţine, dar nu îi lăsa inima să închidă varniţele, fiindcă acest meşteşug îl au în sânge, le curge prin vine. De când se ştiu, din tată-n fiu, părinţii şi bunicii s-au ocupat cu vărăritul şi era firesc să ducă tradiţia mai departe. Specializarea meşterilor vărari a fost favorizată pe de o parte de lipsa unei agriculturi intensive, iar pe de altă parte de existenţa uriaşului masiv calcaros din această zonă a Mehedinţiului, care a furnizat materia primă meşteşugarilor.

CU BANII LA VALIZĂ
Ionică Brânzan (43 de ani), din Bunoaica, descendent dintr-o familie de vărari, povesteşte cu tristeţe că a fost nevoit să închidă, în 2006, varniţa. Nu mai avea comenzi, dar mai ales din cauza scumpirii lemnului. S-a ocupat cu vărăritul încă din 1990, când nu prididea cu lucrul. Erau vremuri bune, când făcea bani frumoşi şi nici prin cap nu-i trecea că într-o zi va vorbi la trecut despre toate aceste lucruri.



 „Pe timpul când a mers varniţa am trăit foarte bine. Îmi plăcea să muncesc pentru că renta, munceam pentru mine. Vă spun sincer: aveam o valiză cu care venisem din armată, cam jumătate era plină cu bani tot timpul. Acum bate vântul prin ea“, spune Ionică Brânzan."

După ce a închis varniţa, meşterul a trebuit să se reîntoarcă la o veche preocupare a sătenilor din Bunoaica, îngrijind acum de o minifermă de animale, singura sa sursă de venit pentru a-şi întreţine familia.

MUNCĂ TITANICĂ 

 
Varniţa a moştenit-o de la bunicul său, dar meşteşugul l-a învăţat de la Constantin Neagu, un meşter din sat, care a murit cu mai mulţi ani în urmă. Pentru vremurile actuale, efortul depus de aceşti meşteri, de unde şi vorba „muncea ca vărarul“, pare de domeniul incredibilului. Locul de unde se scoate piatra de var se numeşte carieră, întotdeauna plasată în hotarul satului. Procedeul scoaterii pietrei de var este asemănător cu cel folosit în alte regiuni ale ţării, fie că se scoate din ţancul de la suprafaţa solului, fie că se scoate din „stană de piatră“, ori că se dizlocă o cantitate de pământ până se ajunge la ţancul de piatră. În cele mai fericite cazuri, piatra se poate culege din albia râurilor, după trecerea apelor mari, care aduc cu ele o cantitate mare de piatră. În acest caz, munca este redusă doar la culesul pietrei.

Ionică Brânzan spune că scoaterea pietrei din ţanc necesita o muncă istovitoare. Piatra era scoasă de către meşter şi tovarăşii lui de cuptor ori de alte persoane plătite, care scoteau cu târnăcopul şi barosul de 10-12 kilograme un „stânjen“ sau doi de material. Şi asta nu-i nimic.



După ce aduceau piatra de calcar la varniţă, începea mărunţitul ei, fiindcă varniţa se încarcă doar cu bucăţi mici de piatră. „Urma boltitul varniţei, nu eram singur, vreo cinci-şase oameni mă ajutau la încărcatul varniţei. Eu eram în interior singur şi mă apucam de zidit, prima dată se puneau ţuguri, adică piatră de calcar în picioare, apoi uşor-uşor să se închidă bolta. O zi întreagă lucram la zidit şi spre seară puneam focul. Trebuia să ardă 72 de ore, foc continuu, trei zile şi trei nopţi, un om trebuia să stea permanent lângă foc. La o tonă de var ardeai circa trei metri ster de lemn (n.r. – aproximativ doi metri cubi)“, spune meşterul vărar de la Bunoaica. În toate aceste trei zile în jurul varniţei se adunau toţi tinerii din sat şi petreceau ca la o sărbătoare. Fochistul nu scăpa focul din ochi însă nicio clipă – altfel s-ar fi dus pe apa sâmbetei toată munca din ultimele zile.

„Când era aproape gata, îşi făcea un luciu peretele. Atât ardea că părea că vezi prin ea, se lăsa mult, când te uitai de sus era numai o oglindă“, povesteşte Ionică Brânzan.

Apoi bulgării de var erau cumpăraţi de comercianţii ambulanţi, dar mai ales de patronii firmelor de construcţii din împrejurimi.

 „NE VOM ÎNTOARCE LA ADEVĂRATELE VALORI“ 


Muzeograful Florentina Pleniceanu, şeful secţiei de etnografie şi artă populară a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin, este optimistă şi este convinsă că în timp aceste meşteşuguri îşi vor găsi locul binemeritat: „Am convingerea că ne vom întoarce la adevăratele valori identitare şi aşa se va întâmpla şi cu foarte multe meşteşuguri care zicem noi că sunt pe cale de dispariţie. Ele sunt în stare latentă acum, dar oamenii nu vor lăsa să se piardă aceste lucruri, le vor aprecia, le vor preţui“, spune muzeograful.




 Din punct de vedere istoric, existenţa acestui meşteşug este menţionată încă din perioada ocupaţiei romane, activitatea meşteşugărească fiind larg răspândită în marile cariere de calcar ale zonei. Astfel, D. Tudor în „Oltenia romană“, vorbind despre construirea castrului Drobeta, arată că: „Oraşul a folosit în construcţia podului, castrului şi a altor clădiri ce s-au ridicat la începutul secolului II, deci în primele timpuri ale stăpânirii romane, blocuri fasonate dreptunghiulare şi piatră spartă, adică de Dunăre de la Bahna (lângă Porţile de Fier), un calcar cu aspect nisipos, destul de dur, ce se poate tăia şi ciopli destul de uşor dacă roca e puţin umedă. Prin anul 150 e.n., carierele de la Bahna sunt înlocuite cu cele de la Gura-Văii, Vîrciorova, Vodiţa, Brezniţa, de unde se tăia un calcar alb, cu nuanţe roşiatice şi aspect de travertine. Din el se poate fabrica şi un var bun“.
----------------------------------
Sursa:http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/vararitul-indeletnicire-traditionala-moare-pe-timpul-mers-varnita-trait-foarte-bine-1_59c412ab5ab6550cb866a364/index.html

--------------------------------------------------------

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Neamule roman... Ne merităm soarta! Sărmana Segetuza - Ruinele cetății dacice rămân doar un morman de pietre! Nepăsarea ne costă!


Sărmana Segetuza - Ruinele cetății dacice rămân doar un morman de pietre! Nepăsarea ne costă!

Sarmizegetusa se află situată în partea de vest a Ţării Haţegului, la aproximativ 8 km de “Porţile de Fier ale Transilvaniei”, de unde se face trecerea în Banat.

În antichitate romanii au construit aici capitala provinciei Dacia Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Zidurile oraşului aveau o lungime de 500 x 600 m şi închideau în interior o suprafaţă de aproximativ 33 ha.

Pe o suprafaţă de 60-80 ha, în afara zidurilor de incintă ale oraşului, romanii au construit numeroase monumente publice, case particulare, morminte.

Dacii credeau că în noaptea de Sânziene se deschid porțile cerului și lumea celor morți intră în contact cu cei vii. Legendele, dacă ar fi exploatate, ar putea transforma cele șase cetăți dacice în unele dintre cele mai importante obiective turistice din țară.

Echipa ”În Premieră” a descoperit că la UNESCO ajung rapoarte privind cetățile dacice, în care se spune că există un muzeu, drumuri adecvate și o sumedenie de turiști.

Realitatea este cu totul și cu totul alta. Puținii turiști care ajung acolo nu descoperă decât un morman de pietre, din care nu pot desluși prea multe. Specialiștii UNESCO au venit în 1999 și au rămas uimiți de cetățile dacice, pe care au decis să le introducă în patrimoniul mondial. De atunci și până acum nu s-a întâmplat mai nimic.

Prin comparație, ruinele unui castru roman din Austria, cu o valoare istorică infinit mai mică, sunt vizitate anual de peste 250.000 de turiști. Și aduce milioane de euro la buget.

Prin comparație, cetățile dacice sunt vizitate anual de 25.000 de persoane.


------------------------------------------

Creierul uman - tehnologie extraterestră ?!? O uriașă enigma... 'la purtător'!


Creierele noastre sunt ca o tehnologie extraterestră. Noi nu înțelegem cum lucrează, iar ceea ce am reuşit să aflăm până acum ne indică faptul că acestea funcţionează într-un mod cu totul diferit faţă de actuala noastră tehnologie inteligentă.

-----------------------------------------
După un secol de cercetare, suntem doar la început în ceea ce priveşte înțelegerea creierului. Spre deosebire de inimă sau chiar de ADN, noi nu am reuşit să înţelegem în detaliu modul prin care creierul îşi îndeplinește funcțiile sale de bază. Cum se generează emoțiile? Cum luăm decizii? Cum învăţăm?

Două aspecte se evidenţiază atunci când încercăm să înțelegem cum funcţionează creierul. În primul rând, noi credem că știm cum gândim. Senzațiile, gândurile, precum și obiceiurile culturale în legătură cu felul în care ne înțelegem pe noi înşine ne oferă doar o înţelegere superficială cu privire la funcţionarea creierul. Încă utilizăm metafore inadecvate pentru a descrie creierul uman. Acesta doar se aseamănă cu un computer, dar el nu este un computer.

În al doilea rând, spre deosebire de alte organe, creierul execută mai multe operaţii în acelaşi timp. Toată viaţa noastră se desfăşoară prin intermediul său. Funcțiile sale multiple care s-au dezvoltat de-a lungul evoluţiei noastre ne dovedesc faptul că suntem înzestraţi cu un organ greu de înţeles. Rezultatul este că, chiar dacă reuşim să aflăm câte ceva despre creier, nu vom putea imediat generaliza această înţelegere. Ne putem aștepta la o evoluţie în gândire, modificări ale funcțiilor existente şi există, de asemenea, potenţialul de a descoperi soluții diferite pentru multiplele probleme pe care trebuie să le rezolvăm în fiecare zi.

Cercetările interdisciplinare din domeniul științei creierului, inclusiv cele din neuroantropologie și neuroştiinţă, evidenţiază o problemă interesantă. În cazul în care nu există un singur mod de funcționare a creierul, atunci nu există un cod unic (cum ar fi în cazul ADN-ului) ce poate debloca cutia cu mistere ale creierului. În consecinţă, ne putem afla în situația în care mai mulți oameni vor obţine diferite răspunsuri parțiale cu privire la acesta. Cu toate acestea, aceste răspunsuri parţiale reprezintă doar o tentativă de răspuns și nu există un cadru evident în care acestea se pot integra.

Orbul și elefantul

De multe ori se apelează la o metaforă pentru a descrie activitatea de cercetare asupra unor probleme complexe: cum poate descrie un orb un elefant. Să presupunem că există 5 persoane fără vedere ce ating diferite părţi ale unui elefant: primul atinge coada, al doilea trunchiul, al treilea un picior, al patrulea un colţ, al cincilea o ureche. Cu toţii indică, pe baza dovezilor pe care le au la îndemână, un anumit animal. Metafora aceasta este adesea folosită pentru a evidenția faptul că întotdeauna avem dificultăți să înţelegem un adevăr mai mare, există într-adevăr un elefant acolo, doar că oamenii, pur și simplu, ating părţi diferite ale acestuia.

Metaforic vorbind, cercetările în cazul creierului conduc la evidenţierea mai multor astfel de mamifere, nu doar a unuia singur. Este ca în cazul în care cineva ar atinge un elefant, altcineva un rinocer şi altcineva un hipopotam. La început acestea ar putea părea la fel, dar ele sunt diferite. Cu alte cuvinte, elefantul din cameră nu este cu adevărat un elefant, ci o întreaga menajerie.

Damanul de stâncă

Putem fi chiar mai confuzi. Noi credem că elefantul, rinocerul, chiar și hipopotamul, se aseamănă. Toate aceste animale sunt mari, trăiesc în Africa, mănâncă plante și așa mai departe. Cu toate acestea, cercetarea evolutivă indică că cele mai apropiate rude ale elefantului sunt lamantinii și damanii. Aparențele pot fi înșelătoare, iar ceea ce noi credem că este real s-ar putea să fie o iluzie. Elefanţii trăiesc în savană și în pădure, hiracșii pe un teren stâncos, iar lamantinii în ocean. Înţelegerea creierului ar putea însemna depășirea propriilor noastre ipoteze cu privire la lucrurile care arată la fel şi integrarea informaţiilor din domenii ştiinţifice diferite.

Atunci când facem generalizări, este mai bine să fim circumspecţi.

Elefant în flăcări

Poate că trebuie să recunoaștem că în creierul nostru „există” mai multe astfel de animale cum ar fi elefantul, damanul şi lamantinul. Și toate acestea ne animă în diferite moduri, similar felului prin care teoria flogisticului explica procesele de ardere.

În cele din urmă, eu susţin ideea existenţei mai multor coduri ale creierului. Este ceea ce evoluția ne-a dăruit. În consecinţă, este necesar să aplicăm metode diferite de analiză a creierului. Limbajul este separat de ritmul circadian. Nu vom găsi un singur cod, pentru că nu există doar unul.
Acest scurt eseu a fost inspirat de două lucrări recente și de o prezentare video. Ciudățenia biologiei și a evoluției este dată de faptul că există mai multe coduri ca parte a funcției neuronale şi din această cauză creierul este atât de greu de înţeles.

Gary Marcus. Problemele în legătură cu ştiinţa creierului

Gary Marcus, profesor de psihologie la New York University, a scris un articol în New York Times în care a analizat recentele controverse apărute în legătură cu direcţia urmată de fondurile guvernamentale din domeniul neuroştiinţei. Finanțarea, în cea mai mare parte, este destinată unor cercetări specializate în vederea înţelegerii creierului. Mulţi neurologi consideră că este nevoie de o abordare ceva mai largă. Iată cum explică Marcus acest lucru:

„Diferitele ramuri științifice fac apel la diferite teorii. Fizicienii, de exemplu, caută „marea teorie unificată” care trebuie să integreze gravitaţia, electromagnetismul și forțele nucleare într-un pachet elegant de ecuații. Indiferent dacă vor reuşi sau nu, aceştia au făcut progrese considerabile, în parte pentru că ei știu ce trebuie să caute.

Biologii, incluzându-i aici pe neurologi, nu pot spera la o astfel de teorie. Biologia nu este atât de elegantă precum pare a fi fizica. Lumea vie este caracterizată de o mare varietate și de o complexitate imprevizibilă, deoarece biologia este rezultatul unor evenimente produse în istoria evolutivă prin care speciile s-au diferenţiat pe baza unor accidente care le-au marcat drumul evolutiv. Nicio teorie generală din neuroştiinţă nu ar putea prezice, de exemplu, că cerebelul (cel care este implicat în controlul mişcării) ar trebui să aibă mult mai mulţi neuroni decât cortexul prefrontal (parte a creierului asociată cu inteligenţa avansată).

Complexitatea biologică este însă doar o parte a problemei atunci când ne întrebăm ce fel de teorie a creierului căutăm. Ceea ce căutam într-adevăr este un fel de pod, un fel de legătură între două limbaje ştiinţifice distincte, cel al neurologiei şi cel al psihologiei…

Știm că trebuie să existe o legătură între reţelele neuronale și modul de gândire, dar până în prezent nu am putut descrie aceste legi. De exemplu, nu știm dacă cuvintele sunt memorate în neuroni individuali sau în reţele neuronale. Nu ştim ce fel de neuroni ar putea memora aceste informaţii, în cazul în care chiar fac acest lucru”.

Cristof Koch & Gary Marcus: Înţelegerea codurilor creierului

Elefant în șezut alături de un băiat

Christof Koch, director ştiinţific al Allen Institute for Brain Science și Gary Marcus şi-au formulat punctul de vedere cu privire la studiul creierului în articolul Cracking the Brain’s Codes publicat de MIT Technology Review. Se susţine faptul că actualele metode de analiză nu sunt de natură să răspundă la multe dintre întrebările importante cu privire la creierul nostru.

Terrence Sejnowski: Coincidențe suspecte în creier

Pentru a încheia, iată prelegerea lui Terry Sejnowski din anul 2012. De aici m-am inspirat asupra titlului articolului de față.

Cabină telefonică în formă de creier

Sejnowski, profesor la Salk Institute for Biological Studies, abordează în acest discurs complexitatea creierului. El ne vorbeşte despre cum au încercat oamenii să înţeleagă creierul prin metoda ingineriei inverse prin care, de exemplu, putem încerca să ne dăm seama cum funcţionează un produs nou de la Apple, Samsung sau Sony. Inginerii pot aplica această metodă în cazul unor produse fabricate de alte companii. Dar această metodă nu se poate aplica în cazul creierului.

„Problema cu această abordare este aceea că noi încă nu știm destul de multe lucruri despre creier. Acesta reprezintă practic o tehnologie extraterestră pentru noi. Nu-i cunoaştem cu adevărat principiile de bază. Și dacă nu cunoşti principiile de bază din spatele unei tehnologii și încerci s-o copiezi, atunci practic revenim la cultul cargo”.

Noi încercăm să construim ceva care arată ca un avion cu speranța că vom putea ajunge la cer. Dar rămânem pe pământ, pentru că noi nu înțelegem suficient de mult motorul sau aerodinamica.
„Să ne referim, de exemplu, doar la capacitatea noastră de a vedea. Faptul că putem recunoaște unde ne aflăm, putem observa scena şi oamenii din ea și ne putem aminti detaliile acesteia și, de asemenea, putem să ne plimbăm și să facem tot felul de lucruri într-o lume complexă, în condiții de incertitudine, este un miracol. Nu putem construi roboţi care să poată face asta, dar cumva natura a reușit să o facă și asta este într-adevăr problema„.

Traducere şi adaptare după Our Brains as Alien Technology
Sursa:http://www.stiintaonline.ro/creierul-uman-este-ca-o-tehnologie-extraterestra/

luni, 28 august 2017

Mistere din istoria dacilor... protoistoria acestor locuri


Paleontologii au stabilit ca omul de Neanderthal a trait in urma cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciulesti, comuna Tetoiu, jud. Valcea, pe Valea lui Grauceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea ii apartine savantului Dardu-Nicolaescu-Plopsor. Cum e posibil?!..

Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 i.e.n.) si ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 i.e.n.) ofera un numar iompresionant de mare de coincidente intre denumirile mitice ale unor personaje si locuri din antichitate si denumirile de azi ale unor localitati situate pe teritoriul tarii noastre.

Pe traseul de la varsarea Dunarii in Marea Neagra la punctul de confluenta al Tisei cu Dunarea si apoi al punctului de confluenta al Somesului cu Tisa, mergand spre amonte, se ajunge in zona Mediasului Aurit din nordul Muntilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Somesului. Pe acest traseu se gasesc o seama de localitati ale caror denumiri de azi coincid in mod bizar cu titularurile mitice care ne-au fost transmise din antichitate.

Aceasta observatie l-a facut pe cercetatorul stiintific geolog Mircea Ticleanu sa adopte ipoteza si sa finalizeze un studiu in care a demonstrat ca drumul pe ape al argonautilor a urmat traseul pe Dunare. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinatia finala a expeditiei in Caucaz. Dar informatiile de atunci se pare ca situau Caucazuil la vestul Marii Negre dupa cum ne-o confirma atat scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman si istoric, care aminteste in secolul IV e.n. de un tinut „Caucaland” situat pe malul stang al Dunarii la marginea bazinului Panonic, a carei descriere corespunde cu Muntii Apuseni de la vestul Marii Negre…

Se inrudeau dacii cu celtii ?

Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu are o teorie interesanta, dacii se inrudeau cu celtii, nu cu getii !
Prima mentiune despre daci o gasim la Caesar, in „De Bello Gallico”. Dar este asa, o referire colaterala. Sigur, mai avem si textul lui Traian – „De Bello Dacico”, pe care insa nu l-a scris el. In „De Bello Dacico” citim ca efortul principal de razboi al lui Traian a fost in sud cand a trecut Dunarea, si apoi in munti unde i-a invins pe daci fara probleme.

Aceia din munti poate ca se numeau daci pe sine, e discutabil acest aspect. Si atunci cartea despre razboiul de la nord de Dunare s-a numit „De Bello Dacico”. Numai ca anumite unele elemente de acolo, din muntii Orastiei, ii arata pe daci mai aproape de populatiile atestate arheologic in Transilvania si chiar in Europa Centrala, mai exact de celti, desi cu unele elemente comune cu populatiile din Campia Romana, potrivit 2012en.ro.

Putini sunt acei ce stiu ca in muzeele lumii exist a un numar mare de statui, busturi si capete reprezentand daci. O prima inventariere a acestor opere de arta a fost facuta in 1946 si numara 26 de piese. O a doua numaratoare, facuta in 1980, a crescut numarul acestora la 40. In sfarsit, o teza de doctorat, dedicata recent acestui subiect, de catre un specialist in istoria artei, Leonard Velcescu, strange laolalta peste o suta de astfel de reprezentari de daci, iar numarul lor este cu siguranta mai mare.

Cele mai multe dintre aceste lucrari sunt de mari dimensiuni, statuile pot ajunge chiar pana la trei metri, capetele si busturile sunt colosale. Nici un alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atat de multa atentie din partea artistilor plastici, iar Columna lui Traian, opera geniala, care a revolutionat arta romana, este un argument in plus in acest sens. Cele mai multe dintre statuile de daci au fost descoperite de-a lungul timpului in Forul lui Traian. Foarte probabil, au fost facute la comanda imparatului invingator, special pentru a-i impodobi forul. Toate sunt insotite de eticheta “prizonier dac”.

Sunt daci cu priviri semete, dar cu o atitudine linistita, fie tineri, fie mai batrani, fie nobili, fie daci de rand. In galeria Chiaramonti din Muzeul Vatican se afla un astfel de bust de nobil dac, ce depaseste trei metri, cu tot cu soclu, daltuit in marmura frigiana violacee cu vinisoare. Turistii de toate neamurile se opresc impresionati si se fotografiaza langa sculptura cu numarul de inventar 1697, fara sa stie al cui chip si suflet este inchis in marmura pretioasa.

Sursa: https://www.efemeride.ro/trei-mistere-din-istoria-dacilor

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări