Google Translate

vineri, 13 septembrie 2019

România ... Ce știm despre această țară?

România ... Ce știm despre această țară?
------------------------------
În realitate foarte puțin. Cu toate acestea... am devenit conștienți de o cultură plină de surprinzătoare tradiții și istorii.

Avem în minte imagini despre castele bântuite și vampiri... Noi suntem departe de adevăr. Acolo există numeroase tradiții transmise pe cale orală care fac aluzie la civilizații antice, precum și numeroase descoperiri arheologice care caută să le acopere.

Pentru a înțelege mai bine miturile acestei țări, vom ieși de pe pista deja bătută și vom întâlni cercetători și experți adesea contestați, dintre care unii și-au dedicat întreaga lor viață pentru a scoate la iveală aceste descoperiri și a restabili adevăruri de multă vreme ascunse.

Vom dezvălui sanctuare antice, comori misterioase și obiecte arheologice neobișnuite, care pot pune sub semnul întrebării întreaga noastră istorie.
Au existat civilizații anterioare cu o cunoaștere foarte avansată ? Ar fi putut oamenii să fii co-locuit pe pământ cu giganți ?

An : 2016
De : Deïmian
Natură : documentar
Producere : Mandjack Production
Durată : 104mn
vârstă : 12+
Limbi : Engleză - franceză
Subtitles : românia - Engleză - Spaniolă - franceză
----------------------------------

joi, 20 iunie 2019

5 așezări românesti preistorice mai vechi decât piramidele egiptene


cucuteni-6

Credeați că doar perșii, egiptenii sau grecii se pot laudă cu civilizații antice și lumi spectaculoase? Ei bine, și noi avem așezări românești preistorice aparțînând unor culturi vechi de mii de ani, mai vechi chiar și decât unele civilizații din vestită Mesopotamie și din nordul Africii.

Să ne gândim de pildă la culturile Hamangia, Cucuteni ori Boian, întinse la est, respectiv la sud de Carpați, în mare parte pașnice, matriarhale, fascinante, pasionate de frumos, de artă și de olărit.

Da, au fost stabilite pe teritoriul Romaniei de astazi cu 3-4.000 de ani inaintea cunoscutilor daci si romani pentru care s-a creat o adevarata obsesie. Nimic rau in asta, daca nu am da insa la o parte si trecuturi mult mai importante, unele care au precedat marile si cunoscutele piramide egiptene, de exemplu!

cucuteni-5
 
Fac o enumerare de cinci asezari, asadar, in speranta ca poate va incit putin curiozitatea si rascoliti dupa ele in drumurile voastre prin Romania ?

Varfu Campului, Botosani
Toata Moldova este plina de urmele civilizatiei Cucuteni. Vorbim despre o cultura care-si are inceputurile pe la 5.500 i.e.n., adica cu 2.000 de ani inainte de construirea primelor piramide egiptene si cu 3.500 de ani inainte de patriarhii din Biblie. E o cultura care a dainuit timp de peste 2.700 de ani si care a lasat in urma ei obiecte uluitoare de arta ceramica, dar si marturii ale unei filosofii de viata atemporale.

De exemplu, pe teritorul comunei Varfu Campului din Botosani, in punctul numit ‚La Temelii’ (Ionaseni), s-au gasit numeroase fragmente ceramice de culoare neagra, bruna sau galbuie cu lustru si incizii specifice, iar astfel de descoperiri abunda pe tot teritoriul Moldovei, pentru ca civilizatia care le-a lasat in urma se intindea pana hat, departe, in stepele Ucrainei.

Daca va aflati in zona, atunci ganditi-va la frumusetea culturii care a populat-o si dati o fuga pana la Iasi, pentru a vedea muzeul civilizatiei Cucuteni. Dar va puteti orienta si catre alte obiective turistice locale precum: Conacul Scarlat Rosetti din satul Ionaseni, Conacul Printul Dimitrie P. Moruzi din satul Maghera, Bisericuta de lemn din satul Dobrinauti, Muzeul Etnografic local si nu in ultimul rand, Rezervatia de stejari multiseculari din Parcul Conacului Moruzi.

Harsova, asezare veche de sapte milenii
Da, Harsova este o localitate cu vechime de sapte mii de ani! In partea de sud-est a localitatii, pe malul Dunarii, se gaseste o asezare neo-eneolitica dezvoltata sub forma unei coline de aproape 12 m ca urmare a distrugerii si refacerilor succesive a locuintelor din lut. Cercetarile de aici au identificat o comunitate care se ocupa cu vanatoarea, pescuitul, cultivarea pamantului si cresterea animalelor. Au fost identificate schimburi comerciale cu comunitati de pe spatii mult mai indepartate. Pe vatra localitatii se gasesc mai multe asezari din epoca bronzului si fierului. In antichitate, comunitatile de aici au cunoscut cea mai mare dezvoltare, atunci dobandindu-si si numele de Carsium.

Cernavoda si Ganditorul de la Hamangia


Daca treceti spre mare, opriti un pic la Cernavoda. Si aceasta asezare dainuie, sub o forma sau alta, de peste 7.000 de ani. Aici primele descoperiri apartin culturii Hamangia (eneolitic timpuriu) – mai multe asezari si o necropola (cca. 400 de morminte). Tot aici a fost descoperit Ganditorul de la Hamangia alaturi de perechea sa Femeie Sezand, datand din a doua jumatate a mileniului V – inceputul mileniului IV i.Hr.

Turdas, o asezare de dinainte de piramide

cucuteni-7

In apropierea raului Mures a fost descoperita asezarea neolitica de la Turdas care dateaza de dinainte de piramide, pentru ca apartine culturii Vinca-Turdas, contemporana cu etapa timpurie a culturii Cucuteni (5.700 – 4.500 i.e.n.) . Istoricii romani spun chiar ca e primul oras din Transilvania, si printre primele din Europa. Suprafata cercetata de arheologii sibieni a fost de aproximativ 11 hectare, considerata a fi imensa, mult peste orice standard in Europa. Asezarea, estimata la 100 de hectare suprafata, era de fapt un oras, lucru dovedit de existenta fortificatiilor din lemn, unul care includea si niste ritualuri infricosatoare, avand in vedere descoperirea de sacrificii umane la fata locului. Orasul dispunea de un sistem de fortificatie cu porti intarite si turnuri din lemn.

Sculptura Neolitica Vinca Turdas

Sculptura Neolitica Vinca Turdas
De asemenea, se pare ca asezarea de la Turdas a fost si un centru regional de productie si distributie a ceramicii, fapt dovedit de descoperirea unui numar foarte mare de cuptoare si obiecte din ceramica, de la vase pana la statuete antropomorfe, zoomorfe si ‚statuete pe tron’ care reprezinta regalitatea – unii dintre primii regi ai continentului european!

Tablitele de la Tartaria

Tablitele de la Tartaria, parte a culturii Vinca-Turdas. Altii le-ar transforma in suveniruri si simboluri usor de recunoscut in lumea intreaga. Noi?

Schela Cladovei, 8.750 de ani de locuire neintrerupta
Conform concluziilor trase in urma cercetarilor facute la Schela Cladovei din Drobeta Turnu-Severin, se pare ca aici se afla, daca nu cea mai veche asezare umana din Europa, in mod sigur una dintre cele mai vechi. Are urme de locuire continua datand de peste 8.700 de ani!

Zona a fost locuita inca din cele mai vechi timpuri ale umanitatii, dar cine sa stie asta in Romania? Vorbim de schelete de Homo Sapiens vechi de peste 8.000 de ani, de ateliere, de locuinte, de urmele unei asezari nu doar agrare, ci si de mestesugari, care-si duceau traiul aici acum aproape 9.000 de ani! Au fost descoperite locuinte, vetre rituale si morminte, precum si unelte agricole.

Santierul arheologic ar fi mana cereasca pentru turism, in alte tari. La noi, e trecut cu vederea…Santierul arheologic ar fi mana cereasca pentru turism, in alte tari. La noi, e trecut cu vederea…

Un lucru aparte al acestei asezari o reprezinta locuitorii sai preistorici: dupa descoperirea a peste 60 de morminte de inhumatie, s-a observat ca oamenii de aici erau adevarati „uriasi”, de regula avand peste 1,90 m inaltime, fapt neobisnuit pentru zona si timpurile acelei perioade. Mai mult, se pare ca erau consumatori de carne cruda. Raw-veganii ar fi fericiti! Asezarea Schela Cladovei pare sa fie cel putin pana in prezent si cea mai veche asezare omeneasca stabila distrusa printr-un conflict armat.
Ei? V-am starnit interesul? Merita sa ne limitam numai la istorii tinere de 2000 de ani, cand in realitate detinem mai mult de-atat? ?

Lucrul care ma doare insa cu adevarat este necunoasterea valorii istorice a locurilor peste care edilii sunt insarcinati sa fie primari. Necunoasterea atat de catre acestia, cat si de catre localnici. In momentul in care vom sti sa ne cunoastem si nu sa ne comparam defavorabil fata de ce au mostenit altii, abia atunci vom fi castigati ca natie.

Grecii se lauda cu istoria zeilor olimpieni, in timp ce multe dintre legendele lor trimit catre lumea de la nord de Dunare, adica catre pamanturile noastre. De unde le veneau semizeii. De ce ne-o tot ignoram, oare?




Sursa: http://www.xplorio.ro/5-asezari-romanesti-mai-vechi-decat-piramidele/


luni, 13 mai 2019

Agregator de idei, speculatii, ipoteze


Ne interesează: Istoria ascunsă.
Arheologia interzisă.
Civilizații pierdute.
Timpul fantomă. Enigme și mistere.
Piramide. Uriași. Tartaria.
Mud Flood. UFO. Extratereștrii. s.a.

 Pentru inscrieri, Click here: https://www.facebook.com/groups/agregatordeidei/
-------------------------------------
 
 
Adevăruri ascunse.Civilizații pierdute.Istorie interzisă
Grup Închis · 541 de membri
Înscrie-te în grup
Ne interesează și vom posta/comenta despre:Istoria ascunsa.Arheologia interzisa. Arhitectura incredibila. Tehnologii antice uitate. Catedrale. Castele...
 

miercuri, 8 mai 2019

Bucureştiul, promovat într-un articol publicat pe site-ul CNN: 9 motive pentru a vizita capitala României




Centrul Vechi, Palatul Parlamentului, concertele organizate la Ateneul Român, Biserica Stavropoleos şi librăria Cărtureşti Carusel se numără printre atracţiile turistice elogiate într-un articol publicat pe site-ul postului de televiziune american CNN, dedicat capitalei României.

”Poate că zilele în care era cunoscut sub numele de «Micul Paris» au trecut de mult timp, însă acest lucru nu înseamnă că gloria Bucureştiului a dispărut şi ea. Capitala României continuă să se redefinească, combinând o istorie bogată în evenimente cu o identitate modernă”, afirmă autoarea acestui articol, Marissa Tejada.

Jurnalista CNN s-a declarat impresionată de arhitectura ”ameţitoare” a Bucureştiului, bazată pe combinaţie fascinantă de stiluri.

”Între blocurile cu apartamente din era comunistă se află clădiri bizantine, biserici vechi de mai multe secole şi reşedinţe Art Nouveau care ies în evidenţă ca un fel de supravieţuitori ai cutremurelor, războiului şi comunismului. Privind şi mai de aproape una dintre cele  mai promiţătoare capitale din Uniunea Europeană, vei avea şansa de a descoperi şi alte detalii fermecătoare”, a adăugat Marissa Tejada.

Un Centru Vechi întinerit

Bucureştiul este locul în care se întâlneau comercianţii şi călătorii europeni din secolul al XV-lea. A supravieţuit planului de sistematizare demarat de Nicolae Ceauşeşcu, care dorea să distrugă o cincime din vechiul oraş pentru a construi versiunea lui de capitală socialistă.
După ce au rămas mult timp reduse la rangul unor clădiri de mahala, vechile case din Centrul Vechi au fost rând pe rând restaurate. Străduţele înguste, acoperite cu piatră pavată, au fost transformate în unul dintre cele mai pline de viaţă cartiere din Europa în ceea ce priveşte viaţa nocturnă.
Librării, cinematografe, restaurante şi cafenele adăugă un farmec suplimentar acestei zone.

Trecutul princiar al contelui Dracula 

Palatul Voievodal Curtea Veche, în trecut palatul foştilor prinţi valahi, inclusiv al lui Vlad Ţepeş, care a fost sursa de inspiraţie a scriitorului Bram Stoker atunci când a redactat romanul ”Dracula”, a avut întotdeauna legături cu regalitatea.
Era palatul în care erau încoronaţi foştii prinţi români. Muzeul Curtea Veche expune vase din ceramică şi artefacte care au fost descoperite printre ruinele acestui palat.
Circuitul turistic ”Two Castles in One Day” (”Două castele într-o zi”), demarat de agenţia TravelMaker Romania, îi duce pe turişti în centrul României, oferindu-le posibilitatea de a vizita Castelul Dracula (Castelul Bran) şi elegantul Castel Peleş.

Vastul Palat al Parlamentului

Acest colos arhitectural a stabilit mai multe recorduri, fiind desemnat cea mai grea clădire din lume, cea mai mare clădire din Europa şi a doua cea mai mare clădire administrativă din lume (după Pentagon).
Palatul Parlamentului a generat şi critici pentru dimensiunile şi kitsch-ul ei, reprezentând un fel de testament al luxului opulent pe care Nicolae Ceauşescu şi l-a dorit pentru el însuşi, înainte de a fi alungat de la putere în decembrie 1989.
La mică distanţă se află şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană.

Concerte la Ateneul Român

O seară la Ateneul Român oferă spectatorilor şansa de a asista la reprezentanţii ale Filarmonicii Române George Enescu în una dintre cele mai grandioase clădiri de secol XIX din Bucureşti.
Semănând cu un templu din Grecia Antică şi construit sub forma unui dom cu înălţimea de 41 de metri, Ateneul Român impresionează prin interiorul său amplu, marcat de decoraţii sub forma unor frunze aurite, balcoane din marmură şi scări în spirale largi.
În sala de concerte propriu-zisă, o frescă lungă de 70 de metri şi înaltă de trei metri, care descrie istoria României, atrage întotdeauna atenţia spectatorilor.

Frumoasa Biserică Stavropoleos

Ridicată în secolul al XVIII-lea de arhimandritul Ioanichie Stratonikeas, Biserica Stravropoleos este o clădire mică, liniştită şi frumoasă. Construită în stilul brâncovenesc, biserica are o intrare deosebită, decorată cu colonade ample. Pietre de calitate superioară şi sculpturi în lemn, alături de o combinaţie specială de elemente româneşti şi bizantine, pot fi admirate în interiorul acestei biserici ortodoxe.

Rămăşiţele ”Micului Paris”

Bucureştiul era cunoscut în trecut sub numele de ”Micul Paris”, fiind o capitală înfloritoare în timpul domniei regelui Carol, care a adus arhitecţi francezi cu misiunea de a oferi oraşului un nou tonus.
Multe dintre acele creaţii au fost apoi ”desfigurate” de arhitectura din beton realizată în timpul perioadei socialiste.
Calea Victoriei deţine încă o serie de monumente şi clădiri elegante în stilul Belle Epoque.
Construit în spiritul electic francez, Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei este una dintre cele mai extravagante clădiri din oraş, care găzduieşte în prezent un muzeu dedicat compozitorului George Enescu.
Pe Şoseaua Kiseleff poate fi admirată o replică a Arcului de Triumf din Paris. Traficul rutier înconjoară într-un sens giratoriu amplu acest monument, ce are o înălţime de 27 de metri, care a fost finalizat la începutul secolului al XX-lea.

Un muzeu în aer liber fără egal

Casele tradiţionale din satele României sunt ”vedetele” Muzeului Naţional al Satului ”Dimitrie Gusti”, care se întinde până pe malul Parcului Herăstrău.
Vizitatorii pot să admire aproximativ 300 de clădiri tradiţionale, inclusiv case ţărăneşti cu acoperişuri ţuguiate, hambare acoperite cu paie, biserici şi mori de măcinat - toate fiind aduse din localităţi ale României.

Kilometri de parcuri

Bucureştiul are multe parcuri frumoase. Cel mai vechi, creat la jumătatea secolului al XIX-lea, este Grădina Cişmigiu.
Impresionează însă şi Parcul Herăstrău, întins pe o suprafaţă de 160 de hectare, în care se află un teatru în aer liber şi multe spaţii publice recreative. Pot fi închiriate şi bărci de agrement pentru plimbări pe lac în timpul verii.
Parcul Carol, finalizat în 1906, este considerat cel mai frumos din Bucureşti. Aici se află Monumentul Soldatului Necunoscut şi un teatru în aer liber construit în stil roman - Arenele Romane.

Probabil cea mai frumoasă librărie din Europa

Amenajată în interiorul unei frumoase clădiri din secolul al XIX-lea ce a fost restaurată, Cărtureşti Carusel este considerată una dintre cele mai uluitoare librării din lume.
Designul interior, minimalist dar impresionant, este potenţat de razele de lumină, filtrate printr-un luminator central, care oferă vizitatorilor impresia unui spaţiu amplu şi sentimentul că se află într-un carusel în mişcare.

vineri, 3 mai 2019

Conspiratie... sau prostie... tipic romaneasca!?! În ultimele decenii, producția a scăzut de la 56 000 de hectare la doar 75. Canepa - planta miracol, lichidata de jigodii!


Nu mai avem cânepă industrială în România din cauza marijuanei ; România a scăzut de la 56 000 la 75 de hectare de cânepă, în ultimii ani.
 


Aşa arată o plantaţie de canabis legal în România. Şi nu, nu se fumează. 

În '89, România era pe primul loc în Europa la producția de cânepa industrială și pe locul trei mondial. În ultimele decenii, producția a scăzut de la 56 000 de hectare la doar 75. Am ajuns aici, pentru că geniile care conduc ţara n-au fost în stare să facă diferenţa între tipuri de cânepă. 
 Cea românească, folosită masiv în industria textilă pentru fibrele vegetale lungi, se numeşte canabis sativa şi, din păcate, la fel se numeşte şi planta din care se prăjesc oamenii. 
Ca orice plantă, canabis sativa se împarte în mai multe soiuri, iar unele conţin mai mult THC (elementul psihoactiv din marijuana) ca altele. La noi, statul le-a băgat pe toate în aceeaşi oală în legea combaterii traficului şi consumului de droguri. Asta e ca şi cum ai interzice oamenilor să aibă animale de casă, pentru că şi câinii, şi lupii au denumirea ştiinţifică de canis lupus.

După ani de zile de stârpire a celei mai versatile culturi din ţară, firele de cânepă o să renască în curtea Muzeului Poarta de su' Feleac, la cinci kilometri de Cluj-Napoca. Proiectul este realizat de Iosif Ciunterei, un student la etnologie care are şi o emisiune despre viaţa la sat, cu ajutorul proprietarului muzeului, Gheorghe Căpuşan. M-am dus la muzeu să văd minunea şi să aflu mai multe despre canabisul mioritic de la Iosif. 


VICE: Când și unde ai avut primul contact cu cânepa? 

Iosif Ciunterei:
Umblam pe la bătrânii satului cu emisiunea şi, vrând, nevrând, discuţiile ajungeau la cânepă. Eu n-am văzut-o niciodată pe viu, chiar nu știu cum arată exact. De asta mă zbat mai tare, ca să văd efectiv cum arată, să pun mâna pe ea. Așa toată lumea zice când aude de cânepă: hopa, că-i drog. Am întrebat câțiva elevi de ea şi mi-au spus: „Păi am făcut ceva prin clasa a şaptea, la biologie, dar știm că-i drog și atâta". Dar, dacă vorbim de tradiția poporului român, plecăm de la cânepă. Costumul popular îi din cânepă. 

Când statul a interzis planta, o rupt tradiția poporului român. Nu mai există gospodării, nu mai există ţărani. Eu am vrut s-o semăn prin sistem gospodăresc, dar nu ai voie decât ca industrie. Iar industria îi vai de ea în ţară la noi. 

De ce ai vrut să faci proiectul ăsta? 

Proiectul o început când stăteam cu domnu' Căpușan la o poveste și-am zis: hai să facem totuși ceva. Şi, pentru că Muzeul Poarta de su' Feleac e un muzeu viu, mi-am zis, cât de frumos ar fi să cultivăm cânepă și să lucrăm după procesele țăranilor noștri tradiționali . Multă lume m-o întrebat di cam ales cânepa. Nu știu, efectiv, am pus ochii uite-așa pe cânepă. 



Costume populare făcute din canabis.

În afară de costume populare, care a fost legătura pe care a avut-o țăranul român cu cânepa în trecut? 

Dacă mergi în satul țărănesc tradițional ți se spune: „Eu dădeam cânepa și la găini să se ouă." Cânepa are multe întrebuințări. Se poate face pâine, se poate extrage ulei, câte și mai câte. 

Pe lângă factorul economic, de ce crezi că ar trebui să cultivăm cânepă? 

Nu m-am gândit să câștig un ban din tătă chestia asta, deşi am primit câteva oferte din Polonia, în caz că mă gândesc să fac export. În primul rând, vreau să reînviu tradiția. Până la urmă, un popor fără tradiții e un popor mort. 

Cât a durat să faci rost de aprobări? 

De pe şase martie am sămânța, de atunci am prima factură. Apoi au urmat actele. Suntem o țară îngropată în hârtii și, când tragi linie, nu producem absolut nimic. De la direcția agricolă mi-o zis că trebuie o adeverință de la primărie. La primărie mi-o zis că trebuie să merg la cadastru şi ăia m-o plimbat dintr-o parte în alta. Am umblat zi de zi, timp de o lună. 


Câlţi din canabis 

Ştiu că e problemă, că e privită ca drog. 

Îi făcută legea prost în țara asta. Noi vrem să facem un lucru nobil, până la urmă, da' sunt unii care vor să facă și alte lucruri necurate. Dar la noi scria pe hârtii, că procentu' de drog îi de 0,019. Ca să obţii un gram de drog din cânepa pe care am semănat-o noi, trebuie să semeni zece hectare. Deci cânepa românească nu îi drog. Cânepa indiană da, la aia procentul de THC se înregistrează între 2,6 și 3 la sută. 

Cum te-ai descurcat cu DIICOT-ul? 

O trebuit făcut un contract cu o firmă de procesare din Baia Mare, unde să trimit cânepa, după lege. Și o zis că trebuie să fie și camere de supravegheat. Apăi, domnu' Căpușan nu are camere, ci are niște căței pe post de camere de filmat.

Când o venit în control, o zis că trebuie să facem un raport, un inventar al culturii, adică să numărăm fir cu fir și să le dovedim când o să crească. Amu' nu știu care e rostul raportului, c-am predat deja contractul cu firma de procesare din Baia Mare, unde scrie câte plante ies pe hectar şi câte kile ies pe sămânţă. Mare lucru să faci acolo o regulă de trei simplă. 

Noi românii avem un sistem bolnav, grav bolnav. Țara, când vrea să rezolve o problemă, mai tare agravează situația să știi. 


Nu e nimic BDSM, sunt doar instrumente tradiţionale de prelucrat canabisul. 

Cum te raportezi la consumul recreaţional de canabis?
Crede-mă că habar n-am. N-am avut de-a face cu chestii din astea și cred că nici n-o să am de-a face. Nici nu-mi trece prin cap. Nu sunt curios. 

Am înțeles că vei realiza un documentar intitulat Drumul Cânepii.

Da, deja am început prima parte, etapa semănatului, pe care am reușit să o facem într-un final, după multe umblături pe la diverse instituții. Cred că o să fie drumul cânepii și al inului până la urmă, pentru că am semănat și niște in. Filmarea va dura cel puțin un an, până finalizăm tot procesul de cultivare și prelucrare. Problema-i că nu știu unde o să ajungem cu procesul ăsta în România. 


Ce speri să realizezi prin proiectul ăsta? 

Să știi că de multe ori chiar m-am gandit să renunț. Ziceam O arunc în Someș, nici să nu mai aud de sămânță , mai ales când mi-o spus de camere de supraveghere, de inventar şi atâtea acte că m-o durut capul. Nu știu ce-o să realizez din toata treaba asta. Și, dacă nu reușesc și o să vină să-mi ia cânepa, măcar știu c-am încercat.
 

duminică, 28 aprilie 2019

Adevărul despre România Ceaușescu și Lumea Matrix


 
 
Paște fericit, prieteni! / Hristos a Înviat! 
Adevărat a Înviat!
***** 
***
*
Adevărul despre România Ceaușescu și Lumea Matrix
Detalii,
Click here:

 

luni, 25 martie 2019

Un PATRIMONIU de poveste.../dar habar nu avem.../sa-l identificam si valorificam, asa cum se cuvine! Ce pacat!


 
O căsuţă de poveste din România, veche de aproape două secole, atracţia turiştilor

O căsuţă desprinsă din poveşti, cu un acoperiş din paie susţinut de pereţi din bârne, acoperiţi cu lut, veche de circa două secole, supravieţuieşte în mod miraculos pe unul din malurile Someşului, în localitatea sălăjeană Răstoci. Sufletul căsuţei – în care electricitatea, gazul sau apa nu au avut curajul să pătrundă – este menţinut încă viu de o bătrână cu o vitalitate şi un optimism greu de imaginat pentru o persoană ce duce pe picioare aproape nouă decenii de existenţă.

Pentru a ajunge de la Zalău la Răstoci, primul punct de reper este micuţul oraş Jibou, mai cunoscut astăzi pentru frumoasa sa grădină botanică şi Castelul Wesselenyi decât ca importantul nod feroviar din perioada în care CFR nu avea intenţii de privatizare.

Într-o însorită zi de mijloc de mai, privirea călătorului este atrasă, după ce treci de Jibou, Var şi Surduc, de creste muntoase ce curg, împreună cu şoseaua, pe celălalt mal al râului Someş. Arborii de un verde crud şi gresiile de Cliţ sunt doar o parte a rezervaţiei peisagistice Stanii Cliţului. Nu departe de şosea, în aceeaşi zonă, bine ascunsă de privirile neiniţiaţilor, este peştera de la Cuciulat, celebră pentru căluţul rupestru pictat aici în urmă cu mai bine de 10.000 de ani.

Satul Răstoci nu se lasă nici el mult aşteptat, însă în goana maşinii o clipă de neatenţie te poate face să treci nepăsător pe lângă o căsuţă desprinsă parcă din poveşti. Imediat după o curbă strâsă, la câţiva metri de şosea, înconjurată de arbori cu coroane bogate, se află o casă mică, ce respiră frumuseţe, linişte şi simplitate. Are doar o încăpere cu două ferestruici şi o tindă, cu un acoperiş tradiţional de paie. În prag stă tanti Iulica, o figură caldă şi zâmbitoare, ascunzând sub o năframă înflorată aproape nouă decenii de viaţă patriarhală. E mereu bucuroasă de oaspeţi, fie că ei vin din Austria, Germania, de peste ocean sau doar de la câţiva kilometri depărtare. Nu de puţine ori, trecătorii fac un scurt popas pentru a fotografia bijuteria arhitecturală şi, poate, pentru a schimba câteva vorbe cu gazda primitoare.

“Eu cred că nu este zî (zi – n.r.) să nu oprească maşini să o fotografieze. Anul trecut, într-o duminică, am avut din Austria 20 de studenţi care au vrut toţi să se pozeze cu mine. De multe ori zâc: asta-i vila me\’. Degeaba, că oriunde ar fi o casă sau o vilă, nu mere nimeni să o fotografieze. Mulţi mi-au spus că să pun taxă la intrare, dar mie-mi pare bine că mă caută cineva, nu să plătească”, povesteşte râzând tanti Iulica.

Deşi are doar două încăperi, casa construită din bârne de stejar acoperite cu lut se ţine încă bine la cele aproape două secole pe care proprietara bănuieşte că le are. Doar acoperişul de paie a trebuit înlocuit, pentru că cel vechi nu mai făcea faţă.

“Aci s-o născut tata meu. Şi tata-i din \’897 născut. Şi aci s-o născut, în casa asta. E demult casa, cred că cam de potriva bisericii (biserica de lemn din Răstoci, datată 1828 – n.r.). Încă o mai păstrez, că numa\’ amu am acoperit-o. Că m-o fo\’ plouând în casă şi am avut ceva bănuţi adunaţi şi am acoperit-o. Am pensie de 400 de lei. Ş-apoi d-acole tot am pus eu un pic acolo, un pic apoi, până s-o adunat. M-o costat 55 de milioane (lei vechi – n.r.). Până mai pot o mai grijesc, o mai păstrez”, se destăinuie bătrâna.

Un calcul simplu arată că doar reparaţia acoperişului înseamnă circa 14 pensii lunare, asta fără a mai pune la socoteală necesităţile financiare cotidiene, chiar dacă tanti Iulica sau Iuliana Câmpean – după numele din buletin – nu plăteşte facturi, pentru simplul motiv că nu are în casă nici electricitate, nici gaz şi nici măcar apă curentă. Familia Irimuş, vecinii de peste drum ce o ajută uneori în treburile gospodăreşti, o admiră sincer, atât pentru modul optimist de a privi viaţa, cât şi pentru spiritul ei de economisire şi modul cum întreţine casa.

“Are un pic de pensie, e destul de economicoasă, se descurcă. Şi-a făcut şi un pic de depozit bancar, să aibă pentru înmormântare. A lucrat şi în CAP, dar i-a plăcut lucrul de mână: dantelă, tricotat. Făcea pentru bani. A fost foarte economă, şi-a lucrat o bucăţică de pământ şi şi-a produs minimul necesar. E curată, e ordonată, e calculată, lucidă, stăpână pe ea”, afirmă Maria Irimuş.

Trecând pragul căsuţei, intri parcă într-o lume încremenită în timp, într-o lume a interioarelor ţărăneşti de acum mai bine de un secol. Câteva farfurii vechi de ceramică sunt aliniate, din loc în loc, la înălţimea privirii, pe pereţii de lut, zugrăviţi cu var alb. Alături de farfurii, icoane şi fotografii înrămate, cu familia sau cu vizitatorii ce au dorit să se imortalizeze lângă căsuţă. Într-un colţ al camerei e cuptorul, ce impresionează ca formă, chiar dacă nu mai funcţional. Pe el, câteva cutii de cafea solubilă, probabil pline cu mirodenii, sunt singura dovadă a timpului prezent. În rest, două paturi, o masă, o laviţă şi câteva scaune completează mobilierul.

În podul casei, unde se ajunge din tindă, urcând pe o scară de lemn, bliţul aparatului foto scoate în evidenţă câteva bucăţi de slănină şi alte afumături de la porcul pe care tanti Iulica l-a tăiat de Crăciun. În grădină are câteva rânduri de cartofi şi pentru găinile din curte a plătit unui consătean să semene 15 ari de porumb.

“Încă aşe cum îs, nu duc lipsă de nimic. Din puţân, mă descurc. Că nu-i mult să nu treacă şi puţân să nu ajungă Doamne-ţi mulţam, că mă descurc. Picioarele astea numai mă omoră. Umblă de mult”, spune bătrâna, fără a se plânge prea mult de gonartroza de care suferă de ani buni şi o împiedică să mergă chiar şi numai până la biserică.

Povestea vieţii ei este una nu întotdeauna veselă, dominată în ultimii 46 de ani de singurătate. Singurul frate a murit la vârsta de trei ani, părinţii au decedat şi ei de tineri, iar în dragoste pare a nu fi avut noroc.

“A fost căsătorită doar câteva luni. Bărbatul ei a fost de aici şi mai mult cred că părinţii au îndemnat-o să facă pasul, că a avut şi pe altcineva, dar nu s-au învoit părinţii. În cele din urmă au divorţat. Părinţii ei au fost morari, la o moară lângă Someş, dar au murit tineri”, îşi amintesc vecinii.
Casa din Răstoci nu este doar un subiect de admiraţie pentru trecători, ci şi un obiect de patrimoniu care ar trebui protejat pentru a putea fi admirat şi de generaţiile viitoare. Cel puţin aşa crede arhitectul Valeria Lehene, referent de specialitate în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sălaj. “Casa ar merita să fie inclusă în lista de monumente. În momentul în care se actualizează Planul Urbanistic General al comunei se face studiul istoric, iar cel care face studiul ar trebui să remarce clădirile tradiţionale care se păstrează mai bine. Nu e neapărat să le incluzi în lista de monumente, dar prin PUG le poţi proteja. Dar aceasta este o casă care ar merita de-a dreptul clasată, adică inclusă pe lista monumentelor istorice ce sunt protejate”, explică Valeria Lehene.

Legislaţia în domeniul protejării patrimoniului material spune că orice persoană interesată poate cere introducerea unei clădiri pe lista monumentelor istorice. Direcţia de Cultură nu poate face însă acest demers, dar Valeria Lehene afirmă că va sprijini pe oricine va avea o astfel de iniţiativă.

Şi asta pentru că e o căsuţă de poveste veche de aproape două secole, care merită să fie mai mult decât o poveste spusă de localnicii din Răstoci, peste alte două secole.

Sursa: turismistoric.ro

duminică, 17 martie 2019

Culele Olteniei strigă după ajutor - Pe ADRESA autoritatilor... daca mai sunt pe undeva...


Ridicate de familiile boiereşti cu ranguri din Ţara Românească, în veacurile XVII-XIX, spre a fi adevărate fortăreţe înaintea valurilor prădalnice ale otomanilor, ale cârjaliilor lui Osman Pazvant-oglu din Vidin, a pazvangiilor de la raialele Dunării, dar şi a haiducilor aciuiaţi pe potecile împădurite ale munţilor, majoritatea culelor au ajuns astăzi într-o stare gravă de degradare. 

Aceste clădiri fortificate răspândite în spaţiul balcanic, cu un nivel sau mai multe, în formă de turn (lb. arabă „kale“; lb. turcă „kule“=„turn, foişor, cetate“), cu întărituri şi ferestruici înguste pentru tragere, cu pereţi groşi şi beciuri boltite, cu uşi masive prevăzute cu ivăre grele şi scări mobile erau, odinioară, de nesurmontat. Ctitorii au preluat denumirea şi anumite elemente arhitecturale, dar au creat un stil de culă specific zonei. 

Astăzi mai putem număra doar 18 astfel de edificii, în judeţele Olteniei, aflate pe lista monumentelor istorice, care s-au salvat de la dispariţie, dar multe dintre ele se află în suferinţă. Despre soarta tristă a acestor valori de patrimoniu ne-a oferit detalii istoricul Florin Epure, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea.

Culele din judeţul Vâlcea Cula Greceanu (foto), de la Măldăreşti, a fost ridicată de jupân Gheorghe Măldărescu şi jupâniţa Ego Eva, în secolul al XVIII-lea. Dacă ţinem cont de legenda care spune că bravul căpitan Tudor Maldăr a cucerit-o pe fiica hanului tătar care-l ţinea captiv şi a găsit refugiu aici, atunci putem vorbi de un edificiu mai vechi cu cel puţin un secol. Cula fost dăruită drept zestre familiei Greceanu, descendentă a ctitorilor. 

 

În urma refacerii din anii 1966-1967, cula a fost deschisă publicului vizitator. După un lung şir de procese cu statul român, moştenitoarea Olgăi Greceanu a intrat în posesie, iar în prezent ministerul de resort duce negocieri pentru achiziţionarea obiectivului de patrimoniu cultural naţional, care nu se află într-o stare tocmai bună de conservare. Cula Duca, de la Măldăreşti, este ctitoria lui Gheorghiţă Măldărescu, în anul 1812. Un moştenitor a vândut-o în anul 1907 omului politic şi de stat I.G. Duca, pe atunci tânăr stagiar la Judecătoria Horezu. Acesta hotărăşte să-şi construiască în apropierea culei o modestă casă de vacanţă (1912). După asasinarea lui Duca, soţia sa Nadia donează această clădire statului. În anii ’60, cula a fost complet restaurată şi reamenajată, iar în prezent starea de conservare este bună. Cula Zătreanu, de la Zătreni, este construită de Radu Zătreanu în anul 1754 şi refăcută în perioada interbelică. 

Cât timp a aparţinut familiei Boicescu, i s-au făcut adăugiri însemnate. Monumentul a stat mult timp în părăsire, într-o accentuată stare de degradare şi se impun lucrări urgente de restaurare şi consolidare. Cula, anexele şi terenul au fost cumpărate de Petroconstruct Service SA, care doreşte să-l includă într-un proiect de reabilitare, să-l introducă în circuitul turistic. Cula Bujoreanu, de la Bujoreni, a fost construită la 1812 de către boierul Preda Bujoreanu, în apropiere de conacul său şi de biserică. A trecut în posesia negustorului vâlcean Matache Temelie printr-un şir de alianţe. Cula este amplasată în Muzeul Satului Vâlcean, fiind pivotul în jurul căruia s-a structurat muzeul în aer liber. Monumentul istoric se află într-o stare bună de conservare.

 

Culele din judeţul Dolj
Cula Izvoranu-Geblescu, din Brabova, este ctitoria boierilor Izvoreni, din secolul al XVIII-lea. La jumătatea veacului a XIX-lea, clădirea a fost achiziţionată de Radu Geblescu care i-a adus modificări majore. Edificiul, ridicat iniţial pe două niveluri, se află într-o stare avansată de degradare din cauza seismelor şi infiltraţiilor de apă, clădirea fiind revendicată în instanţă de moştenitorii fostului proprietar. Cula stă în atenţia Consiliului Judeţean Dolj, care a integrat-o Muzeului Olteniei şi a accesat fonduri prin POR 2014-2020 (peste 1 mil. euro), pentru restaurarea, consolidarea şi punerea ei în valoare. 

Cula din Cernăteşti (foto), construită de boierii Cernăteşti în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost refăcută din ruine în secolul XX, după care i s-a dat destinaţia de muzeu sătesc. Şi această culă este vizată pentru lucrări de reabilitare cu fonduri europene de către Consiliul Judeţean Dolj. Cula Barbu Poenaru, din Almăj, a fost ridicată la anul 1764 şi i s-au adus modificări în 1896. Cula a beneficiat de lucrări de reparaţii şi întreţinere cu fonduri din partea administraţiei locale.

 

Culele din judeţul Gorj
Cula Cornoiu, din Curţişoara-Bumbeşti-Jiu, este un monument din sec. al XVIII-lea, cu toate că se spune că ar fi mult mai veche. A fost restaurată în anii 60’ şi aparţine Muzeului de Artă Populară. Se află într-o stare bună de conservare. Cula Crăsnaru, din Groşerea-Aninoasa, a fost construită de Barbu Cocoş Crăsnaru vel vistiernic, preluată de Costache şi Ecaterina Săvoiu, care o lasă moştenire fiicei lor Elena, în urma mariajului cu Achil Crăsnaru, în anul 1796. 

Incendiile şi cutremurele au lăsat urme adânci monumentului care se află în proprietatea mai multor persoane, dar care nu primeşte niciun sprijin şi se ruinează tot mai mult. Cula Davani, din Larga-Samarineşti, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea de Costache Săvoiu. Cula Cioabă-Chintescu (foto), din Şiacu-Slivileşti, a fost edificată în anii 1818-1825 de Răducan Cioabă din Slivileşti şi mai târziu de Marin Chintescu, cel care o luase de soţie pe văduva lui Răducan. 

Nici această clădire nu a scăpat de naţionalizare, fiind folosită ca depozit. Din anul 1967, aici a funcţionat o colecţie muzeală de etnografie a localităţii. După evenimentele din ‘89 a fost abandonată şi lăsată în ruinare. La începutul acestui an, un viscol puternic a distrus acoperişul culei. Dacă nu se va interveni urgent pentru consolidarea zidurilor, acest monument istoric se va prăbuşi curând. Casa de tip culă Eftimie Nicolaescu, din Runcurel-Mătăsari, ridicată de Eftimie Nicolaescu în secolul al XIX-lea, se află în stare de colaps din cauza extinderii exploatării miniere din zonă, dar şi a nepăsării autorităţilor publice locale. În urmă cu câţiva ani, acoperişul s-a prăbuşit.

Culele din judeţul Mehedinţi
Cula Cuţui, aflată la marginea satului Broşteni, a fost zidită la anul 1815, de Ghiţă Cuţui Olteanul, un căpitan de panduri din oastea lui Tudor Vladimirescu. Cula Cuţui este un monument de importanţă naţională şi a beneficiat de lucrări de reabilitare din partea deţinătorilor particulari. 

https://i1.wp.com/promehedinti.ro/wp-content/uploads/2018/07/DSC_0100.jpg?fit=1200%2C800&ssl=1

 Deoarece culele nu sunt intalnite in alte tinuturi romanesti decat in cele sudice,se considera ca modelul lor s-a aflat in Peninsula Balcanica.Cula a fost o locuinta intarita,ridicata de marii boieri pentru a se apara de raidurile detasamentelor de prada ale turcilor,care,in veacurile XVII-XVIII,treceau Dunarea,plecand de la cazarmile din Bulgaria ale Imperiului Otoman.Pe atunci,turnul, u un rol foarte important in arhitectura medievala, avea scopul de aparare.
Pe drumul care leaga Drobeta-Turnu Severin de Motru,in satul Brosteni un indicator m-a orientat catre Cula Cuţui din acel sat.Aceasta a fost construita in 1815 de capitanul de panduri Ghita Cuţui."Forma culei este dreptunghiulara cu ziduri groase peste un beci fara ferestre sau metereze,boltit semicilindric si intarit cu arce dublouri.Intre boltile parterului si dusumeaua celor trei camere de la etaj,se afla tainita (ascunzatoarea).Pe langa accesul din curte se mai putea intra direct din beci prin camaruta de sub scara cu douazeci de trepte din barne ce urca spre frumosul cerdac legat cu sase arcade. Zidurile etajului prezinta metereze de unde se putea trage in orice directie." (dupa "Cule case boieresti fortificate din Romania" de Luiza Zamora, Stefan Bonciocat)....
Spre dezamagirea mea cula nu putea fi vizitata,nici nu exista vreun panou cu date care sa intereseze turistul ratacit pe acele meleaguri...Sa ne bucuram ca aceste cule inca mai exista...Cu toata importanta si frumusetea lor,culele nu sunt prea cunoscute de publicul larg,iar Ministerul Culturii si Cultelor le neglijeaza.Se spune ca studentii de la Arhitectura nu le mai iau ca model in lucrarile lor, neexploatandu-le frumusetea. Cat despre noii imbogatiti, care isi ridica hardughii in nestire, habar nu au de cule, iar daca au, atunci le dispretuiesc, cum dispretuiesc toate vechile case boieresti si taranesti. Tot cei din departari par a le aprecia mai mult!....



Cula Tudor Vladimirescu (foto), din Cerneţi-Şimian, ridicată de slugerul Tudor la 1800, după incendierea 

 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2f/Cula_Tudor_Vladimirescu_3.JPG

Cerneţiului de către turci. În vremea zaverei a servit ca depozit de arme şi praf de puşcă. În anii ’50, clădirea a fost reabilitată şi aici s-a organizat o colecţie muzeală dedicată Revoluţiei de la 1821 şi conducătorului ei, şi care a funcţionat până în anul 1977. 

 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7b/RO_MH_Cula_lui_Vladimirescu_%286%29.JPG

 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/01/RO_MH_Cula_lui_Vladimirescu_%2813%29.JPG

 RO MH Cula lui Vladimirescu (2).JPG

Există un proiect de consolidare şi restaurare, realizat de Primăria din Şimian şi un aviz eliberat de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Mehedinţi. 

Cula Nistor, din Cerneţi, edificată în 1812 de polcovnicul Istrate Sălişteanu, ca locuinţă pentru campaniile la lucrul câmpului şi loc de refugiu în faţa năvălitorilor. Cula a fost incendiată de turci şi a fost refăcută la 1821 de către Nistor, căpitanul de panduri. 

 https://audiotravelguide.ro/wp-content/uploads/1425_feat-1024x683.jpg

Direcţia monumentelor istorice a elaborat un proiect de restaurare în anul 1974, pentru a se organiza un muzeu etnografic materializat abia în 2009. Clădirea se află într-o stare bună de conservare. În satul Lazu (comuna Malovăţ), se mai pot vedea doar ruinele culei ce străjuia ţinutul şi mai amintesc de boierii care o ctitoriseră.

 

Culele din judeţul Olt
Cula Galiţa (foto), de la Câmpu Mare, comuna Dobroteasa, a fost clădită în anii 1790-1800 de boierul grec Alexandru Vlangalis. În vremea răscoalei din 1907, ţăranii au incendiat-o, după care a trebuit să fie refăcută aşa cum o vedem astăzi. Monumentul este într-o stare bună de conservare. Cula Căleţeanu, de la Enoşeşti-Piatra-Olt, a fost ridicată în prima jumătate a sec. al XIX-lea, nu departe de castrul roman, de boierul Caleţeanu, un stegar de-al Vladimirescului.

Culele din judeţul Teleorman
Cula lui Costea, de la Frăsinet, zidită la începutul secolului al XVIII-lea. Este un monument istoric de categoria A, refăcut în secolele XIX-XX, dar care astăzi este părăsit şi ruinat care mai aşteaptă încă un semn de milostenie din partea autorităţilor.


DISTRIBUIȚI

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări