Speculatie... Legenda... sau Adevar. Frăția regilor traci. Misterele coifurilor regilor geto-daci.

 

Lângă Copuzu de astăzi, în urmă cu peste două milenii, regele geţilor, Dromichete, şi-a făcut capitala şi l-a adus în lanţuri pe generalul macedonean Lisimah, mâna dreaptă a lui Alexandru cel Mare, după ce i-a înfrânt oștile. Şi astăzi se mai găsesc în pământ urme ale acelor timpuri, scormonite de localnici şi de arheologi.

 

Despre tracii păgâni s-a scris că se fereau de carne şi îmbucau doar miere, lapte şi brânza, străduindu-se să vieţuiască în pace cu vecinii, drept pentru care Strabon i-a numit capnobați, trăind numai cu aerul pe care-l trag pe nări. Alţii stăruiau într-o evlavie şi mai fără de seamăn, lipsindu-se de femei, ktistii, adică „cei care îndreaptă legile” strâmbate de cei nevolnici, o stirpe de slăviţi mulgători de iepe, mâncători de lapte şi cei mai drepţi dintre oameni, aşa cum au fost descrişi tracii de Homer şi de Herodot.

 

În Piscul Crasanilor, în punctele Delus, Platou şi Lutărie, s-au găsit urmele de dimensiuni impresionante ale unei cetăţi getice, despre care Vasile Pârvan a afirmat că este Hellis, Cetatea Soarelui, reşedinţa lui Dromichete. Tot aici, inscripţiile tracice plasează locul naşterii şi copilăriei gemenilor cerești (Apollo și Artemis). Acest loc sacru s-a numit Netin Dava – „Cetatea Naşterii” şi se află pe malul apusean al lacului Sărătuica, în stânga Ialomiţei.

 

 

Şi tot aici, pe teritoriul satului Piersica (Ialomiţa) este şi locul unde se află şi Ochii Geților, la 10 km de Copuzu. Legenda spune că atunci, la începuturile istoriei, regii traci, stăpânitorii Lânii de Aur din cântecele orbului Homer, domnitori şi peste lumea dunăreană, erau uniţi între ei de un jurământ tainic. O lege a tăcerii învelea acest jurământ pentru ca duşmanii să nu ştie că ei îşi apărau împreună pământurile şi comorile. Vorbele vechi spun că, de fapt, triburile tracice de pe teritoriul României erau într-un fel unite prin înfrăţirea regală a conducătorilor, cu mult înainte de marele Burebista.

Cei aleşi, iniţiaţi în « Taina Jurământului »

Tracii purtau ca semn de recunoaştere coifuri de aur sau de argint gravate cu semne anume, numai de ei înţelese şi ştiute. Dar asta ar însemna o răsturnare aproape totală a ceea ce se cunoaşte! Să fi fost spaţiul românesc leagănul unei culturi extraordinare, şi asta cu 3.000 de ani înainte de Hristos?

 

O civilizaţie avansată, uluitoare, despre care nu se ştie încă nimic? Marii regi traci, cu nume uitate prin locurile în care s-a născut istoria, să fi fost uniţi şi prin legături de sânge? Să fi existat, poate, o dinastie tracogetă al cărei mister nu s-a gândit încă nimeni să-l dezlege? Iar coifurile din aur să fi fost într-adevăr semnul primei regalităţi din arcul carpato-danubiano-pontic? Cât e legendă aici şi cât e adevăr? Să existe oare, ca şi în cazul uluitoarei poveşti a Troiei lui Schillemann, un sâmbure de adevăr?

 

 

Au fost enumerate doar câteva dintre teoriile şi întrebările care nu există în niciun manual de istorie. Puţini ştiu însă că, în România, au fost aduse la lumină câteva tezaure ce ar putea conţine un răspuns. Au fost descoperite, pe rând, nu mai puţin de cinci coifuri tracice, lucrate integral din aur sau argint, care conţin, absolut straniu, aceleaşi motive şi au aproape aceleaşi însemne încrustate pe ele. Coifurile din aur au fost găsite la sute de kilometri distanţă unul de altul, în locuri diferite, dar toate datează din aceeaşi epocă predacică şi au asemănări uluitoare.

 

 

Primul, cel mai cunoscut dintre ele, coiful de la Peretu (foto), apoi cel din mormântul de la Coţofeneşti, încă unul descoperit la Cucuteni, lângă Iaşi, cel de la Agighiol, dezgropat tot dintr-un mormânt regal şi ultimul, cel mai enigmatic dintre toate, coiful găsit nu se ştie exact cum, pe malul Dunării, lângă Porţile de Fier. Acesta a şi dispărut în mod misterios din ţară, pentru a reapărea tocmai peste Ocean, într-unul dintre cele mai mari muzee ale lumii.

 

Cinci coifuri din metal nobil care seamănă ca şi cum ar fi fost făurite de aceeaşi mână, deşi acest lucru este imposibil. Să fie ele semne ale legăturilor unei civilizaţii uluitoare şi asupra căreia nimeni nu s-a străduit să se aplece cu destul de multă osârdie, exact cum par să fie şi misterioasele cranii din cristal descoperite în şapte părţi ale Terrei?

Frăția regilor geți

Fixate pe hartă, locurile în care au fost descoperite coifurile din aur formează exact un arc de cerc între Carpaţi şi Dunăre, care începe din capătul sud-estic, de la Iaşi, trece prin Tulcea, prin Prahova, apoi Mehedinţi şi se închide în colţul sud-vestic al ţării, lângă punctul de intrare a Dunării în România, la Cazane.

 

„Existenţa unei legături strânse între conducătorii triburilor tracice aflate la nord de Dunăre sau chiar şi cu cei de pe malul sudic, din Bulgaria de azi, ar putea părea, la prima vedere, speculativă, explica marele arheolog român, profesorul Vasile Boroneanţ, cel care a dezgropat tezaurul din aur de la Hinova şi al cărui elev, Emil Moscalu, supranumit „aventurierul arheologiei româneştii” a adus la lumină coifurile din mormintele de la Peretu şi Agighiol şi a urmărit primul „teoria Jurământului Traci”.

 

„Eu cred că civilizaţia traco-getică din zona dunăreană existentă aici în urmă cu 3.000 de ani era nebănuit de dezvoltată. Atinsese o amplitudine deosebită de ritual specific, religios şi războinic, era stratificată chiar instituţional, sunt dovezi uimitoare că aveau sisteme de comunicare paleoalfabetice, nedescifrate încă, şi puteau fără discuţie să fabrice propriile obiecte de podoabă necesare acestor ritualuri."

Sursa: 2012en.ro
Misterele coifurilor dacice din aur

====================

=============================================

=====================================================================

 

Alte detalii, Click here:

=================

 

1.

Geto-Dacii, unul si acelasi popor! Păstrator si apărător al mostenirii ancestrale, al culturii si civilizatiei megalitice!

2.

Documentarul care tulbură grav mintile luminate a multora. "Dacii - Adevăruri tulburătoare 2012". Partea I-a

 

3.  

Romania megalitica: DACII - Adevaruri tulburatoare. Film documentar 2012 (HD)

 

 

4.

Documentarul care tulbură grav mintile luminate ale multora. "Dacii - Adevăruri tulburătoare 2012". Partea a II-a. Ce spune o parte din lumea academica

 

5.  

Dacii au impus respect, frica, admiratie. Dacii, un popor liber, un popor de initiati.

===========
=====================================
=====================================================================

BIBLIA si enigmele sale. Top 10 mistere ale Bibliei. Sfânta Scriptură – Biblia/Cartea vieţii/CARTEA CARTILOR - Degeaba stii sa citesti, daca n-ai citit BIBLIA!

 Sfânta Scriptură – Biblia/Cartea vieţii/CARTEA CARTILOR.

Degeaba stii sa citesti, daca n-ai citit BIBLIA!

 

Biblia! Exista oare in cunoasterea umana vreun obiect, vreun loc sau o persoana despre care sa se poata dezbate, acuza si povesti mai mult decat despre Biblie? Cu siguranta putine lucruri din cultura omeneasca pot egala Scripturile cand vine vorba despre istorie, legende si controverse. Biblia este un izvor de cunoastere, este piatra de temelie a crestinatatii si cartea de capatai a peste un miliard de credinciosi din toata lumea. Dar, in acelasi timp, traducerea sa din ebraica, aramaica si greaca vecche, limbajul incifrat, pasajele lipsa si modul tainic in care este scrisa, inconjoara de mister o suita de subiecte si episoade cu “atingere” divina. Zece dintre acestea se disting prin mistificarea tesuta in jurul lor.

10. SFANTUL GRAAL
Misterul: Unde este Sfantul Graal?
-------------------------------------------------------------
Potrivit mitologiei crestine, Sfantul Graal a fost amfora, vasul sau cupa folosita de catre Iisus la Cina cea de Taina, recipient despre care se spune ca ar poseda puteri miraculoase. Exista o legenda care vorbeste despre Iosif din Arimateea, un apropiat al lui Iisus si cel care i-a ingropat trupul lipsit de viata, cel care a intrat in posesia Graalului dupa ce o aparitie chiar a Mantuitorului i l-ar fi inmanat. Iosif ar fi luat vasul si le-ar fi cerut apostolilor sai sa il transporte pe teritoriul Britaniei. Credinta in Graal si interesul fata de posibilele locuri unde s-ar putea afla nu au palit niciodata. S-a presupus, de-a lungul timpului, ca el ar fi in posesia mai multor grupuri. Cele mai multe suspiciuni in acest sens le-au trezit Cavalerii Templieri, probabil pentru ca acestia se aflau la apogeul influentei lor in perioada in care povestile despre Graal au inceput sa circule.



Exista, in unele biserici, cupe asupra carora cade banuiala ca ar fi, fiecare, Graalul. Un astfel de exemplu este cel al Catedralei Sfanta Maria din Valencia, al carei Sfant Potir se crede ca ar fi fost transportat de Sfantul Petru la Roma in primul secol, si apoi in Huesca, Spania, de catre Sfantul Laurentiu, in secolul III. Potirul din Valencia prezinta unele caracteristici pentru care s-ar califica in pozitia de adevarat Graal, originile lui fiind aproximate intre secolul IV i.Ch. si sec I d.Ch., undeva in Orientul Mijlociu. Alte istorii sustin ideea ca Graalul ar fi ingropat sub Capela Roslin sau zace adanc in pivnitele Turnului Sfantului Mihail, de pe dealul Glastonbury, Marea Britanie.

In acelasi timp, unele izvoare avanseaza ideea ca membrii secreti ai unei linii de sange oculte protejeaza Graalul. Totusi, poate cea mai sumbra suspiciune care planeaza in jurul acestei idei, nascuta de la forma latina a termenului "San Graal" - "Sang real", adica "sange regal", vizeaza existenta unor posibili urmasi ai lui Iisus Hristos, urmasi pe care i-ar mentiona chiar unele din numeroase scripturi apocrife (scripturi scrise in acelasi timp sau chiar mai devreme decat cele biblice, dar care nu au intrat in alcatuirea Bibliei). Dar aceasta ramane, pana la probe elocvente, doar o nascocire de impact a unui best-seller contemporan.


9. CHIVOTUL LEGAMANTULUI
Misterul: Unde este Chivotul Legamantului?
--------------------------------------------------------------------
Chivotul Legii, cum se mai numeste artefactul mentionat in capitolul Exodului din Biblie, reprezinta cea mai importanta comoara a "Poporului Ales". Pentru israeliti, el constituia cel mai sacru obiect de pe Pamant, creat de Dumnezeu Insusi, prin intermediul lui Moise, pe Muntele Sinai. Chivotul era un cufar masiv, poleit cu aur, lung de 118 centimetri, inalt si lat de 78 centimetri, cu o pereche de manere din lemn de o parte si de cealalta si cu doi heruvimi din aur dispusi fata in fata, cu aripile intinse, deasupra capacului. Cufarul trebuia sa adaposteasca relicvele sacre, printre care cele doua table de piatra pe care erau scrise Cele Zece Porunci si un vas cu mana din cer, care cazuse spre hrana evreilor in pustie, dupa ce trecusera Marea Rosie, cand au fost eliberati din robia Egiptului. Ierusalimul, capitala regatului israelian si casa Templului lui Solomon, era si locul in care era gazduit Chivotul Legamantului.



In 607 i.Hr orasul a fost jefuit de catre babilonieni, sute de mii de evrei fiind ucisi. 70 de ani mai tarziu, cand israelitii s-au intors in cetate, Chivotul disparuse. De atunci, nu se stie sigur ce s-a intamplat cu acesta relicva nepretuita, iar diferitele zvonuri au fost alimentate numai de speculatii. Dintre acestea, cea mai raspandita este cea conform careia Chivotul ar fi fost ascuns de catre israeliti inainte de a fugi din oras, odata cu ocupatia babilonienilor. Locatiile posibile se spune ca ar fi Muntele Nebo din Egipt sau Etiopia. Intrebarea este, insa, daca chivotul fusese ascuns de catre israeliti, de ce acestia nu l-au recuperat cand s-au intors sa-si reconstruiasca orasul?In ciuda lipsei unor dovezi istorice, credinta ortodocsilor etiopieni in Chivotul din Aksum continua sa fie puternica. Conform legendei, in imensul sit funerar al regilor de la Aksum a fost ascuns Chivotul Legii, comoara cea mai de pret a Israelului. Vechi de peste 1.700 de ani si inalt de 24 de metri, Obeliscul din Aksum, in care se presupune ca se afla Chivotul, cantareste nu mai putin de 100 de tone.

Misterul ridicarii absolut incredibile a obeliscului i-a facut pe multi sa lanseze fel de fel de teorii, care mai de care mai fantasmagorice. Insa, nici pana in ziua de azi, arhelogii nu au putut explora in intregime labirintul subteran aflat sub colosul de granit. Pe langa acestea, oamenii de stiinta din zilele noastre nu au reusit sa isi explice de ce labirintul subteran e pazit atit de strasnic de capcane mortale pentru oricine incearca sa exploreze tunelurile. Unii cred ca chivotul a fost distrus de catre babilonieni, in timp ce credinta altora este ca insusi Dumnezeu a ascuns chivotul printr-o interventie divina si ca artefactul va fi gasit doar de catre cei drepti. Dat fiind ca nu exista nicio mentiune despre distrugerea acestuia, oamenii nu au incetat nici pana astazi sa-l caute si sa incerce dezlegarea marelui mister.

8. SODOMA SI GOMORA
Misterul: Au fost orase reale? Si daca da, unde se se aflau?
------------------------------------------------------------------
Pentru pacatele si murdaria morala a locuitorilor lor, Sodoma, Gomora, Adma si Zeboim au fost distruse prin "foc si pucioasa venita de la Dumnezeu din ceruri" (Geneza 19:24-25). In crestinism si in islam, numele celor doua orase au devenit sinonime cu pacatul total, impardonabil, iar caderea lor se confunda cu manifestarea proverbiala a maniei Domnului. Totusi, existenta istorica a Sodomei si a Gomorei este, inca, un subiect de dezbatere in radul arheologilor. Biblia le indica amplasarea undeva in apropierea Marii Moarte. Posibili candidati devin, in aceasta situatie, siturile descoperite sau vizitate de arheologii Walter E. Rast si R Thomas Schaub in 1973, intre care se numara si Bab edh-Dhra, excavat in 1965 de catre arheologul Paul Lapp.

Alte posibilitati includ regiunile Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir, care au fost si ele vizitate de Schaub si Rast. Toate aceste situri se afla in apropierea Marii Moarte, prezinta urme de arsuri si de sulf pe multe din pietre si sunt caracterizate, se pare, de o incetare subita a popularii catre finalul Epocii timpurii a Bronzului. La sud de Marea Moarta se afla un munte cunoscut ca Muntele Sodoma.

Amplasarea celor cinci orase despre care se spune ca au fost distruse odata cu Sodoma si Gomora a fost stabilita prin realizarea unor harti cu ajutorul satelitilor, prin identificarea formelor geometrice, in special rectangulare. Peretii oraselor descoperite in aceste locuri si casele dintre ei au dimensiuni substantiale, indicand faptul ca oameni de mare statura au populat candva aceste locuri. Chiar si urmele unui ziggurat (piramida in scari) au fost gasite,alaturi de forme similare ca forma Sfinxului din Egipt se afla in regiune. S-au gasit aici sute de formatiuni sulfuroase, pietre compuse din pura pudra de sulf. Supuse testelor celor mai mari experti vulcanologi, s-a confirmat ca nicaieri in alta parte a lumii, chiar in preajma vulcanilor activi, nu s-au mai gasit pietre de asemenea compozitie.

7. GRADINA EDENULUI
Misterul: Unde se afla Gradina Edenului?
--------------------------------------------------------------
In timp ce majoritatea teologilor si initiatilor "biblici" considera ca pasajul care istoriseste despre Gradina Edenului este, cel mai probabil, simbolic, altii sunt de parere ca locul a existat intr-adevar, chiar aici, pe Pamant. Mai mult, Biblia ar oferi unele indicii destul de clare cu referire la locatia sa exacta. Aceasta convingere a condus la organizarea multor incercari de a localiza Gradina. Povestea creatiei din Geneza mentioneaza amplasarea geografica atat a Edenului, gradina celor patru rauri biblice (Pison, Gihon, Tigru si Eufrat), cat si a celor trei regiuni biblice ( Havila, Asiria si Kush).

 

 

Exista ipoteze ce indica pozitia Edenului fie in zona izvoarelor raurilor Tigru si Eufrat, la nord de Mesopotamia, fie in Iraq, in Africa, ori in Golful Persic. In timp ce adevarata locatie ramane un mister, exista un amanunt fascinant al povestii: Etiopia este mentionata ca fiind in apropierea sau imprejmuind Gradina Edenului in Geneza 2:13 ( "Si numele celui de-al doilea rau este Gehon, acelasi care a urzit taramul Etiopiei"). Inca din 1974, paleontologii au excavat prin sase milioane de ani de viata si au conchis ca Etiopia poate fi declarata locatia stiintifica a originilor umane, o adevarata Gradina a Edenului, din perspectiva Stiintei.


6. CODURILE BIBLICE
Misterul: Biblia pare sa contina mesaje incifrate; este o coincidenta?
-------------------------------------------------------------------------
"Iar tu Daniele, tine ascunse cuvintele si pecetluieste cartea pana la sfarsitul lumii", Daniel, 12:4. Cercetarile unor oameni de stiinta au confirmat, in ultimii ani, o ipoteza care sustinea ca in Biblie exista inclus, pe langa indrumarile spirituale evidente, si un anumit cod secret care poate dezvalui evenimente care au avut si vor avea loc cu mii de ani dupa scrierea Bibliei. Codul biblic a fost descoperit in Vechiul Testament din versiunea originala a Bibliei, scrisa in limba ebraica. Autorul acestei descoperiri este dr. Eliyahu Rips, unul dintre cei mai mari experti din lume in teoria grupurilor, aflata la baza fizicii cuantice. Descoperirea lui Rips a fost confirmata de matematicieni de renume de la Harvard, Yale si Universitatea Ebraica. La 1 septembrie 1994, prim-ministrul israelian Ytzhak Rabin era avertizat printr-o scrisoare a unui matematician evreu ca numele sau a fost decodificat din textul Bibliei, alaturi de sintagma "criminal va asasina". Mesajul a fost ignorat. La 4 noiembrie 1995, Rabin a fost ucis cu un glont in spate de catre un individ care se credea investit cu o misiune divina. Este vorba despre o asasinare codificata in Biblie cu peste 2000 de ani in urma?



In urma evenimentului, o intreaga serie de alte episoade descifrate explicit din Biblie s-au adeverit. Teoria lui Rips despre codul biblic considera Biblia ca o gigantica grila de cuvinte incrucisate. Pentru a gasi codul, Rips a eliminat toate spatiile dintre cuvinte si a transformat intreaga Biblie originala intr-un sir continuu de litere, cuprinzand 304.805 caractere. Informatiile sunt obtinute prin selectarea fiecarei a N-a litera, unde N are o valoare precisa si corespunzator aleasa. Un exemplu simplu ar fi urmatorul: avem propozitia "Cum sa obtii date", pe care o compactam si ea devine "cumsaobtiidate", din care vom selecta, incepand cu prima, fiecare a cincea litera - "CumsaObtiiDate" si rezulta astfel cuvantul "cod"".

Cu ajutorul unui calculator, sunt cautate in aceasta matrice formata de textul biblic adus in forma descrisa mai sus, cuvinte si fraze ascunse de condurile de intervale. Se incepe de la prima litera a Bibliei si se cauta pentru fiecare secventa de intervale posibila cuvintele solicitate, descifrate cu intervale de una, doua, trei litere etc., pana la cateva mii. Apoi se repeta aceeasi operatie de cautare incepand de la cea de-a doua litera si continuand astfel pana la ultima litera a Bibliei.

5. TRIBURILE PIERDUTE
Misterul: Ce s-a intamplat cu Cele Zece Triburi Pierdute ale Lui Israel?
-------------------------------------------------------------
Inca de cand asirienii au exilat triburile pierdute ale lui Israel, in secolul VIII i.Chr., misterul continuarii vietii lor din acel moment s-a adancit cu timpul, fara a se fi elucidat vreodata. Unde s-au dus? Sunt legitime declaratiile unor grupuri contemporane, care pretind ca descind direct din Triburile Pierdute? Cu mai bine de 2.700 de ani in urma, asirienii au exilat cele zece triburi din Regatul lui Israel. In anii 722-721 i.Ch., Cele Zece Triburi care compuneau Regatul nordic al Israelului au disparut. Cucerite de regele asirian Shalmaneser V, au fost exilate catre Mesopotamia superioara si Medes, Siria si Iraq din zilele noastre. Cele Zece Triburi nu au mai fost vazute de atunci. Sau nu e chiar asa? Iacob, fiul Patriarhului Abraham, a fost redenumit Israel atunci cand Dumnezeu i s-a revelat in timp ce acesta parasea Padn-Aram, si l-a binecuvantat. Iacob a avut 12 fii, dintre care fiecare a devenit tatal cate unuia dintre cele douasprezece triburi ale lui Israel: Reuven, Shimon, Levi, Yehuda, Issachar, Zevulun, Dan, Naphtali, Gad, Asher, Joseph, Benjamin.



In Tara lui Canaan, fiecare dintre cele 12 triburi israelite a intemeiat cate o regiune diferita de o parte si de cealalta a Raului Iordan. Dupa o perioada mai indelungata, o monarhie a fost stabilita, dar odata cu moartea Regelui Solomon, statul a fost divizat in doua. Triburile s-au despartit pe linii politice si teritoriale, cu Judah si Benjamin in sud, loiali casei Davidiene, si restul triburilor in nord, conduse prin succesiune monarhica. Triburile sudice constituie radacinile istorice ale celor mai multi evrei asa cum sunt ei cunoscuti astazi. Iar cele Zece Triburi ale Regatului Nordic? Se pare ca au fost eliminate pentru eternitate. Dar profetul Ezekiel a visat la un viitor diferit: "Ii voi lua pe fii lui Israel si ii voi aduna de o parte si aduce pe pamantul lor. Si nu vor mai fi impartiti in doua regate". Peste secole si continente, cuvintele profetice au sadit in sufletele evreilor ideea ca cei din aceeasi semintie vor fi readusi laolalta si vor reconstrui regatul Domnului. Dar intai, cele Zece Triburi Pierdute trebuie sa fie gasite. Exista unele izvoare care atesta ca urmasi ai acestor triburi ar fi fost gasiti in Persia si in peninsula Araba de catre Benjamin din Tudela, fiul lui Jonah, care in 1165 s-a angajat intr-un periplu prin lume, vizitand cu predilectie comunitatile evreiesti. Totusi, raman numai presupuneri.

4. FARAONUL EXODULUI
Misterul: Cine a fost faraonul Exodului?
-----------------------------------------------------------------
Este limpede ca acest atribut ii apartine faraonului care stapanea Egiptul Antic in perioada cand Moise a despartit apele Marii Rosii si si-a condus poporul catre libertate, in ceea ce a ramas cunoscut drept Exodul. Dar cine anume a fost acest faraon, dat fiind faptul ca in acest episod din Biblie nu i se atribuie o identitate concreta? In mod logic, pare relativ usor de dedus, facand o paralela intre momentul Exodului si faraonul Egiptului de la acea vreme. Insa si asupra Exodului planeaza dispute privind data exacta a evenimentului biblic. Cercetatorii au conchis, descifrand incadrarea cronologica sugerata in Regi 6:1, ca Scripturile ar avansa anul 1445 i.Chr. ca an al Exodului. Daca informatia este corecta, acesta s-a intamplat in cel de-al treilea an de domnie al faraonului Amenhotep al II-lea.



Totusi, conform unor informatii suplimentare din Vechiul Testament, reiese ca predecesorul lui Amenhotep, Thutmose al III-lea ar fi singurul faraon din intervalul cronologic specificat in Regi 6:1 care ar fi stapanit suficient de mult (54 de ani) incat sa fie pe tron in momentul plecarii lui Moise si sa moara la scurt timp dupa intoarcerea acestuia in Egipt. Aceasta ar insemna ca Thutmose III sa fie faraonul Opresiunii, iar Amenhotep II faraonul Exodului. Cea mai comuna imagine inchipuita in cultura populara este cea a lui Ramses cel Mare, ca fiind faraonul mentionat in Vechiul Testament, desi nu esta dovezi documentare sau arheologice ca acesta ar fi avut de a face cu Molimele Egiptului sau ca i-ar fi urmarit pe sclavii evrei in timp ce fugeau din Egipt. Ar mai plana o oarecare banuiala si asupra lui Merneptah, in forma unui poem al asa-numitului Israel Stale: "Israel a fost sters de pe fata pamantului...semintia lui nu mai exista". Totusi, nu se poate spune ca reiese din aceasta fraza vreo evidenta care sa sustina ferm identitatea unui anume faraon in pozitia celui din timpul Exodului.


3. ARCA LUI NOE
Misterul: Unde este Arca lui Noe?
----------------------------------------------------------
Cel tarziu din vremea lui Eusebiu din Cezareea ( 275 - 339 d.Hr.), episcop in Palestina, teolog, apologet si istoric al Bisericii crestine, pana in zilele noastre, ramasitele fizice ale Arcei lui Noe au facut subiectul fascinatiei si cautarea lor un important domeniu de activitate atat pentru crestini, cat si pentru evrei si musulmani. Pana recent, in ciuda oricaror pretinse observari si expeditii, nicio dovada fizica a arcei nu a putut fi descoperita. Aceasta cautare a primit stigma de "vanatoare de vrajitoare" din partea catorva arheologi. Cautatorii arcei au avut putine indicii care sa-i ghideze spre artefact, dincolo de mentiunea din Geneza a "muntilor din Ararat". Pana la inceputul secolului XXI, doua candidate principale pentru explorare au iesit la suprafata: asa-numita anomalie Ararat, in apropierea varfului muntelui Ararat ( denumita "anomalie" deoarece era pana recent doar o imagine aeriana si din satelit care arata ca o zona innegrita a zapezilor si a ghetii de pe varf) si situl de la Durupinar, in apropierea de Dogubayazit, la 29 kilometri sud de Marele varf Ararat.



Totusi, de curand, un grup de exploratori chinezi si turci aflati in cautarea relicvelor biblice a anuntat ca este posibil sa fi descoperit Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din Turcia. Echipa sustine ca a colectat specimene din lemn dintr-o structura de pe Muntele Ararat, aflat in estul Turciei, carora datarea cu radiocarbon le-a stabilit originile in urma cu 4.800 de ani, o perioada ce coincide cu cea in care se crede ca a avut loc Potopul lui Noe. "Nu suntem 100% siguri ca este vorba despre Arca dar, in proportie de 99,9%, despre ea este vorba", a declarat Yeung Wing-Cheung, un realizator de documentare din Hong Kong si membru al echipei de 15 oameni aflata pe urmele Arcei lui Noe. Structura descoperita de parteneriatul chinezo-turc avea cateva compartimente, dintre care unele contineau custi din lemn, in care se crede ca erau tinute animalele.

Oficialii locali turci vor solicita guvernului de la Ankara sa aplice pentru statutul de Patrimoniu International UNESCO, astfel incat situl recent descoperit sa fie protejat in timp ce sapaturile arheologice vor fi performate in jurul sau. Conform povestii biblice cuprinsa in Vechiul Testament, Dumnezeu a decis sa reverse un potop asupra Pamantului dupa ce a vazut cat era de decazut si i-a spus lui Noe sa construiasca o arca, unde sa ofere adapost cate unei perechi din fiecare specie de animal. Dupa ce apele potopului s-au retras, spune Biblia, arca a ramas incremenita pe un munte. Multi cred ca Muntele Ararat, cel mai inalt punct din regiunea in care se afla, este locul unde Arca lui Noe si ocupantii sai au revenit pe sol.


2. SARPELE ISPITITOR
Mister: Cum aratau animalele inaintea Pacatului Originar? Dar omul?
----------------------------------------------------------------------------------------------
"Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale!" (Geneza, 3:14). Fragmentul "pe pantacele tau sa te tarasti", rostit ca o pedeapsa din partea Creatorului, face destul de evident faptul ca inaintea acestei osande, sarpele, asa cum il stim astazi, arata altfel sau, cel putin, dispunea de un alt mijloc de locomotie. Care sa fi fost acesta?



Avea oare sarpele aripi si zbura, inainte sa fie condamnat la o viata de taratoare, sau macar niste membre cu ajutorul carora se deplasa pe pamant, asemenea soparlelor? Date fiind forma si dimensiunile serpilor, indiferent de specia lor de provenienta, este destul de greu de imaginat ca ar fi avut aripi sau chiar picioare. In cel mai bun caz, puteau arata ca niste miriapozi, dar cu siguranta nici aceasta caracteristica locomotorie nu le-ar fi inlesnit intr-un mod deosebit deplasarea, astfel incat privarea de zecile de picioruse sa vina ca o damnare.

 1. FUGA LUI CAIN
Misterul: Mai existau si alti oameni pe Pamant in afara de Adam, Eva, Cain si Abel? Cine i-a facut?
--------------------------------------------------
"De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni ma va ucide. Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain inseptit se va pedepsi". Si a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden. Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Iar lui Enoh i s-a nascut Irad", Geneza (4:14-18).

Prima parte a acestei insiruiri de versete doar ridica intrebari si lasa loc de speculatii. O analiza foarte riguroasa poate genera o dezbatere pornind de la sintagmele "oricine ma va intalni" si "tot cel ce va ucide pe Cain", in conditiile in care Adam, Eva si Cain erau singurii oameni de pe Pamant, deducand din informatiile biblice de pana la acel moment. Dar, cu destula indulgenta, se poate considera ca atat Dumnezeu cat si Cain faceau referire la Adam, Eva si animalele de pe Pamant prin cuvantul "oricine", chiar daca pare nefiresc.



Dar faptul ca, plecand dupa ce l-a ucis pe Abel, Cain s-a dus in tinutul Nod, despre a carui construire de catre Dumnezeu nu se mentioneaza nimic in prealabil, iar acolo si-a gasit pereche o femeie, cu care a avut un fiu care, la randul lui, a devenit parinte, pune la indoiala foarte multe premise originare. Atat tinutul Nod, care nu avea de ce sa fie catalogat astfel daca nu era populat si deci format de cineva, cat si sotia lui Cain sunt doua elemente extrem de controversate, care, oricum ar fi interpretate, avanseaza ideea ca in afara perechii originare, Adam si Eva, care i-au zamislit pe Cain si Abel, mai existau oameni, despre a caror existenta nu se mentioneaza nimic in versetele de inceput, din Geneza. Chiar daca ar fi sa acceptam ideea ca acestia erau tot copii ai lui Adam si ai Evei, incrucisarea lui Cain cu o femeie ar fi insemnat legatura cosangvinica cu nici mai mult nici mai putin decat sora lui.


Nu stim nimic despre femeia cu care a avut copii Cain, insa un episod incestuos, fara nicio mustrare sau pedeapsa divina ulterioara - cel putin mentionata in Biblie - este prezentat foarte explicit in Vechiul Testament. Dupa episodul Sodoma si Gomora, singurul drept credincios si supravietuitor este Lot si cele doua fiice ale sale. Imediat dupa distrugerea celor doua orase:

"Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!" Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!" Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea. Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor. Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu". Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi. Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi."

Geneza 19:30-38
Sursa
http://www.descopera.ro/cultura/6099482-top-10-mistere-ale-bibliei
=================================================
=========================================================
===================================================================

„Călcâiul de aluminiu“ de la Aiud. Unul dintre cele mai MARI MISTERE ale omenirii, se dovedeste a fi... Nasterea si moartea unei exceptionale Legende... despre un banal... artefact! Totusi... discutiile continua!

Este foarte simplu să ajungi "obsedat" de minunăţiile care se află pe Pământ. Multora dintre oameni le place să creadă că pot desluşi orice mister, însă acest lucru nu e tocmai adevărat.

În 1973, câţiva muncitori din Aiud au descoperit trei obiecte miserioase în pământ. Aceştia au chemat un specialist, care a identificat două dintre corpuri, spunând că este vorba despre fosile care au câteva milioane de ani, însă cel de-al treilea obiect este un mister, deoarece este realizat din aluminiu, element chimic care nu avea cum să existe înaintea erei noastre. Nici la 40 de ani de la descoperirea lui, cercetătorii nu au descoperit provenienţa obiectului. Mulţi s-au grăbit să spună că este vorba de o rămăşiţă a unei nave extraterestre.

„Obiectul, lung de circa 20 de centimetri, lat de circa 12,5 cm şi gros de 7 cm, prezenta două goluri cilindrice, de diametre diferite, practicate astfel încât golul cu secţiunea mai redusă penetra către baza celuilalt, perpendicular. Golul cu diametrul mai mare prezenta în plus o ovalizare a părţii sale inferioare, efect ce părea a fi produs de un ax cu capul rotunjit, cu care s-ar fi asamblat. Pe suprafaţa sa inferioară cât şi lateral, obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, dintre care unele au fost puternice. Toate detaliile remarcate sugerau faptul că piesa a facut parte cândva dintr-un ansamblu funcşional şi că a fost pierdută dintr-un motiv oarecare, în albia de atunci a raului“, a scris inginerul Florin Gheorghiţă, în cartea „Enigme in Galaxie“,

apărută în anul 1983.

Obiectul a fost analizat în Elveţia, unde s-au confirmat rezultatele de la Măgurele. Mai mulţi spceialişti au declarat că ar avea o vechime de 250.000 de ani, însă datele de laborator indică faptul că obiectul ar avea între 400 de ani şi 80.000 de ani. „Călcâiul“ de la Aiud este şi astăzi în custodia Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca.

 vineri, 18 aprilie 2014
Un OBIECT găsit în România, printre cele mai MARI MISTERE ale omenirii.
http://www.evz.ro/un-obiect-gasit-in-romania-printre-cele-mai-mari-mistere-ale-omenirii.html#ziarecom

 

S-a rezolvat misterul “calcaiului de aluminiu” de la Aiud.

=========================================================

 

In 1973 s-a descoperit langa Aiud un obiect misterios care timp de peste 30 de ani a pus multa lume pe jar.

 

Toata nebunia a inceput cand niste muncitori, ce sapau intr-o cariera de pietris langa albia Muresului, au scos de la 10 m adancime trei obiecte ciudate. Doua dintre ele au fost identificate ca fosile de mamut de acum cateva zeci de mii de ani dar cel de-al treilea obiect era cu totul neobisnuit.

 

 

Misteriosul artefact (foto ) a fost supus unor teste chimice si s-a dovedit a fi dintr-un aliaj de aluminium, de unde si denumirea ad-hoc de “calcaiul de aluminiu de la Aiud” si parea rezultatul unui proces modern de fabricare. Gasirea lui la o adancime de 10 m si in acelasi strat cu oasele de mamut de acum zeci de mii de ani, a dat nastere la o multime de controverse.

 

Aluminiul a fost descoperit abia in a doua jumatate a sec. XIX, este asadar imposibil ca enigmaticul obiect sa fi apartinut unor oameni preistorici care erau in acea vreme la stadiul de vanatori-culegatori si nu cunosteau metalele.

 

Un obiect extraterestru

 

Entuziastii romani si straini, pasionati ai fenomenului OZN au fost primii care au incercat sa ofere o explicatie. Misteriosul obiect nu era de provenienta terestra ci probabil a fost trenul de aterizare al unui OZN aterizat aici in preistorie.

 

Obiectul ar fi fost asadar una dintre cele mai puternice dovezi in sprijinul teoriei conform careia extraterestrii au intervenit in istoria omenirii de-a lungul mileniilor.

 

Revistele din intreaga lume au scris vreme de 30 de ani despre artefactul imposibil gasit in Romania iar pasionatii de ufologie si paranormal au inceput sa vina in numar tot mai mare la muzeul din Cluj unde se afla obiectul.

 

Misterul calcaiului de aluminiu, dezlegat in 2000

 

In aceste conditii, istoricul clujan Mihai Wittenberger s-a hotarat sa dezlege cu orice pret misterul artefactului.

 

Prima intuitie a istoricului a fost ca obiectul este o piesa dintr-un avion. L-a condus la aceasta concluzie faptul ca era din aluminiu si nu putea ajunge la o asemenea adancime, pe acelasi nivel cu straturile de sol de acum zeci de mii de ani, decat daca ar fi cazut de la o inaltime foarte mare.

 

A fotografiat obiectul din toate unghiurile si l-a trimis unor firme producatoare de avioane din tara si strainatate.

 

Primii care au raspuns au fost rusii de la IAK, acestia i-au sugerat ca piesa poate fi din trenul de aterizare al unui Messerschmitt (avion german de vanatoare din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial).

 

Atunci a trimis fotografiile pentru confirmare in Germania de unde raspunsul a venit clar si raspicat: este o placa extractoare pentru roata din fata de la modelul Messerschmitt ME 262, o piesa din trenul de aterizare responsabil cu plierea rotii in timpul zborului.

 

Placa s-a desprins cel mai probabil in zbor pentru ca in zona nu a fost raportat niciun astfel de avion prabusit si nici alte resturi din fuselaj nu s-au mai gasit.

 

Astfel pare a se incheia o poveste care timp de aproape 30 de ani a infierbantat mintile a mii de cititori.

 

Cu siguranta ca multi pasionati ai fenomenului OZN nu sunt pregatiti sa accepte o explicatie atat de banala pentru ceea ce a fost pana mai ieri cea mai puternica “dovada” a existentei extraterestrilor, si pun totul pe seama unei conspiratii menita sa acopere urmele unor secrete la care muritorii de rand nu au acces.

 

Insa de multe ori adevarurile sunt mai simple decat credem, sau….

 

Sursa:

http://ponturifierbinti.com/rezolvat-misterul-calcaiului-de-aluminiu-de-la-aiud

 

========================================================================

=================================================================

================================================

 

Totusi... discutiile continua!

http://ponturifierbinti.com/rezolvat-misterul-calcaiului-de-aluminiu-de-la-aiud

================================================

===========================================

=================================

Columna lui Traian. Colonna Traiana. Trajan's Column. Au trecut 19 secole de la inaugurarea celui mai faimos basorelief antic. Enigmele, tainele Columnei lui Traian... rămân indescifrabile!

În toamna anului 106 d.H., la Roma era mare sărbătoare. Întors victorios din Dacia, Traian a dăruit 650 de dinari fiecărui contribuabil, a acordat scutire vreme de un an pentru dări și a decretat 123 de zile de jocuri. Potrivit datelor furnizate de istoricul bizantin Ioannes Lydus, care a trăit în secolele al V-lea – al VI d.H., și corectate de istoricul francez Jeröme Carcopino, împăratul Traian ar fi capturat din Dacia 165 de tone de aur și o cantitate dublă de argint.

Peste câteva luni, Traian a comandat arhitectului Apollodor din Damasc construcția celui mai mare forum imperial – care avea să ocupe șase hectare. Șase ani mai târziu, în 112, o mulțime adunată în acest forum din toate colțurile imperiului a asistat la inaugurarea columnei. În Antichitate, bosoreliefurile puteau fi admirate de aproape de pe terasele înalte ale Bibliotecilor Greacă și Latină și ale basilicii Ulpia care înconjurau columna. Scene care se succed pe fusul de marmură ca pe un uriaș papirus ce se rulează de 23 de ori reprezintă probabil ilustrația cărții pierdute (De bello dacico) în care Marcus Ulpius Traianus și-a povestit războaiele cu dacii (101-102, 105-106 d.H.).

Banda sculptată are o lungime de 200 m și o lățime între 0,89 m și 1.25 m – la vârf. Meșterii, cel mai probabil au reprezentat circa 2.500 de figuri în 124 scene viu colorate. Unele dintre armele din mâinile războinicilor erau pictate, altele – în special sulițele și lăncile – erau făcute din sârmă de cupru. În vârf trona un bronz colosal al lui Traian – înlocuit în 1598 din ordinul Papei Sixtus al V-lea, de Sfântul Petru.

5 copii cu poveste
Cu timpul, culorile s-au șters, multe detalii s-au tocit, adaosurile metalice s-au pierdut, dar monumentala Columnă, înaltă de aproape 40 m, rămâne întreagă după aproape 2.000 de ani și poate fi admirată în Forul lui Traian de la Roma.

Însă pentru cei care vor să studieze scenele în amănunt există 5 muzee care adăpostesc mulaje din secolele al XIX-lea și al XX-lea – mult mai „lizibile” decât originalul erodat de poluarea din ultimele decenii din capitala Italiei.

Meșterii Alessandro și Leopoldo Malpieri au făcut la Roma, în 1861, trei mulaje de ipsos ale columnei la ordinul lui Napoleon III (care voia să ridice o copie a acesteia într-una dintre piețele Parisului).

Un mulaj a fost dus la Paris pentru a fi turnat în cupru galvanic la fabrica Oudry. Copia franceză a fost expusă la Luvru în vara anului 1864. Între timp, ideea columnei la Paris a fost abandonată și piesele au fost transportate, în 1870, în depozitele muzeului galo-roman din Saint-Germain. Azi, în Musee d’Archéologie Nationale de Saint-Germain-en-Laye (lângă Paris) poți vedea o reproducere din cupru a părții de la baza columnei expusă în șanțul de apărare al castelului Saint-Germain-en-Laye.

Cealaltă copie, donată de Napoleon papei Pius al IX-lea, și-a găsit mai întâi locul la Muzeul Lateran. Un alt papă roman, Pius al XII-lea, a cedat-o în 1951 la Museo della Civiltà Romana. Azi poți admira cele 125 de mulaje în Sala LI.

Muzeul Luvru păstrează baza și aproximativ o treime din friza columnei în colecția sa de mulaje de la Petites Écuries de Versailles.

Sălile reproducerilor în gips din Victoria and Albert Museum de la Londra sunt dominate de mulajul columnei – realizat în jurul anului 1864  - tăiată în două (înălțimea galeriei nu permitea expunerea monumentului dintr-o bucată).

După jumătate de veac de tatonări, statul român a comandat la Vatican copia la scară naturală a columnei, în 1939. Meșterul Francesco Mercatalli și echipa sa au turnat-o din ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură. Mulajele au ajuns la București 28 de ani mai târziu și, după câțiva ani în muzeul P.C.R., au fost instalate în nou creatul Muzeul Național de Istorie a României (în fostului Palat al Poștelor). Special pentru expunerea columnei a fost construit în 1972  în curtea interioară a Muzeului Național de Istorie a României, Lapidarium-ul, un corp de clădire modern de 1.700 mp .

Columna românească se înnoiește
„În perioada mai 2013 – aprilie 2014, vor avea loc în muzeu o serie de demersuri culturale pentru celebrarea a 19 veacuri de la edificarea acestui monument emblematic al Antichității clasice și al istoriei României”, spune dl Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul general al MNIR. Pentru grupuri organizate care solicită ghidaj de specialitate, vizita trebuie programată cu cel puțin 48 de ore în avans. Un bilet care include vizitarea tuturor expozițiilor din muzeu costă 25 lei/adulți, 15 lei/pensionari, 7 lei/elevi, studenți. (Detalii: www.mnir.ro)

O vizită obișnuită
Din holul central intri în Lapidarium. Chiar la intrare – pe peretele din stânga, cum stai cu fața la baza columnei, într-o stampă de secol XVIII vezi cum arăta inițial monumentul cu Traian în vârf. Vizavi, o altă stampă a lui Piranesi arată columna cu Sfântul Petru în vârf. Mergi la balustradă până la câțiva metri de soclul care imită perfect originalul de la Roma pentru a admira de aproape primele scene (1-6) de pe fusul monumentului. Scările laterale duc la nivelul inferior. Un alt spațiu central, supraadâncit, permite accesul la soclu și la reliefurile 7-19, expuse de jur-împrejur. De anul acesta, baza columnei are o ușă nouă de bronz. Chiar în stânga găsești planul forului lui Traian de la Roma. Urmărește înspre dreapta desfășurarea scenelor, așa cum se succed pe columnă. Ca un bonus, la nivelul superior al Lapidariumului sunt expuse multe monumente de piatră descoperite pe teritoriul României din epoca elenistica, română, romano-bizantină și medievală.

Câteva scene esențiale
Lucia Țeposu Marinescu recomandă să îți rezervi o oră pentru o vizită în tihnă a Lapidariului. Și oricât ai fi de grăbit, nu rata reliefurile nr. 17 – lupta de la Tapae din 101 și portretul regelui Decebal; 64, 65 – scena păcii de la sfârșitul primului război; 85 – podul construit peste Dunăre de Apollodor din Damasc; 102 – împărțirea ultimelor rezerve de apa în munți; 122 – capturarea tezaurelor dacice și sinuciderea lui Decebal în scena 116.

*** Mergi să admiri originalul la Roma și să vezi de aproape mulajele – la București, Londra sau St. Germain. Text: Cătălin Gruia
* Articol publicat în numărul 17 al revistei NG Traveler.
========================================
=================================================
==================================================================

Columna lui Traian, «comoară cu şapte peceţi».

1900 de ani de la inaugurare

Lungi şi grele au fost războaiele dacice (101-102 şi 105-106 p.Chr.) ale lui Traian. Izvoarele literare antice care fac referire la acestea se reduc la Dio Cassius, un istoric din secolul al III-lea, dar şi acestea transmise în rezumat de Xiphilinos în secolul al XI-lea şi de Zonaras în secolul al XII-lea, la lucrarea inginerului Balbus Expunerea şi teoria figurilor (geometrice) dedicate lui Celsus, la însemnările lui Plinius cel Tânăr în scrisorile adresate poetului Caninius Rufus, precum şi la Priscian, grămătic din secolul al V-lea, care a transmis o singură frază din celebrele Comentarii ale lui Traian, toate celelalte lucrări pierzându-se.

 

Columna lui Traian de la Roma a rămas «reportajul în piatră», «cronică» fidelă a războaielor daco-romane (101-102 şi 105-106) desfăşurate în urmă cu peste 1900 de ani, monument ctitorit după COMENTARIILE împăratului Traian / DE BELLO DACICO ‘DESPRE RĂZBOIUL DACIC’, lucrare dispărută / pierdută (dacă s-a pierdut?), din care a rămas o singură însemnare la grămăticul Priscian: «Traianus in I Dacicorum: inde Berobim, deinde Aizi processimus» (oare a transmis corect?) / ‘Traian [spune] în cartea întâi a războaielor cu dacii: de acolo am înaintat spre Berzobis, iar apoi spre Aizizis’ [1].

           
Planul Forului lui Traian.                            Columna lui Traian            Coloana Infinitului [2]

Singurul izvor care prezintă în întregime aceste războaie este Columna lui Traian, inaugurată la 12 mai 113. Forul lui Traian, de şase hectare, este cel mai întins for imperial. Pentru a construi monumentul a fost dislocat dealul dintre Capitoliu şi Quirinal, înălţându-se două clădiri semicirculare, o bazilică – Basilica Ulpia, două biblioteci (una pentru lucrările latine – Bibliotheca Latina şi alta pentru cele greceşti – Bibliotheca Graeca ), un  arc de triumf, precum şi Columna din marmură de Carara (18 blocuri, cântărind 40 de tone) situată între cele două biblioteci.

        Original monument al artei antichităţii, al geniului artiştilor romani şi greco-romani, «comoară cu şapte peceţi» – cum a denumit-o Mommsen, Columna este speranţa de 19 veacuri a unui popor care-şi caută un loc între popoarele Europei. Ridicată în Forul lui Traian din Roma, Columna este situată pe o tăietură artificială făcută în stâncă. Înaltă de 39,83 m [3] din care fusul coloanei de 26,62 m, cu un diametru de 3,83 m la bază şi 3,66 m la vârf, Columna are o bandă sculptată pe o lungime de 200 m şi peste 2.500 de figuri reprezentate în 124 de episoade. Soclul de formă paralelipipedică (măsoară 5,37 m) adăpostea urna de aur cu cenuşa împăratului Traian, care a dispărut în Epoca medievală. Scara interioară cu o lăţime de 0,65 m are 185 de trepte până în vârful Columnei. Deasupra uşii de la intrarea în soclul Columnei se află inscripţia:

  

                      SENATUS  POPVLVSQVE  ROMANVS
                      IMP. CAESARI. DIVI. NERVAE. F. NERVAE
                      TRAIANO. AUG. GERM. DACICO. PONTIF
                      MAXIMO. TRIB. POT. XVII. IMP. VI. COS. VI. P. P
                      AD. DECLARANDUVM. QVANTAE. ALTITVDINIS
                      MONS. ET. LOCVS. TANTIS. OPERIBVS. SIT. EGESTVS

care întregită se citeşte:

            SENATUS  POPULUSQUE  ROMANUS
IMP(eratori)  CAESARI  DIVI  NERVAE  F(ilio)  NERVAE
TRAIANO  AUG(usto)  GERM(anico)  DACICO  PONTIF(ICI)
MAXIMO  TRIB(unicia)  POT(estate)  XVII  IMP(eratori)  VI  CO(n)S(uli)
VI   P(atri)  P(ATRIAE)
AD DECLARANDVM  QVANTAE  ALTITVDINIS
MONS  ET  LOCVS  TANTIS  OPERIBVS  SIT EGESTUS  

                        

cu traducerea: «Senatul şi poporul Roman (au ridicat acest monument) Împăratului Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, mare pontif, învestit pentru a XVII-a oară cu putere de tribun, aclamat pentru a VI-a oară, ca imperator (comandant suprem învingător), consul pentru a VI-a oară, părinte al patriei, pentru a arăta înălţimea muntelui şi a locului săpat cu eforturi atât de mari» [4].

Arhitectul Columnei a fost Apollodorus din Damasc. Născut la Damasc, în Siria, a fost cel mai de seamă arhitect al Imperiului Roman. Ca inginer militar a ajuns în Dacia, însoţindu-l pe împăratul Traian în războaiele dacice. În limba greacă a scris lucrarea Poliorcetica ‘Maşinile de război’ şi un studiu despre podul de la Dunăre. Celebrul arhitect a construit Podul lui Traian de la Dunăre, Odeonul, Gymnasium, Termele lui Traian şi Forumul lui Traian din Roma. Dintre toate, Columna a rămas cel mai celebru monument al arhitecturii romane, înfruntând timpul de 19 veacuri.

        În secolul XX s-au făcut săpături sistematice în Forul lui Traian, arhitectul Italo Gismondi, în 1946, întocmind primul plan al complexului, intrarea făcându-se printr-o poartă monumentală în partea de nord-est. Între anii 1998-2001, noile săpături arheologice realizate de Roberto Maneghini, Eugeniu La Roca şi consultanţii Andrea Caradini, Paul Zancher, au descoperit în partea de nord-est, lângă intrarea principală, un propylon prostil, octo stil cu coloane de cinci ori mai înalte decât cele ale Pantheonului, iar primul monument pe care-l avea în faţă era Columna. 

 
        Ctitorită după celebra lucrare De bello Dacico ‘Războaiele dacice ale lui Traian’, dăltuită în marmoră de Carrara, Columna a devenit o enigmă pentru posteritate odată cu pierderea faimoasei scrieri. Încercărilor de interpretare a războaielor dacice prin prisma reliefurilor Columnei le-au fost opuse concepţiile cercetătorilor care au considerat acest monument doar ca o mare realizare a arhitecturii lumii antice.

        Puţinătatea izvoarelor literare i-a ambiţionat pe unii cercetători să încerce dezlegarea «tainelor» Columnei, să înţeleagă valoarea reprezentărilor metopelor pe baza semnelor, simbolurilor, desluşirea toponimiei şi hidronimiei antice. Cercetătorii au încercat să dezlege câteva momente cheie în desfăşurarea războaielor: lupta de la Tapae, luptele din Moesia Inferioară, trecerea trupelor romane în frunte cu Traian peste podul de la Drobeta etc.

        Columna, martor al războaielor dacice ale lui Traian, elogiază victoria romană, dar şi demnitatea şi vitejia dacilor. Parcă este tot mai prezent îndemnul învăţatului roman Pliniu cel Tânăr adresat prietenului şi concetăţeanului său Caninius: „Foarte bine faci că te pregăteşti să scrii despre războiul dacic. Căci ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, mai vast, în sfârşit, mai plin de poezie şi mai de domeniul legendelor, deşi este vorba de lucruri foarte adevărate? Vei cânta râuri noi, fluvii conduse peste câmpii, tabere aşezate pe coastele abrupte ale munţilor, un rege (Decebal) alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea; pe lângă acestea două triumfuri, din care unul a fost cel dintâi (a lui Domiţian), iar celălalt (al lui Traian) cel din urmă» [5].

Măsuri de conservare a Columnei

Dacă urna de aur cu cenuşa mortuară a lui Traian a dispărut, în Evul Mediu s-au luat măsuri de conservare a Columnei lui Traian. Documentul din 27 martie 1162, emis de Senatul din Roma, prevedea: Columna să fie păstrată «integra et incorrupta dum mundus durat».

Prin ordinul Papei Alexandru al III-lea (7 septembrie 1159-30 august 1181), din 1162, «era osândit la moarte şi i se confisca întreaga avere celui care ar deteriora Columna».

Impresionaţi de Columnă lui Traian, au fost făcute mai multe copii ale acesteia: în anii 1861-1863, în timpul împăratului Napoleon al III-lea, a fost realizată copia integrală a Columnei din cupru galvanic, care se află la Muzeul Antichităţilor Naţionale de la Saint-Germain-en-Laye; o altă copie se găseşte la Victoria and Albert Museum din Londra; o copie se află şi la Roma, la Museo della Civiltà Romana.
Ideea unei copii a Columnei lui Traian în ţară a fost dorită de Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, Al Tzigara-Samurcaş, precum şi de alţi intelectuali români din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel, Alexandru Odobescu, într-unul din cursul de arheologie (1874-1875) la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, menţiona: „de pe tiparele făcute din ordinul împăratului (Napoleon al III-lea) am putea, cu neînsemnate sacrificii, să căpătăm o reproducere în bronz a întregei Columne traiane, care s-ar înălţa cu fală chiar în faţa acestui edificiu (Universitatea), unde ne place şi se cuvine să amintim pururea despre măreţele fapte ale lui Traian”.

În anii 1934-1939, arheologul Emil Panaitescu, directorul Şcolii Române din Roma, a adresat memorii Academiei Române, Ministerului Instrucţiunii Publice, Ministerului de Finanţe şi Parlamentului Românie, obţinând finanţarea unei copii a Columnei lui Traian de la Roma. Lucrările au fost efectuate, în anii 1939-1943, de meşterii Vaticanului, supravegheaţi de Francesco Mercatalli, Emil Panaitescu şi verificate de o comisie compusă din Guido Galli, directorul tehnic al muzeelor pontificale, arhitectul Italo Gismondi, arheologul Giuseppe Lugli şi istoricul de artă Virgil Vătăşeanu. Copia Columnei a costat 769.000 lire: în 1939 s-a plătit suma de 211.881,90 lire, echivalentul a 1.101.362,11 lei, iar în anii 1940-1943 s-a achitat suma de 555.118,10 lire / = 5.292.621,95 lei, în total 6.393.984,06 lei [6].

        În iunie 1967, după tratativele diplomatice şi intervenţiile academicienilor Constantin Daicoviciu, Virgil Vătăşeanu, Emil Condurachi şi Cornel Burtică, ambasadorul României la Roma, copia Columnei a sosit în România. Aceasta a intrat în patrimoniul Muzeului Satului, fiind apoi expusă la Muzeul de Istorie al Partidului Comunist, iar ulterior, în 1972, la Muzeul Naţional de Istorie. Calcurile perfect executate ale Columnei lui Traian pun în faţa specialiştilor, dar şi a marelui public, evenimente importante desfăşurate acum 1900 de ani.

Valoarea documentară a Columnei .

Columna lui Traian din Roma are dublă însemnătate, 

documentară şi artistică.

În jurul anului 1574, călugărul spaniol Alphonso Ciaccone descria un basorelief al Columnei lui Traian, din inima Romei: „Reşedinţa lui Decebal era un palat magnific, decorat cu columne şi portrete, probabil situat pe ţărmul nordic al Dunării, pe care împăratul Traian îl va ocupa ulterior, dând ordine să se păstreze toată mobila regală. Momentul culminant este în timpul… temporar încheiat în 102 între Traian şi Decebal. 

 

De-a lungul esplanadelor de sus ale palatului se poată vedea o presupusă statuie a regelui Decebal, sculptura putând reprezenta în acelaşi timp unul din marii săi predecesori, îmbrăcat cu costumul naţional dacic. Poarta principală a palatului se vede că era îndreptată spre Dunăre. Frontul ei înfăţişa trei tineri complet dezbrăcaţi, fiecare ţinând câte o torţă. Cel din mijloc avea arătătorul şi braţul drept ridicate, cărând torţa cu mâna stângă, arătând două crucifixuri în mâna dreaptă”. Fără a-l contesta pe valorosul călugăr spaniol, considerăm că scena se referă la «GHED-ul DROBETA».

 

Istoricul W. Froehner, menţiona: „Cu excepţia dacilor, nici unul din numeroasele popoare absorbite de imperiu nu se poate lăuda că a văzut înălţându-se un monument mai demn şi mai durabil închinat dragostei sale pentru neatârnare” (La Colonne Trajane, Paris, 1872).

 

 

Cercetătorul german Conrad Cichorius (1863-1932), în lucrarea Die Reliefsder Traianssäaule (vol. II şi III, Berlin, 1896-1900), a atribuit Columnei o mare valoare istorică, în cea mai dezvoltată monografie (1896-1900), excelent ilustrată, distingând 154 de scene, câte 77 pentru cele două războaie, la care se adaugă, între ele, zeiţa Victoria, constituind baza lucrărilor ştiinţifice pentru inestimabilul monument.

        Cercetătorul englez G.A.T. Davies considera că scenele Columnei respectă exactitatea topografică a reliefurilor, executate după schiţe făcute în Dacia (Topography and the Trajan Column, in „Journal of Roman Studies”  X, I, 1920).

        Istoricul Carl Patsch, în studiul Der Kampf um den Donauram unter Domitian und Trajan (Beiträage zur Völker-kunde von Südosteuropa V/2, Viena, Leipzig, 1937), afirma că evenimentele s-au desfăşurat precum sunt înfăţişate pe Columnă, considerând că sculpturile reprezintă războaiele dacice ale lui Traian, bine documentate din punct de vedere geografic şi abil din punct de vedere militar.

        Istoric şi arheolog, Teohari Antonescu a publicat Columna Traiană (Iaşi, 1910), o valoroasă monografie, studiind din punct de vedere arheologic, geografic şi artistic monumentul antic, dar şi influenţa romană asupra ţinuturilor de la Dunărea de Jos.
Istoricii Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu au publicat albumul Columna lui Traian (Editura Meridiane, Bucureşti, 1966), punând la îndemâna cititorilor mărturia artistică şi istorică a monumentului închinat victoriilor împăratului roman asupra dacilor.

        Arheologul Radu Vulpe, în lucrarea academică Columna lui Traian, monument al etnogenezei românilor (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988), a susţinut că „ştiinţei istorice româneşti îi revine o datorie de onoare, pe care acum, când dispune de fidele reproduceri după relieful Columnei, şi-o va putea îndeplini cu şi mai multă eficacitate decât în trecut… Dacă pentru contemporani imaginile erau uşor de înţeles, fiindcă era vorba de fapte general cunoscute pe atunci şi de un text de bază care se afla la îndemâna oricui în bibliotecile publice şi particulare, pentru noi cei de azi, care nu mai dispunem de acea scriere oficială şi nici măcar de lucrările ulterioare inspirate de slova ei, conţinutul acelor reprezentări figurate rămâne în bună parte enigmatic”.

Istoricul Ionel Cionchin, în studii şi articole publicate în ţară şi străinătate, bazându-se pe simbolurile episoadelor şi cercetând cu acribie Columna şi studiile referitoare la acestea a reuşit să localizeze pe teren parte din scenele monumentului: Taina «Monumentului Sacru», Editura Eurostampa, Timişoara, 2005, 212 p.; Aspecte privind războaiele dacice ale lui Traian, în «NOI TRACII», Roma, 1990, nr. 191, pp. 15-20; Războaiele dacice ale lui Traian, în «NOI TRACII», Roma, 1990, nr. 191, pp. 15-21; Podu la Denta – o aşezare dacică în Banat, în «NOI TRACII», Roma, 1991, nr. 196, pp. 20-23; Cetatea Sarmisegetusa, «inima Daciei», în «DACIA MAGAZIN», publicaţie editată de «Dacia Revival International», 2010, nr. 63, p. 23-24; «Scena secerişului» dinaintea bătăliei finale, în «DACIA MAGAZIN», publicaţie editată de «Dacia Revival International», 2010, nr. 63, pp. 59-60.

Valoarea artistică a Columnei lui Traian

Italianul Ranuccio Bianchi Bandinelli, unul dintre cei mai mari istorici ai artei romane, considera că monumentul reprezintă cristalizarea romanităţii supraînălţate, într-o lume în care împăratul încarnează unitatea ecumenică.

Utilizând tehnicile moderne (reflectoscopia computerizată în infraroşu, captarea radioactivităţii, analizarea semnalelor dinamice până la frecvenţa de 1.000 Hz, analiza elementară – incluzând spectometria de fluorescenţă X şi sematometria) în 1980, specialiştii italieni au scos din «tegumentele marmorei» culorile autentice în care a fost pictată Columna, reuşindu-se «identificarea absolută, în perfecţiunea individualizată a celor 2.500 de figuri păstrate în frânturi», remarca prof. Ion Dumitru Snagov în Monumenta Romaniae Vaticana. Reconstituirea fotografică a Columnei colorate a fost expusă la a XLII-a Bienală a Academiei de Artă din Veneţia, vernisată sub genericul «Ştiinţa pentru artă», în 1986.

 

Utilizarea metodelor moderne a permis reprezentarea personajelor cu trăsăturile, gesturile lor, costumaţia, armele, reprezentând un tezaur informaţional care urmează a fi cercetat. Studii şi articole despre Columna lui Traian de la Roma au publicat şi alţi istorici şi arhitecţi printre care îi amintim şi pe J.H.Pollen, E. Petersen, Eugenia Strong, K. Lehmann-Hartleben, V. Cristescu, Victoria Vaschide ş.a. 

Monedă din aur dedicată aniversării a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei

Cu ocazia aniversarii a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian, în conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Banca Naţională a pus în circulaţie, în scop numismatic, începând cu data de 25 februarie, o monedă din aur în valoare de 100 lei. Caracteristicile monedei: metal aur, titlu 900‰, forma – rotundă, diametru – 21 mm, greutate – 6, 452 g, calitate – proof, cant – zimţat.

  

Aversul prezintă o compoziţie reprezentând partea superioară a Columnei lui Traian, iar în plan secund un detaliu de pe aceasta; inscripţia «Romania», valoarea nominală «100 Lei», stema României şi anul de emisiune 2013.

          Reversul redă o compoziţie reprezentând partea inferioară a Columnei lui Traian, suprapusă peste un detaliu al acesteia conţinând inscripţia de la baza columnei; silueta monumentului şi inscripţia «Columna lui Traian».

Monedele, ambalate în capsule de metacrilat transparent, sunt însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central. Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 250 de exemplare. Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din aur, inclusiv broşura de prezentare, este de 1.700,00 lei/buc. Moneda din aur dedicată aniversării a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian are putere circulatorie pe teritoriul României. Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a monedei din aur din emisiunea numismatică dedicate aniversării a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Columna lui Traian, în centrul Forumului din Roma, este considerată primul monument triumfal de acest fel în antichitate, impresionând capetele încoronate şi artiştii de-a lungul timpului. Cercetată cu atenţie, coroborată cu alte izvoare istorice şi interpretarea realistă a metopelor, Columna poate fi decodată, interpretată şi chiar localizate unele scene, devenind cu adevărat «reportajul în piatră» al războaielor dacice şi «actul de naştere al poporului român». În paginile revistei, vom «coborî» de pe Columnă chipuri de ostaşi daci şi romani, cetăţi, râuri, bătălii, pe care le vom prezenta cititorilor, aniversând 1900 de ani de daco-românism.     

 Sursa:

Columna lui Traian, «comoară cu şapte peceţi». 1900 de ani de la inaugurare

Ionel Cionchin
(nr. 5, mai 2013, anul III)

NOTE

1. Priscian, VI, 13, în Izvoare privind Istoria României, I, Editura Academiei Române, Bucuereşti, 1964, pp. 484-485.
2. Coloana Infinitului, sculptura monumentală a lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu.
3. Inscripţia marchează înălţimea dealului: «ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus» / ‘ca să arate înălţimea acestui deal şi locul dinaintea construirii acestor măreţe monumente’. 
4. Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, Columna lui Traian, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966, pp. 10-11.
5. Pliniu cel Tânăr, Scrisori în nouă cărţi, VIII, 4, 2.
6. Referatul MNRSR 1546, 22 februarie 1972.

=======================================

======================================================

====================================================================

Columna lui Traian
Colonna Traiana
Trajan's Column