Ca sunt sau nu utile Romaniei, toate constructiile lui Nicolae Ceausescu - de la Casa Poporului si metrou, la fabrici, uzine si blocurile optzeciste din centrele civice ale comunelor - au fost ridicate la ordinul fostului dictator din imprumuturi externe. La sfarsitul anilor '60, Ceausescu a reusit sa se faca simpatic in Occident si a cerut un imprumut de aproximativ zece miliarde de dolari pentru retehnologizarea industriei Romaniei si urbanizarea socialista. Pentru a intra in posesia banilor, Ceausescu a garantat cu o carte: Codex Aureus. Acest vechi manuscris latin a fost realizat din porunca imparatului Carol cel Mare (742-814).

In anul 806 imparatul, incheind expeditiile militare de cucerire, s-a dedicat proiectelor culturale, ajutat de mari intelectuali ai epocii. La curtea imperiala din Aachen a intemeiat Schola Palatina, unde se studia gramatica, retorica, greaca, muzica si scrierea caligrafica. La indemnul savantului Alcuin a reformat lectura textelor bisericesti si a impus transcrierea in forma artistica a cartilor religioase si juridice. Influenta Orientului bizantin imbinat cu Occidentul crestin de inspiratie anglo-saxona si-a pus amprenta pe specificul national franc de la curtea lui Carol cel Mare. In aceasta inflorire culturala, vechile manastiri din jurul Rinului (ca Luxeuil, Corbie, St. Martin din Tours, Reichenau, St. Gall, Lorsch, Reims, Aix-La-Chapelle etc.) si-au organizat scriptoria dedicate copierii manuscriselor valoroase. Carol cel Mare si-a creat o biblioteca alcatuita din cele mai frumoase manuscrise si a daruit multe altele. In testamentul intocmit de el in 811, prevedea vanzarea cartilor din biblioteca personala, iar sumele "sa fie impartite saracilor".

Foi de pergament si litere de aur

 De aceea exista pana astazi in muzee si biblioteci numeroase manuscrise carolingiene. Unul dintre ele este Codex Aureus. Acesta e scris pe foi fine de pergament cu litere de aur, de unde si numele de Codicele de Aur. Din cele 476 pagini (238 foi), 455 sunt ornamentate. Manuscrisul contine majuscule ornate la inceput de text, chenare intr-o larga paleta cromatica cu decor luxuriant care incadreaza textul scris pe doua coloane, portretele celor patru evanghelisti la inceputul fiecarei evanghelii, tabloul genealogiei celor trei semintii precedente nasterii lui Iisus si imaginea lui Iisus Hristos, denumita in tratatele de specialitate Majestas Domini.

 Volumul s-a aflat mai intai la manastirea Lorsch din Germania, apoi, in secolul al XVI-lea a fost dus la Heidelberg, de unde, in 1622, in urma jefuirii bibliotecii de acolo de catre soldatii angajati in razboiul de 30 de ani, a fost rupt in doua ca sa poata fi vandut mai usor, detasandu-se copertele. Prima jumatate, cea mai bogat ilustrata, a ajuns in biblioteca contelui Migazzi - cardinal de Viena - care a vandut-o apoi lui Ignat Batthyani, episcopul de Alba Iulia. A doua parte a cartii a ajuns in biblioteca Vaticanului, unde se pastreaza sub clopot de sticla protejat de complicate sisteme de alarma. 
Bucati imprastiate in Anglia, Vatican si Romania

 Copertele, lucrate in fildes, sunt conservate, una in British Museum din Londra, iar alta la Museum Sacro din Roma.

 Manuscrisul este un evangheliar, de unde si numele "Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneas" (Evanghelie scrisa cu cerneala de aur avand table de fildes). Fiecare pagina are textul scris "in folio", inconjurat de chenare de o mare varietate. Doar paginile care stau in fata au acelasi chenar, in rest sunt alte chenare, variate ideatic si coloristic. Revenind la episcopul romano-catolic Ignat Batthyani, acesta cumpara in 1792 o cladire care apartinuse calugarilor trinitarieni, ordin desfiintat de Imparatul austriac Iosif al II-lea, si-o transforma in "institut carturaresc". Aici ajung toate documentele stranse de episcop, inclusiv Codex Aureus. Fondatorul a lasat instructiuni de folosire a acestei locatii care si astazi sunt norme in vigoare privind obligatiile beneficiarilor pentru administrarea acestei biblioteci publice: "Biblioteca sa fie deschisa orisicui in ceasurile stabilite, dar nimeni sa nu fie admis acolo cu mantaua pe el, nici sa rasfoiasca vreo carte luata de la locul ei, daca nu i se va arata de catre custodele bibliotecii, ci fiecare sa rasfoiasca acea carte adusa de custode in camera destinata pentru lectura".
Contractul

 Biblioteca "Batthyani" a ramas deschisa si dupa 1918, cand intra in patrimoniul national al Romaniei, conform intelegerilor international.

 Ulterior, Batthyaneum devine o filiala a Bibliotecii Nationale. Dupa momentul Ceausescu, Codex Aureus intra in epoca scandalurilor. In 1993, Evangheliarul este fotocopiat de reprezentantii Administratiei Parcurilor si Castelelor din landul german Hessen. Intre partea romana, respectiv filiala BNR din Alba-Iulia, si cea germana nu a fost incheiat insa nici un contract. BNR primeste totusi 1000 de dolari, in conditii neclarificate. In 1996, germanii editeaza un CD-ROM cu fotografiile obtinute. De asemenea, partea germana considera ca acordurile verbale ale fostului director al filialei Alba-Iulia a BNR sunt suficiente si pentru garantarea drepturilor de facsimilare. In urma acestei ambiguitati, Administratia Parcurilor si Castelelor din Hessen a semnat un contract de realizare a unor facsimile cu Editura Faksimile Luzern (vezi facsimil). Landul Hessen garanteaza editurii, prin contract, folosirea exclusiva a drepturilor de a reproduce Codex Aureus pe o perioada de 25 de ani. Partea romana este eliminata din afacere. Conform contractului, Faksimile are dreptul sa foloseasca cum vrea cele 333 de exemplare realizate deja la data semnarii contractului amintit, precum si tot ce va mai edita pe aceasta tema.

 Copiile respective sunt lucrate in metal pretios, exact ca si originalul, si au o valoare de 28.000 de euro bucata. Numai pentru cele 333 de reproduceri se contura o afacere de zece milioane de dolari. Landul Hessen isi rezerva dreptul de a produce copii doar pentru uz intern, dar fara cerneala de aur si argint, in asa fel incat copiile germane sa se deosebeasca cu cel putin 20% de formatul original si, implicit, de copiile realizate de Faksimile.
Erceanu arestat degeaba

 Interesant este si faptul ca Biblioteca Apostolica Vatican, detinatoarea celeilalte jumatati a manuscrisului, este partener de coeditie al Editurii Luzern la acest proiect. Scandalul urma sa izbucneasca insa abia dupa 1999, dupa ce Codex Aureus a participat la o expozitie desfasurata in Germania, la Lorsch. La acea expozitie au fost reunite toate componentele disparate, respectiv corpul din Romania, corpul de la Vatican si cele doua coperte. La intoarcere, manuscrisul romanesc prezenta semne vizibile de deteriorare, datorate conditiilor improprii de microclimat in care fusese expusa, defectiunilor care au aparut la instalatia de aer conditionat si a rasfoirii haotice, chiar daca initial fusesera clar delimitate paginile care puteau fi vazute. In anul 2002, directorul Bibliotecii Nationale, Dan Erceanu, este demis din functie si arestat pentru modul ilegal in care a aprobat facsimilarea manuscrisului. Ulterior, instanta constata ca directorul nu avea nici o vina, iar Erceanu isi reia functia.
In proces cu Germania

 Recent, Romania a dat in judecata Germania pentru facsimilarea ilegala a Codex-ului de catre landul Hessen. Intre timp, mai precis in anul 2003, Biblioteca Batthyani a fost retrocedata Arhiepiscopiei romano-catolice din Alba-Iulia. Ramane de vazut ce se va intampla cu cele 60.000 de volume, 1230 manuscrise si 560 de incunabile ale bibliotecii. Inclusiv Codex Aureus.
"Deocamdata platim chirie noului proprietar al imobilului. Asteptam o locatie pe care sa o gaseasca autoritatea publica din Alba Iulia, respectiv o cladire in care sa mutam colectiile",
ne-a spus Elena Tarziman, noul director al Bilbiotecii Nationale a Romaniei.