Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

joi, 28 aprilie 2011

Romania megalitica, istorie, legenda, adevar. Bisericutele din Pestera Liliecilor. Manastirea Bistrita - judetul Valcea

odorul cel mai scump al Manastirii Bistrita: sfintele moaste ale Cuviosului Grigore Decapolitul, cel care, vreme de 500 de ani, a pazit Tara Oltului de navaliri otomane,
de seceta, de ciuma si alte nenorociri.

Ctitorie a boierilor Craioveşti Mânăstirea Bistriţa datează din jurul anului 1490. Însă prima atestare documentară a mânăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparţinând lui Vlad Vodă Călugărul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariată de expediţia condusă de Mihnea cel Rău în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface între 1515-1519.

Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul
Legenda spune ca banul Barbu Craiovescu (calugarit la batranete sub numele de Pahomie) isi astepta moartea intr-o temnita la Stambul. In noaptea de dinaintea executiei, marele boier s-a rugat necontenit si cu lacrimi amare la Sfantul Grigore. S-a rugat pana a pierdut sirul orelor si al gandurilor negre, cand, deodata, s-a trezit intr-o biserica plina de candele si icoane imbracate in argint. Era peste mari si tari, tocmai la Bistrita, inconjurat de cativa calugari, speriati sa vada un om cu straiele rupte si lanturi la picioare, despre care nimeni nu putea spune cum si cand anume a intrat in biserica. Drept multumire pentru salvarea lui cu totul miraculoasa, Barbu Craiovescu a inceput sa colinde Orientul, pana cand, intr-un tarziu, va gasi moastele Cuviosului Grigore Decapolitul, tinute cu multa cinste de catre un negustor turc, care, desi musulman, vedea si el sporul adus in casa de lucrarea Sfantului. Cu greu s-a lasat convins turcul sa vanda moastele Cuviosului, si asta numai dupa ce boierul oltean i-a propus sa urce racla pe talgerul unui cantar, iar pe celalalt talger sa puna aur. Negustorul a acceptat, nestiind ca Sfantul va mai savarsi o minune: pus pe cantar, trupul lui va deveni atat de usor, incat Barbu Craiovescu a indreptat balanta doar cu o mana de galbeni, spre ciuda turcului care ar fi spus: "Bac, bac, ghiaurum".
Adica: "Ghiaurul la ghiaur trage".
Intampinat cu mare fala si bucurie la Dunare de catre mitropolitul tarii si un intreg sobor de preoti, Barbu Craiovescu a decis sa-l lase pe Sfant sa-si aleaga singur locul si casa. A pus, deci, racla din lemn de piersic, ornamentat cu stilizari de aur si argint, intr-un radvan tras de cai "neinvatati" si a pornit la drum, decis sa-l lase pe Cuvios sa se duca unde va voi in Oltenia. Caii au ocolit Tismana si Cozia, au trecut pe langa multe alte manastiri valcene, si nu s-au oprit decat la portile Bistritei, de unde nu au mai vrut sa plece sub nici un chip.
Sfantul hotarase.
Isi gasise, in sfarsit, locul si linistea.
Nemiscat, cu degetele mainii reunite etern intr-un semn de binecuvantare, moastele Cuviosului Grigore Decapolitul refuza de 500 de ani sa paraseasca maicutele si sfintita lui casa de la Bistrita. Nimeni nu a reusit vreodata sa-i incalce voia. Cand Constantin Serban Voievod a vrut sa-l rapeasca pentru a-l aseza in Mitropolia Bucurestilor, Sfantul s-a impotrivit. Cu greu au ridicat racla dregatorii domnesti, dar si mai greu le-a fost sa treaca apa Oltului, caci
"pe la jumatatea apei, s-a facut din voia Sfantului o furtuna atat de mare, incat n-au putut trece firul Oltului nicidecum. Ci era a se ineca cu totii, de nu s-ar fi intors din drum, reasezand moastele la locul lor".
 Tot asa s-a intamplat si pe vremea domnitorului Ghica, ba chiar si in 1948, cand Sfantul - vazand gandurile de rapire ale oamenilor - se ingreuna peste fire, incat nici o caruta trasa de patru boi nu-l mai putea clinti din loc.
Doar in anumite momente si cu savarsirea mai multor rugaciuni de induplecare, Sfantul dadea voie sa fie purtat, la vreme de seceta, prin sate sau chiar sa ingaduie aducerea lui la Bucuresti, unde la 1765, a salvat Capitala de ciuma, spre bucuria domnitorului Stefan Racovita, care va scuti sub porunca si blestem Manastirea Bistritei de orice dare (asemenea lui Vlad Voievod sau Neagoe Basarab).
Intrarea in Pestera Liliecilor
Pestera Liliecilor sau Pestera lui Grigore Decapolitul, se gaseste la 250 de m de Manastirea Bistrita, pe versantul drept al Cheilor Bistritei, la o altitudine de 850 m si 60 de m fata de vale. Pestera a fost cunoscuta si locuita de pustnici in Evul Mediu.
Pestera Liliecilor este mentionata pentru prima data in 1929 de Emil Racovita
si este in lungime de 250 de m, amenajata si electrificata, pe mai multe niveluri, detinand o bogata fauna cavernicola, cu mai mute specii de lilieci si nevertebrate, sub stratul de guano descoperindu-se in 1952 resturi fosile de Ursus spaeleus. In firida vestica s-a descoperit ceramica arsa apartinand culturii "Cotofeni", confirmand faptul ca in urma cu 1000 de ani i.Hr., pestera era locuita.
Pestera are 2 deschizaturi spre cheile raului Bistrita.
Inauntru acesteia se intalnesc doua bisericute , cioplite partial in stanca
( Biserica Ovidenia si Biserica Sf. Arhangheli Mihail si Gavril  ).
La capatul galeriei mari, este situata mai la nord si este mult mai larga; in aceasta galerie se afla Biserica cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, in imediata vecinatate a deschiderii spre exterior.
Accesul se face pe intrarea mica, care are o inaltime de circa 1.2m si o latime de circa 80 cm pe o lungime de aproximativ de 14 m dupa care tavanul se inalta. Galeria se continua pe langa un bloc de calcar suspendat, se coboara o scara de piatra si se ajunge la o ramificatie de unde porneste Galeria Mare, Galeria Izvorului si galeria principala care adaposteste colonia de lilieci si pe care se afla si Biserica Ovidenia ce a adapostit moastele Sfantului Grigore Decapolitul.
Interiorul Bisericii Ovidenia, din Pestera Liliecilor

Cata valoare! Istorie milenara. Mituri incredibile.
Lasate in mizerie, uitare, restriste.
Vai noua, nedemni urmasi, ai unor vremuri legendare.
Admin

duminică, 24 aprilie 2011

Hanno Soravia. Un milionar austriac, cu ochii dupa Elena Udrea si gandul la muzee cu Ceausescu

Hanno Soravia
Hanno Soravia, 50 de ani, care controlează alături de fratele său Erwin Soravia grupul austriac de investiţii cu acelaşi nume, spune că este esenţial ca România să îşi construiască o imagine deoarece "după ce au văzut Parisul şi Londra, turiştii vor să vadă şi restul Europei, inclusiv Belgrad, Bucureşti sau Sofia".

Erwin Soravia

Milionarul austriac deţine complexul Metropolis Center de pe bulevardul Iancu de Hunedoara din Bucureşti, unde în birourile ce ocupă o suprafaţă de 11.000 de metri pătraţi îşi desfăşoară activitatea firme precum DLA Piper, Advent, Parexel sau Citroën. În complex se află şi sediul local al BERD, precum şi un apart-hotel de 78 de camere, operat de lanţul Star light Suiten Hotel, un magazin Mega Image şi restaurantul Loft.


Două etaje din cadrul zonei de birouri, reprezentând spaţii de 2.500 de metri pătraţi, nu au însă chiriaşi, iar în apart-hotel gradul de ocupare este de 51%, dar mult mai redus în timpul week-end-urilor, în condiţiile în care Bucureştiul este în continuare mai mult o destinaţie de afaceri.

"Problema este că în weekend nu ai turişti, iar gradul de ocupare este de 10-15%. Până acum câţiva ani nu mergea nimeni în Amsterdam sau în Stokholm. Nici Viena nu era o super-destinaţie acum zece ani. Lucrurile se schimbă deoarece turiştii au văzut Londra şi Parisul, dar acum vor să vadă toată Europa, inclusiv Belgrad, Bucureşti sau Sofia. Sunt englezi care vin în această zonă a Europei doar pentru că este berea ieftină",
 a declarat Soravia, într-un interviu pentru ZF.

Readers Cafe
Austriacul a fost prezent în Bucureşti pentru o zi cu ocazia deschiderii cafenelei Readers de la parterul complexului Metropolis Center. Soravia admite că, finalizând proiectul Metropolis în 2009, a "avut ghinion cu criza", dar speră ca gradul de ocupare al aparthotelului să crească la 60% în acest an.

"Totul depinde de marketing. Eu n-am văzut nicăieri campania de promovare a României. Trebuie să te promovezi, apoi vor veni turiştii. Un ministru al turismului ar trebui să fie 250 de zile pe an în afara ţării, la târguri, să atragă turişti. Aveţi o ţară frumoasă, aveţi cea mai mare clădire din Europa (Palatul Parlamentului - n.red.), puteţi face un muzeu cu Ceauşescu, lumea ar veni să vadă aceste lucruri.
Dar trebuie să te promovezi, pe CNN, pe linii aeriene, pe panouri outdoor. Avem şi noi în Viena panouri publicitare pe care le putem închiria pentru promovarea României",
spune Soravia.
....................................
.......................
...........
Domnule milionar austriac Hanno Soravia,
Daca ma sponsorizati cu un PC si un aparat PHOTO,
voi continua articolul publicitar!
Ca bonus, va mai spun si altele.
Inclusiv despre ... promovarea turismului in Romania.
Fara Udrea la plimbare sau muzee cu Ceausescu!
Din pacate, in 22 de ani de capitalism salbatec, toata tara a devenit un muzeu ...
vai mama lui. Fara brand, fara turisti!
Fara clientii, atat de necesari si domniilor voastre!
Admin

vineri, 22 aprilie 2011

Enigmatica Romanie. Un alt portal plin de mistere. Cosul Boului, Scăriţa Belioara, jud.Alba


Din fericire, acolo unde lipsesc specialistii, apar amatorii.
Gratie pasiunii acestora, aflam, ne bucuram si noi.
 
 
Scărița-Belioara este o rezervatie geo-botanică din masivul Muntele Mare, pe teritoriul comunelor Ocoliș și Poșaga (județul Alba), cu vârfuri muntoase înalte, sub forma de turle (Colțul Bleantului, Piatra Belii, Vârful Negrilii) și cu numeroase peșteri (Coșul Boului, Peștera fără Fund, Peștera Roșie, Peștera Lungă, Peștera Călugărului, Peștera lui Filip, Peștera Colțului Rotund etc).
Coordonate geografice: 46°29'N și 23°22'E.
 
 
Căi de acces: pe drumul național Turda-Câmpeni DN 75 până la Poșaga de Jos, de unde se continuă pe drumul comunal DC 42 până la Poșaga de Sus, iar de acolo, pe Valea Belioarei, până la marginea nordică a satului și în continuare pe o potecă.




Denumirea cunoscuta - Pestera Coşul Boului
Coşul Boului, este un fenomen natural spectaculos, o imensă grotă, cu un portal de peste 60 m înălţime, cu tavanul străpuns de o gaură circulară cu diametrul
de 30 de metri ... !!!
 
Portal spre alte dimensiuni, demult uitate.
Si azi insa, localnicii, cu ajutorul lui, afla ... ora
Legendele s-au pierdut ori stau bine ascunse!
 
 
Portalul, la intrare. Inaltimea ... 60 m.
 
 
Gaura din tavan, 30 m. Perfectiunea executarii, ma face sa cred cu tarie,
ca "fenomenul" nu este natural!
Gandul ma duce catre un ciclopic altar de sacrificiu,
un posibil ancestral observator astronomic.
Nu exclud si alte functii, pierdute in ceata timpurilor.
 
 
Mănăstirea Poşaga
Intodeauna, in preajma unor asa-zise-fenomene-naturale-exceptionale,
au aparut si lacasele de cult. Ulterior, in majoritatea lor, crestinate.
 

 
Prin 1995-1996, un preot ortodox de la Posaga (de Jos), facea exorcizari.
"Exorcizarea", însemna aici mult mai mult decât slujba propriu-zisă, care se oficiază şi în alte mănăstiri sau biserici. ... Devenise un fenomen.

 
Schitul Izvorul Posaga este situat in comuna Posaga, jud. Alba, 43 km SV de Turda si 50 km E de Campeni. In apropiere, curge paraul “Valea Posagai” precum si izvorul datorita caruia schitul este cunoscut, numit “Izvorul Tamaduirii”.
Afland acestea, ma linistesc! ... Influenta zonei, izvorului, este benefica, tamaduitoare!
 

 Crucea din zona, ar vrea sa ne spuna ceva?!
 
 
Intentia constructorului, de a transmite un mesaj, este clara.
Dar ... care ar fi mesajul?
Locuri exceptionale. Locuri care trebuie vazute.
As spune eu ... si cercetate.
Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta.
Admin, Romania Megalitica
----------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

miercuri, 20 aprilie 2011

Karlu Karlu. Devils Marbles. Stone Eggs. Eggs of the Rainbow Serpent. Trovanti in Australia vs Trovanti in Romania

Albii din Australia vad AICI niste bolovani naturali uriasi, din granit,
pe care i-au numit "pietrele dracului", Devils Marbles.
(The Devils Marbles Conservation Reserve is located south of Tennant Creek area of Northern Territory in Australia.The area is located near Wauchope, approximately 114 km south of Tennant Creek, in the Northern Territory.)
Opinia mea este alta: eu vad AICI si in urmatoarele (6 imagini), uriase simulacre, capete umane. Giant Stone Head.

The site is known as Karlu Karlu to the land's Aboriginal traditional owners. The ‘Devils Marbles’ or ‘Karlu Karlu’ with its gigantic, rounded granite boulders, some spectacularly poised, is a remarkable landscape. Scattered clusters of these ‘marbles’, including many balancing rocks, are spread across a wide, shallow valley. The Devils Marbles is a nationally and internationally recognised symbol of Australia’s outback.


Accounts of Aborigines believing the site to be eggs of the mythical Rainbow Serpent are incorrect. In reality many diverse traditional 'Dreaming' stories (none of which are about serpents) intersect at and around Karlu Karlu, hence its great importance as a sacred site. These stories are alive and well and are passed on from generation to generation of Traditional Owners.
Only a handful are considered suitable to tell to uninitiated visitors.



On Tuesday 28 October 2008 ownership of Karlu Karlu/Devils Marbles was officially passed from the Parks and Wildlife Service of the Northern Territory back to the Traditional Owners at a ceremony held on the Reserve.
The Reserve is now leased back to the Parks Service under a 99 year lease and the site is now managed by Rangers and Traditional Owners in joint partnership. Visitor access has not been affected.
The Devils Marbles are made of granite,
which surfaces like a little geological island in the desert, surrounded by large amounts of sandstone. The granite was formed millions of years ago as a result of the hardening of magma within the Earth's crust. Thick layers of sandstone on top of it put a lot of pressure on this granite. After the folding of the Earth's crust, which lead to the lifting of the granite and the erosion of the sandstone, the granite came to the surface.
The pressure was gone, letting the granite expand; cracks formed, and it fell apart in big, square blocks.
The second phase of the formation of the Marbles started when the blocks were exposed to water. The surface of the blocks began to decay under the influence of the water, and a layer of loose material surrounded the individual blocks.
When they came to the surface completely, this layer was flushed away by water and blown away by wind.
The rounding of the granite blocks is a result of both chemical and mechanical weathering. Firstly, exfoliation plays a part. Chemical processes cause the surface of the blocks to expand and/or shrink. Thin layers of rock come off the boulder.
This rounds the granite block, because the chemical processes have more effect on areas with edges. These processes cause the rock to look like it is made of layers like an onion. In effect, only the outer few centimetres are affected by chemical weathering.

This process is called spheroidal weathering. Secondly, the boulders are suffering from solarisation. Because the temperature differences between day and night are so great, the rocks expand and shrink a little bit every 24 hours.
This causes some rocks to crack, sometimes even splitting them in half.

Sunt pietre megalitice gigant. Amplasate in teren conform unei stiinte, unor interese demult uitate, pierdute in negura timpului. Sute de tone bucata. Nu cred ca exista in lume macarale atat de puternice pentru a realiza asemenea "aranjamente". Si totusi ... ni se spune ca ... sunt naturale!Izvorate din adancuri! Pietrele ... DA, dispunerea, NU.






Acest "aranjament", oriunde in lume, poarta denumirea de
DOLMEN
Si se afirma de catre specialisti ca este o constructie umana.A unor primitivi ... Sigur, eu sunt impotriva unor asemenea opinii.
Constructorii, in opinia mea, au fost cu totul altii.
Mai mult, in cazul Karlu Karlu, sunt in asentimentul băștinașilor, aborigenilor: este un exceptional, extraordinar
 SACRED SITE.
Felicitari celor care prin vremuri, au pastrat sacralitatea, celor care azi, fac din acest SITE o emblema nationala, un brand turistic .
Un urias complex megalitic, construit din trovanti.
Trovanti uriasi, gigantici! Unici in felul lor.
Admin
P.S.: Pentru "trovantii din Romania", click aici:

TROVANTII din VALCEA ! Un fenomen care fascineaza o lume intreaga, dar nu si pe Ministrii E.Udrea/Blaga! La noi, se fura/vand/bucata!
Trovantii din Buzau. Trovantii din Dealul Feleacului, Cluj. Trovantii, un mister. In tara numita Romania, si pietrele cresc! Sunt vii si ... enigmatice!
Trovantii din Ulmet, Bozioru. Buzau. Tara Luanei, un Univers enigmatic. U.F.O. ! E.T. ! Care de foc! A fost oare si un razboi nuclear?! http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/02/trovantii-din-ulmet-bozioru-buzau-tara.html 
Romania megalitica Trovanţii din Romania sunt unici! Dilema Prof.univ.dr. Murgoci. Am dezlegat enigma acestei denumiri!

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări