Portaluri spre alte dimensiuni. Diavolul este inchis in Calcarele de la Ampoiţa, jud. Alba. Stâncile sunt blestemate!

Legendele Calcarelor de la Ampoiţa, judeţul Alba, îi îngrozesc pe localnici:

Stâncile sunt blestemate, sustin ei.

Diavolul este inchis in adancuri.

Trei stânci “răsărite” din pământ de mii de ani au sădit frica în rândul localnicilor din Ampoiţa, judeţul Alba. Oamenii le ocolesc de când mai mulţi turişti şi chiar alpinişti profesionişti au căzut de pe ele şi au rămas invalizi sau au murit.

“Din bătrâni se ştie că stâncile astea sunt blestemate. Mulţi au murit căzând de pe ele şi alţii au rămas paralizaţi pe viaţă”, povesteşte Iacob Ivaşcu, un bătrân de 96 de ani. Mai mult, localnicii spun că înaintea producerii unei tragedie, stâncile le dau de veste. “Când urmează un incendiu sau o sinucidere, începe să curgă apă de pe calcare, iar iarna îngheaţă aşa. Am găsit mai multe plăcuţe şi vase din piatră când aram în zonă, semn că acolo au trăit de mulţi ani oameni ale căror suflete bântuie acum. Eu nici nu ies din casă seara, aşa m-au învăţat părinţii mei”, spune Elena Cioran (59 de ani).

Mulţi alpinişti au căzut de pe ele

Un alt localnic, Gheorghe Mariuc (48 de ani), a vrut să escaladeze stâncile şi a căzut de la mai bine de 10 metri. “Simţeam că nu mă mai pot ţine pe picioare şi, inexplicabil, coarda de susţinere s-a desfăcut în momentul în care am căzut. E clar că sunt blestemate”, spune Gheorghe.

Nu toată lumea crede în legende

Dan Anghel, unul dintre alpiniştii care escaladează pietrele în fiecare an, spune că nu crede nimic din legendele pe care le-a auzit.

“E adevărat că pe una din pietre s-a locuit în epoca de bronz, de aceea s-au găsit şi vase, dar stâncile nu au apărut din senin. S-au format dintr-o faleză calcaroasă, iar din platou au rămas doar aceste creste pe care le vedem azi, înalte de 44 de metri, 27 şi, respectiv, 15 metri”, ne-a spus alpinistul.

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/calcarele-de-la-ampoita-judetul-alba-ii-ingrozesc-pe-localnici-stancile-sunt-blestemate-272111.html

Diavolul inchis de la Ampoiţa

De cind exista rau si bine pe Pamint, cele doua forte se lupta permanent pentru a cuceri credinta oamenilor. SI nu intotdeauna invinge binele. Uneori se intimpla sa triumfe raul, dar triumful este temporal. In cele din urma se gasesc destui luptatori credinciosi care renunta la sine pentru a face sa triumfe binele. O astfel de legenda a prins viata pe unul din drumurile care duc in Apuseni…

Intrare catre fundul Iadului

Cei care vor sa ajunga in Apuseni, venind dinspre Alba, pot vedea, la un moment dat, o grupare stranie de stinci calcaroase. Stincile se gasesc chiar in locul in care piriul Ampoita se varsa in riul Ampoi. Toate trei, ridicate pe verticala, contrasteaza puternic cu imprejurimile line care le inconjoara.

Nimic din preajma lor nu te ajuta sa-ti dai seama cum s-au format acele roci in acel loc. Geologii spun ca stincile nu-si au originea in rocile muntelui si ca au fost cu siguranta aduse din alta parte si fixate, de procesul sedimentar, in acel loc. Dar cine putea sa care si cu ce, acele imensitati de roca - cea mai mare are peste 30 de metri inaltime. Ne lamureste doamna Ioana Florea, geolog. Domnia ei spune ca mai mult ca sigur stincile ar fi fost aduse in zona pe vremea cind muntele era un fund de mare.

“Forta mareica le-a adus si le-a lasat pe fundul marii. Apoi, in ani, cind fundul mirii s-a ridicat, s-a ridicat cu tot cu stinci. E singura explicatie logica si posibila”.

Oamenii din zona mai au o explicatie, mai curind o legenda. Ei spun ca demult, in timpuri stravechi, citiva calugari au incoltit, pe acele meleaguri, un diavol. Diavolul s-ar fi rugat stapinului intunericului sa-l scape si atunci, in piatra, s-ar fi deschis o intrare catre fundul iadului. Pe acolo ar fi patruns satana. Ramasi in urma, calugarii s-au sfatuit ce ar trebui sa faca. Apoi au decis si cu puterea rugaciunilor, ar fi adus stincile care sa acopere intrarea respectiva.

La sfirsit ar fi ridicat o minastire in apropiere, pentru ca sa vegheze asupra stincilor si nimeni sa nu cuteze sa le dea la o parte. Cu toate acestea, nimeni nu-si aduce aminte sa fi vazut, ei sau inaintasii lor, vreo minastire in preajma stincilor. Totusi, oamenii spun ca cei care stau prea mult prin preajma stincilor pot sa-l vada pe diavolul inchis pe vecie. Dar cei care l-au vazut prefera sa nu vorbeasca despre asta.

O superstitie locala spune ca doar un simplu gind catre diavol il aduce pe acesta cu un pas mai aproape de iesire. Asa ca oamenii prefera sa ignore tot ceea ce se intimpla in zona lor, nu pentru ca nu ar crede in asa ceva, ci de teama ca diavolul sa nu iasa la suprafata.

“Teama lor este irationala”, spune domnul Cezar Dumitru, biolog. Domnia sa este convins ca “aparitiile diavolului” s-ar datora unor mici ciuperci cu efect halucinogen si care ar fi purtate de vint si respirate de cei care trec pe acolo.

“Cu vreo 2000 de ani in urma, acolo era un templu inchinat, din cite se pare, lui Apollo. Un fel de Delphi local, unde credinciosii veneau ca sa afle vointa marelui zeu si unde preotii, ca sa intre in transa, ardeau ciuperci uscate si trageau fumul pe nas. Probabil ca acele ciuperci se mai gasesc si acum prin zona si sunt vinovate de vedeniile cu diavol”.

“Am simtit cum cineva imi tragea de degete ca sa mi le desprinda de piatra”
Cu toate acestea, acolo se petrec lucruri stranii. Multi le pun pe seama diavolului, altii spun ca totul e o simpla coincidenta. Printre acestia din urma se numara alpinistii si practicantii sporturilor extreme, pentru care stincile sunt un bun loc de a-si testa capacitatile fizice. Numarul mare de accidente, unele fatale, au fost puse pe seama neatentiei sau chiar a lipsei de antrenament. Nicolae Marin, din Zlatna, este unul dintre supravietuitorii unei caderi de pe stinci. Barbatul spune ca mergea regulat, aproape saptaminal, sa se antreneze pe Coltii Negri, cum ii mai numesc unii dintre localnici.

“Niciodata nu am avut probleme de nici un fel. Cit despre legende si superstitii, eu nu cred in asa ceva”.

Si totusi, nici acum nu-si explica cum a fost posibila caderea sa de la aproape 15 metri inaltime si nici supravietuirea ulterioara.

“Urcam, ca de obicei. Doar ca niciodata nu urcam prin aceleasi locuri. Si de data asta am incercat un drum pe care nu mai urcasem. Trecusem de jumatatea drumului cind, la un moment dat, am simtit niste furnicaturi ciudate in tot corpul si degetele mi s-au desprins din priza de pe stinca. Poate ma credeti nebun, dar am simtit cum cineva imi tragea de degete ca sa mi le desprinda de piatra”.
Pina la urma Nicolae a cazut si a stat in coma aproape doua saptamini. Si-a revenit surprinzator si … a reluat urcarile pe stinca. Nu vrea sa renunte la placerea lui cea mai mare doar din cauza unor superstitii.

“Rastignit pe pamint”

Animalele salbatice ocolesc de departe locul cu pricina, desi iarba care creste in preajma stincilor este de departe cea mai grasa si poate mai hranitoare din tot habitatul local. Este ca si cum ceva le-ar alarma si le-ar indeparta de stinci. Si totusi, unii dintre sateni nu au tinut cont de superstitii. Si au platit, spun ceilalti. Un exemplu este patania familiei Ursut.

Oamenii aveau doi copii, un baiat de 12 ani si o fata de 15. In fiecare dimineata copiii se duceau cu cele doua vaci sa le pasca chiar la stincile blestemate. Domnul Ursut spune ca totul a pornit de la sotia sa, care visase ca daca vor pastea vacile acolo si vor bea laptele, se vor imbogati. Doar domnul Ursut nu a baut lapte, pentru ca este alergic la acest aliment.
Si este singurul supravietuitor al familiei. Baiatul nu s-a mai intors intr-o zi acasa. L-au gasit pe stinci, mort, cu o frica animalica intiparita pe chip. Avea bratele indepartate de corp intr-un unghi de 90 de grade, ca si cum ar fi fost rastignit direct pe pamint. Si ceea ce a fost de-a dreptul straniu si a alimentat legenda blestemului, a fost faptul ca, la ridicarea trupului, pe pamint a ramas intiparita urma corpului, pe o adincime de circa un centimetru.
Profesorul Mircea Timisean, de 54 de ani, care se ocupa de mai bine de 10 ani de elucidarea misterului de la Stincile Diavolului, ne spune ca moartea adolescentului a fost pusa pe seama celui ce stapineste pietrele.

“Oamenii se feresc sa-i pronunte numele, dar toti au fost convinsi ca pe copil a incercat sa-l traga in interiorul pamintului si ca i-ar fi luat sufletul. Ca de aia s-a gasit urma aceea pe stinca si era baiatul rastignit pe pamint. Spun unii ca ar fi plouat in ziua respectiva sau ca ar fi fost pamintul moale sau alte bazaconii. Da` de unde domnule?! Ca acolo e numai stinca si piatra. Iar iarba creste direct din piatra, de nu s-a mai vazut asa ceva”.

Adolescenta, la rindul sau a disparut de acasa, fara sa mai apara. I-au gasit oamenii doar baticul, la 10 metri de stinca. Cit despre mama, disperata de tragedia din familie, s-a aruncat de pe stinci si a murit pe loc.

Minastirea de sub pamint

T.N., de 43 de ani, localnic, are o poveste misterioasa din cauza careia era sa fie internat la spitalul de nebuni. El sustine ca, pe vremea cind era copil de nici 10 ani, plecase in cautare de ciuperci pe deal. La un moment dat a auzit niste zgomote bizare dinspre niste tufisuri. S-a dus intr-acolo si a gasit intrarea intr-o pestera.

“Eram la vreo 2-300 de metri de stinci. Aveam la mine o prapadita de lanterna, pentru cazul in care m-ar fi prins noaptea pe deal. Am intrat in pestera si am mers destul de mult, pina m-am trezit intr-un fel de incapere mare si destul de luminata. Nici acum nu stiu de unde venea acea lumina, dar ce am vazut acolo m-a ingrozit. Pe unul dintre pereti erau citeva armuri de cavaleri, iar intr-o parte, era un fel de altar sau de mormint, nici acum nu stiu exact, pentru ca in clipa urmatoare am auzit un urlet lugubru si ceva s-a ridicat de acolo si s-a aruncat asupra mea. Am lesinat si cind mi-am revenit eram in partea cealalta a dealului. Am incercat sa-mi amintesc unde era locul, dar pe acolo toate semanau intre ele”.

Domnul T.N. este convins ca ar fi fost in manastirea legendara construita pentru a proteja lumea de aparitia diavolului.

“Cred ca din cauza asta oamenii nu stiau nimic de vreo minastire, pentru ca fusese construita in subteran, nu afara. Acei calugari sau cavaleri, ce or fi fost ei, au fost mai intelepti decit noi”.

Oare oamenii din acel loc sa fie toti supusi unor efecte halucinogene generale?! E greu de crezut. Ca si existenta diavolului.
http://www.secretelefemeilor.ro/diavolul-inchis-de-la-ampoita.html

Vedere dinspre Calcarele de la Ampoita peste Dealul Chicirei spre Piatra Boului

LOCALIZARE:

Comuna Meteş, jud.Alba

Comuna Meteş cuprinde localităţile: Meteş, Presaca Ampoiului, Poiana Ampoiului, Tăuţi, Ampoiţa (aflată la o distantă de 12 km fată de orasul Alba Iulia), Văleni, Lunca Ampoiţei, Lunca Meteş, Isca, Pădurea Tăuţi, Remetea, Poiana Ursului.

Poziţie geografică

Comuna Meteş este situată în partea central-vestică a judeţului Alba, la 17 km de Mun.Alba Iulia şi 17 km de oraş Zlatna, pe cursul mijlociu al Ampoiului.
Din punct de vedere geografic comuna Meteş este situata pe culoarul Văii Ampoiului mijlociu între Munceii Vântului la sud şi Munţii Trascăului la nord.
Partea nordică a comunei este ocupată de Munţii Trăscăului, care reprezintă cea mai complexă unitate din punct de vedere petrografic şi sculptural, un mozaic de roci: petice cristaline, calcare, roci ale flişului cretacic, ofiolite şi sedimente neogene. Se remarcă trei suprafeţe de netezire, caracteristice munţilor mai joşi şi periferici, cele mai înalte varfuri găsindu-se în partea nordică în Platoul Ciumerna precum :
• Vf. Baiesul (1300m), • Vf. Arsurii (1150m), • Grohota Pragului (1236m), • Frasinul (1120m), • Dosul Blidarului (1094m) • Padosul (1016m),
iar în partea sudică în Munceii Vântului :
• Vf. Mare (1010m), • Hotarului (859m) • Gorganu (877m).

O caracteristică a reliefului de pe valea Ampoiului este prezenta olistolitelor, acei martori de eroziune calcaroşi care se prezintă ca nişte blocuri uriaşe de calcar, stânci izolate. Aceste forme bizare de relief sunt desprinderi dintr-o faleză calcaroasă care apoi au alunecat pe taluzul continental şi s-au sedimentat în masa flişului.

Numite de localnici pietre, acestea sunt Calcarele de la Ampoiţa, Piatra Boului, Piatra Varului, Piatra Lira, Piatra Peşterii, Piatra Purului, Piatra Măgulici, Piatra Corbului, Piatra Bratii, Piatra Bolca, Piatra Nasoaei şi altele.
Acces
• DN 74: Brad - Abrud - Meteş - Alba Iulia  • DC 68 (DN74 - Ampoiţa-Lunca Meteşului)
• Calea ferată Alba Iulia - Zlatna (linia 210) – 5 staţii pe teritoriul comunei
http://www.albaiulia-aida.ro/metes/

Specialistii au opiniile lor.

Localnicii, legendele si intamplarile lor.

Personal, eu cred intr-un ancestral si urias altar de cult.

In pozitionarea/aliniamentul stancilor, vad si un posibil ...

Astronomical Alignments of Ancient Structures.

Romania megalitica, este fara indoiala o tara a misterelor.

O tara in care legendele, miturile ancestrale inca mai asteapta dezlegarea!

Calatorule pe net, vino sa le cunosti, in tara mea Romania!

Admin

(- un bolnav de dor de tara mea -)