Misterul trovanţilor din Romania. Pericolele la care sunt expusi! Pietrele vii din Munţii Buzăului.

Ce minunat este să asculţi sunetul naturii, povestea muntelui spusă de susurul unei ape sau pur si simplu spectacolul norilor vazut de acolo, din mijlocul naturii. Avem şansa să trăim într-o ţară plină de locuri de o frumuseţe deosebită, care ar trebui păstrate şi mai ales apărate de acţiunile celui mai dăunător  element, care le distruge cu o inconştienţă de neimaginat: omul imbecil, ţopârlan, manelist lipsit de cel mai elementar respect pentru natură, armonie şi frumos în general.

Puţină lume cunoaşte sau a auzit de trovanţii din zona munţilor Buzăului. Şi poate este mai bine aşa. Inaccesibilitatea locurilor a îngreunat dezvoltarea unui turism agresiv manelisto-idiot în zona cu pricina. Dar să vedem ce sunt aceşti trovanţi, adevărate “pietre vii”, aşa cum sunt denumite în legendele locale ale locului.



Termenul de trovant este unul specific literaturii geologice româneşti, fiind introdus pentru prima oară de naturalistul Gh. Munteanu Murgoci într-o lucrare despre Terţiarul în Oltenia. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române ne spune că un trovant este o porţiune elipsoidală din cuprinsul unui strat de nisip sau al unei gresii friabile, cimentată de apele calcaroase. Ştiinţific se spune că trovanţii sunt nişte concreţiuni gazoase, iar secreţia neuniformă a cimentului conduce la diverse frome ale acestora, uneori bizare, alteori enigmatice.

Cu alte cuvinte, oamenii de ştiinţă vorbesc despre “pietrele vii” ca fiind “o adunatură de pietricele de diferite marimi, de la submilimetrice, până la centimetrice, legate între ele printr-un ciment carbonatic. Adică, o gresie sau un conglomerat, în funcţie de dimensiunile pietricelelor”. Acestea par sa aibă forme stranii: cilindru, navă spaţială etc. şi – ce este mai ciudat! – se hrănesc cu nisip. La fiecare 1200 ani, aceste pietre îşi măresc dimensiunile cu câţiva centimetri, deşi oamenii de ştiinţă afirmă că, teoretic, ar trebui să scadă în dimensiuni datorită eroziunii.



Localnicii au o altă viziune despre aceste pietre. Ei spun că sunt aducătoare de noroc şi spor în casă, unii chiar îndrăznind să-şi aducă o astfel de piatră în faţa porţii, respectiva casă beneficiind astfel de spor şi îndestulare. Adevărat sau nu, localnicii cred cu tărie că după ploaie apar mici pietricele, mici trovanţi care în timp vor inghiţi nisip şi se vor face mari.

Aceste stranii formaţiuni constituite predominant din siliciu (nisip) pietrificat sunt răspândite prin văi şi dealuri asemenea unei turme de stranii vietăţi de forme care mai de care mai ciudate. Nimic nu ar fi atras atenţia asupra acestiora, dacă locuitorii zonei nu au fi observat că… pur şi simplu, acestea “cresc” şi se “înmulţesc”. De aceea au şi fost numite de ţăranii locului: “pietrele care cresc”.



Trovanţii buzoieni sau “pietrele vii” de Buzău pot fi admirate în zona Bozioru. În comuna Ulmet gaseşti primul trovant, în drum spre Culmea cu Babe. În momentul în care treci prin Poiana cu Bâlcă, întâlneşti o chestie stranie, care îţi atrage atenţia. Pare a fi un soi de farfurie zburatoare, parcă ar fi cupola a ceva bine înfipt în pamant. Avem de-a face cu o “piatră vie”, cu jumatatea la suprafaţă, care a nascut de-a lungul timpului o serie de legende. Mare  şi grea, piatra are un numar mare de ani în spate şi o greutate de peste 10 000 kilograme.



Trovanţii României sunt unele din cele mai frumoase şi mai neobişnuite formaţiuni geologice din lume. Iau tot felul de forme bizare de creaturi antropomorfe sau zoomorfe, iar dimensiunile lor încep de la câţiva milimetri, ajungând şi până la 6-10 metri. Se mai spune despre aceste ciudate formaţiuni că pur şi simplu reprezintă o formă de trecere de la structura minerală la cea vegetală. De ce? pentru că după ploaie, aceste pietre cresc în dimensiune.

Deşi, din punct de vedere geologic, originea acestor pietre a fost estimată ca fiind Miocenul Superior, localnicii au observat de-a lungul generaţiilor că pe “spinarea” bătrânilor trovanţi au început să “crească” pui rotunzi şi fragili, identici cu părinţii lor preistorici. Dacă sunt tăiate, secţiunile seamănă cu cele ale trunchiului unui copac, prezentând semnele creşterii vegetale, adică inele de diferite dimensiuni şi culori variate.



Cât este legendă sau adevăr ştiinţific aici, îi vom lăsa pe specialişti să se pronunţe. Noi să ne bucurăm de aceste minunăţii şi să le apreciem cum se cuvine în sânul naturii pe care ar trebui să o respectăm mai mult. Şi să nu ignorăm nici semnalele de alarmă referitoare la distrugerea acestor adevărate monumente ale naturii. Nu o dată au fost semnalate pe internet astfel de fapte reprobabile cum ar fi cărarea cu camionul a trovanţilor din zona Costeşti Vâlcea sau distrugerea cu ranga a trovanţilor din zona Ulmet, Buzău.
__________________________

Surse:

http://romaniamegalitica.blogspot.co.uk

http://www.dinbuzau.ro/pietrele-vii-de-la-buzau-511.html

Sursa:
http://silviupricope.wordpress.com/2012/10/12/pietrele-vii-din-muntii-buzaului/
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------