Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

joi, 28 noiembrie 2013

Secretele zeilor. 27. Stargate. Ep.5. Secretele zeilor, By KLAUDYU

nuclear_bomb
 
Un atac nuclear la nivelul întregii planete poate explica şi mişcarea de rotaţie unică a lui Venus, ce se învârte invers decât celelalte. „Și când lumina a o mie de sori va exploda în ceruri, voi fi eu Moartea de lumi nimicitoare”, spunea Enlil în Bhagavad-Gita prin gura lui Krișna, considerat avatarul său de către indieni.
 
Marea Piramidă ne mai oferă încă un indiciu care să sprijine ipoteza deplasării planetei Venus de pe orbita sa în urma unui atac devastator. Mai mulți autori au demonstrat că Marea Piramidă ascunde date astronomice în dimensiunile sale. Fiecare latură a ei măsoară aproximativ 230 de metri. În prezent, un an venusian durează 225 de zile terestre, puțin sub numărul indicat de Piramidă. Nu cred că ar fi greșit să considerăm că 230 era numărul de zile terestre ale anului venusian înainte de modificarea orbitei planetei, ținând cont că Marea Piramidă a fost construită înainte de respectiva catastrofă, ca „poartă stelară” spre Venus.
 
Un alt indiciu ni-l oferă cele două calendare mayașe, cel lunar și cel venusian care, atunci când erau contopite, dădeau cicluri de câte 52 de ani – exact înclinația laturilor Marii Piramide. Acest calendar le-a fost oferit mayașilor de către şarpele cu pene Kukulcan, asociat cu planeta Venus. Iar pentru egipteni, 52 era un număr asociat cu zeul Thoth, cel pe care cronicarii copți îl considerau constructorul piramidelor de la Gizeh.
 
Atât Kukulcan cât și Thoth erau nume alternative ale sumerianului Enki, cel care a folosit „poarta stelară” din Egipt pentru a se refugia pe Venus. Un alt amănunt bizar, departe de a fi o coincidență, îl reprezintă numărul 40. Cea mai mică distanță dintre Pământ și Venus este de 40 milioane de kilometri. Circumferința Terrei la ecuator este puțin peste 40 de mii de kilometri. Iar 40 era numărul atribuit de sumerieni lui Enki.
 
 
Distrugerea celor două planete este relatată și de Vechiul Testament, ce-i drept, fiind bine ascunsă sub forma unei banale povești. Încă din vechime, Marte era asociată cu bărbații, iar Venus cu femeile. În Biblie există două locuri care au fost distruse de arme atomice: Sodoma și Gomora. Datorită faptului că bărbații au vrut să se împreuneze cu doi îngeri, Sodoma este considerat un oraș al homosexualilor. Din numele cetății provine cuvântul „sodomizare”, ce se referă la sexul anal. Reprezentanții creștinismului și iudaismului consideră Gomora un loc al lesbienelor, deși nu există niciun detaliu în Biblie care să sprijine această concepție. Dacă aceste două locuri, unul asociat cu bărbații, iar celălalt cu femeile, au fost distruse de arme probabil atomice, povestea Sodomei și Gomorei este, în realitate, cea a planetelor Marte și Venus.
 
Capitolul 18 din Facerea ne spune că într-o zi, pe la amiază, Domnul, însoțit de doi oameni, a apărut în fața lui Abram (Avram). Acest personaj era sumerian, conform Bibliei provenind din orașul Ur. Prin urmare, numele său este unul sumerian, însemnând „cel care conduce Fereastra / Deschizătura”. Avram i-a invitat la masă pe cei trei, oferindu-le un vițel, acesta fiind un indiciu în deslușirea identității „Domnului”: vițelul era simbolul celui numit adeseori „taurul ceresc”, adică Enlil. După ce au terminat de mâncat, zeul l-a anunțat pe Avram că va avea un fiu peste un an, dar i-a oferit și un nume semit, Abraham (Avraam în română). Nu doar el, ci și soția sa a fost rebotezată, transformându-se din Sarai în Sarra („conducătoarea Intrării” în sumeriană, nume ce desemnează aceeași funcție ca a lui Avram, adică de conducătoare a paznicilor „porții stelare”).
 
Apoi, Enlil i-a dezvăluit motivul vizitei sale, deși nu era obligat să o facă: Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu”. Cu alte cuvinte, să folosească Poarta pentru a ajunge pe Marte și Venus, locurile unde se aflau „păcătoșii”.
 
După ce însoțitorii Domnului au plecat spre Sodoma, paznicul Porții a încercat să-l convingă pe Enlil să nu comită un asemenea genocid: „Nu se poate ca tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?”. A încercat chiar să-l înduplece folosind numărul atribuit lui Enlil, echivalentul titlului de rege: Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?Primind un răspuns satisfăcător, Avraam a continuat negocierea, scăzând din ce în ce mai mult numărul „drepților”, ajungând într-un final la zece.Pentru cei zece nu o voi pierde”, l-a asigurat Enlil, apoi „s-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său”.
 
Capitolul 19 ne spune că se făcuse deja seară când cei doi trimiși ai lui Enlil au ajuns în Sodoma. Acolo au fost întâmpinați de Lot, nepotul lui Avraam, care i-a invitat în locuința sa. Inițial au refuzat, preferând să stea pe stradă. Însă, la insistențele lui Lot, au acceptat. Locuitorii Sodomei, „de la tânăr până la bătrân” au înconjurat casa, cerându-i pe cei doi ca să-i „cunoască”. În zadar le-a oferit Lot pe cele două fiice ale lui, sodomiții îi vroiau neaparat pe noii veniți. Când au vrut să spargă ușa, cei doi l-au tras pe Lot înauntru „iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire de la mic până la mare”. Apoi l-au anunțat pe nepotul lui Avraam de planul distrugerii cetății, sfătuindu-l să-și ia familia și să fugă.
 
În zori, cei doi i-au spus lui Lot să se grăbească.Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui”. Scoțându-l afară, l-au sfătuit să fugă din fața urgiei: „Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!” Despre ce munte era vorba?
 
„Porțile stelare”, construite sub formă de piramidă sau ziggurat, pentru oamenii vremurilor erau niște munți artificiali. Din acest motiv susțineau că zeii apăreau pe „munte” atunci când veneau pe Pământ, și tot pe „munte” se urcau pentru a ne părăsi planeta. Văzându-și zeii pe vârfurile munților artificiali, anticii i-au asociat și cu cei mai înalți munți naturali. Muntele Olimp era casa zeilor grecilor, muntele Zephon era cea a lui Baal în Canaan, pe muntele Hermon a avut loc jurământul îngerilor Veghetori, Enlil mai era numit și Ișkur („inamicul muntelui”), Iștar înseamnă „distrugătoarea muntelui”, Ninhursag este „doamna muntelui înalt”.
 
Cu alte cuvinte, munții pe care zeii apăreau nu erau cei naturali, ci aceia artificiali, „porțile stelare”. Asocierea dintre o „poartă” și un munte se observă și din stela lui Kheops, unde zeița Isis este numită și „stăpâna piramidei”, dar și „stăpâna muntelui apusean Hathor”. În concluzie, trimișii lui Enlil l-au sfătuit pe cel numit de Biblie Lot să fugă printr-o „poartă stelară”. Acesta i-a răspuns celui care l-a avertizat că nu are timp să ajungă la „poartă”: „tu ai făcut milă mare cu mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia şi să nu mor”. Prin urmare, Lot și familia lui s-au ascuns într-un loc numit Țoar.
 
De ce se grăbeau cei doi trimiși atât de mult în zori? Ce făceau în stradă înainte de a intra în casa lui Lot? Și de ce scăderea numărului „drepților” în negocierea lui Avraam seamănă destul de mult cu o numărătoare inversă: 50, 45, 40, 30, 20, 10? Să fi plantat cei doi o bombă cu ceas în Sodoma? Se pare că nu, Biblia afirmând că atacul a venit de sus:Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul și a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia”.
 
 
Efectul a fost devastator, femeia lui Lot chiar prefăcându-se într-un stâlp de sare. „Un suflu arzător înfășură pe titani, fiii țărânii, în vreme ce văpaia se urca uriașă spre norul divin și, în ciuda puterii lor, ei își simțeau ochii orbiți când scăpăra lumina trăsnetului și a fulgerului. O dogoare năprasnică străbătea genunea. Priveliștea din ochi și sunetul din urechi erau aidoma celor pe care le-ar face, întâlnindu-se, Pământul și Cerul deasupra (…) Și de jur împrejur pământul, izvor de viață, pâlpâia în flăcări”, scria Hesiod în Theogonia.Flăcările țâșneau din crăpăturile stâncilor; peste tot se auzea șuieratul aburilor. Toate viețuitoarele, toate plantele au fost mistuite. Numai țărâna golașă a mai rămas dar, precum cerul însuși, nici pământul nu mai era decât crăpături și prăpăstii”, spune un mit norvegian, relatat de New Larousse Encyclopaedia of Mythology. Uitându-se spre locul unde erau Sodoma și Gomora, Avraama văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor”. Privindu-și „capodopera”, Enlil a exclamat, conform Bhagavad-Gita:Eu sunt Timpul atotputernic, distrugător de lumi”.
 
Sodoma și Gomora au rămas „pustietate pentru totdeauna” (Cartea lui Sofonie 2:9), la fel ca planetele Marte și Venus. Biblia nu oferă amănunte despre Gomora, dar știm că a avut parte de același destin ca și Sodoma. Cuvântul „gomo” înseamnă „adunare de zei” iar „ra”, în sumeriană, „conducător”. Prin urmare, Gomora s-ar traduce „adunarea zeilor conducători”, un nume potrivit planetei Venus, unde s-au refugiat Enki, fiica sa, Iştar, şi restul conducătorilor Veghetorilor.
 
Biblia susține că au existat supraviețuitori, Lot și fiicele sale, care au trăit în peșteri și s-au împerecheat între ei, dând naștere neamurilor moabiților și amoniților. Supraviețuitori se pare că au rămas și pe planetele Marte și Venus, care și-au construit orașe subterane, în ciuda atmosferei distruse de iarna nucleară. Însă marii zei, conducătorii refugiaților, au fost nevoiți să se întoarcă pe Terra. Dacă e să ne luăm după spusele Vechiului Testament, ei au fost avertizați înainte ca atacul să înceapă: „Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!” (Facerea 19:7). Pe Pământ au avut de înfruntat o nouă eră glaciară, pâna la finalul celui de-al doilea război al zeilor.
 
Pe lângă Sodoma și Gomora, mai există o referire la distrugerea planetelor Marte și Venus, mascate sub numele Lemuria și Atlantida. Acestea erau două presupuse insule ori chiar continente, unul aflat în oceanul Pacific iar celălalt în Atlantic, locuite de civilizații extrem de avansate tehnologic. La un moment dat au fost distruse peste noapte. Tradiția spune că au fost scufundate în apele oceanelor, însă nu puțini sunt cei care pun distrugerea lor pe seama armelor nucleare. Deși căutate asiduu, Lemuria și Atlantida nu au fost descoperite. În plus, forma continentelor Terrei exclude posibilitatea existenței în respectivele oceane ale unor alte continente ori măcar insule uriașe. Ceea ce înseamnă ori că Atlantida și Lemuria sunt simple fabulații ale înaintașilor noștri, ori că se referă la altceva. Nu la locuri de pe Pământ, ci din afara acestuia.
 
ufo-atlantis
Singura menționare a Atlantidei în antichitate se găsește în dialogurile Timaeus și Critias ale lui Platon. El spunea că preoții egipteni din Sais i-au povestit această legendă înțeleptului Solon, unul dintre cei șapte mari înțelepți ai Greciei antice. Solon i-a împărtășit-o unei rude, Dropides, care i-a transmis-o fiului său, Kritias cel Bătrân. La rândul său, acesta i-a narat-o nepotului său, Kritias cel Tânăr, de la care a aflat-o Platon.
 
Conform acestui mit, Atlantida era un oraș format din ziduri concentrice, construit de către zeul Poseidon. Forma rotundă a orașului este forma unei planete. Poseidon, constructorul Atlantidei, era Enki al sumerienilor. Scufundarea Atlantidei și Lemuriei în ape poate fi privită simbolic, nu interpretată literal. Pentru antici, spațiul era un ocean uriaș, din care au luat naștere planetele. Egiptenii, de la care a aflat Platon legenda Atlantidei, îl numeau Nun.
 
Prin urmare, oceanul în care s-au scufundat cele două locuri populate de ființe mult evoluate tehnologic poate fi spațiul cosmic care a „înghițit” cele două planete, Marte și Venus. Poziționarea celor două insule de o parte și de cealaltă a continentului american reprezintă poziționarea celor două planete de o parte și de alta a Pământului. La fel ca în cazul Sodomei și Gomorei, și de pe cele două insule / continente se spune că au existat supraviețuitori. Ba, mai mult, extratereștrii venusieni din zilele noastre le-au împărtășit de multe ori contactaților faptul că sunt urmași ai atlanților.
 
Transformarea metaforică a planetelor în continente era des întâlnită în antichitate, pentru a ascunde adevărul de publicul larg, la el având acces doar inițiații. Cel mai bun exemplu ni-l oferă tibetanii, pentru care muntele Meru, casa zeilor, se afla în centrul universului. În jurul muntelui se întinde un vast ocean cu apă sărată, pe care se află patru continente. Cel de la sud, Jambudvipa, este populat de oameni care trăiesc până la o sută de ani. În acest loc, în care cerul și marea sunt albastre, alături de oameni trăiesc animale, fantome și câțiva zei. Sub ei se întinde regatul infernului.
 
Pe continentul din est, unde solul, marea și cerul sunt albe, locuitorii au fețe în formă de lună, sunt de două ori mai înalți decât oamenii și trăiesc cam trei sute de ani. Pe continentul vestic, unde peisajul este roșu, ființele au fețe rotunde și trăiesc cinci secole. Iar pe continentul nordic, ce are nuanța aurului, se găsesc creaturi cu capete de cal, de opt ori mai înalte decât oamenii. Meru, casa zeilor, aflată în centrul universului, nu era un munte propriu-zis, ci o planetă. Oceanul care o înconjoară este spațiul cosmic, o analogie identică cu cea a multor popoare din antichitate.
 
Cele patru continente din acest „ocean” sunt patru corpuri cerești. „Continentul” sudic (cel de jos), sub care se întinde regatul infernului, cu peisaj albastru, locuit de oameni, spirite și câțiva zei, nu poate fi decât „planeta albastră”, Terra. Cel din est (din dreapta), cu peisaj alb, pe care trăiesc uriași cu fețe în formă de lună este Venus, albul fiind culoarea asociată de obicei cu această planetă, aflată la dreapta Terrei. „Continentul” vestic (din stânga), cu peisaj roșu, este Marte, planeta aflată în stânga Pământului, cea supranumită „planeta roșie”. Iar „continentul” nordic (de sus), cu nuanță aurie, nu poate fi decât Soarele. Dacă aceste continente ale tibetanilor sunt în realitate corpuri cerești, de ce nu ar fi posibil același lucru și în cazul continentelor Atlantida și Lemuria? Cei care încă le mai caută prin oceanele pământene poate ar trebui să privească spre spațiu, spre Venus și Marte.
 
Pe lângă aceste „porți stelare”, este posibil să mai existe încă una, chiar mai aproape decât ne-am putea imagina. Dale E. Graff, fostul director al programului armatei americane de vedere la distanță, numit Stargate („Poarta Stelară”), spunea că „Poarta Stelară aflată în fiecare dintre noi poate fi descoperită de oricine dorește să o caute”. Iar unii se pare că au reușit nu doar să o descopere, ci să o și activeze.
 
Egiptenii antici foloseau halucinogene precum opium (importat din Creta), mătrăgună și cannabis. Unele sunt menționate în papirusul Ebers (cca. 1.500 î.Hr.), cel mai vechi text medical cunoscut. Conform ultimului episod al serialului Sacred Weeds de pe Channel 4, nufărul albastru era de asemenea un drog ritual antic. La fel ca preoții din Egiptul antic, șamanii de astăzi folosesc halucinogene, cel mai eficient fiind vița de ayahuasca, care în Columbia este cunoscută ca „scara către Calea Lactee”.
 
Stanislav Grof descria inițierea șamanică astfel: „Cariera multor șamani începe prin experiența năucitoare a unei neobișnuite stări de conștiență, cu senzația prăbușirii în lumea subterană, în care este atacat, dezmembrat, apoi adunat la loc pentru a ajunge pe meleagurile cerești”. Zeul egiptean Osiris, aflat în strânsă legătură cu „poarta stelară” atât în Cartea morților cât și în multe texte ale piramidelor, a fost atacat și dezmembrat de fratele său, trimis în lumea subterană, apoi adunat la loc de către soția sa și înviat, în final ajungând în Cer.
 
Antropologul elvețian Jeremy Narby spunea că șamanii pe care i-a studiat „vorbesc despre o scară, de o tulpină de viță, de o sfoară, de o scară în spirală ce leagă cerul și pământul și pe care o utilizează pentru a ajunge în lumea spiritelor. Ei cred că spiritele au coborât din cer și au creat viața pe pământ”. La prima sa experiență șamanică cu ayahuasca, el a întâlnit o pereche de șerpi uriași. Scară sau sfoară care leagă Cerul și Pământul? Exact descrierea „porții stelare” în antichitate.
 
Acea tulpină de viță să fie oare ayahuasca? Sau iedera, pe care egiptenii o numeau chenosiris („iarba lui Osiris”), după cum afirmau Plutarh și Diodor din Sicilia? Antropologul Michael Harner, care a stat printre indienii Conibo din Amazonia peruviană în anii 1960, scria: „Câteva ore după ce am băut fiertura am fost, într-un fel, treaz, dar într-o lume dincolo de cele mai fantastice vise. Am întâlnit oameni pasăre, dar și creaturi asemănătoare dragonilor care mi-au explicat că sunt adevărații zei ai acestei lumi”. Să fie oare posibilă deschiderea „porții” cu ajutorul halucinogenelor? Preoții din antichitate și șamanii de astăzi chiar au reușit să călătorească pe planeta zeilor, fie și doar spiritual?
 
images
Sub influența ayahuasca, Whitley Strieber a avut viziunea unor „orașe de aur și a altor structuri exotice din altă lume. Copiii Spațiului, aflați în transa hipnotică indusă de Andrija Puharich, descriau orașe extraterestre. În timpul mai multor ședințe de clarviziune, sociologul Courtney Brown s-a văzut transpus pe o planetă, într-o clădire imensă, metalizată, în formă de turn. Șamanul Pablo Ameringo vedea sub influența ayahuasca orașe cu tehnologie sofisticată, pline de piramide, turnuri Babel și minarete. Babilonienii chiar considerau că exista în ceruri un alt Babilon, aidoma celui de pe Pământ.
 
Lucru pe care îl confirma și ionianul Democrit în secolul V î.Hr., prin afirmația „Ce este sus, este și jos”, în conformitate cu spusele lui Iisus în Noul Testament: „Precum în Cer, așa și pe Pământ”. Lucru absolut logic, de altfel. Dacă se găsea pe Pământ o „poartă stelară”, sigur exista una și pe planeta zeilor care, mai mult ca sigur, era identică cu cea din Babilon. Așa se pot explica „turnurile Babel” văzute de Pablo Ameringo sau turnul imens al lui Courtney Brown. Iar dacă Poarta din „Cer” era identică cu cea din Babilon, cele șapte porți prin care a trecut Ninhursag pentru a ajunge în „lumea de jos” ar putea fi cele șapte etaje ale zigguratului. Aceste etaje ar putea fi și cele șapte vămi din catolicism, corespunzătoare celor șapte ceruri (la ortodocși sunt nouă), la fel ca la musulmani, prin care sufletul trebuie să treacă în drumul său spre Cer.
 
Dacă prin clarviziune sau experiențe șamanice se poate ajunge pe planeta zeilor, această călătorie are un mare dezavantaj: se poate realiza doar la nivel spiritual. Zeii prezenți pe Pământ aveau nevoie de o modalitate de a călători fizic.
 
 
=================================
=============================================
===============================================================

duminică, 24 noiembrie 2013

Maya. Civilizaţia Maya. Artefacte. Civilizatii extraterestre. UFO. OZN. Razboaie ale zeilor. Soare. Comete. Un DOCUMENTAR... care NU a mai aparut! Innecat intr-un scandal! Dar...artefactele spun ENORM. Vorbesc singure!


Iata un ARTEFACT în care se poate observa, în centru, o planetă cu atmosferă. Aceasta poate fi Pământul… Spre sud găsim o planetă mai mică, posibil un satelit care nu are atmosferă (Luna???). În cele 4 puncte cardinale observăm că sunt 4 nave extraterestre. La cel aflat în partea de nord observămun detaliu extreme de important: un om îmbrăcat în costum şi cască de cosmonaut!!!
 
OZN-ul dinspre est este plasat în spatele unei comete sau asteroid, în timp ce OZN-ul din vest se deplasează spre această cometă pentru a o opri sau devia din calea Pământului. Observăm inclusiv un câmp de forţă specific. Acest OZN, care împinge înapoi cometa, este altfel reprezentat decât celelalte pictograme.

Documentarul realizat de Jason Kirby, care arată legătura între civilizaţia Maya şi OZN-uri extraterestre, desi a fost promis in INTEGRALITATEA lui... NU cunosc sa fi aparut undeva.
Mai mult, exista AFIRMATII [ Mayan documentary filmmaker breached contract, committed fraud ] ca s-au produs fraude, incalcari grave CONTRACTUALE... care ar fi condus la incetarea filmarilor, stoparea productiei. Ca lucrurile au stat asa sau altfel... NIMENI nu mai spune.

Secvenţele din acest mini-documentar insa, conţin unele obiecte descoperite mai mult sau mai putin recent, în anumite camere din piramidele mayaşe, care nu fuseseră găsite până acum. Asta şi pentru că mayaşii construiau piramidele una în cealaltă, iar tehnica folosită de către arheologi nu permitea să vedem acolo unde mayaşii au încercat să nu o putem face!


Calakmul, pyramid

În documentarul cu pricina sunt prezentate anumite descoperiri foarte recente pe care guvernul Mexican le-a ţinut secrete, şi care arată foarte clar reprezentarea unor OZN-uri, dar şi a extratereştrilor!

Raul Julia-Levy, un producător care lucrează în prezent la un documentar solid despre legătura mayaşilor cu civilizaţiile extraterestre, şi care beneficiază de ajutorul guvernului Mexican pentru a avea acces la descoperiri care până acum au fost ţinute secrete, a vorbit pe seama incredibilelor dezvăluiri: “Toate astea sunt foarte importante pentru întreaga umanitate, nu numai pentru Mexic.

 Informaţiile, împreună cu unele dintre artefactele mayaşe prezentate în acest documentar au fost ţinute secrete de către guvernul mexican timp de 80 de ani. Recent, au fost descoperite alte artefacte mayaşe, informaţii despre ele fiind făcute publice de către guvernul mexican.

Conform Reuters, “Revelaţiile mayaşilor despre 2012 şi dincolo” este un documentar aflat în producţie, care va prezenta dovezi clare, codice (manuscrise), artefacte, şi alte documente puse la dispoziţie de guvernul mexican. Recent au fost descoperite noi dovezi ale contactului civilizaţiei Maya cu extratereştrii. Ministrul Turismului din provincia mexicană independentă Campeche susţine că “mayaşii obişnuiau să construiască piramidele peste cele vechi, fapt care nu a făcut posibile senzaţionale descoperiri” . În zona arheologică Calakmul, arheologii de la INAH au descoperit noi camere într-o piramidă, neexplorate până atunci.

Pentru realizarea acestui documentar, guvernul mexican permite accesul realizatorilor la anumite secrete de stat în legătură cu sfârşitul calendarului mayaş. Informaţiile, protejate timp de 80 de ani, vor revela credinţele şi înţelepciunea mayaşilor despre evenimente viitoare, care sunt numite “şocante” de către producătorul documentarului.

Filmul este prevăzut pentru lansare înainte de sfârşitul calendarului mayaş, adică 21 decembrie 2012.
“Aceste dovezi explică cine suntem noi”, susţine Raul Julia-Levy. “Oficialii mexicani au declarat că mayasii şi extratereştrii au o istorie comună. Este oficial. Este cât se poate de oficial”, a adăugat producătorul documentarului aflat în lucru. “Lumea nu a văzut toate aceste lucruri. Nimeni nu le-a văzut încă. Dar sunt absolut convins că lumea este pregătită pentru a afla adevărul. Asta va crea un impact global în modul cum oamenii vor vedea realitatea”, a întărit Raul Julia-Levy.


“Toate astea sunt foarte importante pentru întreaga umanitate, nu numai pentru Mexic” a spus Raul Julia-Levy

 
 
Întrun alt artefact, figurat mai jos, se observă cum mayaşii au reprezentat un OZN foarte detaliat. Acesta decolează de la sol (se poate observa Luna în partea stângă). OZN-ul are aceleaşi semne distinctive ca şi cele de mai sus: o scară de acces figurată în centru, o cupolă de pilotaj, şi un jet de aer sub el.



Artefactul mayaş ne arată cum, din soare – aflat în partea de sud-vest a reprezentării – iese printr-un triunghi negru un OZN care se îndreaptă spre Pământ (aflat în zona de nord-est). De asemenea, mai observăm alte două OZN-uri, şi Luna.



Sateliţii americani de monitorizare a Soarelui au fotografiat acest triunghi negru aflat în soare, care are o mărime impresionantă, şi care i-a intrigat pe cercetători. Acest triunghi este foarte clar reprezentat pe artefactul mayaş! Să mai amintim că mayaşii au susţinut mereu că soarele este de fapt o poartă stelară (stargate) prin intermediul căruia nave cosmice extraterestre călătoresc în galaxie, aşa cum a declarat Hunbatz Men, membru în Consiliul Înţelepţilor Mayaşi.

Nassim Haramein subliniază că aceste două artefacte importante desemnează evenimente cosmice care au avut loc în trecut, sau care vor avea loc în viitor. Concluzia, citează roaim.net, este susţinută de faptul că mayaşii aveau un calendar foarte exact. Despre acesta deja ştim că le întrece în exactitate pe cele moderne, şi că se încheie pe 21 decembrie 2012. Faţă de aceast aspect există teorii care susţin că mayaşii aveau cunostinţe detaliate despre anumite evenimente care urmau să se producă în viitorul lor.

Sursahttp://ovidiuciutescu.wordpress.com/2012/09/15/1incredibilele-intalniri-ale-civilizatiei-maya-cu-ozn-uri-extraterestre-foto-video/
=================================

================================================
================================================================


Mayan Secrets to Be Revealed by Mexican Government in '2012' Doc
 
Le gouvernement du Mexique dévoile des pièces mayas prouvant le contact extra-terrestreAncient Artefacts with images resembling ET's & Space ships????..===========================================================================================================Mayan documentary filmmaker breached contract, committed fraud========================================================================================================================================================
MULTUMESC, prietene Danila!
=====================================
 
Bună dimineaţa la toată lumea!
"Umblînd pe NET" am găsit ceva interesant, chiar foarte interesant. Dacă este adevărat ceea ce se afirmă acolo, atunci omenirea trebuie să-şi revizuiască întreaga istorie.

*******************************
Le gouvernement du Mexique dévoile des pièces mayas prouvant le contact extra-terrestre.

Sursa: http://www.arcturius.org/chroniques/?p=17484

S-aveţi o zi bună!
 
=================
============================================
==============================================================

vineri, 22 noiembrie 2013

Secretele zeilor. 27. Stargate. Ep.4. Secretele zeilor, By KLAUDYU

 
A furat într-adevăr Inanna cele șapte „me”-uri de la Enki?
Mitologia sumeriană susține că Enlil era cel care păzea aceste informații, nicidecum fratele său exilat. Iar mesopotamienii nu o dată au atribuit lui Enki faptele lui Enlil, și invers. Cel mai bun exemplu rămâne mitul violului, unde Enlil este considerat făptașul, deși în realitate era vorba despre Enki. În plus, soția lui Enki locuia cu el, nefiind nevoie să vină în casa lui din altă zonă. Și nici nu i-ar fi furat ceva, ținând cont că făceau parte din aceeași tabără.
 
Prin urmare, adevărul din spatele mitului este că Inanna i-a furat lui Enlil acele „me”-uri, dispozitive ce conțineau diverse informații. Ce conțineau ele? Dacă le eliminăm pe acelea despre ritualurile preoțești și arte, rămân exact cele necesare pentru a putea construi o „poartă stelară” (arhitectură, zidărie, tâmplărie, prelucrarea metalelor, matematică).
 
Cu ajutorul acestor date, Inanna / Ninhursag a realizat planurile „porții stelare”, acesta fiind motivul pentru care era considerată „doamna muntelui” sau „stăpâna piramidei”. Acest episod s-a petrecut probabil înainte de construirea Turnului Babel, înainte de începutul celui de-al doilea război al zeilor, pe vremea când Marduk cerea tronul Pământului în fața Consiliului Zeilor și înainte ca mama sa să treacă de partea lui Enlil.
 
Pentru a construi o „poartă stelară” în Eridu, Veghetorii s-au hotărât să fure informațiile necesare de la Enlil. Ninhursag a pus mâna pe ele și a întocmit proiectul arhitectural, pe care l-a înmânat fiului său, Marduk, care a început să construiască Poarta. Studiind informațiile din „me”-uri și-au dat seama că mai au nevoie de o componentă, și anume dispozitivul de formare. Care, din păcate, se afla tot în posesia lui Enlil. Deoarece Ninhursag nu putea apărea în fața lui Enlil, Enki a făcut acest lucru, probabil pentru a-i înapoia prețioasele „me”-uri (de care nu mai avea nevoie, după ce a extras din ele toate informațiile necesare). Apoi, când a rămas singur, a furat dispozitivul de care aveau nevoie și a fugit. Din păcate pentru ei, planul le-a fost dejucat, Enlil distrugând „poarta” iar Ninurta recuperând Duranki-ul. Însă exilații nu s-au dat bătuți, construindu-și până la urmă în Egipt nu o „poartă”, ci două.
 
The_work_of_the_Anunnaki_by_osiris9
 
Culegerea Hitat ne ajută să aflăm și perioada în care au fost construite piramidele de la Gizeh. Cronicarul Al Haukali spunea că ele au fost ridicate numai ca un dig de apărare împotriva Potopului.
 
Capitolul 33 afirmă că zeul Hermes Trismegistos a citit în stele despre venirea Diluviului, drept pentru care a ordonat ridicarea piramidelor în care a ascuns comori, scrieri ale învăţaţilor şi tot ce trebuia salvat de la dispariţie.
 
Învăţatul Ibrahim B. Wasif Sah al-Katib nota în Ştiri despre Egipt şi minunile sale că regele Saurid a avut un vis în care Pământul s-a întors pe dos cu tot cu locuitorii săi, îngroziţi, oamenii au fugit care încotro, stelele cădeau, se loveau unele de altele făcând un zgomot asurzitor”. Regele nu a povestit nimănui visul său dar, după câteva zile, a visat ceva asemănător. Atunci i-a chemat pe toţi cei 130 de prezicători ai săi şi le-a povestit ambele vise. Ei le-au desluşit spunând că în lume se va petrece un eveniment important.
 
Va veni Potopul şi după aceea o vâlvătaie, coborâtă din constelaţia Leului, ca să treacă lumea prin foc (bătălia finală dintre Enlil și Marduk). Auzind aceste lucruri, Saurid s-a hotărât să ridice piramidele de la Gizeh. „În piramide şi în acoperişurile lor, în pereţi şi coloane, au fost înglobate toate ştiinţele secrete ale egiptenilor, constelaţiile au fost desenate pe ele (…) în plus şi ştiinţa talismanelor, aritmetica şi geometria (…), clare pentru cei care le cunoşteau scrierea”. După cum relatau copții, pe piramide era o inscripție în care era scris: „Eu, Saurid, regele, am ridicat această piramidă în această vreme și am avut nevoie de șase ani întregi până a fost gata”.
 
Acest rege necunoscut, Saurid, a fost identificat cu cel numit de greci Hermes Trismegistos, adică Enoh al evreilor sau Nabu al babilonienilor. Dacă piramidele au fost construite ca „porți stelare” înainte de Potop, fără îndoială că scopul lor era de a-i ajuta pe Veghetori să se salveze de urgia iminentă. Pentru a nu atrage din nou atenția lui Enlil, la fel ca în Eridu, a fost însărcinat muritorul Enoh / Saurid / Nabu cu ridicarea piramidelor.
 
Pentru curioși, Marea Piramidă era templul lui Marduk, iar celelalte două doar locuințe pentru Enoh / Solomon și soția sa. I-au fost arătate planurile piramidelor, conform Cărții lui Enoh, iar Enoh a trecut la treabă, angajându-se în construirea lor mii de oameni și chiar Veghetori („demonii” din legendele lui Solomon). Hitat susține că doar primele două au fost construite în acea perioadă, cea mai mică fiind ridicată mai târziu. Două „porți stelare” înseamnă călătorii spre două locații diferite, care nu pot fi decât cele mai apropiate planete de Terra, Venus și Marte.
 
Pe 21 august 1993, NASA a pierdut definitiv, în condiții suspecte, legătura cu sonda Mars Observer. Până în acel moment, șapte sonde americane și sovietice au fost scoase din uz complet, parțial sau temporar, între Pământ și Marte. Pe 24 septembrie 1999, Mars Climat Orbiter s-a prăbușit pe Marte, în loc să se înscrie pe orbită. Iar pe pe 8 decembrie, în același an, s-a pierdut legătura cu sonda Mars Polar Lander, care trebuia să coboare lin pe suprafața marțiană, împreună cu microsondele Deep Space 2. Cauzele incidentelor au rămas necunoscute.
 
Însă răspunsul s-a aflat cu câțiva ani înainte. Pe 7 iulie 1988, sovieticii au lansat către Marte sonda Phobos 1, iar peste cinci zile una geamănă, Phobos 2. După două luni s-a pierdut legătura cu Phobos 1. A doua sondă a ajuns în preajma planetei Marte, însă pe 25 martie 1989 s-a pierdut brusc contactul cu ea. La trei luni după incident, autoritățile sovietice au făcut publică ultima imagine recepționată de Phobos 2: o umbră eliptică, neagră, extrem de alungită și ascuțită la capete, cu lungimea estimată la 20 de kilometri, profilându-se pe suprafața Planetei Roșii. În 1991, la o conferință din Statele Unite despre OZN-uri, doctorul Marina Popovici a prezentat oficial ultima imagine a sondei, pe care o avea de la astronautul Alexei Leonov. Înregistrarea, arătată publicului pe 22 noiembrie 1991 în emisiunea lui Larry King, înfățișează un obiect cilindric, cu lungimea estimată la 20 de kilometri și diametrul de 1,5 kilometri, plutind în apropierea satelitului marțian Phobos. Din acel obiect a țâșnit o rază care a lovit din plin sonda pământenilor.
 
Marte - Chipul
În 2002, sonda spațială Mars Odyssey a detectat uriașe întinderi de gheață sub solul marțian. Iar unde este apă, indiferent de starea ei de agregare, există și viață. Matt Golombek, colaborator al NASA la misiunea Pathfinder, scria că pe Marte sunt brazde apărute în urma unor inundații catastrofale. Mariner 9 a fotografiat în regiunea ecuatorială a acestei planete niște formațiuni ciudate, ce seamănă cu două roți dințate, în jurul cărora apar mai multe linii duble, curbe sau drepte.
 
Sonda rusească Phobos 2 a identificat pe Marte o zonă acoperită cu o rețea de linii drepte, scurte sau lungi, subțiri ori groase, precum și forme rectangulare. Doctorul John Becklake de la Muzeul de Științe din Londra le asemăna cu modelul unui oraș, larg de 60 de kilometri”. Pe Marte s-au descoperit și forme de relief care se aseamănă cu piramide, ce imită constelația Pleiadelor, un chip și alcătuiri ciudate numite „fortăreața”, „orașul” sau „faleza”.
 
La poalele vulcanului marțian Olympus Mons, înalt de 22 de kilometri, există niște excavații dreptunghiulare, care au dus la presupunerea că ar fi cariere sau mine. În 1983 și 1984, profesorul Courtney Brown a făcut mai multe „călătorii de cercetare” prin clarviziune pe Marte, unde a văzut o piramidă și un vulcan ce erupea în apropierea ei, supraviețuitorii trăind în subteranul complexului Cydonia. Acești marțieni erau la nivelul tehnologic al Egiptului antic. Iar pe suprafața satelitului marțian Phobos s-au găsit mai multe formațiuni de origine misterioasă, între care un monolit paralelipipedic vertical, ce seamănă cu un bloc turn de 30-40 de etaje, înălțimea sa fiind de 3-4 ori mai mare decât lățimea.
 
În Two-Thirds din 1993, David P. Myers și David S. Percy scriau că extratereștri din Altea au colonizat Marte, unde au construit complexul Cydonia, iar pe Terra au ridicat piramidele de la Gizeh și Sfinxul. Același lucru îl afirmau  și Cei Nouă, entitățile cu care grupul Lab Nine s-a aflat câteva decenii în contact.
 
Dacă una dintre piramidele de la Gizeh a fost folosită ca poartă către Marte, atunci se explică prezența orașele asemănătoare celor din Egiptul antic și piramidele pe planeta roșie. Cum rămâne însă cu cel de-al doilea refugiu al exilaților?
 
 
Venus, care se află la 108 milioane kilometri de Soare, are un diametru asemănător Terrei: 12.140 kilometri față de 12.756 kilometri. La fiecare 19 luni, Venus ajunge la distanța cea mai mică de Terra, 40 milioane de kilometri. Cu o temperatură de 460 grade celsius, vânturi de 350 km / oră și nori de acid sulfuric groși de 50 de kilometri, Venus nu pare o planetă capabilă să susțină viața.
 
Însă George Adamski susținea că a fost luat de către „frații spațiali” într-o călătorie pe Venus, unde a văzut minunile unei civilizații mult mai avansate decât a noastră. El a descris în călătoria sa cosmică efectele traversării unei centuri de radiații în jurul Pământului. Deși inițial a fost ridiculizat, peste câțiva ani s-au descoperit centurile de radiații Van Allen iar în 1962 astronautul John Glenn a semnalat efecte surprinzător de asemănătoare cu cele descrise de Adamski.
 
Ruth Norman pretindea că a efectuat numeroase călătorii prin „proiecție astrală” și că a avut numeroase contacte prin clarviziune cu ființe de pe Marte și Venus. Într-un interviu acordat sub supravegherea serviciilor militare americane, venusianul Estes Plateau susținea că strămoșii venusienilor au plecat de pe Pământ cu mult timp în urmă și că, în prezent, un guvern interplanetar își are sediul pe Venus, „planeta principală a sistemului nostru solar”.
 
Extraterestrul Val Thorn, care în martie 1957 a stat de vorbă cu președintele Statelor Unite din acel moment, Richard Nixon, susținea că vine de pe Venus, acolo unde are o locuință subterană.
 
Jan Van Helsing scria că, în 1943, Hitler și Stalin au primit vizitele unor venusieni iar, mai târziu, la fel a pățit și Winston Churchill. Cele trei ființe înalte, ocupante ale OZN-ului prăbușit pe 7 ianuarie 1948 în Statele Unite, spuneau că vin de pe Venus pentru a observa progresul omenirii în ce privește călătoriile interplanetare și războiul atomic.
 
 
Prin anul 400, gramaticianul sanscrit Panini scria în Călătoriile lui Panini că inițiații sunt luați adesea în plimbare de extratereștri către Venus. În secolele XVII și XVIII, un misterios satelit artificial a fost zărit lângă Venus de astronomi eminenți ca Montagne, Cassini sau Short. Iar fizicianul rus M. Agrest a afirmat că în faimoasa Grotă din Kohistan (în India) există un desen ce înfățișează Pământul și Venus unite printr-o linie de săgeți direcționate.
 
Ulterior, Reuth Reyno, fizician la Universitatea din Pundjab, a trimis o informare la NASA, în care se arăta absolut convinsă că Venus este locuită de urmașii unei vechi civilizații din Valea Indului, care în mileniul al III-lea î.Hr. au plecat pentru a se salva de un cataclism planetar. Sondele spațiale au constatat că pe Venus a existat apă, chiar mări și oceane, ceea ce face posibilă prezența vieții.
 
Poate cea mai serioasă astfel de relatare este cea care vine din partea armatei americane. Pe 6 octombrie 1952, colonelul John B. Richardson și șapte tineri piloți au primit de la președintele Eisenhower un plic cu instrucțiuni pentru o dublă călătorie: în interiorul Pământului și pe Venus. În jurnalul de bord, din care doar o mică parte a ajuns publică, colonelul Richardson scria că distanța Terra – Venus poate fi parcursă în ore sau zile, în funcție de viteza navei.
 
Venus seamănă foarte mult cu Pământul, nu sunt probleme cu oxigenul și este condusă de un împărat. Venusienii sunt urmașii pământenilor, strămoșii lor venind din orașul Phantuum de sub gheața Antarcticii, ale cărui ruine au fost descoperite acum câțiva ani și cercetate de americani, englezi și canadieni. De asemenea, venusienii pot lecui orice tip de boală în 24 de ore, folosind tunuri cu laser. Maiorul canadian Lynch, adjunctul colonelului Richardson, a scris un raport complet la întoarcerea de pe Venus, din care rezultă că 90 la sută dintre fecundări se fac în eprubetă, motiv pentru care nu există nou-născuți cu malformații și nici delicte sexuale. Conform legilor existente, cei cu însușiri nedorite nu au voie să aibă copii (la fel ca la incași). Portul general este un veșmânt alb și sandale, iar când plouă, venusienii umblă desculți. Alimentația lor e pe bază genetică: legumele se cultivă în sere uriașe iar sucul lor este comprimat în pastile foarte concentrate. Locuințele acestora sunt realizate aproape intergral din materiale sintetice.
 
220px-Venus_globe
 
Venus era singura stea adorată de azteci, marea lor venerație fiind manifestată prin sacrificii sângeroase. Maiașii foloseau două calendare: unul solar și unul venusian. În teosofie, Sanat Kumara a venit acum 18,5 milioane de ani dintr-un plan eteric al planetei Venus pentru a ajuta pământenii să evolueze spiritual. Toate culturile au venerat această planetă, ceea ce înseamnă că ceva important s-a petrecut acolo.
 
Poate că într-adevăr Venus a fost al doilea refugiu al exilaților de pe Pământ, alături de Marte. Conform lui Herodot, vârful Marii Piramide de la Gizeh era inițial acoperit cu plăci de cupru cristalin, cuprul fiind asociat cu Venus. Planeta Marte era asociată cu fierul, iar Hitat ne spune că regele Saurid, pe lângă diverse comori, a ascuns în cea de-a doua piramidă unelte de fier. Ceea ce ne face să credem că Marea Piramidă a fost folosită ca „poartă stelară” către Venus, iar a doua, cea atribuită lui Kefren, către Marte. Aceste două porți ar putea reprezenta cele două turnuri atât de des întâlnite în arhitectura arabă, dar și cele două djeduri (turnuri cu trepte) postate în fața templului lui Osiris din Abydos.
 
Fugind de Potop, exilații s-au împărțit în două: o parte fiind evacuați pe Venus și o parte pe Marte. Mulțumită strămoșilor noștri, putem afla și cine conducea cele două grupuriEnki și fiica sa, Iștar, erau asociați cu planeta Venus, în timp ce Marduk, fiul lui Enki, cu Marte. Prin urmare, oamenii au asociat divinitățile cu planetele pe care acestea s-au refugiat. Până și zeilor li s-a făcut frică de puhoi. Au dat înapoi, s-au urcat în cerul lui Anu și s-au chircit pe la margini”, povestea Epopeea lui Ghilgameș.
 
Campionul Veghetorilor, Marduk, a fugit după ce a fost învins de unchiul său în bătălia finală a celui de-al doilea război. Ajunși pe Venus și Marte, fugarii nu au rămas prea mult timp, deoarece au fost descoperiți de Enlil, care a distrus cele două planete, forțându-i pe exilați să se întoarcă în „închisoarea” lor, Terra. Condițiile de viață neprielnice pe ambele planete, care au susținut în trecut viața, sunt urmarea unui atac cu arme asemănătoare celor atomice. Pentru acest atac, Enlil și-a folosit probabil uriașa navă, Luna, adusă pentru a crea era glaciară pe Pământ.
 
Istoria chineză chiar consemnează că intrarea lui Venus în Lună era considerată de prezicători o prevestire pentru moartea unei mari mulțimi de oameni. Matematicienii Dion din Neapole și Adraste din Cryzic susțineau că, sub domnia regelui legendar Phoroneus, unele corpuri cerești neidentificate au schimbat culoarea, dimensiunile și orbita planetei Hesperia (Venus), după care s-a declanșat Potopul. Calcule mai recente stabilesc faptul că Venus s-a aflat mai aproape de Terra cu 17 milioane de kilometri.
 
Vechiul text astronomic chinez Sut-Șeu afirmă că, la un moment dat, Venus era vizibilă în plină zi, și pe Pământ rivaliza în strălucire cu Soarele”. O altă lucrare chinezească, compusă din 4.320 de volume, despre care se spunea că fusese moştenită din cele mai vechi timpuri şi conţine „toate cunoştinţele”, susținea că, înainte de Potop: planetele şi-au modificat traiectoriile. Cerul a coborât mai jos înspre nord. Soarele, Luna şi stelele şi-au schimbat mişcările”.
 
În mitul norvegian al Potopului, înainte de aceeași catastrofă,stelele o luaseră razna de pe cer, căzând în hăul căscat”. Ibrahim B. Wasif Sah al-Katib scria în Ştiri despre Egipt şi minunile sale că, în visul care i-a prevestit regelui Saurid diluviul, „stelele cădeau, se loveau unele de altele făcând un zgomot asurzitor”.
 
În Bundahish, când Angra Mainyu (Enlil) a trimis îngheţul pustiitor şi necruţător”, el a şi atacat şi tulburat cerul”, acest asalt dându-i posibilitatea de a stăpâni a treia parte din cer, împânzind-o cu întunecime”. În acelaşi timp, planetele s-au răsculat împotriva cerului, stârnind haos în tot cosmosul. Iar indienii cahto din California spun doar că a căzut cerul”, exprimare care se referă la același eveniment: atacul lui Enlil asupra celor două planete pe care se refugiaseră exilații.
 
Un atac nuclear la nivelul întregii planete poate explica şi mişcarea de rotaţie unică a lui Venus, ce se învârte invers decât celelalte. Și când lumina a o mie de sori va exploda în ceruri, voi fi eu Moartea de lumi nimicitoare”, spunea Enlil în Bhagavad-Gita prin gura lui Krișna, considerat avatarul său de către indieni.

Sursa:
27. Stargate  Secretele zeilor  By KLAUDYU

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Secretele zeilor. 27. Stargate. Ep.3. Secretele zeilor, By KLAUDYU


În noiembrie 2010, doctorul Ala Shaheen, şeful departamentului de arheologie al Universităţii din Cairo, a declarat că ar putea fi adevărată informaţia precum că extratereştrii au construit celebrele piramide egiptene. Fiind întrebat dacă aceste piramide ar putea conţine tehnologii extraterestre sau chiar un OZN în structura sa, dr. Shaheen a fost foarte vag în răspuns şi a declarat doar atât: „Nu pot confirma sau nega acest lucru, dar, în interiorul piramidei se află ceva ce nu aparţine lumii noastre”.

Deşi delegaţii la conferinţa privind arhitectura Egiptului antic au fost şocaţi de această afirmaţie, dr. Shaheen a refuzat să facă alte declaraţii privind legătura extraterestră cu OZN-urile. James Hurtak, unul dintre liderii grupului Lab Nine, care s-a aflat multă vreme în legătură cu nouă entități ce se pretindeau a fi cei nouă mari zei egipteni ai Heliopolisului, scria că Cei Nouă i-au mărturisit că au construit Marea Piramidă ca „poartă stelară”. Dacă este adevărat, atunci se explică tehnologia extraterestră despre care vorbea doctorul Ala Shaheen.

La ce anume se referea el? Pentru sumerieni, acel obiect pe care Enki a încercat să îl fure, pentru a activa „poarta stelară” din Babilon, se numea Duranki, adică „puntea dintre Cer și Pământ”. Duranki era depozitat în „centrul celor patru colțuri ale lumii”, în casa lui Enlil din Nippur. Însă acest oraș nu se află la mijlocul Pământului, indiferent cum ne-am măsura planeta. Și nici nu avem vreo dovadă că sumerienii ar fi considerat Nippurul ca fiind centrul lumii. Prin urmare, acel obiect aflat în mod obișnuit în Nippur, a ajuns la un moment dat într-un loc aflat într-adevăr în „centrul celor patru colțuri ale lumii”.

În 1877, scriitorul și teologul Joseph Zeiss a demonstrat că Marea Piramidă din Egipt este construită la intersecția dintre cele mai lungi linii latitudinale și longitudinale. Cu alte cuvinte, la mijlocul planetei noastre. De unde rezultă că acest Duranki a ajuns în Marea Piramidă, confirmând scrierile sumeriene, informațiile primite de James Hurtak dar și descoperirile doctorului Ala Shaheen.
 
Am văzut că, pentru antici, „porțile stelare” aveau paznici, numiți de obicei heruvimi sau sfincși. Statui reprezentând acești sfincși erau postate la intrările în templele sau zigguratele din toată Mesopotamia, „păzindu-le” de intruși. La rândul lor, piramidele de la Gizeh sunt „păzite” de Marele Sfinx, numit de Cartea Morților și Textele Piramidelor Marele zeu care deschide porțile Pământului”. Pentru Istoricul Plutarh, cuvântul „sfinx” este pronunția grecească a egipteanului „shespanch”, care înseamnă „statuie vie”.
 
Privirea Sfinxului este îndreptată de-a lungul paralelei de 30 de grade, pe care este construită nu doar Marea Piramidă, ci și orașul Eridu, locul în care exilații au încercat să construiască prima „poartă stelară”. Pe lângă acest gardian de piatră se pare că au existat și alții, conform Hitat, o culegere din secolul al XV-lea, ce cuprinde texte ale cronicarilor copţi, alcătuită de Muhammad Al Makrizi (1364-1442). Aici se spune că acela care a construit piramidele a pus sub fiecare dintre ele un idol, care să se lupte cu posibilii invadatori.
 
Unul „stătea drept și avea cu el un soi de lance. În jurul creștetului său era încolăcit un șarpe, care se năpustea asupra oricui se apropia de paznic”. Altul ședea pe un tron, purta de asemenea o lance și avea ochi sclipitori, larg deschiși. Cine îl privea rămânea ca împietrit, neputându-se mișca, până murea. Adică îl paraliza dintr-o privire, la fel ca Medusa grecilor. Paznicul din a treia piramidă trăgea intrușii la el, îi prindea strâns și îi ținea încleștați până își dădeau duhul. În descrierea acestor „idoli” putem recunoaște niște mecanisme robotizate, asemenea „oamenilor-scorpion” din Sumer sau a demonilor din Cartea egipteană a morților.
 
De ce zeii au renunțat la modelul zigguratului și au trecut la cel piramidal, pentru a-și construi „porțile stelare”? După James Hurtak, piramidele sunt dispozitive ce captează energia venită din spațiu. Iar una dintre entitățile grupului Lab Nine, numită Tom, spunea că Marea Piramidă era utilizată pentru a aduce pe Pământ „energie” de la alte civilizații. Această uriașă cantitate de energie era captată prin acele coridoare înguste ce pornesc din cele două camere principale, a regelui și a reginei. Robert Bauval a demonstrat că coridorul sudic al camerei reginei este îndreptat către Sirius iar cel nordic spre Kohab din Carul Mic. Coridorul sudic al camerei regelui vizează steaua Zeta din Centura Orion, iar cel nordic este îndreptat spre Alpha Draconis.
 
Aceste coridoare captau energia respectivelor stele, o canalizau în cele două camere principale, redirecționând-o apoi către poarta propriu-zisă, aflată în interiorul piramidei. În Dirga, aflată în templul lui Enlil din Nippur, ce pentru sumerieni se găsea în „centrul celor patru colțuri ale lumii”, erau depozitate prețioasele „tăblițe ale destinului”, alături de Duranki, „puntea dintre Cer și Pământ”. Așa cum am văzut deja, nu Nippurul se afla în centrul Pământului, ci Marea Piramidă de la Gizeh, construită la intersecția dintre cele mai lungi linii latitudinale și longitudinale.
 
Dirga înseamnă „camera întunecată” sau „camera superioară”, ce ne duce cu gândul la una dintre cele două camere principale ale Marii Piramide. Aceasta era
Misterioasă ca eterul cel de sus,
Ca Zenitul Cerului.
Printre ale ei embleme…
Stelele îi erau însemn.
ME-ul e dus la perfecțiune.
Cuvintele sale sunt porunci…
Cuvintele lui sunt oracole divine.
 
Stargate - DHD langa TutankhamonEmbleme ale stelelor… Ibrahim B. Wasif Sah al-Katib nota în Ştiri despre Egipt şi minunile sale că, la ordinul regelui Saurid, în piramide au fost „înglobate toate științele secrete ale egiptenilor, constelațiile au fost desenate pe ele”. În plus, „în piramida estică (Marea Piramidă) a ordonat să fie reprezentate diferite arcuri de pe cer și planetele (…) Acolo se mai găsesc stele fixe”.
 
Adică ceea ce se găsea în Dirga sumerienilor, care nu era decât una dintre camerele Marii Piramide, un fel de centru de control al „porții stelare”, plin cu hărți celeste. Tot în această cameră se găsea și Duranki, acel „disc de aur” al incașilor. Strămoșii noștri au păstrat amintirea acelui disc împărțit în cadrane ce conțineau diferite constelații, transformându-l în cercul zodiacal. Maiașii l-au folosit ca model pentru calendarele lor, cel solar și cel venusian.
 
Într-un basorelief egiptean, un ciudat cerc cu butoane este reprezentat lângă faraonul Tutankhamon și soția sa, Sitamon. Pe o tăbliță sumeriană din Sippar, de acum 5.500 de ani, un cerc împărțit în 8 cadrane apare lângă un zeu uriaș. Duranki, „puntea dintre Cer și Pământ”, obiectul misterios de care aveau nevoie cei ce foloseau „poarta”, era un dispozitiv de formare a adreselor. Poate cea mai bună reprezentare a sa este zodiacul mesopotamian, care avea forma unui cerc împărțit în 12 cadrane, în interiorul căruia se afla un alt cerc, divizat în șapte, la mijlocul căruia se afla un al treilea cerc, fiecare dintre aceste 20 de cadrane având desenate constelații.
 
Ipoteza Marii Piramide de la Gizeh ca „poartă stelară” a fost studiată (și parțial demonstrată) și din punct de vedere științific. În 1977 și 1987, inginerul electronist Joe Parr a efectuat experimente în Marea Piramidă de la Gizeh. Folosind aparatură inventată de el, Parr a măsurat proprietățile magnetice, electrice și radioactive ale piramidei.
 
Astfel, a descoperit că piramida este înconjurată de un câmp energetic. Nu doar Marea Piramidă, ci toate. Acel câmp energetic fiind slab, Parr a dezvoltat în laboratorul său o metodă pentru a mări puterea câmpului. Într-o mini-piramidă, el a generat un nou câmp electromagnetic care, combinat cu energia piramidei, a reușit să creeze un fel de bulă energetică în jurul piramidei, ce a blocat toate tipurile cunoscute de radiații electromagnetice, inclusiv raze gamma. În urma experimentelor ulterioare, Parr a observat un alt fenomen ciudat: în interiorul câmpului electromagnetic, mini-piramida sa și-a pierdut greutatea. Ba, mai mult, a început să se miște într-o anumită direcție. Parr a calculat direcția câmpului energetic în care piramida sa încerca să se deplaseze, realizând că este vorba despre constelația Orion.
 
El a concluzionat că mini-piramida sa era capabilă de a intra în hiperspațiu. Deși nu a reușit să demonstreze acest lucru, până în clipa morții sale Joe Parr a crezut că piramidele pot efectua călătorii în timp, dacă se descoperă cheia care le activează. Ținând cont de teoria corzilor din fizică, ce susține existența unor șase dimensiuni spațiale adiționale, alți cercetători au sugerat că piramidele ar putea fi dispozitive capabile de călătorii interdimensionale. Doctorul Patrick Flanagan afirma despre Marea Piramidă: Cred că este o poartă sau un portal spre dimensiuni multiple, ce permite transmiterea de oameni, obiecte sau conștiințe din alte dimensiuni în dimensiunea noastră ”. Prin urmare, din punct de vedere științific, indiferent dacă este capabilă de călătorii în timp, în spațiu sau către alte dimensiuni, Marea Piramidă este în esența sa o „poartă stelară”, ceea ce anticii ne-au transmis deja de mii de ani.
 
Sumer, Sippar - Zeul Shamash urias - 3.500 i.Hr.Djedul lui Osiris, acel turn înalt cu trepte, simbolizând „poarta stelară”, avea adeseori reprezentat în vârf un ankh, crucea egipteană. Prezent în toate încăperile funerare ale faraonilor și nelipsit în iconografia lui Osiris, ankhul nu simboliza doar viața, așa cum consideră egiptologii, ci viața veșnică, din lumea zeilor.
 
Egiptenii credeau că faraonul decedat va păși prin „poarta zeilor”, unde va trăi veșnic alături de Osiris. Compus dintr-o cruce (simbolul cerului la sumerieni) unită cu un cerc (Pământul), ankhul era un simbol al legăturii dintre cele două elemente, adică a „porții stelare”. Djedul reprezenta „poarta” propriu-zisă, zigguratul sau piramida, în vârful căruia se afla ankhul, adică portalul ce permitea călătoria.
 
Ankhul egiptenilor mai poate fi privit ca un obiect asemănător literei grecești omega, aflat în vârful unui turn. Turnul este „poarta stelară”, construcția în sine, iar obiectul în forma literei omega seamănă izbitor cu portalul. Pe o tăbliță sumeriană apare un zeu ce ține în mână acest obiect, iar lângă el se află un cerc cu opt cadrane (Duranki, dispozitivul de formare a adreselor).
 
Numele faraonilor și ale zeilor se scriau întotdeauna într-un cartuș, format din alungirea acestui „omega”. Numele zeilor și ale faraonilor, ce se considerau semizei, scrise în „omega” era modul egiptenilor de a simboliza faptul că „poarta stelară” era rezervată doar celor de origine divină, nu și muritorilor de rând. De aceea, în Cartea egipteană a morților, faraonul decedat declară paznicilor porților că este fiul ori reîncarnarea unui zeu: pentru a i se permite accesul prin „poarta stelară”.
 
Numind fiecare paznic și spunând anumite cuvinte, ce ne duc cu gândul la parole de acces, faraonul își demonstrează originea divină. Cine ar putea ști parolele ori cunoaște paznicii dacă nu un zeu ori un semizeu? Același lucru l-a făcut și eroul Epopeii lui Ghilgameș: pentru a fi lăsat să plece către casa zeilor, a fost nevoit să anunțe paznicii că este semizeu. Despre parole vorbește și Rig-Veda când afirmă că doar cine răspunde la întrebările Lunii primește autorizația de a păși prin poarta lumii cerești.
 
Cartea Necronomicon, scrisă în secolul al VIII-lea de către Abdhul Alhazred, cel supranumit „arabul nebun”, conține formulele magice necesare pentru a deschide „poarta către Dincolo”. Un lucru asemănător îl întâlnim și în mitul grecesc al lui Oedip, care a fost nevoit să răspundă la ghicitoarea Sfinxului pentru a putea să-și continuie drumul. Iar sfincșii, așa cum am văzut, erau gardienii „porților stelare”. Folosirea unei parole pentru a deschide o poartă a fost descrisă și în multe basme, cel mai cunoscut fiind cel a lui Ali Baba și cei 40 de hoți.
 
ninhursag-isis-inanna
Obiectul în forma literei omega, portalul, era simbolul zeiței sumeriene Ninhursag. Până și numele ei indică legătura cu „poarta”: Ninhursag înseamnă „stăpâna muntelui înalt”, adică a piramidei / zigguratului. Hitiții o considerau „zeița muntelui”, faraonul Kheops o numea „stăpâna piramidei” iar unele texte ale piramidelor o prezintă ca pe o personificare a „scării spre Cer”.
 
Nu știm exact legătura dintre ea și „poarta stelară” dar e posibil ca Isis / Ninhursag să fi fost cea care a construit-o. Însă un mit sumerian, numit Inanna și Enki de către S. N. Kramer în Sumerian Mythology, poate să facă lumină în această privință. Ni se spune că Enki era paznicul „me”-urilor cerești, acele obiecte care conțineau toate planurile zeilor. Într-o zi, Inanna a venit în vizită la el,  călătorind în Barca Cerului. Încântat peste măsură de vizită, zeul a invitat-o la masă, unde s-a servit vin din belșug. După ce Enki s-a îmbătat, Inanna i-a cerut câteva „me”-uri. Beat și vrăjit de frumusețea zeiței, acesta i-a oferit șapte „me”-uri care, printre altele, conțineau informații despre temple, zidărie, tâmplărie, arta prelucrării metalelor, scriere și matematică. Văzându-se în posesia acestor date, Inanna s-a urcat în Barca Cerului și a fugit.
 
Când s-a trezit din beție după câteva ore, Enki a observat dispariția prețioaselor planuri și și-a trimis un slujitor să le recupereze. Ajunsă din urmă, Inanna a refuzat să le înapoieze, susținând că zeul i le-a dat de bunăvoie. Raportându-i situația lui Enki, slujitorul a primit ordine să aducă Barca Cerului în Eridu, să recupereze „me”-urile apoi să o elibereze pe Inanna. Ajunși în Eridu, zeița și-a trimis pilotul navei să salveze Barca Cerului și me-urile dăruite Inannei”. În timp ce ea a continuat disputa cu slujitorul lui Enki, pilotul a reușit să se furișeze și să îndeplinească ordinele stăpânei sale. Nu știm cum s-a terminat povestea, însă cert este că zeița a rămas în posesia acelor „me”-uri, după cum demonstrează numeroase imnuri închinate ei cu această ocazie.
- va urma -
 
Sursa:
 
==================================
================================================
===============================================================

miercuri, 13 noiembrie 2013

Breaking News: Rosia Montana Gold Corporation face legea in Romania. Conform principiului fanatic "Cine nu este cu noi este împotriva noastră", Directorul Institutului Geologic, Ştefan Marincea a fost DEMIS! Nefiind suficienta aceasta masura criminala, urmeaza a fi dat si in judecata!

 
Directorul Institutului Geologic acuză RMGC că a falsificat hărţi
și a viciat o analiză.  Digi24.ro / 08.10.2013 23:04
 
Directorul Institutului Geologic, Ştefan Marincea, acuză compania RMGC că a falsificat baza cartografică pentru a ascunde fracturile terestre din bazinul Văii Corna. El a atras atenţia că pentru o faptă similară, o companie şi-a pierdut licenţa în Canada.

 
Potrivit lui Ştefan Marincea, compania investitoare a viciat şi analiza care vizează existenţa altor elemente chimice valoroase în zona explorată.
 
 „Bazinul aceasta al Văii Corna este plin de fracturi (...). În trei variante prezentate de companie ale hărții, în diferite materiale, în unul sunt falii, în al doilea sunt falii, în al treilea dispar faliile, or o falie este o fractură care afectează scoraţa terestră şi nu dispare aşa de uşor”, a declarat Ștefan Marincea, marți, la audierile din comisia parlamentară pentru Roșia Montană.
 
„Aceasta este o faptă penală, dar eu nu am bani să mă bat cu avocații acestei companii, pentru că altfel le-aș face o plângere penală, pentru că asta reprezintă un fals în acte, îmi iei baza cartografică şi o modifici”, a afirmat Ștefan Marincea.
 
El a menționat că în Canada o companie și-a pierdut licența din cauza unui fenomen similar.
 
Ştefan Marincea a mai spus că modul de prezentare a analizelor de către companie „este viciat” şi că această companie a trişat diluând conţinuturile prin probare neselectivă.
 
„Susţin cu argumente ştiinţifice că modul de prezentare a analizelor de către companie este viciat. Nu este un organism al statului român care să verifice aceste analize", a mai spus directorul general al Institutului Geologic Român, care a pledat pentru o lege a serviciului geologic.
 
„Au venit cu un proiect de Papaua Noua Guinee pentru țara mea”, a acuzat Ștefan Marincea, referindu-se la compania RMGC.
 
Marincea a fost întrebat de către preşedintele Comisiei Roşia Montană, Darius Vâlcov, despre faptul că Institutul Geologic Român a dat un aviz favorabil pentru acest proiect atunci când institutul era condus de un alt director general. „E un fals grosolan, e o situaţie penală din partea fostului director general. Parchetul s-a autosesizat", a spus directorul.
 
Fostul director al institutului, acuzat că a modificat afirmații ale echipei din teren
 
El a mai declarat, pentru Mediafax că fostul director general al Institutului Geologic a modificat afirmaţii ale echipei care s-a dus pe teren timp de patru zile. „Raportul Instititului Geologic al României a fost constant împotriva formei actuale a proiectului şi pentru neacordarea avizului de mediu. A fost un hiatus pe care îl vom analiza, când fostul director general a modificat afirmaţii din echipa care s-a deplasat pe teren timp de patru zile, timp în care nu se pot cartografia geologic, investiga 363 de hectare. Deci nu se putea investiga pe baza unei excursii de patru zile că nu există fracturi şi fisuri sub acel uriaş bazin de decantare", a explicat Marincea.
 
El le-a spus parlamentarilor din Comisia specială privind Roşia Montană că preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale „nu este corect informat” şi că prin procedeul ales de companie „toate celelalte elemente se vor pierde în şlamul cianurat”.

 
Proiect de nota cinci
 
Marincea a mai afirmat că proiectul este „de nota cinci” şi că ar trebui modificat substanţial şi adaptat la practicile europene.
 
Directorul general al Institutului Geologic din România le-a vorbit parlamentarilor din comisie şi despre efectele de mediu în cazul în care o pasăre ar trece într-o vară secetoasă pe deasupra bazinului cianurat.
 
„Am auzit de o istorie frumoasă că nu va cădea niciodată pasărea dacă trece pe deasupra bazinului cianurat. Hai să fim serioşi, în cazul în care avem o vară secetoasă, oxidarea sulfocianurilor va duce la o descompunere hazardoasă a unei mase mari şi la emisii masive de acid ciarhidric pe care compania nu le-a luat în considerare", a apreciat Ştefan Marincea.
 Sursa:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiinta+si+Mediu/Institutul+Geologic+acuza+RMGC+falsificare+date
==========================================
======================================================
 
 
Ştefan Marincea, directorul demis al Institutului Geologic: La Roşia Montană sunt 19 falii seimice care pun în pericol bazinul de decantare. Hărţile au fost falsificate. Publicat la: 20.10.2013 21:50

RMGC a obţinut un aviz favorabil, în 2011, de la Institutul Geologic Român pentru exploatarea de la Roşia Montană. Fostul director Ştefan Grigorescu, care a semant avizul, susţine că în zona unde ar urma să se facă exploatarea nu există falii seismice care să pună în pericol securitatea bazinului de decantare. Documentul, care este obligatoriu, pentru obţinerea avizului de mediu, este unul fals, susţine directorul demis al IGR, Ştefan Marincea, care afirmă, într-un interviu pentru gândul, că în  Zona Roşia Montană s-a constatat că ar exista 19 falii care pun în pericol bazinul iazului de decantare. Geologii au descoperit în Valea Cornei izvoare active, care dacă sunt infiltrate cu deşeuri pot duce la infestarea apelor oraşului Abrub, aflat în apropierea Roşiei Montane.

Mai exact, mişcările seismice, oricât de mici ar fi ele, ar putea deteriora stratul impermeabil al bazinului de decantare, creând fisuri prin care apa cu cianuri să ajungă în pânza freatică.

”Există fisuri şi falii pe bazinul de decantare. Faliile asigură o comunicare facilă între şlamul cianurat cu multă apă  din viitorul bazin şi pânza freatică. Ceea ce este foarte grav, pentru că din cauza  situaţiei formaţiunilor geologice din regiune va fi afectat direct oraşul Abrud”, spune Marincea, care precizează că din hărţile depuse la dosar de RMGC au dispărut faliile seismice.
În avizul transmis la Ministerul Mediului, în 2011, sub semnătura fostului director Grigorescu, se arată că ”bazinul iazului de decantare nu prezintă falii, fisuri sau alte anomalii care ar putea determina sau facilita aparţia unor infiltraţii sau ar afecta stabilitatea barajului iazului de decantare”.


Mediafax Foto// Ştefan Marincea susţine că raportul făcut de 11 geologi la Roşia Montană a fost ignorat

Într-un interviu pentru gândul, luat cu trei zile înainte să fie demis, Ştefan Marincea a explicat cum datele colectate de colegii lui cercetători la Roşia Montană au fost trunchiate astfel încât să nu mai existe falii, fisuri şi izvoare naturale în zona exploatării din Munţii Apuseni.
În  2011, între 5 şi 8 decembrie, o echipă de zece cercetători au mers într-o scurtă excursie la Roşia Montană la cererea Ministerului Mediului ca să vadă  dacă acolo sunt roci permeabile şi dacă există vreun pericol pentru pânza freatică.

„Chiar dacă cei de la Roşia Montană Gold Corporation susţin că nu există falii, nu există fracturi, nu există pânză freatică, echipa noastră a spus contrariul. Există fisuri şi falii pe bazinul de decantare. Faliile asigură o comunicare facilă între şlamul cianurat cu multă apă  din viitorul bazin şi pânza freatică. Ceea ce este foarte grav, pentru că din cauza  situaţiei formaţiunilor geologice din regiune va fi afectat direct oraşul Abrud. De acolo, din bazinul Văii Corna, se alimenatează acviferele care sunt interceptate de forajele care alimentează cu apă oraşul Abrud”, explică geologul.


Mediafax Foto// Ştefan Marincea spune că La Roşia Montană sunt falii şi fisuri în locul unde va fi iazul de decantare

În documentarea făcută la  Roşia Montană, geologii au observat că pe amplasamentul viitorului iaz  „există suficient de multe dechideri naturale care  fac posibilă o cartare de detaliu a întregului bazin hidrografic al Văii Cornei”.

„Colegii mei au observat la faţa locului că există cel puţin în versantul stâng  mai multe izvoare naturale, deci pânză freatică, care pot crea mari probleme din punct de vedere hidrotehnic iazului de decantare proiectat. În urma acestor observaţii am ajuns la concluzia că de fapt  întreaga zonă a iazului nu a  fost carată geologic la gradul de detaliere cerut de un astfel de amplasament şi că se impunea  o cartare foarte atentă a întregii Văii Corna,  mai mare care să ducă la o hartă geologică cât mai bună.  Există un număr mare de disclocaţii diferite care traversează zona proiectată a iazului”, precizează geologul.

Specialiştii au putut observa că rocile în care este proiectat să fie sistemul iazului de decantare se regăsesc în principal în versantul stâng al Văii Corna, unde sunt gresii,  adică nişte nisipuri consolidate. „Este o coloană de pulbere de 130 de metri care le va presa. Poţi să faci şi cel mai solid baraj din univers ele tot se vor disloca.Nu sunt roci care să reziste”, explică Ştefan Marincea.
Specialiştul spune că această cercetare de început făcută în urmă cu doi ani la Roşia Montană era destinată să vadă gradul de complexitate şi eventualele probleme cu care se vor confrunta inclusiv în perioada cartigrafiei. „Noi nu putem să spunem că  nu există ceea ce există”, mai spune Marincea.  Care spune că în aceste condiţii avizul din partea Institutului Naţional de Geologie nu ar fi trebuit dat, dar cu toate acestea fostul director a falsificat datele din teren şi  astfel avizul a fost dat.

Fostul director  a mai spus pentru gândul că la Roşia Montană există cel puţin 19 falii în perimetrul exploatării, ceea ce va pune în pericol barajul de decantare al cianurilor. Aceste falii au dispărut din studiul de impact al RMGC.

Ştefan Marincea a arătat că în studiul RMGC au fost folosite hărţile Institutului Naţional Geologic fără a se preciza sursa, iar în privinţa hărţii amplasării bazinului iazului de decantare aceasta a fost copiată, fără însă să mai cuprindă faliile pe care geologii le-au găsit acolo.

„Într-o primă fază, ei au luat harta institului la scară de  1: 50.000. În acestă fază,  nu au modificat nimic, se pot vedea pe hartă faliile, aici apare şi falia Cornei şi nu ne spun că este vorba de iazul de decantare. Dar într-o altă hartă apar foarte multe falii care se opresc la marginea lacului de decantare. O ultimă variantă a hărţilor  pe care o prezintă dumnealor nu mai cuprinde nicio falie  pentru iazul de decantare. Noi am făcut suprapunerea cu harta noastră şi nu mai este nicio falie”, a spus pentru gândul Ştefan Marincea.


Mediafax Foto// Harta iazului de decantare nu mai conţine nicio falie, aşa cum susţin geologii

Expertul spune că în Valea Cornei există  izvoare active. Acesta mai arată că o soluţie pentru ca pânza freatică să nu fie afectată este îngheţarea totală a pânzei freatice cu drenaj cu foraj continuu, astfel încât apa să vină numai de sus şi aşa va fi un bazin de colectare.

„Deci la regimul pluvial de acolo tot o să am o vale, dar o să fie o vale mai mică. Şi atunci Ministerul Pădurilor şi al Apelor va trebui să spună nu,  pentru că nu respectăm directiva europeană a apelor.  Atunci hai să găsim o soluţie alternativă. Înainte era soluţia pe versant, în tancuri închise, sau o duci şi o cianurezi şi la Baia Mare cum era pe vremea lui Ceauşescu, cianurezi concentratul”, mai spune specialistul.


Mediafax Foto// Şetfan Marincea arată că prospectările de la faţa locului arată că în zona Corna sunt izvoare active

Despre metoda extragerii aurului prin  cianurare, geologul spune că nu recuperezi alte elemente decât aur si argintul, dar şi acestea parţial.„Pentru că nu poţi să recuperezi aurul din pirită decât parţial la suprafaţă. Nu poţi să recuperezi argintul din sulfosăruri pentru că şi acesta se comportă refractar. Din acest motiv, minereul refractar de sulfuri era flotat altădată. Acolo se concentrau toate elemente utile în acest concentrat de flotaţie”, a spus specialistul. Ştefan Marincea spune că zona are un potenţial foarte mare.


Mediafax Foto// Hărţile din proiectul RMGC au fost realizate după cele ale Institutului Naţional de Geologie
Sursa
http://www.gandul.info/stiri/stefan-marincea-directorul-demis-al-institului-geologic-la-rosia-montana-sunt-19-falii-seimice-care-pun-in-pericol-bazinul-de-decantare-hartile-au-fost-falsificate-11499359
================
====================================================



RMGC il da in judecata pe fostul director al Institutului Geologic al Romaniei dupa dezvaluirile facute la Cronica de noapte.
| marți, 12 noiembrie 2013 | 17:32 |

Rosia Montana Gold Corporation il da in judecata pe fostul director general al Institutului Geologic al Romaniei, Stefan Marincea, pentru ca ar fi facut afirmatii false si defaimatoare, se arata intr-un comunicat al companiei. Despagubirile civile solicitate in instanta sunt simbolice – 100 lei.Amintim ca Stefan Marincea a acuzat pe 8 octombrie un director din Ministerul Mediului care a insotit-o pe Rovana Plumb la audierea in fata Comisiei parlamentare speciale pentru proiectul minier de la Rosia Montana ca i-a mintit pe parlamentari.

“Ca urmare a acuzatiilor nefondate ale fostului director general al Institutului Geologic al Romaniei (IGR), dl. Stefan Marincea, in fata comisiei parlamentare speciale precum si cu alte ocazii, Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) solicita in instanta repararea prejudiciului moral adus companiei. Compania respinge ferm acuzatiile defaimatoare, care au adus atingere dreptului la reputatie si dreptului la propria imagine, referitoare la falsificarea hartilor bazinului Vaii Corna. Aceste afirmatii sunt complet nefondate si calomnioase. Despagubirile civile solicitate in instanta sunt absolut simbolice – 100 Ron”, se arata in comunicatul companiei.

Dupa dezvaluirile facute luni, 14 octombrie la “Cronica de noapte”, Stefan Marincea, directorul Institutului Geologic Roman a fost demis prin fax.

Dr. Stefan Marincea, Directorul Institutului Geologic Roman, a demostrat – in editia de luni 14 octombrie a “Cronicii de noapte” – ca exact in zona in care va fi amplasat lacul de decantare al cianurilor exista trei falii, care se pot detecta din satelit, cea principala fiind falia Corna. Pe langa acestea exista numeroase fracturi secundare in scoarta terestra, care ar putea duce la un dezastru ecologic major.

Din hartile prezentate de RMGC ca garantie pentru siguranta lacului de decantare lipsesc faliile si fracturile care ar periclita avizarea proiectului. Mai mult decat atat, Stefan Marincea a declarat ca geologii au descoperit in 2011, in zona vizata pentru exploatare, alunecari de teren in doua trepte si izvoare. “Eu n-as fi linistit daca as vedea asa ceva in sistemul orogenic carpatin”, a adaugat directorul Institutului Geologic Roman.

El a mai adaugat ca daca barajul s-ar rupe – ca in 1971 la Certej – toate localitatile din aval, ar fi disparea in intregime, inclusiv Abrudul.

Sursa:
=======================
============================================
================================================================
 
 
 Scandal pe Rosia Montana:
Fostul director de la Institutul Geologic, dat in judecata de Gold Corp.
 
---------------------------------------------------
Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) il va da in judecata pe fostul director general al Institutului Geologic Roman (IGR), Stefan Marincea, pentru afirmatii false si defaimatoare.

Compania respinge ferm acuzatiile referitoare la falsificarea hartilor bazinului Vaii Corna, reprezentantii RMGC considerand ca aceste afirmatii sunt complet nefondate si calomnioase, iar despagubirile civile solicitate in instanta sunt simbolice, anume 100 de lei, se arata intr-un comunicat remis Ziare.com.

"RMGC are cel mai mare respect pentru toate institutiile statului si pentru expertii acestora. Cand se fac insa afirmatii de natura sa prejudicieze grav reputatia companiei, avem obligatia sa contracaram aceste afirmatii pe toate caile legale disponibile. Suntem o companie corecta si transparenta si speram sa fim tratati corect", sustin reprezentantii companiei.

RMGC sustine ca a folosit harta geologica achizitionata de la IGR, facand dovada in acest sens cu exemplarul original. Ea a fost intocmita de Institut in anul 1979, la scara 1:50.000.

RMGC a folosit de asemenea harta geologica intocmita de Facultatea de Geologie a Universitatii Bucuresti.

"Respingem categoric acuzatia falsificarii vreuneia dintre harti, acuzatie formulata de catre fostul director general al IGR", au reiterat reprezentantii companiei.

Ce afirmatii a facut Marincea

La audierile in Comisia parlamentara pentru Rosia Montana, Marincea a sesizat ca RMGC ca a falsificat baza cartografica pentru a ascunde fracturile terestre din bazinul de decantare din Valea Corna. El a atras atunci atentia ca pentru o fapta similara, o companie si-a pierdut licenta in Canada.

El a mai sustinut ca investitorul a viciat si analiza care vizeaza existenta altor elemente chimice valoroase in zona explorata.

"Bazinul aceasta al Vaii Corna este plin de fracturi (...). In trei variante prezentate de companie ale hartii, in diferite materiale, in unul sunt falii, in al doilea sunt falii, in al treilea dispar faliile, or o falie este o fractura care afecteaza scorata terestra si nu dispare asa de usor", a declarat Stefan Marincea la audierile din comisia parlamentara pentru Rosia Montana.

Stefan Marincea: La Rosia Montana sunt 13-14 falii sub viitorul iaz de decantare - Interviu

"Aceasta este o fapta penala, dar eu nu am bani sa ma bat cu avocatii acestei companii, pentru ca altfel le-as face o plangere penala, pentru ca asta reprezinta un fals in acte, imi iei baza cartografica si o modifici", a afirmat Stefan Marincea.
Articole similare :
12
nov.
Economic
Rosia Montana Gold Corporation RMGC anunta ca il da in judecata pe fostul director general al Institutului Geologic al Romaniei IGR Stefan Marincea, pentru afirmatii false si defaimatoare . Compania respinge...

12
nov.
Actualitate
“Ca urmare a acuzatiilor nefondate ale fostului director general al Institutului Geologic al Romaniei IGR , dl. Stefan Marincea, in fata comisiei parlamentare speciale precum si cu alte ocazii, Rosia Montana...

12
nov.
Actualitate
Fostul director general al Institutului Geologic Roman IGR , Stefan Marincea, se apara de acuzatiile aduse de Rosia Montana Gold Corporation RMGC , care vrea sa il dea in judecata pentru afirmatii...

08
oct.
Actualitate
Octavian Patrascu foto stanga , director in Ministerul Mediului, este acuzat ca i a mintit pe parlamentari atunci cand a prezentat la audierile din comisia Rosia Montana informatii continute intr un document al...

01
oct.
Actualitate
Institutul Geologic al Romaniei IGR a remis, luni, un punct de vedere comisiei parlamentare Rosia Montana in care subliniaza faptul ca solutia propusa de RMGC, de cianurare integrala a minereului,...
 
Sursa:
===============================
================================================
=====================================================
 
 
 
 
 

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări