Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Columna lui Traian. Colonna Traiana. Trajan's Column. Au trecut 19 secole de la inaugurarea celui mai faimos basorelief antic. Enigmele, tainele Columnei lui Traian... rămân indescifrabile!


În toamna anului 106 d.H., la Roma era mare sărbătoare. Întors victorios din Dacia, Traian a dăruit 650 de dinari fiecărui contribuabil, a acordat scutire vreme de un an pentru dări și a decretat 123 de zile de jocuri. Potrivit datelor furnizate de istoricul bizantin Ioannes Lydus, care a trăit în secolele al V-lea – al VI d.H., și corectate de istoricul francez Jeröme Carcopino, împăratul Traian ar fi capturat din Dacia 165 de tone de aur și o cantitate dublă de argint.

Peste câteva luni, Traian a comandat arhitectului Apollodor din Damasc construcția celui mai mare forum imperial – care avea să ocupe șase hectare. Șase ani mai târziu, în 112, o mulțime adunată în acest forum din toate colțurile imperiului a asistat la inaugurarea columnei. În Antichitate, bosoreliefurile puteau fi admirate de aproape de pe terasele înalte ale Bibliotecilor Greacă și Latină și ale basilicii Ulpia care înconjurau columna. Scene care se succed pe fusul de marmură ca pe un uriaș papirus ce se rulează de 23 de ori reprezintă probabil ilustrația cărții pierdute (De bello dacico) în care Marcus Ulpius Traianus și-a povestit războaiele cu dacii (101-102, 105-106 d.H.).

Banda sculptată are o lungime de 200 m și o lățime între 0,89 m și 1.25 m – la vârf. Meșterii, cel mai probabil au reprezentat circa 2.500 de figuri în 124 scene viu colorate. Unele dintre armele din mâinile războinicilor erau pictate, altele – în special sulițele și lăncile – erau făcute din sârmă de cupru. În vârf trona un bronz colosal al lui Traian – înlocuit în 1598 din ordinul Papei Sixtus al V-lea, de Sfântul Petru.

5 copii cu poveste
Cu timpul, culorile s-au șters, multe detalii s-au tocit, adaosurile metalice s-au pierdut, dar monumentala Columnă, înaltă de aproape 40 m, rămâne întreagă după aproape 2.000 de ani și poate fi admirată în Forul lui Traian de la Roma.

Însă pentru cei care vor să studieze scenele în amănunt există 5 muzee care adăpostesc mulaje din secolele al XIX-lea și al XX-lea – mult mai „lizibile” decât originalul erodat de poluarea din ultimele decenii din capitala Italiei.

Meșterii Alessandro și Leopoldo Malpieri au făcut la Roma, în 1861, trei mulaje de ipsos ale columnei la ordinul lui Napoleon III (care voia să ridice o copie a acesteia într-una dintre piețele Parisului).

Un mulaj a fost dus la Paris pentru a fi turnat în cupru galvanic la fabrica Oudry. Copia franceză a fost expusă la Luvru în vara anului 1864. Între timp, ideea columnei la Paris a fost abandonată și piesele au fost transportate, în 1870, în depozitele muzeului galo-roman din Saint-Germain. Azi, în Musee d’Archéologie Nationale de Saint-Germain-en-Laye (lângă Paris) poți vedea o reproducere din cupru a părții de la baza columnei expusă în șanțul de apărare al castelului Saint-Germain-en-Laye.

Cealaltă copie, donată de Napoleon papei Pius al IX-lea, și-a găsit mai întâi locul la Muzeul Lateran. Un alt papă roman, Pius al XII-lea, a cedat-o în 1951 la Museo della Civiltà Romana. Azi poți admira cele 125 de mulaje în Sala LI.

Muzeul Luvru păstrează baza și aproximativ o treime din friza columnei în colecția sa de mulaje de la Petites Écuries de Versailles.

Sălile reproducerilor în gips din Victoria and Albert Museum de la Londra sunt dominate de mulajul columnei – realizat în jurul anului 1864  - tăiată în două (înălțimea galeriei nu permitea expunerea monumentului dintr-o bucată).

După jumătate de veac de tatonări, statul român a comandat la Vatican copia la scară naturală a columnei, în 1939. Meșterul Francesco Mercatalli și echipa sa au turnat-o din ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură. Mulajele au ajuns la București 28 de ani mai târziu și, după câțiva ani în muzeul P.C.R., au fost instalate în nou creatul Muzeul Național de Istorie a României (în fostului Palat al Poștelor). Special pentru expunerea columnei a fost construit în 1972  în curtea interioară a Muzeului Național de Istorie a României, Lapidarium-ul, un corp de clădire modern de 1.700 mp .

Columna românească se înnoiește
„În perioada mai 2013 – aprilie 2014, vor avea loc în muzeu o serie de demersuri culturale pentru celebrarea a 19 veacuri de la edificarea acestui monument emblematic al Antichității clasice și al istoriei României”, spune dl Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul general al MNIR. Pentru grupuri organizate care solicită ghidaj de specialitate, vizita trebuie programată cu cel puțin 48 de ore în avans. Un bilet care include vizitarea tuturor expozițiilor din muzeu costă 25 lei/adulți, 15 lei/pensionari, 7 lei/elevi, studenți. (Detalii: www.mnir.ro)

O vizită obișnuită
Din holul central intri în Lapidarium. Chiar la intrare – pe peretele din stânga, cum stai cu fața la baza columnei, într-o stampă de secol XVIII vezi cum arăta inițial monumentul cu Traian în vârf. Vizavi, o altă stampă a lui Piranesi arată columna cu Sfântul Petru în vârf. Mergi la balustradă până la câțiva metri de soclul care imită perfect originalul de la Roma pentru a admira de aproape primele scene (1-6) de pe fusul monumentului. Scările laterale duc la nivelul inferior. Un alt spațiu central, supraadâncit, permite accesul la soclu și la reliefurile 7-19, expuse de jur-împrejur. De anul acesta, baza columnei are o ușă nouă de bronz. Chiar în stânga găsești planul forului lui Traian de la Roma. Urmărește înspre dreapta desfășurarea scenelor, așa cum se succed pe columnă. Ca un bonus, la nivelul superior al Lapidariumului sunt expuse multe monumente de piatră descoperite pe teritoriul României din epoca elenistica, română, romano-bizantină și medievală.

Câteva scene esențiale
Lucia Țeposu Marinescu recomandă să îți rezervi o oră pentru o vizită în tihnă a Lapidariului. Și oricât ai fi de grăbit, nu rata reliefurile nr. 17 – lupta de la Tapae din 101 și portretul regelui Decebal; 64, 65 – scena păcii de la sfârșitul primului război; 85 – podul construit peste Dunăre de Apollodor din Damasc; 102 – împărțirea ultimelor rezerve de apa în munți; 122 – capturarea tezaurelor dacice și sinuciderea lui Decebal în scena 116.

*** Mergi să admiri originalul la Roma și să vezi de aproape mulajele – la București, Londra sau St. Germain. Text: Cătălin Gruia
* Articol publicat în numărul 17 al revistei NG Traveler.
========================================
=================================================
==================================================================

Columna lui Traian, «comoară cu şapte peceţi».
1900 de ani de la inaugurare
Lungi şi grele au fost războaiele dacice (101-102 şi 105-106 p.Chr.) ale lui Traian. Izvoarele literare antice care fac referire la acestea se reduc la Dio Cassius, un istoric din secolul al III-lea, dar şi acestea transmise în rezumat de Xiphilinos în secolul al XI-lea şi de Zonaras în secolul al XII-lea, la lucrarea inginerului Balbus Expunerea şi teoria figurilor (geometrice) dedicate lui Celsus, la însemnările lui Plinius cel Tânăr în scrisorile adresate poetului Caninius Rufus, precum şi la Priscian, grămătic din secolul al V-lea, care a transmis o singură frază din celebrele Comentarii ale lui Traian, toate celelalte lucrări pierzându-se.
 
Columna lui Traian de la Roma a rămas «reportajul în piatră», «cronică» fidelă a războaielor daco-romane (101-102 şi 105-106) desfăşurate în urmă cu peste 1900 de ani, monument ctitorit după COMENTARIILE împăratului Traian / DE BELLO DACICODESPRE RĂZBOIUL DACIC’, lucrare dispărută / pierdută (dacă s-a pierdut?), din care a rămas o singură însemnare la grămăticul Priscian: «Traianus in I Dacicorum: inde Berobim, deinde Aizi processimus» (oare a transmis corect?) / ‘Traian [spune] în cartea întâi a războaielor cu dacii: de acolo am înaintat spre Berzobis, iar apoi spre Aizizis’ [1].
           Coloana Infinitului
Planul Forului lui Traian.                            Columna lui Traian            Coloana Infinitului [2]
Singurul izvor care prezintă în întregime aceste războaie este Columna lui Traian, inaugurată la 12 mai 113. Forul lui Traian, de şase hectare, este cel mai întins for imperial. Pentru a construi monumentul a fost dislocat dealul dintre Capitoliu şi Quirinal, înălţându-se două clădiri semicirculare, o bazilică – Basilica Ulpia, două biblioteci (una pentru lucrările latine – Bibliotheca Latina şi alta pentru cele greceşti – Bibliotheca Graeca ), un  arc de triumf, precum şi Columna din marmură de Carara (18 blocuri, cântărind 40 de tone) situată între cele două biblioteci.

        Original monument al artei antichităţii, al geniului artiştilor romani şi greco-romani, «comoară cu şapte peceţi» – cum a denumit-o Mommsen, Columna este speranţa de 19 veacuri a unui popor care-şi caută un loc între popoarele Europei. Ridicată în Forul lui Traian din Roma, Columna este situată pe o tăietură artificială făcută în stâncă. Înaltă de 39,83 m [3] din care fusul coloanei de 26,62 m, cu un diametru de 3,83 m la bază şi 3,66 m la vârf, Columna are o bandă sculptată pe o lungime de 200 m şi peste 2.500 de figuri reprezentate în 124 de episoade. Soclul de formă paralelipipedică (măsoară 5,37 m) adăpostea urna de aur cu cenuşa împăratului Traian, care a dispărut în Epoca medievală. Scara interioară cu o lăţime de 0,65 m are 185 de trepte până în vârful Columnei. Deasupra uşii de la intrarea în soclul Columnei se află inscripţia:
  
                      SENATUS  POPVLVSQVE  ROMANVS
                      IMP. CAESARI. DIVI. NERVAE. F. NERVAE
                      TRAIANO. AUG. GERM. DACICO. PONTIF
                      MAXIMO. TRIB. POT. XVII. IMP. VI. COS. VI. P. P
                      AD. DECLARANDUVM. QVANTAE. ALTITVDINIS
                      MONS. ET. LOCVS. TANTIS. OPERIBVS. SIT. EGESTVS

care întregită se citeşte:
            SENATUS  POPULUSQUE  ROMANUS
IMP(eratori)  CAESARI  DIVI  NERVAE  F(ilio)  NERVAE
TRAIANO  AUG(usto)  GERM(anico)  DACICO  PONTIF(ICI)
MAXIMO  TRIB(unicia)  POT(estate)  XVII  IMP(eratori)  VI  CO(n)S(uli)
VI   P(atri)  P(ATRIAE)
AD DECLARANDVM  QVANTAE  ALTITVDINIS
MONS  ET  LOCVS  TANTIS  OPERIBVS  SIT EGESTUS  
                        
cu traducerea: «Senatul şi poporul Roman (au ridicat acest monument) Împăratului Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, mare pontif, învestit pentru a XVII-a oară cu putere de tribun, aclamat pentru a VI-a oară, ca imperator (comandant suprem învingător), consul pentru a VI-a oară, părinte al patriei, pentru a arăta înălţimea muntelui şi a locului săpat cu eforturi atât de mari» [4].

Arhitectul Columnei a fost Apollodorus din Damasc. Născut la Damasc, în Siria, a fost cel mai de seamă arhitect al Imperiului Roman. Ca inginer militar a ajuns în Dacia, însoţindu-l pe împăratul Traian în războaiele dacice. În limba greacă a scris lucrarea Poliorcetica ‘Maşinile de război’ şi un studiu despre podul de la Dunăre. Celebrul arhitect a construit Podul lui Traian de la Dunăre, Odeonul, Gymnasium, Termele lui Traian şi Forumul lui Traian din Roma. Dintre toate, Columna a rămas cel mai celebru monument al arhitecturii romane, înfruntând timpul de 19 veacuri.

        În secolul XX s-au făcut săpături sistematice în Forul lui Traian, arhitectul Italo Gismondi, în 1946, întocmind primul plan al complexului, intrarea făcându-se printr-o poartă monumentală în partea de nord-est. Între anii 1998-2001, noile săpături arheologice realizate de Roberto Maneghini, Eugeniu La Roca şi consultanţii Andrea Caradini, Paul Zancher, au descoperit în partea de nord-est, lângă intrarea principală, un propylon prostil, octo stil cu coloane de cinci ori mai înalte decât cele ale Pantheonului, iar primul monument pe care-l avea în faţă era Columna. 
 
        Ctitorită după celebra lucrare De bello Dacico ‘Războaiele dacice ale lui Traian’, dăltuită în marmoră de Carrara, Columna a devenit o enigmă pentru posteritate odată cu pierderea faimoasei scrieri. Încercărilor de interpretare a războaielor dacice prin prisma reliefurilor Columnei le-au fost opuse concepţiile cercetătorilor care au considerat acest monument doar ca o mare realizare a arhitecturii lumii antice.

        Puţinătatea izvoarelor literare i-a ambiţionat pe unii cercetători să încerce dezlegarea «tainelor» Columnei, să înţeleagă valoarea reprezentărilor metopelor pe baza semnelor, simbolurilor, desluşirea toponimiei şi hidronimiei antice. Cercetătorii au încercat să dezlege câteva momente cheie în desfăşurarea războaielor: lupta de la Tapae, luptele din Moesia Inferioară, trecerea trupelor romane în frunte cu Traian peste podul de la Drobeta etc.

        Columna, martor al războaielor dacice ale lui Traian, elogiază victoria romană, dar şi demnitatea şi vitejia dacilor. Parcă este tot mai prezent îndemnul învăţatului roman Pliniu cel Tânăr adresat prietenului şi concetăţeanului său Caninius: „Foarte bine faci că te pregăteşti să scrii despre războiul dacic. Căci ce subiect poate fi mai actual, mai bogat, mai vast, în sfârşit, mai plin de poezie şi mai de domeniul legendelor, deşi este vorba de lucruri foarte adevărate? Vei cânta râuri noi, fluvii conduse peste câmpii, tabere aşezate pe coastele abrupte ale munţilor, un rege (Decebal) alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea; pe lângă acestea două triumfuri, din care unul a fost cel dintâi (a lui Domiţian), iar celălalt (al lui Traian) cel din urmă» [5].

Măsuri de conservare a Columnei

Dacă urna de aur cu cenuşa mortuară a lui Traian a dispărut, în Evul Mediu s-au luat măsuri de conservare a Columnei lui Traian. Documentul din 27 martie 1162, emis de Senatul din Roma, prevedea: Columna să fie păstrată «integra et incorrupta dum mundus durat».

Prin ordinul Papei Alexandru al III-lea (7 septembrie 1159-30 august 1181), din 1162, «era osândit la moarte şi i se confisca întreaga avere celui care ar deteriora Columna».

Impresionaţi de Columnă lui Traian, au fost făcute mai multe copii ale acesteia: în anii 1861-1863, în timpul împăratului Napoleon al III-lea, a fost realizată copia integrală a Columnei din cupru galvanic, care se află la Muzeul Antichităţilor Naţionale de la Saint-Germain-en-Laye; o altă copie se găseşte la Victoria and Albert Museum din Londra; o copie se află şi la Roma, la Museo della Civiltà Romana.
Ideea unei copii a Columnei lui Traian în ţară a fost dorită de Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, Al Tzigara-Samurcaş, precum şi de alţi intelectuali români din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel, Alexandru Odobescu, într-unul din cursul de arheologie (1874-1875) la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, menţiona: „de pe tiparele făcute din ordinul împăratului (Napoleon al III-lea) am putea, cu neînsemnate sacrificii, să căpătăm o reproducere în bronz a întregei Columne traiane, care s-ar înălţa cu fală chiar în faţa acestui edificiu (Universitatea), unde ne place şi se cuvine să amintim pururea despre măreţele fapte ale lui Traian”.

În anii 1934-1939, arheologul Emil Panaitescu, directorul Şcolii Române din Roma, a adresat memorii Academiei Române, Ministerului Instrucţiunii Publice, Ministerului de Finanţe şi Parlamentului Românie, obţinând finanţarea unei copii a Columnei lui Traian de la Roma. Lucrările au fost efectuate, în anii 1939-1943, de meşterii Vaticanului, supravegheaţi de Francesco Mercatalli, Emil Panaitescu şi verificate de o comisie compusă din Guido Galli, directorul tehnic al muzeelor pontificale, arhitectul Italo Gismondi, arheologul Giuseppe Lugli şi istoricul de artă Virgil Vătăşeanu. Copia Columnei a costat 769.000 lire: în 1939 s-a plătit suma de 211.881,90 lire, echivalentul a 1.101.362,11 lei, iar în anii 1940-1943 s-a achitat suma de 555.118,10 lire / = 5.292.621,95 lei, în total 6.393.984,06 lei [6].

        În iunie 1967, după tratativele diplomatice şi intervenţiile academicienilor Constantin Daicoviciu, Virgil Vătăşeanu, Emil Condurachi şi Cornel Burtică, ambasadorul României la Roma, copia Columnei a sosit în România. Aceasta a intrat în patrimoniul Muzeului Satului, fiind apoi expusă la Muzeul de Istorie al Partidului Comunist, iar ulterior, în 1972, la Muzeul Naţional de Istorie. Calcurile perfect executate ale Columnei lui Traian pun în faţa specialiştilor, dar şi a marelui public, evenimente importante desfăşurate acum 1900 de ani.

Valoarea documentară a Columnei .
Columna lui Traian din Roma are dublă însemnătate, 
documentară şi artistică.
În jurul anului 1574, călugărul spaniol Alphonso Ciaccone descria un basorelief al Columnei lui Traian, din inima Romei: „Reşedinţa lui Decebal era un palat magnific, decorat cu columne şi portrete, probabil situat pe ţărmul nordic al Dunării, pe care împăratul Traian îl va ocupa ulterior, dând ordine să se păstreze toată mobila regală. Momentul culminant este în timpul… temporar încheiat în 102 între Traian şi Decebal. 
 
De-a lungul esplanadelor de sus ale palatului se poată vedea o presupusă statuie a regelui Decebal, sculptura putând reprezenta în acelaşi timp unul din marii săi predecesori, îmbrăcat cu costumul naţional dacic. Poarta principală a palatului se vede că era îndreptată spre Dunăre. Frontul ei înfăţişa trei tineri complet dezbrăcaţi, fiecare ţinând câte o torţă. Cel din mijloc avea arătătorul şi braţul drept ridicate, cărând torţa cu mâna stângă, arătând două crucifixuri în mâna dreaptă”. Fără a-l contesta pe valorosul călugăr spaniol, considerăm că scena se referă la «GHED-ul DROBETA».
 

Istoricul W. Froehner, menţiona: „Cu excepţia dacilor, nici unul din numeroasele popoare absorbite de imperiu nu se poate lăuda că a văzut înălţându-se un monument mai demn şi mai durabil închinat dragostei sale pentru neatârnare” (La Colonne Trajane, Paris, 1872).
 
Columna lui Traian 

Cercetătorul german Conrad Cichorius (1863-1932), în lucrarea Die Reliefsder Traianssäaule (vol. II şi III, Berlin, 1896-1900), a atribuit Columnei o mare valoare istorică, în cea mai dezvoltată monografie (1896-1900), excelent ilustrată, distingând 154 de scene, câte 77 pentru cele două războaie, la care se adaugă, între ele, zeiţa Victoria, constituind baza lucrărilor ştiinţifice pentru inestimabilul monument.


        Cercetătorul englez G.A.T. Davies considera că scenele Columnei respectă exactitatea topografică a reliefurilor, executate după schiţe făcute în Dacia (Topography and the Trajan Column, in „Journal of Roman Studies”  X, I, 1920).

        Istoricul Carl Patsch, în studiul Der Kampf um den Donauram unter Domitian und Trajan (Beiträage zur Völker-kunde von Südosteuropa V/2, Viena, Leipzig, 1937), afirma că evenimentele s-au desfăşurat precum sunt înfăţişate pe Columnă, considerând că sculpturile reprezintă războaiele dacice ale lui Traian, bine documentate din punct de vedere geografic şi abil din punct de vedere militar.

        Istoric şi arheolog, Teohari Antonescu a publicat Columna Traiană (Iaşi, 1910), o valoroasă monografie, studiind din punct de vedere arheologic, geografic şi artistic monumentul antic, dar şi influenţa romană asupra ţinuturilor de la Dunărea de Jos.
Istoricii Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu au publicat albumul Columna lui Traian (Editura Meridiane, Bucureşti, 1966), punând la îndemâna cititorilor mărturia artistică şi istorică a monumentului închinat victoriilor împăratului roman asupra dacilor.

        Arheologul Radu Vulpe, în lucrarea academică Columna lui Traian, monument al etnogenezei românilor (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988), a susţinut că „ştiinţei istorice româneşti îi revine o datorie de onoare, pe care acum, când dispune de fidele reproduceri după relieful Columnei, şi-o va putea îndeplini cu şi mai multă eficacitate decât în trecut… Dacă pentru contemporani imaginile erau uşor de înţeles, fiindcă era vorba de fapte general cunoscute pe atunci şi de un text de bază care se afla la îndemâna oricui în bibliotecile publice şi particulare, pentru noi cei de azi, care nu mai dispunem de acea scriere oficială şi nici măcar de lucrările ulterioare inspirate de slova ei, conţinutul acelor reprezentări figurate rămâne în bună parte enigmatic”.

Istoricul Ionel Cionchin, în studii şi articole publicate în ţară şi străinătate, bazându-se pe simbolurile episoadelor şi cercetând cu acribie Columna şi studiile referitoare la acestea a reuşit să localizeze pe teren parte din scenele monumentului: Taina «Monumentului Sacru», Editura Eurostampa, Timişoara, 2005, 212 p.; Aspecte privind războaiele dacice ale lui Traian, în «NOI TRACII», Roma, 1990, nr. 191, pp. 15-20; Războaiele dacice ale lui Traian, în «NOI TRACII», Roma, 1990, nr. 191, pp. 15-21; Podu la Denta – o aşezare dacică în Banat, în «NOI TRACII», Roma, 1991, nr. 196, pp. 20-23; Cetatea Sarmisegetusa, «inima Daciei», în «DACIA MAGAZIN», publicaţie editată de «Dacia Revival International», 2010, nr. 63, p. 23-24; «Scena secerişului» dinaintea bătăliei finale, în «DACIA MAGAZIN», publicaţie editată de «Dacia Revival International», 2010, nr. 63, pp. 59-60.

Valoarea artistică a Columnei lui Traian


Italianul Ranuccio Bianchi Bandinelli, unul dintre cei mai mari istorici ai artei romane, considera că monumentul reprezintă cristalizarea romanităţii supraînălţate, într-o lume în care împăratul încarnează unitatea ecumenică.

Utilizând tehnicile moderne (reflectoscopia computerizată în infraroşu, captarea radioactivităţii, analizarea semnalelor dinamice până la frecvenţa de 1.000 Hz, analiza elementară – incluzând spectometria de fluorescenţă X şi sematometria) în 1980, specialiştii italieni au scos din «tegumentele marmorei» culorile autentice în care a fost pictată Columna, reuşindu-se «identificarea absolută, în perfecţiunea individualizată a celor 2.500 de figuri păstrate în frânturi», remarca prof. Ion Dumitru Snagov în Monumenta Romaniae Vaticana. Reconstituirea fotografică a Columnei colorate a fost expusă la a XLII-a Bienală a Academiei de Artă din Veneţia, vernisată sub genericul «Ştiinţa pentru artă», în 1986.
 

Utilizarea metodelor moderne a permis reprezentarea personajelor cu trăsăturile, gesturile lor, costumaţia, armele, reprezentând un tezaur informaţional care urmează a fi cercetat. Studii şi articole despre Columna lui Traian de la Roma au publicat şi alţi istorici şi arhitecţi printre care îi amintim şi pe J.H.Pollen, E. Petersen, Eugenia Strong, K. Lehmann-Hartleben, V. Cristescu, Victoria Vaschide ş.a. 

Monedă din aur dedicată aniversării a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei

Cu ocazia aniversarii a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian, în conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Banca Naţională a pus în circulaţie, în scop numismatic, începând cu data de 25 februarie, o monedă din aur în valoare de 100 lei. Caracteristicile monedei: metal aur, titlu 900‰, forma – rotundă, diametru – 21 mm, greutate – 6, 452 g, calitate – proof, cant – zimţat.
  
Aversul prezintă o compoziţie reprezentând partea superioară a Columnei lui Traian, iar în plan secund un detaliu de pe aceasta; inscripţia «Romania», valoarea nominală «100 Lei», stema României şi anul de emisiune 2013.

          Reversul redă o compoziţie reprezentând partea inferioară a Columnei lui Traian, suprapusă peste un detaliu al acesteia conţinând inscripţia de la baza columnei; silueta monumentului şi inscripţia «Columna lui Traian».

Monedele, ambalate în capsule de metacrilat transparent, sunt însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central. Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 250 de exemplare. Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din aur, inclusiv broşura de prezentare, este de 1.700,00 lei/buc. Moneda din aur dedicată aniversării a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian are putere circulatorie pe teritoriul României. Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a monedei din aur din emisiunea numismatică dedicate aniversării a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei lui Traian se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Columna lui Traian, în centrul Forumului din Roma, este considerată primul monument triumfal de acest fel în antichitate, impresionând capetele încoronate şi artiştii de-a lungul timpului. Cercetată cu atenţie, coroborată cu alte izvoare istorice şi interpretarea realistă a metopelor, Columna poate fi decodată, interpretată şi chiar localizate unele scene, devenind cu adevărat «reportajul în piatră» al războaielor dacice şi «actul de naştere al poporului român». În paginile revistei, vom «coborî» de pe Columnă chipuri de ostaşi daci şi romani, cetăţi, râuri, bătălii, pe care le vom prezenta cititorilor, aniversând 1900 de ani de daco-românism.     
 Sursa:
Columna lui Traian, «comoară cu şapte peceţi». 1900 de ani de la inaugurare
Ionel Cionchin
(nr. 5, mai 2013, anul III)


NOTE

1. Priscian, VI, 13, în Izvoare privind Istoria României, I, Editura Academiei Române, Bucuereşti, 1964, pp. 484-485.
2. Coloana Infinitului, sculptura monumentală a lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu.
3. Inscripţia marchează înălţimea dealului: «ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus» / ‘ca să arate înălţimea acestui deal şi locul dinaintea construirii acestor măreţe monumente’. 
4. Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, Columna lui Traian, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966, pp. 10-11.
5. Pliniu cel Tânăr, Scrisori în nouă cărţi, VIII, 4, 2.
6. Referatul MNRSR 1546, 22 februarie 1972.
=======================================
======================================================
====================================================================
Columna lui Traian
Colonna Traiana
Trajan's Column

4 comentarii:

  1. http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-2601077/The-broken-heart-red-planet-Nasa-spots-mysterious-heart-shaped-craters-surface-Mars.html

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.dailymail.co.uk/news/article-2604315/Burial-ground-mystery-human-remains-accidentally-mummified-wearing-copper-masks.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Un articol in care vorbeste despre ce sunt megalitii si pe cine reprezinta ei

    http://throughancienteyes.blogspot.co.uk/2014/04/noah-bloodline-of-watchers-and.html


    " ‘Stone Coat’ is the name of a mythological rock giant of the Native American Iroquois-speaking tribes, including the Cherokees. In some tribal traditions there is only one Stone Coat, while in others, there is a whole race of them. Stone Coats are described as being about twice as tall as humans, with their bodies covered in rock-hard scales that repel all normal weapons. In American Indian myth they are associated with winter and ice, and were said to hunt and eat humans, just as the Watchers. In some legends Stone Coats were once human, and became cannibal monsters as a curse punishing them for evil deeds. The same characteristics were attributed to the Windigos of Chippewa mythology (above left). In other legends Stonecoats were never human, but were a tribe of primordial man-eating monsters created by Flint. The common ground is that of a ‘race of beings’ that came to interconnect with humanity in ancient times that were clearly not human. When we look at some of the prehistoric standing stones and geological formations or landscapes across what was considered the ‘ancient world’ we often see anthropomorphic creatures of stone (below)."

    Enjoy http://www.apollon.uio.no/english/articles/2006/python-english.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc,Tzipi!
      Noah - the Bloodline of the ‘Watchers’ and the Beginning of the 'End', o postare extrem,extrem de interesanta si bine documentata! In general, un Blog de exceptie! Nu-l stiam... dar acum... ma bucur sa-i citesc... arhiva!

      Ștergere

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări