Atentie, se mai intampla si lucruri bune! Guvernul a pus „gand rau” cautatorilor de comori preocupati doar de castiguri banesti !

Sute de români dețin, în momentul de față, detectoare de metale, în baza unor autorizații emise de Poliție, cu ajutorul cărora caută obiecte cu valoare arheologică, inclusiv comori. Unii sunt pasionați de istorie și dornici să scoată la lumină artefacte, apoi să le predea autorităților locale, alții vor doar să se îmbogățească, știind că, pentru acest lucru, statul îi despăgubește cu până la 30% din valoarea obiectelor. Un gest lăudabil, pentru că ar fi putut să vândă obiectele pe piața neagră. Dar, atunci când sapă după obiecte de metal, persoanele respective pot distruge fără voia lor locul respectiv, extrem de important pentru arheologi, care trebuie să afle toată povestea din spatele tezaurului. Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a declarat recent că se intenționează schimbarea legii, astfel încât detectoriștii să nu mai primească bani pentru obiectele găsite. Ei vor fi obligați să colaboreze cu arheologii, iar obiectele vor fi cumpărate de stat doar dacă au fost descoperite de o astfel de echipă mixtă ! “ Mai bine să rămână acolo, în pământ, unde au stat 2.500 de ani, decât să devină un obiect de vandalizare!”, a declarat ministrul, referitor la comori.

„Scoaterea haotică a unor artefacte din pământ - similară cu distrugerea unor clădiri cu excavatorul sau dinamitarea unor monumente”

Dr. Alin Frînculeasa, șeful Biroului Arheologie din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, susține că ar fi o idee bună ca statul să nu mai cumpere artefactele căutătorilor de comori care nu colaborează cu arheologii. Totodată, el este de părere că toți deținătorii de detectoare de metale ar trebui să primească autorizații de la Ministerul Culturii de fiecare dată când pleacă pe teren să caute obiecte de metal cu valoare arheologică. „Eu, în calitate de arheolog, solicit autorizații de la Ministerul Culturii pentru fiecare lucrare. Ar trebui ca această regulă să se aplice și deținătorilor de detectoare de metale aflați în căutare de comori” , ne-a precizat acesta. În cadrul întâlnirilor avute până acum cu deținătorii de detectoare de metale din județ, arheologul Alin Frînculeasa i-a îndemnat pe aceștia să nu scoată obiectele din pământ, ci să cheme arheologii atunci când descoperă ceva, pentru a nu distruge locurile respective. În opinia acestuia, noua lege o să-i descurajeze pe unii dintre căutătorii de comori interesați doar de câștigul bănesc, dar vor exista, în continuare, și persoane interesate să facă trafic cu obiectele găsite.

Declarația Ministrului Culturii este considerată salutară și de dr. Ovidiu Țentea - arheolog în cadrul Muzeului Național de Istorie a României și responsabil științific din partea MNIR pentru cercetările arheologice de la Dumbrăvești, Prahova, unde se află ruinele unui castru și ale unor băi romane. Acesta se numără printre cei 22 de arheologi de la Muzeul Național de Istorie a României semnatari ai unei scrisori deschise către Ministerul Culturii, document ce abordează și problema deținătorilor de detectoare de metale. Specialiștii așteaptă încă un răspuns oficial din partea Ministerului Culturii la mai multe solicitări legate de această chestiune și implicit „adoptarea unor măsuri urgente și ferme pentru stoparea acestui flagel considerat de ei un pericol la adresa siguranței naționale, dar și un spectacol mediatic de prost gust!” susține dr. Ovidiu Țentea. Acesta este de părere că rețelele acestor afaceri nu vor înceta să caute soluții, dar are încredere că vor fi luate măsurile legale corespunzătoare pentru limitarea acestui fenomen nociv. „Aș dori să atrag atenția și pe această cale asupra faptului că importanța informației istorico-arheologice provine din descoperirea acestor obiecte în contextul lor original, anume asociate cu alte artefacte și structuri constructive aparținând epocii respective. Numai astfel aceste obiecte pot fi apreciate prin justa lor valoare istorică, astfel contribuind la mai buna cunoaștere și înțelegere a trecutului. Scoaterea haotică a unor artefacte din pământ este similară cu distrugerea unor clădiri cu excavatorul sau dinamitarea unor monumente aflate în picioare. Colectarea lor în grupuri ad-hoc de obiecte de aur sau argint este similară, spre exemplu, cu adunarea într-o grămadă de moloz a fragmentelor decorative dintr-un portal al unei catedrale gotice! Ce valoare mai pot avea aceste piese provenite dintr-un ansamblu proaspăt distrus cu intenţie doar în scopul câștigării unor recompense materiale sau argumentându-se că este obligatoriu ca toate vestigiile trecutului să fie descoperite printr-o întrecere cu miză cantitativă? În niciun caz nu-mi imaginez că suntem actori ai unor ecranizări ca "Goana după aur" sau "Indiana Jones"!".

Braconaj arheologic la Mălăiești

Potrivit interlocutorului nostru, sunt descoperite frecvent urme ale detectărilor ilegale, în zonele șantierelor arheologice, inclusiv în Prahova. „Urmele detectoriștilor le-am găsit frecvent în necropola estică de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa începând cu anul 2001, inclusiv în complexele pe care le cercetăm, pentru a le finaliza, până seara târziu. Dimineaţa, la prima oră, când ne întorceam, piroanele de la caroiajul cu care realizam desenele erau smulse, semn că braconierii îşi verificau aparatele, întrucât detectau pe întuneric. Zonele învecinate punctului respectiv erau, la rândul lor, răscolite. Erau persoane care cunoșteau îndeaproape cercetările noastre. Ceea ce puteam face era să sesizăm poliţia locală! Cele mai recente și frecvente braconări le-am constatat și documentat pe suprafața castrului roman de la Mălăiești (din comuna Dumbrăvești, județul Prahova – n.red). Aici, începând cu anul 2011, de când desfășor împreună cu echipa pe care o coordonez cercetări arheologice, avem astfel de surprize de câteva ori pe an, pe perioada verii, cât suntem la fața locului.

Fenomenul, pornit în cazul unora poate de la un hobby, a devenit aşadar "sport naţional", având deja și o oarecare "tradiţie"! Deși ne aflăm încă la nivelul declarațiilor în ceea ce îl priveşte pe ministrul Culturii, sper ca măsurile menite să stopeze acest fenomen profund nociv să nu întârzie, iar atunci când ele vor demara, să fie coerente și să reglementeze corespunzător situația foarte gravă în care ne aflăm. Mi-aș dori ca acțiunile noastre să aibă ecou și în rândul societății civile, a cărei voce autoritățile au început să o asculte!”, ne-a mai precizat dr. Ovidiu Țentea.

Sursa:  http://www.ziarulprahova.ro/stiri/cultura/232571/statul-a-pus-%E2%80%9Egand-rau%E2%80%9D-cautatorilor-de-comori-preocupati-doar-de-castiguri-banesti#.Vvo0L6k_kEk.facebook
------------------------------------------------------------------------------

Ha, ha, ha... Cititi aici: 'A venit momentul sa colonizam Luna. Proiect realizabil in urmatorii 5 - 7 ani - care sunt costurile'. Prieteni, sunt doar glume. Glume proaste, care permit unora sa cheltuie bani, multi bani! Aberatii care fac ocolul lumii!

O echipa internationala de oameni de stiinta a pus la punct un plan amanuntit de colonizare a Lunii, proiect realizabil in urmatorii cinci=sapte ani cu costuri ce nu sunt considerate foarte ridicate, avand in vedere anvergura proiectului - doar zece miliarde de dolari.
"A venit timpul sa ne intoarcem pe Luna, de aceasta data pentru a ramane acolo, iar finantarea nu mai reprezinta cea mai mare problema cu care ne confruntam", concluzioneaza echipa intr-un raport publicat recent.

Rusii vor sa construiasca pe Luna o baza pentru oameni

Din aceasta echipa de oameni de stiinta fac parte si cercetatori din cadrul NASA, desi Agentia spatiala americana a precizat foarte clar ca revenirea pe Luna nu face parte din planurile sale pentru viitorul apropiat, resursele fiind rezervate pentru o prima misiune cu echipaj uman pe planeta Marte.

Chiar si asa, tinand cont de bugetul nu foarte piperat pentru ridicarea unei baze permanente pe Luna, NASA ar putea sa-si revizuiasca pozitia, conform unui material publicat de Yahoo! Science.

Costurile mai reduse sunt legate de evolutia tehnologiei de printare 3D care poate transforma minerale de pe Luna in materie prima si poate produce diferite obiecte necesare la fata locului, fara a mai fi nevoie sa fie transportate de pe Pamant. De asemenea, echipamentele dotate cu celule solare vor reduce necesarul de energie, iar rachetele reutilizabile construite de compania SpaceX vor reduce si costurile de lansare pentru echipamente si provizii.

Astfel, o baza lunara construita din incinte gonflabile si sere si dotata cu tehnologie robotizata poate sustine cate zece colonisti pe Luna ani la rand. Acesti colonisti pot continua sa extinda baza selenara, iar in zece ani colonia ar putea gazdui in mod permanent 100 de oameni. In plus, colonistii si-ar putea asigura singuri cel putin o parte din costurile de mentinere si extindere a coloniei extragand apa inghetata pe care o pot transforma in combustibil pentru rachete si o pot vinde companiilor de zboruri spatiale.

Rusia planuieste sa trimita oameni pe Luna

Si alte agentii spatiale au studiat posibilitatea ridicarii unei baze permanente pe Luna. Agentia Spatiala Europeana (ESA) a examinat serios aceasta problema in ultimii 2 ani. Pentru ESA, Luna este poligonul perfect de incercare pentru numeroase tehnologii necesare pentru cucerirea planetei Marte si explorarea cu echipaje umane si a altor lumi din sistemul nostru solar.

"Pe mine nu ma intereseaza Luna. Pentru mine Luna este la fel de banala ca o bila de beton. Insa nu vom putea ridica o baza de cercetare pe Marte pana nu vom invata cum sa o facem mai intai pe Luna. Luna ne ofera posibilitatea sa ne pregatim pentru Marte", a comentat astrobiologul Chris McKay, de la NASA, care a contribuit la acest raport.

Sursa: ziare.com
----------------------------------------------------------

Scutul magnetic al Pământului. Centurile de radiaţii Van Allen. Cat adevar? Cat speculatii?

Scutul magnetic al Pământului. Centurile de radiaţii Van Allen. Cat adevar? Cat speculatii?

În cazul în care nu ştiţi, Universul este un loc foarte ostil pentru cele mai multe forme de viaţă. Să ne referim doar la Soare, de exemplu. Acesta dă viaţă la tot ce există pe Pământ, dar tot el este, de asemenea, capabil să distrugă viaţa de pe Pământ. Din fericire pentru noi, câmpul magnetic al planetei noastre ne protejează de efectul distructiv al Soarelui. Câmpul magnetic terestru este generat prin rotirea miezului de fier lichid din centrul planetei (efect cunoscut sub numele de „dinam”).

Centurile de radiații Van Allen. Credit: NASA/Goddard Space Flight Center

Câmpul magnetic al Pământului

Câmpul magnetic al Pământului este vital pentru noi, deoarece (ocazional) Soarele provoacă furtuni solare violente. Furtunile solare apar, în general, ca urmare a unor variaţii ale liniilor de câmp magnetic ale Soarelui. Când aceste linii de câmp magnetic fluctuează, materia pe care o conţin este eliberată în Sistemul Solar (prin „eliberată” trebuie să înţelegeţi că materia este expulzată ca urmare a unor explozii solare foarte puternice). Aceste particule supraîncălzite de materie se deplasează cu viteze de peste 1.000 de km pe secundă şi ele pot însuma o masă mai mare de 100 miliarde kilograme. Fără îndoială, aceasta este o veste proastă pentru orice s-ar afla în calea acestor explozii solare.

De fapt, planeta noastră este în mod constant bombardată de un flux de particule de mare energie ce provin de la Soare. În plus, mai există şi razele cosmice (particule de energie înaltă care provin, în principal, din afara Sistemului Solar) care lovesc planeta noastră. În absenţa câmpului magnetic terestru, aceste furtuni cosmice şi particule de mare energie ar distruge atmosfera planetei, structura noastră celulară şi ar provoca evaporarea oceanelor. Din fericire pentru noi, suntem protejaţi de scutul magnetic al Pământului (magnetosfera) de efectul distrugător al acestor particule nocive.

Particulele vântului solar sunt deviate de câmpul magnetic al Pamântului. Credit: NASA

Atunci când aceste particule încărcate electric vin în contact cu magnetosfera terestră, ele nu dispar, ci sunt deviate, pur și simplu, în jurul planetei, formând ceea ce noi numim „centurile de radiaţii Van Allen”. Existenţa acestor centuri a fost confirmată pentru prima dată de către James Van Allen în anul 1958. Atunci când acestea au fost descoperite nu se cunoşteau multe detalii despre ele, astfel încât au stârnit un interes deosebit. În prezent, cunoaşterea în detaliu a caracteristicilor acestora este crucială din moment ce ele reprezintă un pericol la adresa sateliţilor artificiali pe care se bazează atât de mult societatea noastră. De asemenea, centurile de radiaţii Van Allen reprezintă o ameninţare pentru astronauţii aflaţi pe orbită în jurul Pământului.

Particulele de mare energie care formează centurile Van Allen pot deteriora echipamentele electronice ale navelor spaţiale (cum ar fi celulele solare, senzorii și circuitele integrate) și pot scoate din funcţiune sateliții artificiali ai Pământului. De fapt, echipamentele sensibile aflate pe orbită, cum ar fi Telescopul Spatial Hubble sunt scoase din funcţiune în mod regulat atunci când trec prin regiuni unde există radiaţii de mare intensitate. Tocmai pentru a înțelege mai bine caracteristicile acestor centuri de radiaţii, NASA a lansat în luna august a anului 2012 sondele spaţiale Van Allen. Acestea colectează în mod constant date valoroase despre centurile de radiaţii ale Pământului.

Ce sunt centurile de radiații Van Allen?

Timp de 50 de ani s-a crezut că există doar două centuri de radiații Van Allen, dar noile cercetări au dovedit contrariul. Cele două centuri de radiaţii cunoscute anterior au fost denumite centura interioară şi centura exterioară. Acestea se întind aproximativ între 1.000 şi 60.000 km altitudine. Centura interioară este formată din electroni şi ioni pozitivi de mare energie (care se formează prin dezintegrarea razelor cosmice). Aceste particule sunt respinse de către câmpul magnetic terestru, dar ele sunt reţinute totodată de câmpul magnetic şi centura exterioară. Mişcarea particulelor din centura interioară este rapidă şi haotică, acest strat extinzându-se până la o altitudine de 10.000 de km. Centura exterioară s-a format în urma unor procese complet diferite. În cea mai mare parte, acest strat este format din electroni de mare energie ce provin din vântul solar.

Structura centurilor de radiații Van Allen. Credit: NASA

NASA a descoperit în anul 2013 o nouă centură, de tranziţie, aflată între centura interioară şi cea exterioară. Cercetătorii au concluzionat că aceasta s-a format ca efect al unei puternice unde de şoc, care la rândul ei a rezultat în timpul unor ejecţii de masă coronală din Soare. Sondele Van Allen au descoperit acest strat după o perioadă de timp în care au fost în funcţiune doar 2 zile, ceea ce i-a făcut pe oamenii de ştiinţă să creadă iniţial că datele obţinute sunt o consecinţă a defectării sondelor.

Cu toate acestea, o nouă undă de şoc interplanetară (generată, de asemenea, în urma unei ejecţii de masă coronală din Soare) a lovit atmosfera Pământului şi aceasta a eliminat complet straturile exterioare şi de mijloc ale acestor centuri, doar stratul interior rămânând intact. O săptămână mai târziu o altă undă de şoc interplanetară ne-a lovit, aceasta restabilind echilibrul între cele două centuri de radiaţii. Tot acest proces s-a desfăşurat într-un interval de 4 săptămâni, iar cercetătorii au fost complet surprinşi de cele întâmplate. În urma analizării datelor a rezultat că activitatea solară este cea care determină, în general, forma acestor centuri dinamice de radiaţii.

Mai mult decât atât, datele obţinute de sondele Van Allen au evidenţiat faptul că, în esenţă, Pământul este un imens accelerator ciclic de particule! Acest lucru se datorează unor unde de frecvenţă joasă, de mare intensitate, care sunt emise din magnetosfera Pământului (denumite „unde cor”. N.t. Sunt cunoscute şi sub numele de „glasul Pământului”). Acest efect, împreună cu un alt proces ce a fost observat în centura exterioară şi care acţionează în legătură cu undele cor (denumit efectul „straturilor duble”), provoacă accelerarea particulele până la viteze apropiate de viteza luminii.

 Undele cor şi straturile duble

Straturile duble reprezintă straturi paralele formate din particule încărcate cu sarcină electrică contrară (electroni şi protoni) care apar şi dispar în timp şi care se deplasează de-a lungul liniilor de câmp magnetic. Acestea au fost descoperite întâmplător atunci când sondele Van Allen au traversat aceste straturi. Un număr de aproximativ 7.000 de straturi duble au fost observate într-un minut.

Undele cor sunt extrem de interesante şi ele au fost studiate timp de un deceniu. Acestea sunt unde radio emise de magnetosfera terestră. Efectul acestor unde poate fi observat în emisfera nordică prin împrăştierea electronilor de joasă energie pe cer. Împrăştierea electronilor provocată de aceste unde de frecvenţă joasă este responsabilă pentru „dansul” culorilor din aurorele boreale. De mult timp s-a crezut că aceste unde provoacă accelerarea particulelor, iar cercetătorii au acum datele necesare să verifice această teorie.

În cele din urmă, este imperios necesar ca cercetătorii să înţeleagă structura centurilor Van Allen şi să le poată modela cu precizie pentru a asigura protecţia astronauţilor şi a echipamentelor spaţiale. De asemenea, modelarea cu precizie a proceselor ce se desfăşoară în centurile de radiaţii ale Pământului ne poate asigura, de asemenea, o predicţie mai bună a condiţiilor din spaţiul cosmic şi a modului prin care acestea ne pot afecta în viitor. Aceasta este de altfel misiunea sondelor Van Allan.

Traducere şi adaptare după Earth’s “Magnetic Shield” and the Van Allen Radiation Belts

-          See more at: http://www.stiintaonline.ro/scutul-magnetic-al-pamantului-si-centurile-de-radiatii-van-allen/#sthash.mlsH4yom.dpuf

============================================================

=================================================================

15 lucruri exceptionale despre Pamant: Enigmele care "macina" oamenii de stiinta zi de zi. Si ce daca...

15 "amazing facts" despre Pamant:
Ce nu stiai despre planeta noastra:
 

1. Pamantul are in jur de 4.5 miliarde de ani. Pentru a stabili vechimea Pamantului, cercetatorii au analizat si datat cele mai vechi roci de pe suprafata planetei, precum si meteoritii care au fost descoperiti. Asa au ajuns la concluzia ca Pamantul s-a format in urma cu 4.5 miliarde de ani, la 10 milioane de ani dupa nasterea Soarelui.
2. Am invatat cu totii ca Muntele Everest, cu cei 8.848 metri ai sai peste nivelul marii, este cel mai inalt punct de pe planeta. Informatia nu este insa in totalitate adevarat. Datorita formei sale ovaidale, punctele aflate la ecuator se afla pe pozitii "mai inalte". Astfel reiese ca, desi masoara doar 6.268 metri, Muntele Chimborazo din Ecuador este, de fapt, cel mai inalt punct de pe planeta.
3. Odata la fiecare 200.000 – 300.000 de ani, Pamantul isi schimba polii magnetici, iar procesul dureaza cateva mii de ani. Cu toate acestea, ultima inversare a avut loc in urma cu peste 400.000 de ani.

4. Distanta dintre Pamant si Luna nu a fost intotdeauna aceeasi. Conform masuratorilor realizate de oamenii de stiinta, satelitul natural al Pamantului se indeparteaza de planeta noastra cu o rata de aproximativ 4 centimetri anual. In acest timp, rotatia Pamantului incetineste, astfel incat ziua se mareste.
5. Apropo de durata zilei, aceasta nu are 24 de ore, ci 23 de ore, 56 de minute si 4 secunde. Este vorba de ziua siderala, adica timpul necesar unei rotatii complete a Pamantului in jurul axei sale, fata de stele sau fata de un reper inertial.
6. Planeta noastra este acoperita in proportie de 70% de apa. Cu toate acestea, oamenii au explorat doar 5% din aceasta suprafata.
 

7. Pamantul a fost violet! Shil DasSarma, cercetator din cadrul Universitatii din Maryland, sustine ca in trecut Pamantul ar fi avut nuante de violet si asta datorita faptului ca microbii nu contineau molecula de clorofila, ci o alta componenta care ar fi dat organismelor culoarea violet.
8. Chiar daca nu realizezi acest lucru si ai impresia ca este in nemiscare, te invarti de fapt cu o miscare foarte mare. In functie de locul in care te afli pe glob, te poti invarti cu pana la 1.000 de mile pe ora. Oamenii de la Ecuador se invart cel mai repede, in timp ce o persoana aflat la Polul Nord sau Sud ar fi in perfecta nemiscare.
9. In Camerun si undeva la granita dintre Rwanda si Republica Democratica Congo se afla trei lacuri care ar putea exploda oricand. Este vorba despre Nyos, Monoun si Kivu, toate formate in cratere vulcanice. Magma din interiorul vulcanilor elibereaza dioxid de carbon in apa lacurilor, rezultand un strat bogat de dioxid de carbon pe fundul lacului care este eliminat prin intermediul unor explozii.
 

10. Un singur ghetar este responsabil pentru 10% din apa topita in intreaga lume. Este vorba despre Arcticul canadian, care intre 2004 si 2009 a pierdut un volum echivalent cu 75% din Lacul Erie din America de Nord, care are circa 483 kilometri cubi.
11. Un singur fulger poate incalzi aerul cu 30.000 de grade Celsius.
12. In fiecare zi, aproximativ 100 de tone de material interplanetar, de cele mai multe ori sub forma de praf, cade pe suprafata Pamantului. Particulele provin, in special, de la comete.
 

13. Potrivit oamenilor de stiinta, oceanele Pamantului ar fi aparut in urma unui bombardament cu comete care a avut loc in urma cu 3.85 miliarde de ani. Atat Pamantul, cat si alte planete ca Marte, Mercur sau Venus, au fost lovite de zeci de mii de comete in timpul unui eveniment cunoscut si ca „Marele Bombardament”. Este, de fapt, acelasi eveniment care a lasat cratere uriase pe suprafata Lunii.
14. Aproximativ 1,5 trilioane de litri de apa se folosesc zilnic in lume
15. Cel mai mare cutremur inregistrat vereodata a fost de 9,5 grade pe scara Richter, in data de 22 mai 1960, in Chile. Acel cutremur a omorat 1.655 de oameni, a ranit 3000 de oameni si a lasat 2 milioane fara adapost.

Sursa:
http://www.fiicurios.ro/stiai-ca/uite-15-lucruri-exceptionale-despre-pamant-enigmele-care-macina-oamenii-de-stiinta-zi-de-zi-galerie-foto.html
--------------------------------------

============================================================
==================================================
=================================

Din nou... descoperit in România. Fragmentele osoase care pot schimba tot ceea ce ştim despre EUROPENI. O parte dintre acestea au fost descoperite în România - FOTO

Fragmentele osoase care pot schimba tot ceea ce ştim despre EUROPENI. 
O parte dintre acestea au fost descoperite în România - FOTO

În urmă cu peste 15000 de ani, populaţia umană din Europa a suferit schimbări semnificative. Analize ADN, făcute pe schelete datate în această perioadă, demonstrează faptul că în structura genetică a indivizilor studiaţi s-a produs o transformare, determinată, cel mai probabil, de situaţia climei de la acea vreme. Conform rezultatelor obţinute de cercetători, se pare că grupurile de vânători-culegători au fost înlocuite atunci de o populaţie necunoscută.

Pe parcursul cercetării, specialiştii Institutului Max Planck din Germania au folosit ADN prelevat de la nivelul rămăşiţelor osoase ale unor indivizi care au trăit în perioada cuprinsă între anii 35000 - 7000 î.Hr. Oamenii de ştiinţă s-au concentrat, îndeosebi, asupra materialului genetic care indică linia genealogică maternă şi au aflat că markerii genetici din rândul populaţiilor studiate au dispărut complet la sfârşitul Epocii de Gheaţă.

 

Foto: dailymail.co.uk/L.Lang

Pentru a reconstitui ADN-ul indivizilor analizaţi, oamenii de ştiinţă au folosit fragmente osoase provenind din ţări precum Italia, Germania, Belgia, Franţa, Cehia şi chiar România. Trei dintre scheletele studiate au aparţinut unor indivizi care au trăit în zona Franţei şi a Belgiei de astăzi, în timpul Epocii de Gheaţă.

Analizând materialul genetic al acestora, s-a demonstrat că indivizii aveau un set unic de markeri genetici. Pe de altă parte, reprezentanţii populaţiilor care au trăit în perioada următoare nu mai prezentau, sub nicio formă, această caracteristică genetică. Acest rezultat demonstrează faptul că omul modern a părăsit Africa într-o singură etapă, care avut loc în urmă cu circa 50.000 de ani.

Foto: dailymail.co.uk/L.Lang

Mai mult decât atât, oamenii de ştiinţă germani au aflat că populaţiile umane care au dispărut din Europa în timpul Epocii de Gheaţă au fost înlocuite de noi comunităţi, imediat după ce clima a permis din nou stabilirea în zona Europei. "Am descoperit un nou capitol din istoria umanităţii. Este vorba de înlocuirea vânătorilor-culegători cu o populaţie total necunoscută. Acesta este motivul pentru care populaţia europeană băştinaşă s-a retras atunci în sudul continentului", a declarat Cosimo Posth, profesor în cadrul Universităţii din Tübingen.

 Studiul a fost realizat de cercetătorii Institutului Max Planck din Germania

Sursa: Mail Online

Sursa:  http://www.descopera.ro/dnews/15040206-fragmentele-osoase-care-pot-schimba-tot-ceea-ce-stim-despre-europeni-o-parte-dintre-acestea-au-fost-descoperite-in-romania-foto

--------------------------------------------------------------------------------------

Omul nu a ajuns niciodată pe Lună. Adevar sau Conspiratie?

 În intervalul 1969-1972 au avut loc 6 misiuni în cadrul programului spațial Apollo, finalizate cu aselenizarea a 12 astronauți. Primul dintre ei, Neil Amstrong, ne-a lăsat moștenire celebrele cuvinte: ”Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire”.

În ultimii 43 de ani, niciun alt astronaut nu a mai ajuns pe Lună și nici nu a mai părăsit spațiul circumterestru, în care orbitează sateliții artificiali.

 Cucerirea spațiului se realizează cu roboți și module fără echipaj uman.

          Totuși persistă numeroase nelămuriri în legătură cu aselenizarea, considerată de mulți un mare fals.

  
 ♦  străbaterea aproape imposibilă a centurilor de radiații Van Allen
  
 ♦  detaliile observate pe imaginile de la acea vreme, care trădează eventuale trucaje
  
 ♦  absența interviurilor libere date de astronauții implicați
  
 ♦  morți dubioase ale unor cercetători implicați
 
 ♦    publicarea unui set voluminos de imagini abia după 40 de ani

       
Aceste chestiuni și multe altele sunt detaliate în cele două documentare de mai jos. La principalele întrebări din film răspunde și site-ul scientia, contraargumentând în favoarea veridicității imaginilor NASA.





Surse
- Descopera, Aselenizarea marea farsă a secolului XX
- Imagini NASA capturate în timpul misiunilor Apollo
- Scientia, A ajuns omul pe Lună

Ionuț Tudose
27.11.2015
- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/11/omul-nu-ajuns-niciodata-pe-luna.html#sthash.TQ5wZMVF.dpuf
---------------------------------------------

În intervalul 1969-1972 au avut loc 6 misiuni în cadrul programului spațial Apollo, finalizate cu aselenizarea a 12 astronauți. Primul dintre ei, Neil Amstrong, ne-a lăsat moștenire celebrele cuvinte: ”Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire”. În ultimuii 43 de ani, niciun alt astronaut nu a mai ajuns pe Lună și nici nu a mai părăsit spațiul circumterestru, în care orbitează sateliții artificiali. Cucerirea spațiului se realizează cu roboți și module fără echipaj uman.

          Totuși persistă numeroase nelămuriri în legătură cu aselenizarea, considerată de mulți un mare fals.

• străbaterea aproape imposibilă a centurilor de radiații Van Allen
• detaliile observate pe imaginile de la acea vreme, care trădează eventuale trucaje
• absența interviurilor libere date de astronauții implicați
• morți dubioase ale unor cercetători implicați
• publicarea unui set voluminos de imagini abia după 40 de ani

          Aceste chestiuni și multe altele sunt detaliate în cele două documentare de mai jos. La principalele întrebări din film răspunde și site-ul scientia, contraargumentând în favoarea veridicității imaginilor NASA.

- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/11/omul-nu-ajuns-niciodata-pe-luna.html#sthash.TQ5wZMVF.dpuf

Geocentrismul... din nou la moda? Şi totuşi, Pământul ar fi în centrul Universului, iar Soarele se învârte în jurul Terrei! Hmm... chiar asa sa fie???

Geocentrismul, vechea doctrină străveche care spunea că Pământul se află fix în centrul Universului, a murit în urmă cu 400 de ani în urmă. În acele vremuri, astronomul polonez Nicolaus Copernic a susţinut că în centru se află Soarele, şi nu Pământul. Ideea sa a fost cunoscută ca heliocentrism. Într-o sută de ani, până în 1700, heliocentrismul a devenit dominant printre oamenii de ştiinţă, chiar dacă dovezile sale nu erau atât de evidente.

Victoria lui Copernic însă n-a fost totală. În această perioadă, şi geocentrismul a avut aderenţii săi, printre aceştia numărându-se cele trei generaţii de astronomi ale familiei franceze Cassini (sec.17-19). Astronomi, pastori şi învăţători din cadru Bisericii Luterane şi-au păstrat opiniile geocentrice chiar şi în secolul al 20-lea. Ei au văzut faptul că îmbrăţişarea heliocentrismului, ar slăbi nu doar ştiinţa, ci şi autoritatea Bibliei.

Biblia vorbeşte clar că Pământul e în centru, iar Soarele se mişcă
Cum ar putea fi autoritatea Bibliei slăbită prin heliocentrism? Prin faptul că în Biblie se vorbeşte clar de faptul că Soarele se mişcă în jurul Pământului. Şi am putea începe cu Geneza, în care se afirmă că mai întâi Dumnezeu a creat Pământul, iar apoi a creat Soarele, Luna şi stelele:

“12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele”.

În Eclesiastul (1:5), se spune limpede că Soarele e cel care se mişcă:

5. Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.

Poate că cea mai puternică afirmaţie pentru geocentrism din Biblie este cea din Cartea lui Iosua Navi (10:13):

Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea Dreptului: “Soarele a stat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit către asfinţit aproape toată ziua”.

Desigur, sunt şi alte versete în Biblie care prezintă teoria geocentrică. Astfel, acceptarea heliocentrismului de către ştiinţa modernă a făcut ca Biblia şi creştinismul să-şi piardă puternic din credibilitate. Cum ai putea avea încredere într-o carte sfântă unde s-ar spune minciuni?

Dovezi ştiinţifice care demonstrează faptul că Pământul este fix
Totuşi, atât în secolul 19, cât şi în secolul 20, s-au făcut unele experimente care demonstrează faptul că teoria conform căreia Pământul este fix, iar Soarele se mişcă, nu este atât de deplasată. Să vedem împreună care sunt experimentele ştiinţifice care demonstrează acest lucru.

1) Experimentul Michaelson-Gale – a fost descris în revista de astronomie “Astrophysical Journal” nr.61/1925, paginile 140-145. Prin acest experiment s-a demonstrat faptul că eterul trece prin suprafaţa Pământului cu o acurateţe de 2% din viteza zilnică de rotaţie a Pământului. Experimentul Michelson-Morely n-a detectat nicio mişcare a Pământului în jurul Soarelui, pe când experimentul Michelson-Gale a măsurat rotaţia Pământului (sau rotaţia eterului în jurul Pământului) la mai puţin de 2% din viteza cu care se presupune că se roteşte Pământul.

2) Experimentul Airey. Precum se ştie, telescoapele trebuie să fie extrem de subţiri pentru a putea capta lumina stelelor pe axul său, datorită, aşa cum afirmă astronomii, rotaţiei Pământului în jurul Soarelui. Airey a umplut un telescop cu apă, pentru a încetini viteza luminii în interiorul telescopului, observând faptul că acest lucru nu a schimbat unghiul telescopului. Acest lucru a arătat faptul că lumina stelelor a sosit în unghiul corect, astefl încât n-a fost nevoie de nicio schimbare. Astfel, s-ar putea demonstra faptul că stelele se mişcă relativ faţă de un Pământ staţionar, şi nu Pământul se mişcă relativ comparativ cu stelele staţionare. Dacă telescopul s-ar fi mişcat, unghiul său ar fi trebuit să fie mişcat.

3) Experimentul Sagnac. Realizat în 1914, Sagnac a rotit o masă cu lumină şi oglinzi, lumina trecând în direcţiile opuse din jurul mesei dintre oglinzi. El a detectat mişcarea mesei prin mişcarea marginilor obstacolelor, în ţinta unde au fost recombinate. Acest lucru demonstrează că există eter prin care lumina a trecut, teoria relativităţii generale lui Einstein fiind astfel demontată (căci ea susţine că nu există eter). Acesta este motivul pentru care acest experiment a fost total ignorat de către oamenii de ştiinţă.

4) Radiaţiile gamma ale supernovelor se îndreaptă spre noi
În anul 2002, profesorul de fizică, Jonathan Katz, de la Universitatea din Washington, într-un articol intitulat “Misterul radiaţiilor gamma ale supernovelor” scria următoarele:
 
“Distribuţia uniformă a exploziilor de supernove şi a razelor gamma ne spune faptul că spaţiul este o sferă, sau are formă sferică, noi aflându-ne în centru. Dar Copernic ne-a învăţat că noi n-avem o poziţie specială în Univers, că Pământul nu este centrul sistemului solar, că Soarele nu este centrul galaxiei ş.a.m.d”.
Da, într-adevăr o dilemă, pe care astronomii trebuie s-o rezolve! Pentru că în cazul acesta, vorbele profesorului Jonathan Katz confirmă faptul că Pământul se află în centrul Universului.

Cum arată modelul geocentric?

Modelul geocentric arată ca în imaginea de mai sus (apăsaţi pe imagine pentru a fi mărită). În centrul Universului se află Pământul, care este fix, iar în jurul lui se învârte Soarele. În jurul Soarelui se învârt planetele sistemului nostru solar. Totul este înconjurat de o sferă în care se găsesc stelele; această sferă se învârte şi ea, la rândul ei, în jurul Pământului.

Pe ce se bazează geocentriştii care spun că Pământul e centrul Universului?
Dacă toate corpurile cereşti (Soarele, planetele, cometele, stelele) se rotesc zilnic în jurul Pământului (aşa cum susţin geocentriştii), atunci e natural să presupunem că ele sunt “prinse” într-un material rigid, dar transparent. Geocentriştii cred într-o asemenea substanţă, pe care o denumesc eter.
Ipoteza eterică, împreună cu sfera uriaşă de materie care se roteşte la marginea universului (similară cu “sferele de cristal” ale lui Ptolemeu), pot explica orbitele zilnice ale stelelor şi ale Soarelui, precum şi modalităţile de sincronizare ale mişcărilor lunare şi anuale. Aceste variaţii periodice rezultă din precesiunea giroscopică, deşi detaliile modelului nu sunt specificate.

Atunci când viteza finită este luată în considerare, tabloul devine mai complex (în special dacă luăm în considerare enorma mărime a întregului Univers). Dacă pe cer noaptea vedem stelele mişcându-se în acelaşi timp, atunci asta înseamnă că stelele mai îndepărtate trebuie să se mişte mai devreme pentru a permite ca lumina lor să ajungă pe Pământ la timp. Aceasta implică existenţa nu a unui eter rigid, ci a unui eter care suportă unde torsionale, care să se propage cu viteza luminii şi să se unească pe Pământ.

Cum explică geocentriştii anotimpurile?

Fiecare arc elicoid din graficul de mai sus reprezintă o zi. Poziţia Soarelui la nivelul său cel mai de jos reprezintă prima zi de iarnă. Soarele se roteşte în spirală, cu câte o rotaţie pe zi, şi urcă în sus, până ajunge la nivelul X din susul imaginii. Ajuns acolo, începe o rotaţie în jos, până ajunge la punctul iniţial din care a pornit. Pentru a simplifica desenul, fiecare spirală are 10 zile, aşa că în această figură puteţi găsi 36 de spirale, valoarea aproximativă a unui an calendaristic. Nordul se află sus, aşa că e clar de ce Soarele luminează mai mult emisfera nordică vara, şi emisfera sudică iarna.

Modelul geocentric al fizicianului Thirring
În 1918, fizicianul german Hans Thirring a scris o lucrare în care a examinat comportamentul unor corpuri în interiorul unei sfere care se roteşte. Modelul său încerca să rezolve dilema: ce s-ar întâmpla dacă Universul ar fi o sferă rotativă? Cum s-ar comporta pendulele, sateliţii, vânturile etc în apropierea Pământului?

Thirring a descoperit că toate aceste corpuri s-ar comporta cam la fel cum noi le vedem că se comportă azi, chiar dacă nu exact. El a aflat că acest câmp gravitaţional din interiorul sferei nu este egal cu zero, aşa cum rezultă din modelul gravitaţional al lui Newton, ci există nişte forţe care apar din centrul sferei. Aceste forţe sunt analoage cu forţele centrifugale şi Coriolis. Aici vine şi distincţia: în fizica clasică, heliocentrică, forţele centrifugale şi Coriolis sau “forţe fictive” sau efecte, pe când în modelul geocentric aceste forţe devin reale. Şi mai mult, în modelul geocentric, forţele centrifugale şi Coriolis sunt identificate ca forţe gravitaţionale. Aceasta înseamnă că aşa-zisele dovezi cu privire la rotaţia Pământului, la pendulul lui Foucault, la curbura ecuatorială, la sateliţii staţionari etc. nu sunt deloc dovezi, putând fi explicate cu ajutorul analizei geocentrice a lui Thirring.

În loc de încheiere, o povestioară…
Se spune că un pilot militar instructor le-a spus cursanţilor săi: “Uitaţi de ceea ce vi s-a spus la şcoală şi la facultate cum că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Pământul se află în centrul Universului, iar Soarele se învârte în jurul său pe o traiectorie ecliptică.” Fiecare e liber să tragă din acest articol ce concluzie doreşte…

Sursa:  http://www.lovendal.ro/wp52/si-totusi-pamantul-e-in-centrul-universului-iar-soarele-se-invarte-in-jurul-terrei/
--------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------

EXTRATERESTRII, intre speculatie si adevar. Urme extraterestre pe Pământ?!? Coincidente stranii, ori probe indubitabile?!?

Urme extraterestre pe Pământ
 

Cum este să faci cercetări antropologice şi să dai peste nişte desene antice uimitoare, ce reprezintă nave de tip OZN şi extratereştri? Nu, nu este o glumă, ci o experienţă trăită recent în India de un grup de cercetători. Şi misterul se adânceşte, deoarece nu este prima întâmplare de acest fel.

Cea mai recentă descoperire
Descoperirea uluitoare a fost făcută studiind pereţii unei peşteri din sânul unui trib. Astfel au fost aduse la lumină complexe reprezentări grafice preistorice ce ilustrează extratereştri şi OZN-uri. Desenele au fost identificate în regiunea Hoshangabad din statul Madhya Pradesh, o parte izolată a Indiei, într-o zonă cu junglă luxuriantă.

O imagine clară a ceea ce ar putea fi un extraterestru îmbrăcat într-un costum spaţial poate fi văzută în imediata vecinătate a unei farfurii zburătoare. Aceasta emite un fel de raze ce pot reprezenta un antic scenariu de răpire pe rază tractoare.

În acelaşi desen se poate observa un alt obiect ce seamănă cu o gaură de vierme, astfel putându-se explica modul în care extratereştrii au ajuns pe Terra. Wassim Khan, un arheolog local, a declarat că obiectele din imaginile rupestre sunt o anomalie în raport cu natura altor exemple de artă preistorică şi, ca atare, crede că ele ar putea sugera că fiinţe venite de pe alte planete au interacţionat cu oamenii încă din vremuri foarte îndepărtate.

Această dovadă se adaugă la o veche teorie, la care a contribuit foarte mult, printre alţii, şi scriitorul Zecharia Sitchin, potrivit căruia civilizaţia umană ar avea la bază implicarea activă a unor creaturi din spaţiu.

De altfel, lista cu dovezile găsite până acum şi ascunse pe cât posibil de ochii întrebători este destul de mare. Aceste desene antice în care apar fiinţe nepământene şi mijloace extraterestre de deplasare pot fi totuşi studiate în siturile în care au fost găsite sau în diferite muzee. Unele dintre ele sunt extrem de explicite, aproape că nu lasă nici măcar o urmă de îndoială, altele sunt mai greu de descifrat. Uneori, ele sunt însoţite de poveşti locale, transmise prin viu grai sau chiar prin diverse opere scrise, pline de tâlcuri.

Pietrele Dropa
În 1938, în preajma graniţei dintre China şi Tibet, o expediţie arheologică al cărei conducător era Chi Pu Tei a descoperit în nişte peşteri foarte greu accesibile o serie de picturi ce reprezentau Soarele, Luna, stelele şi Pământul, toate fiind interconectate prin nişte linii punctate şi schelete ale unor fiinţe cu capetele de dimensiuni neobişnuite. De asemenea, îngropat pe jumătate în ţărână, era un disc de piatră, vizibil prelucrat de mână. Obiectul ciudat a fost datat ca având vârsta 10.000-12.000 de ani şi nu mică a fost mirarea cercetătorilor să descopere alte 715 astfel de obiecte, de diferite dimensiuni, cu scrieri hieroglifice microscopice. Doctorul Tsum Um Nui s-a ocupat de descifrarea acestora şi a încercat să afle cum au putut oamenii primitivi să şlefuiască în acest fel discurile şi să aştearnă pe ele scrieri de dimensiuni atât de mici, însă rezultatele nu au fost publicate niciodată. Concluzia a fost că ele spuneau povestea unor reprezentanţi ai unui popor numit Dropa, care s-a prăbuşit cu naveta în zona Baian-Kara-Ula din Himalaya. Ocupanţii s-au refugiat în peşteri şi au încercat să transmită povestea lor. Nu se ştie însă dacă au avut urmaşi.

Aceste două picturi provin din Tanzania şi se estimează că datează de acum 29.000 de ani. Prima a fost găsită în zona Itolo şi prezintă două nave în formă de disc, iar a doua, depistată în zona Kolo, înfăţişează patru entităţi ce înconjoară o femeie. Însă, cel mai ciudat lucru este personajul din dreapta grupului, care pare că priveşte scena dintr-un gen de cutie (monitor de calculator sau de televizor?).

Iată un alt desen descoperit în Canionul Sego din Utah, Statele Unite! Acesta prezintă nişte personaje cu figuri de extratereştri. Vechimea lui este estimată în preajma anului 5500 î.Hr.

Iată şi câteva figurine ce seamănă izbitor cu nişte fiinţe în costume spaţiale!

 
  Acest desen e prezentat şi în cartea „Jurnalele a două expediţii în nord-vestul şi vestul Australiei 1837, 1838 şi 1839”, scrisă de Lt. Grey. Cercetătorul a condus o expediţie în câteva peşteri din preajma Râului Glenelg, unde a dat peste această pictură uimitoare. Fiinţa reprezentată este numită „wandjina” de către aborigeni.

Sculpturile au fost găsite în Irak şi reprezintă entităţi reptiliene. Sunt datate în jurul anului 5000 î.Hr. şi se află la Muzeul Britanic.

Această imagine prezintă un cruciat. Ea provine dintr-un manuscris realizat în secolul al XII-lea, numit Annales Laurissenses, şi se referă la apariţia unui OZN în anul 776, în vremea asediului Castelului Sigibug din Franţa.

Imaginea provine din cartea franţuzească „Le Livre Des Bonnes Moeurs”, de Jacques Legrand, scrisă în anul 1338. Unii spun că ciudatul obiect rotund, cu desene pe el şi o ieşire, ar fi un balon. Dar în acel an nu existau baloane...

Şi această pictură aduce ceva neobişnuit pentru vremea ei - 1486. Ea aparţine lui Carlo Crivelli şi se intitulează „Vestirea”. Aceasta atârnă în Galeria Naţională din Londra. Un obiect în formă de disc aruncă o rază către coroana de pe capul Mariei.

O altă pictură uimitoare este intitulată „Madona cu Sfântul Giovannino” şi a fost realizată în secolul al XV-lea. Deasupra umărului Mariei, pe cer, se poate observa un obiect de forma unui disc ce emană nişte raze, iar imediat dedesubt este reprezentat un om alături de câinele său. Ambii privesc la obiect, ba bărbatul chiar îşi pune mâna streaşină la ochi. Pictura se află la Palazzo Vechio din Florenţa.
Pictura religioasă aparţine lui Paolo Uccello (1396-1475). Este intitulată „La Tebaide” şi poate fi admirată la Academia din Florenţa, Italia. În imaginea mărită se poate observa că, în spatele lui Iisus, apare un OZN roşu.

Fresca din secolul al XVII-lea se poate admira la Catedrala Svetishoveli din Mtskheta, Georgia. Priviţi cele două nave ce seamănă cu nişte meduze! Remarcabil este faptul că prezenţa OZN-urilor la răstignire apare pe multe dovezi din vremuri diferite şi din locuri îndepărtate unul de celălalt.
Iată o pictură a artistului Aert de Gelder. Este intitulată „Botezul Domnului” şi este lucrată în 1710. Prezintă un obiect de forma unui disc, aflat pe cer, ce luminează scena botezului sfânt. Se găseşte la Muzeul Fitzwilliam din Cambridge - Anglia.

Această tapiserie, numită „Triumful verii”, a fost creată la Bruges, în 1538, şi se află acum la Muzeul Naţional Bayerisches. La prima vedere pare o reprezentare foarte frumoasă a unor obiceiuri pământene, dar priviţi sus pe cer! Da, sunt câteva nave zburătoare.

Aceasta este o ilustraţie din cartea „Ume No Chiri” („Ţărâna piersicii”), publicată în 1803. Conform observaţiilor de lângă ciudatul obiect găsit la Haratonohama din Hitachi no Kuni, Japonia, acesta era din fier şi sticlă şi conţinea litere ciudate şi desene în interior.
Desenul acesta este luat dintr-o carte intitulată „Prodigiorum Ac Ostentorum Chronicon” (1518-1561) şi prezintă o navă depistată în Arabia în 1479. Volumul se află la Muzeul Australian.
Imaginile sunt din Franţa, din Peştera „Pech Merle”, din perioada 17000-15000 î.Hr. Scena prezintă un peisaj sălbatic în care, în mod straniu, se află mai multe farfurii zburătoare.

Dacă încă vă mai îndoiţi, ce ziceţi de aceste imagini descoperite la Tassili, în Deşertul Sahara? Ele datează din anul 6000 î.Hr.


Nu arată uman, nu-i aşa? În plus, observaţi şi discul de pe cer din imagine!

Acest desen dintr-o peşteră din zona Val Camonica (Italia) se pare că provine din anul 10000 î.Hr. şi înfăţişează două personaje îmbrăcate într-un costum de protecţie asemănător celor purtate de astronauţi.

O altă dovadă a unor nave extraterestre provine dintr-o traducere din secolul al X-lea a textului sanscrit „Prajnaparamita Sutra” şi se găseşte la Muzeul Japonez. În partea dreaptă, jos, se pot vedea două obiecte ce arată ca nişte pălării ce plutesc în aer. Textele vedice indiene (Ramayana) sunt pline de descrieri ale Vimanas, obiecte spaţiale ce „zburau cu viteza vântului” şi lăsau în urmă un „sunet melodios”.

Iată încă două exemple de descoperiri ce conţin mesaje SF! Acestea sunt din Toro Muerto - Peru şi au fost datate cu vârsta de 14.000 de ani. Pe piatră se pot observa sculptate fiinţe cu un gen de halou. Acest element este unul dintre cele mai des întâlnite la astfel de reprezentări cu personaje extraterestre. Se poate observa în stânga celei de-a doua imagini un obiect ciudat ce pare a fi o navetă.

Ciudata figurină în costum a fost descoperită în Kiev şi datează din jurul anului 4000 î.Hr.
Aceasta este o petroglifă ce datează de acum 7.000 de ani. A fost găsită în Querato, Mexic, în 1966. Se pot vedea patru persoane cu mâinile întinse în lateral. Acestea se uită la un obiect imens, oval, ce emite un fel de raze.

Desenul poate părea deplasat, însă este cât se poate de real şi a fost pictat în anul 1350 deasupra altarului din Mănăstirea Decani Visoki, din Kosovo. Fresca se intitulează „Crucificarea” şi conţine în partea de sus două reprezentări ale unor nave ce transportă câte o fiinţă.

 de Dana Purgaru

Sursa:  
http://taifasuri.ro/taifasuri/mozaic/7225-urme-extraterestre-pe-pamant-nr403-sapt20-26-dec-2012
---------------------------------------------------------------------------