Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

joi, 28 aprilie 2011

Romania megalitica, istorie, legenda, adevar. Bisericutele din Pestera Liliecilor. Manastirea Bistrita - judetul Valcea

odorul cel mai scump al Manastirii Bistrita: sfintele moaste ale Cuviosului Grigore Decapolitul, cel care, vreme de 500 de ani, a pazit Tara Oltului de navaliri otomane,
de seceta, de ciuma si alte nenorociri.

Ctitorie a boierilor Craioveşti Mânăstirea Bistriţa datează din jurul anului 1490. Însă prima atestare documentară a mânăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparţinând lui Vlad Vodă Călugărul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariată de expediţia condusă de Mihnea cel Rău în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface între 1515-1519.

Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul
Legenda spune ca banul Barbu Craiovescu (calugarit la batranete sub numele de Pahomie) isi astepta moartea intr-o temnita la Stambul. In noaptea de dinaintea executiei, marele boier s-a rugat necontenit si cu lacrimi amare la Sfantul Grigore. S-a rugat pana a pierdut sirul orelor si al gandurilor negre, cand, deodata, s-a trezit intr-o biserica plina de candele si icoane imbracate in argint. Era peste mari si tari, tocmai la Bistrita, inconjurat de cativa calugari, speriati sa vada un om cu straiele rupte si lanturi la picioare, despre care nimeni nu putea spune cum si cand anume a intrat in biserica. Drept multumire pentru salvarea lui cu totul miraculoasa, Barbu Craiovescu a inceput sa colinde Orientul, pana cand, intr-un tarziu, va gasi moastele Cuviosului Grigore Decapolitul, tinute cu multa cinste de catre un negustor turc, care, desi musulman, vedea si el sporul adus in casa de lucrarea Sfantului. Cu greu s-a lasat convins turcul sa vanda moastele Cuviosului, si asta numai dupa ce boierul oltean i-a propus sa urce racla pe talgerul unui cantar, iar pe celalalt talger sa puna aur. Negustorul a acceptat, nestiind ca Sfantul va mai savarsi o minune: pus pe cantar, trupul lui va deveni atat de usor, incat Barbu Craiovescu a indreptat balanta doar cu o mana de galbeni, spre ciuda turcului care ar fi spus: "Bac, bac, ghiaurum".
Adica: "Ghiaurul la ghiaur trage".
Intampinat cu mare fala si bucurie la Dunare de catre mitropolitul tarii si un intreg sobor de preoti, Barbu Craiovescu a decis sa-l lase pe Sfant sa-si aleaga singur locul si casa. A pus, deci, racla din lemn de piersic, ornamentat cu stilizari de aur si argint, intr-un radvan tras de cai "neinvatati" si a pornit la drum, decis sa-l lase pe Cuvios sa se duca unde va voi in Oltenia. Caii au ocolit Tismana si Cozia, au trecut pe langa multe alte manastiri valcene, si nu s-au oprit decat la portile Bistritei, de unde nu au mai vrut sa plece sub nici un chip.
Sfantul hotarase.
Isi gasise, in sfarsit, locul si linistea.
Nemiscat, cu degetele mainii reunite etern intr-un semn de binecuvantare, moastele Cuviosului Grigore Decapolitul refuza de 500 de ani sa paraseasca maicutele si sfintita lui casa de la Bistrita. Nimeni nu a reusit vreodata sa-i incalce voia. Cand Constantin Serban Voievod a vrut sa-l rapeasca pentru a-l aseza in Mitropolia Bucurestilor, Sfantul s-a impotrivit. Cu greu au ridicat racla dregatorii domnesti, dar si mai greu le-a fost sa treaca apa Oltului, caci
"pe la jumatatea apei, s-a facut din voia Sfantului o furtuna atat de mare, incat n-au putut trece firul Oltului nicidecum. Ci era a se ineca cu totii, de nu s-ar fi intors din drum, reasezand moastele la locul lor".
 Tot asa s-a intamplat si pe vremea domnitorului Ghica, ba chiar si in 1948, cand Sfantul - vazand gandurile de rapire ale oamenilor - se ingreuna peste fire, incat nici o caruta trasa de patru boi nu-l mai putea clinti din loc.
Doar in anumite momente si cu savarsirea mai multor rugaciuni de induplecare, Sfantul dadea voie sa fie purtat, la vreme de seceta, prin sate sau chiar sa ingaduie aducerea lui la Bucuresti, unde la 1765, a salvat Capitala de ciuma, spre bucuria domnitorului Stefan Racovita, care va scuti sub porunca si blestem Manastirea Bistritei de orice dare (asemenea lui Vlad Voievod sau Neagoe Basarab).
Intrarea in Pestera Liliecilor
Pestera Liliecilor sau Pestera lui Grigore Decapolitul, se gaseste la 250 de m de Manastirea Bistrita, pe versantul drept al Cheilor Bistritei, la o altitudine de 850 m si 60 de m fata de vale. Pestera a fost cunoscuta si locuita de pustnici in Evul Mediu.
Pestera Liliecilor este mentionata pentru prima data in 1929 de Emil Racovita
si este in lungime de 250 de m, amenajata si electrificata, pe mai multe niveluri, detinand o bogata fauna cavernicola, cu mai mute specii de lilieci si nevertebrate, sub stratul de guano descoperindu-se in 1952 resturi fosile de Ursus spaeleus. In firida vestica s-a descoperit ceramica arsa apartinand culturii "Cotofeni", confirmand faptul ca in urma cu 1000 de ani i.Hr., pestera era locuita.
Pestera are 2 deschizaturi spre cheile raului Bistrita.
Inauntru acesteia se intalnesc doua bisericute , cioplite partial in stanca
( Biserica Ovidenia si Biserica Sf. Arhangheli Mihail si Gavril  ).
La capatul galeriei mari, este situata mai la nord si este mult mai larga; in aceasta galerie se afla Biserica cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, in imediata vecinatate a deschiderii spre exterior.
Accesul se face pe intrarea mica, care are o inaltime de circa 1.2m si o latime de circa 80 cm pe o lungime de aproximativ de 14 m dupa care tavanul se inalta. Galeria se continua pe langa un bloc de calcar suspendat, se coboara o scara de piatra si se ajunge la o ramificatie de unde porneste Galeria Mare, Galeria Izvorului si galeria principala care adaposteste colonia de lilieci si pe care se afla si Biserica Ovidenia ce a adapostit moastele Sfantului Grigore Decapolitul.
Interiorul Bisericii Ovidenia, din Pestera Liliecilor

Cata valoare! Istorie milenara. Mituri incredibile.
Lasate in mizerie, uitare, restriste.
Vai noua, nedemni urmasi, ai unor vremuri legendare.
Admin

4 comentarii:

  1. Spre rusinea mea trebuie sa recunosc faptul ca n-am avut ocazia pana acum sa vad aceasta manastire. Am vazut si m-am rugat in manastirile Lainici si Cozia. Stop!
    Sa vezi minune: asta voiam sa scriu cand, incercand sa vad unde este pozitionata manastirea, constat ca ceva mi se pare cunoscut. Ma uit mai atent la harta si mi-am dat seama ca am fost acolo anul trecut, in luna mai. Nu s-amplinit inca un an de atunci si eu era gata sa spun ca n-am vazut-o, cand colo, m-am si rugat la moastele sfantului Grigorie. Stiu ca la pestera se ajunge prin curtea manastirii. O parte din cei care vizitasem manastirea, s-au dus si la pestera dar eu am ramas sa-i astept in curtea manastirii, din motiv ca vizitasem cu cateva ore mai inainte pestera "Muierii" si ma cam durea coloana de la atata aplecare prin galeriile acesteia.
    Pur si simplu, uitasem numele manastirii! O fi grav?

    RăspundețiȘtergere
  2. Victore,
    Te salut si bun gasit dupa greaua pierdere suferita! Nu, nu este grav! Va trebui sa revii, pur si simplu! Este un loc mai mult decat sacru!
    Anumite aspecte, nici macar nu se pot comenta!
    Nenorocirea este generata de cei RESPONSABILI, care nu acorda ATENTIA necesara, nu iau masuri corespunzatoare de intretinere, punere in valoare! Sa-ti spun ceva EXTRAORDINAR: in capitala Ungariei, Budapesta daca este vreunul care sa nu cunoasca, am gasit pe NET o Bisericuta la fel ca amplasament, intr-o pestera! Diferenta??? Incredibil ce au putut ungurii si cum sa AMENAJEZE, aceasta PESTERA cu micuta ei Bisericuta! Ce parere ai/aveti? Sa pun in PAGINA BLOGULUI acest subiect, ca o COMPARATIE cu ce se intampla in Romania? Daca apreciati UTIL/INTERESANT, o voi face cu deosebita placere!Tot respectul meu, pentru unguri, PENTRU MODUL CUM STIU SA-SI PROMOVEZE VALORILE, INTERESELE!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Vasile!
    Tot in acea zi de mai 2010, inainte de a vizita pestera "Muierii", am vizitat si manastirea "Tismana " din Gorj. Nu spun ce incantat am fost!
    Eu zic sa postezi subiectul, fara discutie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Diferenta intre cele doua biserici din piatra consta, in primul rand, de vad. Pe cand Biserica Ovidenia este situata in pestera Liliecilor din cheile Bistritei, la 7 km de DN ce leaga Ramnicu Valcea de Targu Jiu, cealalta este in inima Budapestei. E foarte adevarat ca ungurii (dar si altii) stiu sa-si promoveze istoria, valorile si interesele dar sa fim obiectivi si sa recunoastem ca aceasta izolare a bisericii e una din cauzele pentru care este mai putin cunoscuta si vizitata.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări