Google Translate

vineri, 30 decembrie 2011

Bloggerii rezolva enigma Expoziţei organizată la Roma, "Aurul antic din România. Înainte şi după Traian". Avem un raspuns oficial ...

REMEMBER.

Expozitia „Aurul Antic al Romaniei” va fi lansata – in premiera peste hotare – la Roma pe 16 decembrie 2010, sub inaltul Patronaj al Presedintiei Romaniei si al Presedintiei Republicii Italiene, cu participarea Ambasadei Romaniei in Italia. Publicul italian va putea admira, timp de trei luni, o selectie de o suta patruzeci de piese exceptionale de tezaur din metal pretios (aur, argint), apartinand patrimoniului cultural national al Romaniei.


Muzeul National de Istorie a Romaniei participa la aceasta expozitie cu optzeci si trei de obiecte care dateaza din perioada epocii bronzului, Hallstatt, perioada civilizatiei geto-dacice, epoca romana si perioada marilor migratii. Unele dintre aceste piese, provenind de la unul din muzeele partenere, sunt recent descoperite prin cercetari arheologice preventive si sunt expuse pentru prima data in afara Romaniei.


Expozitia va fi deschisa publicului pentru o perioada de peste trei luni, in perioada 17 decembrie 2010 – 3 aprilie 2011. Expozitia va fi gazduita de Mercati di Traiano, Museo dei Fori Imperilali – locatii istorice de prestigiu din capitala Italiei, aflate in apropierea Columnei lui Traian, fiind expresii ale legaturilor istorice dintre Romania si Italia.


Expozitia este organizata de Muzeul National de Istorie a Romaniei, Ministerul Culturii si Patrimoniului National si Sovraintendenta ai Beni Culturali, Muzeul dei Fori Imperiali, cu participarea Ambasadei Romaniei in Italia, a Ministerului Apararii Nationale si Accademia di Romania. Muzeul National de Istorie a Romaniei, in parteneriat cu alte sapte muzee din tara – Muzeul National de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca), Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie (Constanta), Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane (Deva), Muzeul de Istorie Turda, Complexul Muzeul Judetean Neamt (Piatra Neamt), Muzeul Judetean Teleorman (Alexandria) si Muzeul National al Unirii (Alba Iulia).


Peste 140 de piese din metal pretios
Cele peste 140 de piese remarcabile din metal pretios stau marturie evolutiei civilizatiilor din mileniile I a. Chr. – I p. Chr., respectiv din perioada epocii bronzului si pana in vremea Imperiul Roman Tarziu si a migratiilor din zorii Evului Mediu in aceasta parte a Europei.


Cele mai relevante piese: Tezaurul de la Persinari, Bratarile Dacice, Tezaurul de la Pietroasa, Coiful de aur de la Poiana Cotofenesti.



Coiful de la Poiana Cotofenesti apartine patrimoniului civilizatiei geto-dace. Este o certitudine, sustinuta nu numai de descoperirea efectuata in perimetrul unei asezari a stramosilor nostri, dar si de: tipul de obiect, specific numai teritoriului Romaniei, numai ariei populate de geto-daci; motivele decorative de indelungata si inradacinata traditie traco-geta, carpato-dunareana.


Bratarile de aur dacice apartin sitului arheologic “Sarmizegetusa Regia” si sunt specifice civilizatiei dacice din secolul I i.e.n., acestea sunt in numar de 24 dupa cum scriu izvoarele vremii si au fost furate cu multi ani in urma de catre braconieri arhoelogici si valorificate pentru sume mari. Acestea reprezinta ea mai importanta descoperire de pe teritoriul tarii noastre dupa tezaurul denumit “Cosca cu puii de aur” de la Pietroasa. Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut si sub numele popular de “Closca cu puii de aur” a fost descoperit in martie-aprilie 1837 de doi tarani in timp ce luau piatra de pe dealul Istrita (750 m). Din tezaurul compus initial din 22 de piese, autoritatile au putut recupera doar 12, in greutate totala de aproape 19 kg.


Opt muzee romanesti, un ambitios proiect cultural
Expozitia reprezinta un ambitios proiect cultural realizat prin participarea a 8 muzee din Romania, in colaborare cu Muzeul Forurilor Imperiale – Roma, una dintre institutiile muzeale italiene de referinta. Este cea mai importanta expozitie cu tematica arheologica organizata de statul roman in ultimele doua decenii in strainatate, beneficiind de sprijinijul financiar generos al Minsiterului Culturii si Patrimoniului National, in cooperare cu Ministerul Afacerilor Externe prin Ambasada Romaniei la Roma si Ministerul Apararii Nationale.


Aceasta expozitie constituie un moment deosebit de important in peisajul cultural al Italie, fiind pentru prima oara cand un muzeu din aceasta tara gazduieste intr-un cadru deosebit de prestigios o expozitie care reuneste exclusiv piese arheologice exceptionale de metal pretios provenind din patrimoniul cultural national al Romaniei.


La realizarea acestei expozitii au contribuit deopotriva Superintendenta pentru Bunuri Culturale a Capitalei Roma, Muzeul Forurilor Imperiale si Zètema progetto Cultura.In cadrul expozitiei sunt prezentate 140 de piese arheologice datand din epoca bronzului, perioada epocii fierului, civilizatia geto-dacica clasica, perioada romana si epoca migratiilor, unele descoperite prin cercetari arheologice sistematice sau preventive facute de catre arheologi in cadrul unor asezari si necropole, altele provenind din descoperiri intamplatoare, sau ca rezultat al unor actiuni de braconaj arheologic si recuperate de autoritatile statului roman.


Reunite sub titlul „GLI ORI ANTICHI DELLA ROMANIA. Prima e dopo traiano / AURUL ANTIC AL ROMANIEI. inainte si dupa traian”, expozitia readuce o parte a aurului anticei Dacii in Forurile Imperiale de la Roma, in muzeul dedicat acestora, loc de expunere cu deosebita vizibilitate si impact cultural.


Premiera absoluta
Toate piesele ce vor fi expuse la Roma in acest cadru sunt marturii de prima importanta si semnificatie ale orfevrariei preistorice si antice din Europa, multe dintre obiecte fiind unicate mondiale, valori exceptionale ale patrimoniului umanitatii. In acelasi timp expozitia constituie o premiera absoluta in strainatate, prin inedita asociere a unor bunuri arheologice de metal pretios din cadrul unora dintre cele mai importante tezaure descoperite pana in prezent pe teritoriul actual al Romaniei, precum Tezaurul de la Persinari, Tezaurul de la Bia, Tezaurul de la Radeni, Tezaurul de la Stancesti, Tezaurul de la Cucuteni, Tezaurul de la Bunesti-Averesti, Tezaurul de la Coada Malului, Tezaurul de la Sarmizeghetusa Regia si Tezaurul de la Pietroasa.


O serie de piese sunt expuse pentru prima data in afara Romaniei, precum patru dintre celebrele bratari dacice de aur —care calatoresc acum ca exponate oficiale din patrimoniul cultural national, dupa anevoioasa lor recuperare de pe piata ilicita de antichitati prin stradania si perseverenta autoritatilor romane—, o serie de piese de podoaba din perioada migratiilor descoperite cu prilejul unor cercetari arheologice preventive recente la Cluj-Napoca sau o parte din monedele de tip koson, ce fac parte din cel mai mare tezaur de monede de aur cunoscut pana in prezent pe teritoriul Romaniei.


Cele 12 bratari dacice polispiralice de aur gasite intre anii 1996 – 2001 prin actiuni de braconaj arheologic in zona cetatilor dacice din Muntii Orastiei si introduse ilicit in traficul de antichitati la nivel international reprezinta, dupa tezaurul de la Pietroasa, cea mai importanta descoperire de natura arheologica din ultimul secol din Romania, prin valoarea intrinseca a obiectelor (11,7 kg aur nativ) si semnificatia lor cultural-artistica.


Demers expozitional
Demersul expozitional este completat prin publicarea unui impresionat catalog, aparut in conditii grafice excelente la editura Silvana Editrice Spa, una dintre cele mai prestigioase edituri academice si de arta din Italia. Expozitia face parte dintr-o ofensiva culturala mai ampla a Muzeului National de Istorie a Romaniei, inceputa in urma cu doi ani cu o expozitie similara de mai mica amploare la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova (Ploiesti), care acum are prilejul unei itinerari internationale, integrandu-se in viziunea noua a conducerii muzeului menite sa determine o mai mare coeziune sociala la nivel civic prin expunerea unor piese cu valoare de simbol, valori inestimabile ale civilizatiilro apuse si repere esentiale ale cunoasterii umane.


Discursul expozitional este structurat pornind de la cateva teme cheie referitoare la arta prelucrarii metalelor pretioase in spatiul nord-dunarean de-a lungul mai multor perioade istorice, pornind de la epoca mijlocie a bronzului (jumatatea mileniului II a. Chr.) si pana in epoca marilor migratii (secolul V p. Chr.). In cadrul expozitiei se disting o serie de obiecte de exceptie precum: spada din Tezaurul de la Persinari, coiful getic de la Peretu, rhython-ul de la Poroina, coiful getic de la Cotofenesti, patru din bratarile dacice polispiralice de aur, monede de tip koson, placutele votive de la Germisara, aplicele in forma de acvila din Tezaurul de la Apahida II, piese din inventarul mormantului princiar de la Potaissa, mormantului princiar de la Cluj-Napoca/Floresti – Complexul Polus, patera si fibulele pereche din Tezaurul de la Pietroasa.
„Aurul Antic al Romaniei”, la Roma
12 Decembrie 2010 by Ari Berg
Expozitia "Aurul Antic al Romaniei", ofensiva diplomatica a Bucurestiului in Italia
=================


“Gli ori antichi della Romania” in mostra a Roma
Publicat în 9.12.2010
Grazie alla presenza di ricche miniere d’oro, già nel XVII secolo a.C. l’antica Romania fu caratterizzata da una produzione artistica di altissimo livello legata al prezioso metallo. E ora una mostra eccezionale porta per la prima volta in Italia un nucleo consistente degli antichi tesori romeni, ospitati dal 17 dicembre al 3 aprile 2011 ai Mercati di Traiano. Tra di essi risaltano gli oggetti prodotti dai Daci, la popolazione resa celebre dalla conquista dei Romani guidati dall’imperatore Traiano, all’inizio del II secolo d.C. La scelta dei reperti è quindi prestigiosa ed insieme con un forte valore simbolico, vista la presenza della Colonna di Traiano, innalzata a Roma proprio dopo la conquista della Dacia ed emblema di unione tra le due culture.


La mostra “Gli ori antichi della Romania. Prima e dopo Traiano”, sotto l’Alto Patronato del Presidente della Repubblica Italiana e Sotto l’Alto Patronato del Presidente della Romania, è promossa dal Ministero degli Affari Esteri, dal Ministero per i Beni e le Attività Culturali, da Roma Capitale, Assessorato alle Politiche Culturali e della Comunicazione – Sovraintendenza ai Beni Culturali, dal Ministero della Cultura e del Patrimonio Nazionale della Romania, dall’Ambasciata di Romania a Roma, dal Ministero della Difesa Nazionale della Romania, dal Museo Nazionale di Storia della Romania di Bucarest e dall’Accademia di Romania in Roma con l’organizzazione di Zètema Progetto Cultura, ed è a cura di Ernest Oberländer-Târnoveanu, Direttore del Museo Nazionale di Storia della Romania di Bucarest e di Lucrezia Ungaro, Responsabile del Museo dei Fori Imperiali nei Mercati di Traiano.


L’esposizione raccoglierà 140 oggetti provenienti in gran parte dal Tesoro Nazionale conservato nella Sala degli Ori del Museo Nazionale di Storia di Bucarest. I reperti coprono un arco cronologico molto ampio, che va dall’Età del Bronzo (XVII secolo a.C.) al periodo bizantino (V-VI secolo d.C.) così come varie sono le loro destinazioni d’uso.


Sarà possibile ammirare la preziosissima collana di Hinova del XII secolo a.C. proveniente dal più ricco tesoro protostorico della Romania ma dalla fattura incredibilmente moderna; i famosi bracciali spiraliformi di Sarmizegetusa (la capitale della Dacia conquistata da Traiano), realizzati nel II-I secolo a.C. e recuperati di recente dopo il loro trafugamento, che vengono prestati per la prima volta ad un museo estero dal governo romeno; l’elmo di Poiana-Coţofeneşti, splendido prodotto dell’arte traco-getica del IV secolo a.C.; il rhyton d’argento dorato, un contenitore per liquidi che veniva utilizzato principalmente durante le cerimonie religiose, proveniente da Poroina Mare, del III-II secolo a.C.; la raffinata patera, piatto ampio usato nei riti religiosi, e la coppia di fibule (spille) del tesoro di Pietroasa del V secolo d.C., attribuito alla casa reale ostrogota o visigota e noto come “Gallina con i pulcini d’oro” per la presenza di fibule a forma di aquila.


Va inoltre evidenziata la presenza di 20 dei numerosi stateri d’oro rinvenuti nella capitale della Dacia, con il nome del re Koson scritto in lettere greche. Queste monete, datate alla metà del I secolo a.C., rappresentano l’unico caso in tutta la produzione numismatica dacica nel quale compare il nome dell’autorità emittente.


Negli anni Settanta Roma ospitò due importanti mostre sul patrimonio culturale dell’antica Dacia, territorio che il processo di romanizzazione trasformò in una vera e propria isola “romana” tra le popolazioni “barbare”. Da allora la capitale non ha più promosso grandi eventi espositivi e culturali dedicati alla Romania, malgrado con la più recente immigrazione moltissimi romeni si siano stabilizzati in Italia, formando la maggiore comunità straniera. Un vuoto che la mostra “Gli ori antichi della Romania” intende colmare, anche per consentire agli italiani di conoscere le prestigiose origini del popolo romeno e per far riscoprire le proprie tradizioni alle generazioni di romeni nati in Italia.


Dal mese di febbraio saranno organizzati cinque incontri di approfondimento sui principali aspetti delle opere in mostra in collaborazione con l'Accademia di Romania in Roma e con il sostegno finanziario dell'Istituto Culturale Romeno di Bucarest.
================
Ori antichi della Romania
I Mercati di Traiano ospitano, fino al prossimo 3 aprile, una splendida mostra che raccoglie alcuni tra i più grandi tesori della Romania.
28.12.2010 - Simone di Tommaso

"La mostra Ori antichi della Romania, ospitata con generosità in uno spazio museale dedicato all'architettura antica della città di Roma, rappresenta per la Romania una straordinaria occasione di condivisione dei valori fondamentali per la sua storia, sin da quando è diventata parte integrante dell'Impero romano. Il significato storico ed estetico dei reperti esposti nel Museo dei Fori Imperiali svela al visitatore il volto della Romania e del suo importante tesoro di cultura e civiltà europea, con il quale contribuisce al patrimonio dell'umanità." Sono queste le parole con cui il Presidente della Repubblica rumena, Traian Băsescu, ha presentato la nuova mostra ospitata nelle ariose sale dei Mercati di Traiano. Parole quanto mai opportune e veritiere.

Ci troviamo di fronte, infatti, ad una vera e propria esposizione-gioiello, costituita da ben 140 oggetti provenienti in gran parte dal Tesoro Nazionale conservato nella Sala degli Ori del Museo Nazionale di Storia di Bucarest, che consentirà, senza ombra di dubbio, agli italiani di conoscere le prestigiose origini del popolo romeno e alle generazioni di romeni nati in Italia di far riscoprire le proprie tradizioni.

Anche il luogo è quello giusto. Proprio davanti ai Mercati si erge la colonna Traiana, innalzata a Roma all'inizio del II secolo d.C. per celebrare la conquista della Dacia da parte dell'Imperatore e la successiva fusione di cultura, costumi e tradizioni tra il popolo romano e il popolo dei daci.

La mostra si rivela, quindi, di alto spessore e permette di conoscere meglio gli splendori di popolo rumeno e di rendere evidente il grado di cultura raggiunto dalle popolazioni della regione. Il percorso espositivo copre ben ventitré secoli della storia dell'attuale Romania.

E' possibile ammirare capolavori di altissima qualità e raffinatezza, come la preziosa 'Collana di Hinova' del XII secolo a.C., dalla fattura incredibilmente moderna, i famosi 'Bracciali spiraliformi di Sarmizegetusa', prestati per la prima volta ad un museo estero, l'elmo di Poiana-Coţofeneşti, splendido prodotto dell'arte traco-getica del IV secolo a.C., il 'Rhyton' d'argento dorato, un contenitore per liquidi utilizzato durante le cerimonie religiose, la 'Patera', la coppia di 'Fibule' del tesoro di Pietroasa del V secolo d.C., attribuito alla casa reale ostrogota o visigota e noto come "Gallina con i pulcini d'oro" per la presenza di spille a forma di aquila.

Sono, poi, esposti venti stateri d'oro, monete del I secolo a.C. rinvenute nella capitale della Dacia, che si caratterizzano per avere il nome del re Koson scritto in lettere greche, rappresentando, nel contempo, l'unico caso in tutta la produzione numismatica dacica nel quale compare il nome dell'autorità emittente.

Particolare da non sottovalutare è che, per l'occasione, i Mercati traianei, espongono, nella Grande Aula di ingresso, le sei sculture in marmo dei Daci, provenienti dal Foro di Traiano e finora conservate nei depositi archeologici in attesa di essere presentate nella sezione del Museo dedicata all'ultimo dei Fori Imperiali.

La visita alla mostra è fortemente consigliata. Si rimane letteralmente a bocca aperta dinanzi alla qualità dei reperti esposti. Il visitatore più attento capirà che la produzione artistica rumena ha raggiunto nel corso dei secoli vertici inimmaginabili. "Ori antichi della Romania" ha il merito, quindi, di far riavvicinare popoli da sempre legati da un fraterno rapporto.

dal 17 dicembre 2010 al 3 aprile 2011
Mercati di Traiano - Museo dei Fori Imperiali, via IV Novembre, 94, Roma
Aperto dal martedì alla domenica dalle 9 alle 19. Lunedì chiuso. Apertura straordinaria lunedì 27 dicembre e lunedì 3 gennaio. Venerdì 24 dicembre e venerdì 31 dicembre aperto dalle 9 alle 14.
Biglietto: intero € 10 - ridotto € 8

==================

Gli ori antichi della Romania per la prima volta in Italia
di Emanuele BigiCronologia articolo21 dicembre 2010
Questo articolo è stato pubblicato il 21 dicembre 2010

La nostra civiltà vive di pregiudizi, un po' per colpa dei media un po' per colpa della superficiale conoscenza degli uni verso gli altri. I romeni, ad esempio,rappresentano la comunità straniera più numerosa in Italia e in quanto tale sono spesso il capro espiatorio di calunnie infondate. La diffusione della conoscenza della cultura di un popolo può aiutare a eliminare i pregiudizi.

La Dacia
La mostra «Ori antichi della Romania. Prima e dopo Traiano», allestita ai Mercati di Traiano di Roma fino al 3 aprile, oltre al suo alto valore artistico ha un profondo valore civile. «Porta con sé anche un importante messaggio politico e diplomatico - aggiunge il sottosegretario di stato del ministero degli Affari Esteri della Romania Bogdan Aurescu - per l'impero romano la Dacia (oggi Romania ndr) era considerata una sorta di territorio dell'area Schengen».

140 oggetti in oro
Al primo piano dei mercati traianei si sviluppa la mostra composta da circa 140 oggetti, per lo più in oro, provenienti in gran parte dal Museo Nazionale di Storia di Bucarest. La location non è stata scelta a caso, la colonna dell'imperatore Traiano, innalzata a Roma dopo la conquista della Dacia nel II secolo d.C, suggella infatti l'atto di nascita scolpito nella pietra del popolo romeno. Il viaggio tra oggetti regali e aristocratici provenienti dai Carpazi e dal basso Danubio copre un arco di tempo di seimilacinquecento anni, dal XVII secolo a. C. al VI secolo d. C., dall'età del Bronzo al tardo impero romano.

La collana di Hinova
Ci si imbatte nel più antico tesoro protostorico della Romania formato tra l'altro da diademi, decorazioni per cavalli, oggetti incisi con una serie di motivi zoomorfi, floreali e geometrici, e dalla bellissima collana di Hinova. E ancora coppe, bracciali, elmi, pendenti, monete. L'oro primeggia nelle bacheche, la Dacia era ricca di miniere, ma era il sale ad avere la meglio, e proprio il sale veniva barattato con l'argento, metallo utilizzato per manufatti rivolti all'aristocrazia. L'oro rappresentava i regali.

Dodici bracciali
D'incanto si palesa la più importante scoperta archeologica avvenuta dopo il 1837: il tesoro di Sarmizegetusa (l'ultima capitale della Dacia), rinvenuto tra il 1999 e il 2001. È costituito da dodici bracciali spiraliformi, decorati con teste di dragoni alati e palmette per undici chilogrammi d'oro. La caratteristica è la tecnica di lavorazione: a differenza dei gioielli del tardo ellenismo e di quelli romani repubblicani, realizzati con sottili foglie d'oro, i bracciali daci sono particolarmente massicci e lavorati a martellatura, quasi fossero di ferro. Qui sono esposti solo quattro esempi.

Il tesoro di Pietroasa
Nel 1837 invece fu portato alla luce da un gruppo di contadini, a circa un centinaio di chilometri da Bucarest, un altro tesoro, quello di Pietroasa del V secolo d.C, quando la Dacia era ormai diventata da tempo provincia romana. Sono esposte due fibule che suggeriscono la silhouette stilizzata di due aquile, sono le fibule più grandi al mondo, forse realizzate per la casa reale ostrogota o visigota. Insomma l'arte romena si mostra nel suo lucente splendore, ma a illuminarci ancor di più è una frase di Erodoto sui Geti, quella parte di popolazione dell'antica Romania che viveva all'esterno dei Carpazi (i Daci erano coloro che vivevano all'interno): «Sono i più onesti e i più coraggiosi dei traci».

Ori antichi della Romania. Prima e dopo Traiano
Mercati di Traiano, Roma
Fino al 3 aprile

====================

17 Dicembre 2010 - 3 Aprile 2011
Ori antichi della Romania. Prima e dopo Traiano
Tipologia: Archeologia
140 preziosi ori provenienti da tesori, corredi tombali e arredi liturgici dal XVII secolo a.C. al VI d.C. in mostra ai Mercati di Traiano.

Grazie alla presenza di ricche miniere d’oro, già nel XVII secolo a.C. l’antica Romania fu caratterizzata da una produzione artistica di altissimo livello legata al prezioso metallo. E ora una mostra eccezionale porta per la prima volta in Italia un nucleo consistente degli antichi tesori romeni. Tra di essi risaltano gli oggetti prodotti dai Daci, la popolazione resa celebre dalla conquista dei Romani guidati dall’imperatore Traiano, all’inizio del II secolo d.C. La scelta dei reperti è quindi prestigiosa ed insieme con un forte valore simbolico, vista la presenza della Colonna di Traiano, innalzata a Roma proprio dopo la conquista della Dacia ed emblema di unione tra le due culture.

La mostra “Ori antichi della Romania. Prima e dopo Traiano”, sotto l’Alto Patronato del Presidente della Repubblica Italiana e Sotto l’Alto Patronato del Presidente della Romania, è promossa dal Ministero degli Affari Esteri, dal Ministero per i Beni e le Attività Culturali, da Carabinieri Tutela Patrimonio Culturale da Roma Capitale, Assessorato alle Politiche Culturali e della Comunicazione – Sovraintendenza ai Beni Culturali, dal Ministero della Cultura e del Patrimonio Nazionale della Romania, dall’Ambasciata di Romania a Roma, dal Ministero della Difesa Nazionale della Romania, dal Museo Nazionale di Storia della Romania di Bucarest e dall’Accademia di Romania in Roma con l’organizzazione di Zètema Progetto Cultura, ed è a cura di Ernest Oberländer-Târnoveanu, Direttore del Museo Nazionale di Storia della Romania di Bucarest e di Lucrezia Ungaro, Responsabile del Museo dei Fori Imperiali nei Mercati di Traiano. Il catalogo è edito da Silvana Editoriale.

L’esposizione raccoglierà 140 oggetti provenienti in gran parte dal Tesoro Nazionale conservato nella Sala degli Ori del Museo Nazionale di Storia di Bucarest. I reperti coprono un arco cronologico molto ampio, che va dall’Età del Bronzo (XVII secolo a.C.) al periodo bizantino (V-VI secolo d.C.) così come varie sono le loro destinazioni d’uso.

Sarà possibile ammirare la preziosissima collana di Hinova del XII secolo a.C. proveniente dal più ricco tesoro protostorico della Romania ma dalla fattura incredibilmente moderna; i famosi bracciali spiraliformi di Sarmizegetusa (la capitale della Dacia conquistata da Traiano), realizzati nel II-I secolo a.C. e recuperati di recente dopo il loro trafugamento, che vengono prestati per la prima volta ad un museo estero dal governo romeno; l’elmo di Poiana-Coţofeneşti, splendido prodotto dell’arte traco-getica del IV secolo a.C.; il rhyton d’argento dorato, un contenitore per liquidi che veniva utilizzato principalmente durante le cerimonie religiose, proveniente da Poroina Mare, del III-II secolo a.C.; la raffinata patera, piatto ampio usato nei riti religiosi, e la coppia di fibule (spille) del tesoro di Pietroasa del V secolo d.C., attribuito alla casa reale ostrogota o visigota e noto come “Gallina con i pulcini d’oro” per la presenza di fibule a forma di aquila.

Va inoltre evidenziata la presenza di 20 dei numerosi stateri d’oro rinvenuti nella capitale della Dacia, con il nome del re Koson scritto in lettere greche. Queste monete, datate alla metà del I secolo a.C., rappresentano l’unico caso in tutta la produzione numismatica dacica nel quale compare il nome dell’autorità emittente.

Negli anni Settanta Roma ospitò due importanti mostre sul patrimonio culturale dell’antica Dacia, territorio che il processo di romanizzazione trasformò in una vera e propria isola “romana” tra le popolazioni “barbare”. Da allora la capitale non ha più promosso grandi eventi espositivi e culturali dedicati alla Romania, malgrado con la più recente immigrazione moltissimi romeni si siano stabilizzati in Italia, formando la maggiore comunità straniera. Un vuoto che la mostra “Gli ori antichi della Romania” intende colmare, anche per consentire agli italiani di conoscere le prestigiose origini del popolo romeno e per far riscoprire le proprie tradizioni alle generazioni di romeni nati in Italia.

 Dal mese di febbraio saranno organizzati cinque incontri di approfondimento sui principali aspetti delle opere in mostra in collaborazione con l'Accademia di Romania in Roma e con il sostegno finanziario dell'Istituto Culturale Romeno di Bucarest.

Dal 10 gennaio laboratori e visite guidate – per le scuole e per il pubblico – consentiranno un ulteriore approccio ai meravigliosi tesori esposti, grazie a questa mostra, ai Mercati di Traiano.
Catalogo
=================

Am dorit sa aflam:
==========================



Am insistat sa stim!
===============================





In sfarsit, cineva a avut castig de cauza!




Multumesc, deputat PNL Alina Gorghiu
Multumesc, Marin Neacsu!
==========
Bloggerii rezolva enigma Expoziţei organizată la Roma,
"Aurul antic din România. Înainte şi după Traian".
Avem un raspuns oficial.
Cu toate acestea, multe suspiciuni continua sa ramana!
Admin



Admin

miercuri, 28 decembrie 2011

Dacian Draco - Dragonul dacic


Sarpele cu cap de lup, steagul de lupta al dacilor, vine din istoria „tuturor inceputurilor”, conform epopeei sumeriene „Atra Hasis”.


Era emblema zeului-pastor Daos si ulterior a fost nelipsit din toate triburile de daoi, dai, dahi, daosi, geti, masageti, tirageti sau cum i s-a mai spus acestui neam glorios.


Sarpele ceresc cu cap de lup, ca emblema a templului zeului Dumuzi, pe o tableta sumeriana datand din 2.300 i.C.

Cea mai veche reprezentare a steagului dacic, sarpele cu cap de lup, se afla (in pozitie verticala ) ca emblema pe templul inchinat stravechiului zeu sumerian Dumuzi, din Uruk, Mesopotamia. Dumu.Zi („Cel drept.Fiu” in sumeriana) era numit, pe lista regilor antediluvieni intocmita de preotul chaldean Berossus, „Daos-pastorul” si avea atributul de “serb Anu”, „mielul lui Dumnezeu”! (De aici, vechimea si semnificatia numelui Serban, posibil si cea a cuvantului Dumnezeu - Dumuzi, cuvant care se gaseste acum doar in limba romana).


Efigia zeului Daos-Pastorul
Dacia, verso moneda batuta de Traian, in care Dacia tina in mana drapelul sarpele-dragon

Daos-pastorul a fost, conform listei lui Berossus, al cincilea rege divin de dinainte de Potop, in timpul “cand regatul a coborat din ceruri, iar regi erau numai zeii”. In epoca timpurie a civilizatiei sumeriene mesopotamiene (mileniul 4 i.C.), in textele de la Surupak, numele lui Dumuzi-Daos apare insotit de formula „ama.usum.gal”, „a carui mama este dragonul ceresc”, aratand descendenta cultica din zeita primordiala Tiamat, infatisata ca dragon. De aici si emblema sa, sarpele-dragon. Dumuzi era nu numai un zeu al turmelor, ci si al vegetatiei, fiind prima divinitate din istoria religiilor care a acceptat moartea ca necesitate a continuarii vietii. Murind si inviind odata cu natura, Dumuzi-Daos avea grija ca recoltele sa fie bogate. Ca semn al insamantarii, al virilitatii, era numit si „Taurul ceresc”. Mai tarziu, atributele sale aveau sa fie transferate lui Mitra, celebrul zeu solar, care poarta straie dacice, inclusiv cusma aristocratica si este mereu insotit de un sarpe si un caine! Dumuzi-Daos la sumerieni apare reprezentat cu un miel pe umar, cu mladite inmugurite iesindu-i din umeri, iar emblema templului sau era dragonul, sarpele cu cap de caine sau de lup.


Emigrat din Masivul Sureanu
Moneda (fata) a lui Traian, purtand coroana Soarelui, simbol al cuceririi Daciei

Nu se stie unde a fost regatul prediluvian unde au domnit acesti „zei”, legendele sumeriene localizand doar al doilea regat, format dupa Potop, in campiile din sudul Mesopotamiei. Insa, se stie ca cele mai vechi simboluri sumeriene, mai vechi cu peste 1000 de ani decat infiintarea Sumerului din Mesopotamia, au fost descoperite la Tartaria, pe tablitele de lut, unde apare si cultul solarului Taur Ceresc. Intreagul nucleu al vechii Europe (Romania, o parte din Bulgaria, Serbia) are denumiri sumeriene, aratand de unde au migrat acestia spre Mesopotamia. Se stie ca triburile dacice (Daos, in Tracia, era asimilat cu “Lupul”) aveau ca steag de lupta sarpele cu cap de lup, efigia zeului-pastor Daos. Steagul de lupta al intregului neam al dacilor, daosilor, daoilor, daailor, getilor si masagetilor!


Temutii arcasi si sarpele cu cap de lup
Steagul de lupta al dacilor, reprezentat pe Columna lui Traian

Istoricul britanic Robert Vermaat a urmarit epopeea steagului-dragon, despre care scria ca „era inventat de neamul dahilor si preluat mai apoi de alte semintii cu care acestia venisera in contact”. Citam din istoria dragonului dahilor, a lui Vermaat, publicata pe web-ul Vortigern Studies. Persanii aminteau si ei de temuta casta a razboinicilor „daha”, care se aliase cu triburi nomade din sudul Kazastanului, hartuind granitele Imperiului Ahemenid. Li se mai spunea daai, dai sau daoi si erau inruditi cu masagetii ce ajunsesera din timpuri stravechi pana in Urali. Daoii au fost mentionati in scris pentru prima data in „inscriptia daiva” a regelui persan Xerxes (486 – 465 i.C.). Acestia formau o satrapie subordonata regelui, locul lor de bastina fiind regiunea de jos a Raului Sardaria, unde se invecinau cu dacii-masageti. Daoii erau renumiti ca razboinici-arcasi, avand acelasi steag de lupta: sarpele cu cap de lup. Fiind mercenari, ii gasim in marturiile despre batalia de la Gaugamela (331 i.C.) luptand sub comanda regelui persan Darius III, apoi, dupa moartea acestuia, sub comanda nobilului Bessus. Mai tarziu s-au aliat cu Alexandru Macedon, avand o contributie importanta in cucerirea regatului Punjab, unde au intemeiat case regale. Dupa caderea Imperiului Ahemenid, daoii s-au scindat in mai multe triburi, cel mai important, parnii, punand, sub dinastia fratilor Arsace, bazele unui regat independent. Sub Mitradat (171 – 138 i.e.n.), puternicul regat al razboinicilor parti devine imperiu, alipind mai intai regatele inrudite Bactria si Media, apoi Babilonia, Elamul. Ajunsese sa ocupe teritoriile de azi ale Iranului, Irakului, Armeniei, parti din Turcia (aici construind maretul sanctuar solar numit de turci „Nemrut Dagi”, adica o pronuntie aglutinanta pentru „nemuritorii daci”), Georgia, Azerbaigean, Turkmenistan, Afganistan si Tajikistan si vremelnic teritorii din Pakistan, Siria, Liban, Israel si Palestina. Peste tot pe aceste meleaguri, s-a gasit temutul stindard dacic, sarpele cu cap de lup.


Dragonul tricolor al clanului Sureanu


Zeita-dragon primordiala, Tiamat, din care descindea zeul Daos-pastorul

Cel mai important clan razboinic al partilor se numea Sureanu (posibil ca locul de bastina al neamului sa fi fost Masivului Sureanu, unde, pe versantul vestic, se intindea Sarmisegetuza, dar si alte cetati, iar la poale se afla stravechea Tartaria). Surenii erau cei care incoronau regii parti si aveau un vot important in Consiliul Regal, avand si o puternica armata proprie. In cronicile razboaielor romano-parte, amintite de J.C.N. Coulston in “The draco standard” (publicat in Journal of Military Equipment Studies), steagul-dragon al dahilor este atestat inca de la prima dinastie parta, a Arsacilor (238 i.C.-224 d.C.). Tot de aici aflam ca erau doua modele oficiale ale steagului-dragon, unul rosu, al casei regale si unul cu corp verde, al militarilor. In lucrarea „Tactica”, a istoricului expeditiilor lui Alexandru Macedon, Arrian, se arata ca clanul Sureanu avea unul specific, tricolor: rosu, albastru, galben!


Razboaiele dragonilor
Reconstructie a dragonului luat la tinta de romani, a istoricului Peter Conolly, dupa descrierea din Hippica Gymnasia a lui Arrian.

In anul 53 i.C. generalul roman Crassus a invadat Partia. Sapte legiuni romane au fost invinse la Harran de capetenia armatei parte, nobilul Sureanu, generalul roman fiind ucis dupa modelul razbunarii reginei masagetilor, Tomiris, pe invadatorul Cirus: lui Crassus i s-a taiat capul si i s-a turnat pe gura aur topit, ”ca sa-l sature de setea de aur care l-a manat la razboi”. Acesta a fost inceputul unei serii de razboaie cu romanii care a durat vreo trei secole. Granita dintre ei era Fluviul Eufrat. „Eu, frate” (!), Frate fiind alt clan conducator al dahilor. Din cand in cand, partii si romanii mai uitau de razboaiele dintre ei si se aliau impotriva altora. Astfel, generalul roman rebel Quintus Labienus si o armata parta, sub comanda regelui Pacorus I, au invadat, in anul 41 i.C., Siria, Cilicia, Caria, atacand Frigia si Asia. Prada a fost extrem de bogata, iar dupa moartea fratelui sau Pacorus, regele Frate al IV-lea a avut ce investi in noua capitala, Ctesifon, pe Raul Tigru.


Lupul a ramas fara urechi
Eufratul devine iar granita intre doua armate „fratesti”, dar potrivnice. Un grup de soldati romani luati captivi de parti au devenit mercenari sub steagul-dragon si au ajuns sa ocupe orasul chinez Li-jien. Acolo, sub influenta dragonilor chinezesti, capul de lup a ramas fara urechi si s-a ales cu o creasta reptiliana. Si asa avea sa fie preluat de multe alte armate. In anul 36 i.C., Marc Antoniu a invadat Mesopotamia cu Legiunea a VI Ferrata si alte unitati, dar a suferit mari pierderi si a fost fericit ca a scapat cu viata, ajungand in Armenia. Prima „runda” a razboaielor romano-parte s-a incheiat. In anul 20 i.C., Tiberius a semnat un acord de pace cu Frate. Ramasi fara potrivnici, partii s-au orientat catre Valea Indusului. Razboaiele cu romanii au reinceput in anii ’60, cand regele part Volosga I a incoronat un alt rege armean in locul celui vasal romanilor. Conflictul s-a incheiat cu un compromis: regii armeni urmau sa fie alesi dintre printii parti, dar cu aprobarea romanilor.


Tot un get i-a invins
Drapelul draconarilor casei regale parte, preluat si de casa regala a Severilor si al imparatilor bizantini

Partii au continuat insa sa forteze mana romanilor, iar Traian s-a hotarat sa puna capat aranjamentului, invadand Partia, in 114 d.C si cucerind capitala. Revoltele nenumarate l-au determinat pe imparatul Hadrian sa retraga armatele. In 165 d.C., capitala a cazut din nou, fara ca intinsul teritoriu al partilor sa fie demilitarizat de romanii cuceritori. Pana la urma, tot un „neam” i-a venit de hac: generalul Septimius Severus, intemeietorul dinastiei romane a Severilor, de origine geta, ca si Traian, de altfel. Cu totii erau neamuri si se intelegeau fara translatori, dar erau rivali cand era vorba de stapanit pamanturi. Generalul Severus a fost proclamat imparat de catre legiunile danubiene, dupa moartea lui Commodus (192 d.C.). Era casatorit cu fiica marelui preot al templului zeului solar Baal, din Emesa (Siria), Gaius Iulius Bassianus, de origine traca. Iulia Domna i-a adus pe lume doi imparati: pe Caracalla si pe Geta! Severus a ocupat capitala partilor in 198, captura romanilor fiind asemanatoare cu cea a lui Traian de la Sarmisegetuza. Legionarii lui Severus luptau tot sub stindardul-dragon, caruia imparatul ii redase demnitatea. Pana la el, dragonul dacic era folosit in exercitiile soldatilor romani, fiind luat la tinta! Severus l-a impus ca drapel al cavaleriei. In 226 d.C., regele vasal persan Ardasir a cucerit Ctesifonul si asa a inceput a doua domnie persana, a sasanizilor. Steagul-dragon a trecut la persi, pentru ca, pe cat era de temut, pe atat era si de respectat. (Sfarsitul partii I)
Epopeea steagului dacic de lupta – Partea I
July 8, 2011 • Autor: Adina Mutar


Sarpele cu cap de lup, steagul de lupta al dacilor, si-a inceput istoria ca emblema a zeului-pastor Daos!
Emblema zeului Dumuzi, sau Daos-pastorul, sarpele cu cap de lup, pe un sigiliu sumerian

A fost nelipsit din toate triburile de daoi, dai, dahi, daosi, geti, masageti, tirageti sau cum i s-a mai spus acestui neam glorios. A fost preluat apoi de imparatii romani si bizantini, care l-au glorificat.

Steagul solar al razboinicilor dahi

Razboinicul Azidahak, din neamul dahilor, calare pe dragon, ii speria pe persani si in vis, dupa cum se vede in acest tablou mitologic intitulat „Visul cu Azidahak”

Draconarii, purtatorii steagului-dragon al dacilor, formau o casta aparte a razboinicilor. Soarele si zeul sau, Mitra, erau simbolurile preferate de dahi. Cronicarul Malalas sublinia ca un rege arian e un „Soare de la Rasarit”, iar un Cezar roman, o „Luna de la Apus”. Steagurile de lupta, emblemele templelor, efigiile erau inchinate Soarelui.


Steagul original de lupta al dahilor, rebotezat de persani Derafs Kaviani, era tricolor: rosu, galben si albastru; din el s-a pastrat steaua in patru colturi, ca simbol regal, dupa cum aparea pe stindardele dahilor si pe scutul dacic de pe Columna lui Traian, care-l indica pe Decebal

Steagul patrat avand soarele cu raze inscris, numit de persani Derafs Kaviani, este atestat din secolul 9 i.C. , preluat de la masagetii, partii, dacii, sarmatii, care erau adoratori ai Soarelui si purtau acest insemn. Unele grupuri de calusari romani inca mai poarta Soarele in varful unei lanci, asa cum este infatisat un cavaler solar part. Demn de mentionat ca steagul original Derafs Kaviani era tricolor: rosu, galben si albastru, conform arheologilor iranieni, care au gasit nenumarate ramasite ale acestui stindard!


Columna lui Traian, care-l indica pe Decebal

Conform cronicarilor, steagul solar patrat a fost inlocuit cu dragonul de catre miticul razboinic Azidahak, din neamul dahilor, numele lui devenind sinonim cu steagul-dragon purtat de acestia. Etimologia cuvantului, data de persani, era literalmente „azi – dragon” si „dahak – strainul, dacul”, „dragonul dac”. Ferdowsi il numeste pe dahak „fiul lui Mitra”. Il descrie cu serpi iesindu-i din umeri, de fapt mladitele inmugurite ale „sumerianului” DumuZi sau Daos-pastorul, a carui emblema era sarpele cu cap de lup.


Farr, misteriile draconarilor
Un purtator de „draco” imperial roman, dupa J.C.N. Coulston

Purtatorul steagului-dragon era si initiat in misteriile zeului Mitra – caruia iranienii-persani ii spuneau Mer – si, de regula, facea parte din familiile nobile. Multe familii nobiliare ale partilor aveau nume derivate din zeitatea solara, de exemplu Mitradate. In cronicile lor, iranienii-persani il numesc Mer-dad. In 1971, armata iraniana a reconstruit, din marturiile scrise, steagul solar Derafs Kaviani si dragonul clanului Sureanu, Azidahak. Pe basoreliefurile de la Tag – e – Bostan, se observa ceremonialul de innobilare oficiat de preotii lui Mitra, in care se foloseau o cusma din care emanau raze de soare si o sabie curbata! Cavalerii purtatori ai steagului-dragon treceau prin acelasi ritual, ce purta denumirea de Farr, „primirea Gloriei divine”. La inmormantarea unui draconar se executa un ceremonial de predare a insemnului catre legiune, unde ramanea sub paza pana la desemnarea altui purtator.


In fruntea cavalerilor arcasi
Un comite purtator de „draco”, reconstruire a cercetatorului Stefan Jaroschinski

Dupa cum sublinia istoricul Robert Vermaat, steagul-dragon „era inventat de neamul dahilor si preluat de sarmati, alani, romani si persii de dupa prabusirea Imperiului Part”. Din cercetarile lui Vermaat reiese ca steagul-dragon era initial doar insemnul cavaleriei. Rolul acestuia era de a determina directia vantului, pentru orientarea arcasilor. Capul de lup era din lemn placat cu metal, format din doua jumatati, cea de jos fiind mobila (cum este construita si capra de colind), iar coada-sarpe din bucati inelare din material tesut, imbinate prin cusaturi. Prin gura cascata a lupului intra aerul si se umfla corpul tubular, care capata atat unduirea unui sarpe, cat si un suier puternic. Purtatorul steagului-dragon mergea in fruntea cavalerilor arcasi, purtandu-l in mana stanga, astfel ca acestia sa-si corecteze tirul in functie de miscarile dragonului, aratand directia vantului. Vermaat aminteste de numeroasele reprezentari ale acestuia pe Columna lui Traian si pe Arcul de Triumf al imparatului Galerius, subliniind ca originea steagului este certa a dahilor, daiilor, daoilor, dacilor, preluat ulterior atat de aliati, cat si de inamici, suferind unele transformari la nivelul capului, care devenea mai reptilian sub influenta asiatica. Pe zidurile pictate din Oaza Kharga, Egipt, de pe timpul coptilor, sec. 5 d.C., steagul-dragon este purtat de persanii sasanizi. Din Historia Augusta aflam ca atunci cand imparatul Aurelian a cucerit Palmira (272 d.C.), a luat ca trofee numeroase steaguri-dragon.


„Draco” in armata romana
Draconar sarmat dintr-o legiune romana, pe o stela din Chester

J.C.N. Coulston, in lucrarea “The draco standard”, publicata in Journal of Military Equipment Studies, amintea ca romanii au preluat dragonul dahilor – numindu-l „draco” – incepand cu secolul 2 d.C. La inceput, romanii il foloseau in jocuri militare cavaleresti numite Hippica Gimnasia. Arrian este cel care descrie astfel de exercitii militare, in care steagul-dragon era purtat de o echipa de draconari si folosit ca tinta, punctand cei care reuseau sa-i ajunga pe purtatori si sa atinga coada dragonului. Dragonii folositi in acest scop erau multicolori. Apoi, „draco” a fost folosit in parazi militare, dupa care a intrat in dotarea unitatilor de cavalerie inarmate cu lanci, unul la fiecare cohorta. O legiune avea 10 cohorte, deci erau 10 draconari care alcatuiau o casta. Multi istorici considera ca respectul pentru stindard a fost impus romanilor, pana la urma, de cavalerii traci intrati in componenta legiunilor romane.

Imparatesele gete au impus respectul
Insa Historia Augusta o mentioneaza pe mama imparatului roman Septimus Severus (193-211 d.C.) – adica bunica imparatilor Caracalla si Geta! Aceasta a visat ca a adus pe lume un sarpe purpuriu – semnul casei regale a partilor – cu o noapte inainte de a-l naste pe viitorul imparat. Astfel, sarpele-dragon cu corp purpuriu si-a recapatat demnitatea traditionala si a intrat in standardele imperiale romane pentru cavalerie. Cavaleria „draco” a devenit foarte respectata sub imparatii Gallian (253-268 d.C.) si Aurelian (270 d.C.) In Historia Augusta se scrie despre ciudatul obicei, sub Aurelian, ca draconarul sa mearga cu capul si pieptul dezgolite! Acesta era obiceiul draconarilor dahi. Cand imparatul Galerius a atacat Persia in 290 d.C., atat infanteria, cat si cavaleria aveau draconari. Ca si armata persana, care-l mostenise de la parti. Doar ca dragonul roman respecta modelul dac, cu cap de lup, iar cel al persanilor avea cap reptilian. Asta pana in secolul 3 d.C., cand si romanii adopta creasta reptiliana, dupa cum arata ramasita unui „draco” descoperit in fortareata Limes din Niederbieber, Germania, construita pe un vicus (asezare civila) in afara unui fort roman. Capul din aliaj de cupru are dimensiunea de 30x12x12 centrimetri. Doua gauri strabat botul, indicand locul unde se infigea sulita. Doua dibluri fixate pe lateralele mandibulei provin, cred istoricii, de la un mecanism care ajuta la producerea suierului.

Dragonii personalizati ai imparatilor bizantini
In secolul 4 d.C., autorul Vegetius semnala tentativa de schimbare a denumirii de „draconari” in „purtatori de dragon”. Dupa 357 d.C., imparatii Constantin si Iulian Apostatul aveau steaguri-dragon personale, purpurii, aceasta culoare desemnand, de la Arsace incoace, casa regala. Conform lui Ammianus Marcellinus, Iulian – Cezar (mostenitor al tronului) si comandant al armatelor din Galia – dupa victoria de la Argentorate (357 d.C.) impotriva triburilor germanice, a fost numit de catre trupe Augustus (imparat al Bizantului) si incoronat de un draconar. Acesta si-a scos colierul de aur de la gat si l-a pus pe capul Cezarului, in semn de coroana solara. Insa, Iulian a refuzat titlul. Tot Marcellinus a scris ca sarpele-dragon l-a ajutat pe Iulian sa recapete controlul trupelor in batalie, intr-un moment crucial, cand jumatate din cavalerie fugea in dezordine. Un tribun, care fugea impreuna cu soldatii sai, a zarit sulita cu dragonul imperial si „s-a oprit, a palit si s-a intors pe campul de lupta, chemat de stindard”. Astfel, Iulian a recapatat controlul asupra trupelor sale. El a murit in 363, in batalia pentru cucerirea capitalei partilor, Ctesifon!

Magister draconum
Din secolul 5, intra in standardele militare un nou rang: „magister draconum”, amintit in numeroase inscriptii si intr-un poem de Prudentius. Magister draconum era comandantul tuturor draconarilor, avand pozitia imediat dupa cea de tribun. Se pare ca se formase o scoala de draconari sau un club de elita. Prudentius, in Peristephanon, ii canta pe draconarii care poarta colane de aur, ca recunoastere a aportului adus in batalii. Ammianus scria insa ca draconarii erau alesi dintre purtatorii de colane de aur, aratand ca numai elita putea primi o asemenea functie. Inscriptii din Sardinia arata existenta rangurilor de „optio draconarius” si „bearcus draconarius”, pozitii superioare, vagi, sub pozitia de magister. Draconarii sunt amintiti si in manualul Strategikon al imparatului bizantin Maurikios (582 – 602 d.C.). La acea vreme, mai exista o scoala de draconari, dar isi pierduse insemnatatea militara, ramanand cea religioasa. Draconarii erau condusi de un grup de10 clerici atasat unei prefecturi. Este posibil sa fi fost vorba de misterioasa „casta IO”, a conducatorilor razboinici, casta la care isi declarau apartenenta toti marii voievozi romani. Aceasta fusese infiintata dupa tipicul celei religioase, formata din 10 mari preoti ai zeului solar Baal, numiti „decebali”. Dupa secolul 6, draconarii dispar din armata bizantina.


Ultimele aparitii
Un dah luat prizonier de romani, de pe Arcul de Triumf al imparatului Galerius

Steagurile-dragon au continuat sa ramana in uzul cavaleriei in Caucaz si Georgia, iar in vest, purtat de catre francii lui Carol cel Mare, dupa cum apare in Psalterium Aureum , ca ilustrata la Psalmul 59. Tapiseria Bayeux infatiseaza „Dragonul din Wessex”, purtat de catre draconarul Harold Godwinson in batalia de la Hastings (1066), acesta murind aparand stindardul cavaleriei. Urmatoarea ilustrata este din secolul 14 si apare in manuscrisul „L’Histoire de Merlin”, a lui Robert de Boron. Il purta legendarul rege Arthur. Velsii (rudele vlahilor) trecusera Y Draig Goci ( Dragonul Rosu inaripat) pe steagul lor, unde se afla si astazi. In crestinism, dragonul este asociat, in sensul de supunere, cu Sf.Gheorghe din Capadochia, tot un cavaler din vechiul neam geto-dac.
Iar Sf. Gheorghe este patronul regilor britanici!
Epopeea steagului dacic de lupta – Partea II
July 15, 2011 • Autor: Adina Mutar


Un material bine scris, un articol excelent!
Multumim autorului.
Merita citit!
Admin

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări