Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

joi, 27 septembrie 2012

Comoara dintr-un seif blindat. Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. Pila Karpen este inventia care se vrea definitiv uitata, pierduta, ingropata


La Muzeul Naţional Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti există o pilă electrică, construită de Vasile Carpăn, care funcţionează fără întrerupere de 70 de ani. Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă a prototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.
 
 
Obiectul de patrimoniu stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrică cu temperatura uniformă", cunoscută sub numele de "Pila lui Carpăn", realizată în 1950. Poliţia a interzis conducerii muzeului să expună acest obiect fără o masură de securitate excepţională. Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva,
de aceea o ţine închisă în seif.



Pila este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un aparat care generează energie la nesfârşit fără intervenţie din exterior. Deşi ar fi trebuit să se oprească de multe decenii, "Pila lui Carpăn" se încăpăţânează să funcţioneze, aşa cum a prevăzut inventatorul ei. Oamenii de stiintă nu pot explica încă cum este posibil aşa ceva.
Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care să producă energie la nesfârşit, fără să primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizaţiei actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat pe considerentul că ar fi o utopie.
Cei ce au continuat totuşi să caute soluţia, au fost marginalizaţi, lumea stiinţifică considerându-i nebuni. Cu toate acestea, un fizician român s-a încăpăţănat să-l construiască. Şi se pare că a reuşit. Nicolae Vasilescu Carpăn a început să lucreze la acest proiect înainte de Primul Război Mondial.


"Pila" a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Carpăn, să se apuce de o asemenea "nebunie". Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu Carpăn susţine în aceasta lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă. Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul este deschis. Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi control performante.
Ieşit din comun este faptul că o pila electrică (generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.



Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă. Pentru a intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă la fizică în clasa a VIII-a, "Pila lui Carpăn" are un electrod din aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată. Materialele din care este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform calculelor lui Carpăn, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit - respectând exact proporţiile celui existent - care să dezvolte o energie mult mai mare.
 
 
Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos, de pildă. Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu preliminar de fezabilitate. Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre minunea lui Carpan nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate. Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna, în care s-a prezentat pe larg invenţia. În deceniile trecute, mecanismul minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi Politehnica din Bucureşti.
Surse din cadrul Politehnicii bucureştene ne-a spus că nepoţii lui Carpăn au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt tot la muzeul "Leonida". Această copie va fi folosită pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie - adică să producă curent electric gratuit.

 

Nicolae VASILESCU-KARPEN

22 decembrie 1870, Craiova — 2 martie 1964, Bucureşti
om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român


S-a născut în Craiova la 22 decembrie 1870. După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.

     Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 - şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu teza Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement.

     Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi. Dorul său de ţară, dorinţa de a-i consacra toata priceperea şi puterea de muncă, îl îndeamnă să se reintoarcă în patrie (1905).

     În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A realizat pilele Karpen, care funcţionează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. S-a numărat printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul omului pe Lună.
 
După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică - Vasilescu-Karpen "a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei".

A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice. A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa). A scris numeroase tratate.

- 1904 - Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement
- 1925 - Manual de electrotehnică generală
- 1942 - Electricitate
- 1957 - Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică

Surse:
Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
 
 
PILE ELECTRICE
Pila electrică este un dispozitiv electrochimic ce transformă energie rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Este vorba de generare de electroni şi de asigurarea circulaţiei lor într-un anumit sens. La origine, termenul desemna un element unic format din doi electroozi şi un electrolit.
Au fost descoperite pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii. Pilele din Bagdad (au fost descoperite sute de astfel de dispozitive) reprezintă exemple semnificative privind cunoştinţele lumii antice (controversate pentru că oarecari „specialişti” nu suportă ce nu stă scris în cartea de istorie). Istoria modernă (cunoscută) a pilelor începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799). Alţi savanţi şi-au adus aportul la perfecţionarea pilelor: John Daniell (1836), Wiliam R Grove (1839), Gaston Plante (1859), Georges Leclanche (1866), Hermann von Helmholtz (1879), Thomas Edison (1901) şi enumerarea poate continua cu zeci şi sute de cercetători (fizicieni, chimişti, instituţii, etc), dar ceea ce trebuie remarcat este faptul că nici o istorie a pilei electrice, fie scrisă de români, fie scrisă de oricine altcineva,
niciuna nu îl aminteşte pe Nicolae Vasilescu – Karpen !
 
Concluzii

Pila Karpen nu se poate studia, nici măcar nu se poate vedea.
Pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant,
acesta fiind un seif sau un gât.


Pila Karpen a fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere greşită a fenomenului, fie din necunoaştere,evident, fie în mod voit, dezinformativ pentru a nu putea fi reprodusă şi utilizată pe scară largă. Se crede totuşi că este folosită, nedovedit însă, de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare.

Dezinformarea este completată cu extraordinar de slaba informare. Vechi articole au dispărut, cele rămase conţin informaţii contradictorii, foarte multe greşite şi se folosesc metode de „pierde-urma” cum ar fi rebotezarea inventatorului: astfel el poate fi găsit sub numele de Carpen sau chiar Carpan.
Locul unde se află pila Karpen se bănuieşte a fi seiful muzeului, dar platina şi argintul pot fi foarte bine şi la gâtul unei farmaciste sau a unei europarlamentare.

Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. În „Annales de l'Academie Roumaine” din 1944 el scrie articolul „Nouvelle théorie des piles électriques. Rôle des électrons. Piles contre­disant le second principe de la thérmo­dynamique"
(Noua teorie a pilelor electrice. Rolul electronilor. Pile ce contrazic principiul al II-lea al termodinamicii). Oare de ce ne este atât de greu să ne dezbărăm de concepţii învechite, de preconcepţii îndoctrinate, de blocaje mentale, de buchia manualului tipărit în primă ediţie în 1956 ? După Newton a urmat Einstein, dar puţini sunt cei ce ştiu asta.
Şi o ultimă concluzie:
România este singurul mediu ostil dezvoltării inteligenţei româneşti.
 
 
Admin, Romania Megalitica

8 comentarii:

  1. Salut demersul nepoților ! Sigur vor găsi investitori și un flex pentru acel aberant "seif". Și aici se potrivește DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE !!
    Cu stimă,
    STOPS

    RăspundețiȘtergere
  2. Descoperire senzationala la Iasi....

    http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.ro/2012/09/descoperire-arheologica-senzationala-la.html

    RăspundețiȘtergere
  3. http://casanoastra-romania-dacia.blogspot.ro/2012/10/cea-mai-veche-urma-civilizatiei-antice.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este foarte interesanta descoperirea mai ales ca religvele par a fi vechi de 380.000 ani... asta este foarte interesant mai ales ca omul practic nu ar trebui sa fi existat constient ci doar la nivel de maimuta

      Ștergere
  4. Am finalizat DOCUMENTAREA (foarte anevoioasa), despre PUNCTUL 0(zero) al omenirii. Asa cum rezulta si din cercetarile stiintifice ale ultimilor 20 de ani, cercetari cunoscute înde'obşte, doar in mediile stiintifice de specialitate. Sigur, s-a vorbit/speculat mult, dar MASURI concrete ... pauza! In foarte curand, inca o DOVADA ca ISTORIA trebuie rescrisa. Dar ... persista intrebarea: cine sunt cei care se opun? Cine ascunde adevarul si de ce o fac? Cat vor putea tine in ADORMIRE milioane si milioane de oameni dornici de cunoastere, de aflare a adevarului? Cat ne vor mai hrani cu minciuni si indobitocii cu povesti de adormit copii? Sigur, o vina avem si noi! Prea suntem indeferenti, nepasatori! Lipsiti de vlaga, de implicare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intrebarea de care spui ca persista si anume :cine sint cei ce se opun.. ei bine simplu.. cei ce au cel mai mult de pierdut din toata povestea asta.. evident vom incepe lista cu cei ce conduc biserica( masele) si apoi cu oamenii de stiinta care daca ar accepta o alta varianta imediat ar fi intrebati dar de ce au mintit pina acum.. existind dovezi coplesitoare in acest sens de cel putin 50 de ani incoace.. evident ca mai intervin si alte aspecte politico economice care puse la un loc cu toti si toate dau exact ce avem azi...
      La intrebarea cit vor putea sa tina masele "adormite".. hehehe.. un raspuns simplu.. la nesfirsit.. ne mira? sa nu ne mai mire.. de cel putin 2000 de ani omenirea este mintita si tinuta pe un drum pe care eu personal nu il accept...
      Atita vreme cit mediul de cultura nu este ridicat ( nu ma refer deloc la nivelul de trai) oamenii vor putea fi mintiti sistematic si la nesfirsit... vezi tot ce se intimpla la nivel global /local in lumea politica si economica.. Omul azi este prea ocupat sa poata gindi.

      Ștergere
  5. omenirea trebuie sa se trezeasca si sa-si ia in maini propriul destin de oameni liberi de sclavagism , pentru ca santem sclavii unui sistem care ne foloseste sa platim tot ce consumam si facuti sa depindem de sistem

    RăspundețiȘtergere

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări