Google Translate

duminică, 26 aprilie 2015

Castelul Corvinilor, numit si Castelul Huniazilor - coperta ghidului de călătorie pentru România și Bulgaria editat de Lonely Planet. IMPORTANT! 1-3 mai: Castelul Corvinilor se pregătește în aceste zile să fie gazda primei ediții a Târgului European al Castelelor!


Castelul Corvinilor din Hunedoara, monument istoric din secolul al XV-lea ce a aparținut lui Iancu de Hunedoara, a fost ales de prestigioasa editură Lonely Planet pentru a fi imaginea de copertă a ghidului de călătorie pentru România și Bulgaria.

Directorul Castelului Corvinilor, Costin Tinca, și-a exprimat duminică mulțumirea pentru faptul că fotografia monumentului se află pe coperta principală a ghidului de călătorie, apreciind că acest lucru arată frumusețea și faima de care a început să se bucure cel mai frumos castel medieval din România.
"Mă pun în situația editorului de la Lonely Planet, care a trebuit să ia următoarea decizie: cum va arăta prima copertă a ghidului de călătorie pentru România și Bulgaria? Sunt convins că alegerea lor nu a fost una ușoară. Ambele țări, România și Bulgaria, au probabil sute sau chiar mii de imagini demne de a ajunge pe prima copertă a acestui ghid, însă Lonely Planet a ales Castelul Corvinilor pentru aceasta, fapt care nu poate decât să ne bucure",
a afirmat Costin Tinca.

Castelul Corvinilor se pregătește în aceste zile să fie gazda primei ediții a Târgului European al Castelelor. Manifestarea va avea loc în perioada 1-3 mai și va reuni în sala Dietei de la castelul din Hunedoara reprezentanții a 21 de castele sau muzee importante din șase țări europene.

Lonely Planet este cea mai mare editură de ghiduri de călătorie din lume. Lucrările sale se vând în în mediul on line, dar și în toate librăriile specializate în informații turistice din lume.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Antonia Niță)

Sursa: http://www.agerpres.ro/cultura/2015/04/26/castelul-corvinilor-coperta-ghidului-de-calatorie-pentru-romania-si-bulgaria-editat-de-lonely-planet-14-14-15
-------------------------------------------------------------------------


mai mult, cititi aici:

1. Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniazilor. Castelul Hunianizilor. Castle of Hunedoara

2.  Romania Megalitica, prezinta o parte dintre cele mai frumoase Castele din România. Guvernanti, Salvati Castelele din România. Popor roman, prin alesii locali si nationali ai neamului… salveaza-ti Istoria!

3. Vino Doamne sa ne vezi... sa ne plangi de mila! Cine sunt stăpânii castelelor din România

-------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

joi, 23 aprilie 2015

Vino Doamne sa ne vezi... sa ne plangi de mila! Cine sunt stăpânii castelelor din România


Pe teritoriul României există aproape 200 de castele, marea lor parte fiind concentrată în Ardeal. Unele dintre ele sunt celebre, precum Branul, Peleşul din Sinaia, Castelul Corvinilor din Hunedoara sau Palatul Cantacuzino din Buşteni, iar altele zac în uitare, într-o mizerie profundă şi lăsate de izbelişte de proprietari.

Urmaşii vechilor nobili au revendicat majoritatea acestora, le-au păstrat sau le-au vândut mai departe. Câteva dintre castelele patriei găzduisc şcoli, muzee sau spitale.

Aventura castelelor din spaţiul actual românesc porneşte din veacurile XIV-XV şi se întinde apoi, cu unele excepţii, până spre finalul veacului XIX. Mărturie a creaţilor vechilor familii de conţi sau boieri sunt cele 190 de castele aflate în diverse stadii de conservare. Unele arată exemplar, iar altele încă aşteaptă restaurarea care nu vine mai niciodată din considerente financiare. Multe dintre vechile incinte sunt uitate şi zac în paragină, cu doar câteva ziduri care mai se încăpăţânează să stea în picioare.

Cele mai multe dintre castele sunt construite de familii importante din Ardeal, precum Banffy, Haller, Beldy, Teleki, Kemeny, Kornis, Veress, Wass, Mikes, Apafi, Rhedey, Ugron, Bethlen etc. În timp proprietarii s-au schimbat, însă în 1945 toate au avut aceeaşi soartă: au fost naţionalizate şi au devenit fie sanatorii, fie şcoli sau chiar depozite de cartofi. După 1989, multe au fost retrocedate iar altele sunt ţinute de autorităţile locale sau centrale.

Există o vale a Loire şi în Ardeal. Aceasta poate fi încadrată în judeţul Mureş. Castelul Apor din localitatea Abuş a fost construit de familia Gyullaffy de Rattot în secolul al XIV-lea şi a fost reconstituit de famia Apor la început de XIX în stil neo-clasicist-empirist. Aici a funcţionat o bibliotecă celebră cu 6.000 de volume, făcută praf de regimul comunist. În timp, la castel au funcţionat un magazin, un han, o şcoală, o grădiniţă şi un centru cultural. După ’90 a fost retrocedat moştenitorilor familiei Apor, care au început renovarea.

La Gurghiu, vechiul castel de secol XVII al lui Gheorghe Rakoczy I este azi muzeu de vânătoare deţinut de Muzeul Judeţean Mureş. La Iernut se află fosta moşie a familiei Bethlen. Castelul de aici, construit în stil renascentist în sec. XVI de Gaspar Bogati, a fost jucat la cărţi în 1885 de către un Bethlen şi a fost pierdut. Câştigătorul, Jeno Haller, a donat proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Ardeal. În prezent, situaţia juridică a construcţiei este bizară căci nu se află în proprietatea bisericii ci este administrat de o firmă, Sere Iernut.


Castelul Pekri-Ozd

Într-un sat uitat de lume, Ozd, se ascunde un palat ridicat în sec. XVII într-o notă constructivă renascentistă. Astăzi, domeniul este deţinut de fundaţia creştină Bonus Pastor, după ce l-a obţinut cu titlu de donaţie de la Ilona Teleki, cea care l-a primit de la statul român. Castelul neobaroc al nobililor Rhedey din Sângeorgiu de Pădure găzduieşte azi o şcoală generală. În comuna Mihai Viteazul din Mureş se află un enigmatic castel venit din sec. XVI, operă a familiei Haller.

Pe timpul comunismului, construcţia a fost un simplu CAP, ca de altfel multe astfel de incinte transilvane. După 1989, construcţia a ajuns în mâinile unor irlandezi, iar astăzi este pus în vânzare, preţul cerut fiind de 250.000 de euro. Tot de la familia Haller provine şi castelul de la Ogra. Construcţia este total renovată şi este utilizată drept restaurant cu standarde înalte. Proprietarul acestuia este familia Csaba Foris, cea care l-a primit de la statul român.

Un alt castel pus pe lista de vânzări este cel de la Dumbrăvioara. Urmaşii grofului Samuel Teleki, fost cancelar al Transilvaniei, l-au dobândit în urmă cu câţiva ani şi doresc acum să-l înstrăineze. Preţul de vânzare este de 450.000 de euro deşi este estimat la 500.000, potrivit Artmark. Tot urmaşi de-ai Telekilor au redobândit proprietatea pe castelul de la Gorneşti, construit între 1771 şi 1778. Edificiul este una dintre cele mai reprezentative realizări ale barocului transilvănean.

În1545 afost pusă prima piatră de temelie a castelului Bethlen de la Bahnea, construit în stil renascentist. Familia a rămas proprietară aici până în 1944, când ultimul grof (conte) din localitate a fost nevoit să-şi părăsească reşedinţa. În 2005, o nepoată a contelui, Bethlen Fruzsina, a revendicat castelul iar în2011 aintrat în posesia lui.


Castelul Bethlen din Criș

Unul dintre cele mai impresionante castele ale Ardealului se află la Criş. Construit în urmă cu 600 de ani, castelul Alexius şi Georgius Bethlen a fost renumit în Europa datorită măreţiei şi frmuseţii sale. Proprietatea a fost retrocedată în 2007 urmaşilor familiei nobiliare, Anika, Ava şi Agnes Bethlen. Moştenitorii au înfiinţat fundaţia Uniunea Pro Castrum Bethlen, care se ocupă de refacerea clădirii.
În secuime domină proprietăţile vechilor conţi Mikes şi Kalnoky.


Castelul Mikes, Zăbala

Vechea familie Mikes şi-a recuperat castelul din Zăbala, considerat giuvaerul Ardealului. Gregor şi Alexander Roy Chowdhury-Mikes, fiii unui bengalez şi ai unei urmaşe a familiei, au intrat în posesia castelului precum şi a parcului de 30 de hectare. Pe timpul comunismului, incinta a fost utilizată drept tabără de copii sau spital. Acum există o casă de oaspeţi, The Machine House, care se bucură de o amenajare interioară şi un stil unice în România. În Ozun, castelul Beldy-Mikes, construit în sec. XVII, în stilul secuiesc, aparţine de asemenea familiei Mikes. În schimb, castelul Mikes-Szentkereszty din Zagon şi cel de la Bixad, construite de familia Mikes, sunt azi în posesia comunităţilor locale.


Castelul de la Micloşoara

Medicul veterinar Tibor Kalnoky, cu origini în Covasna, a revendicat de la statul român două proprietăţi: la Micloşoara şi Valea Crişului. După opt ani de procese, Kalnoky, un prieten al familiei regale britanice, a intrat în posesia castelului de la Micloşoara, vechi din 1500, o construcţie care conţine multe elemente renascentiste, precum şi decoraţii pictate pe pereţi. Domeniul este greu de întreţinut, însă aristocratul a mizat cu succes pe turismul rural. Acelaşi model doreşte să-l aplice şi castelului de la Valea Crişului, din 1685.

Familia Apor a moştenit vechea reşedinţă nobiliară din sec. XVI de la Turia şi pus edificiul în circuitul turistic. Unicitatea acestei clădiri, în aparenţă modestă, constă în originalitatea spaţiului interior, copleşitor prin măiestria frescelor şi a tavanelor din lemn sculptat care datează din perioada Renaşterii transilvănene. La Tălişoara există un castel din sec. XVII ce poartă numele de Daniel, după numele căpitanului-adjunct al ţinutului Trei Scaune, Daniel Mihaly. Astăzi, construcţia se află în proprietatea lui Racz G. Atilla. Numele Daniel apare şi la incinta din Vârghiş, un castel din sec. XV. Descendenţii familiei au moştenit după 2000 construcţia, dar au vândut-o mai departe cu 300.000 de euro administraţiei locale a oraşului Esztergom.

În Harghita, la Lăzarea, se află una dintre cele mai impunătoare reşedinţe nobiliare din Ardeal, Lazar. Un turn al cetăţii datează din 1450, iar o inscripţie cu litere gotice de pe turnul porţii menţionează anul construcţiei, 1532. În prezent, Castelul Lazar este administrat de Centrul Judeţean de Creaţie, instituţie aflată sub tutela Consiliului Judeţean Harghita, însă trăiesc şi urmaşi ai familiei Lázár care îl revendică. Până să se schimbe proprietarul, edificiul adăposteşte cea mai completă colecţie a artelor vizuale din Transilvania. La Miercurea Ciuc, cetatea Miko, din sec. XVII, în stil renascentist, găzduieşte Muzeul Judeţean.


Castelul Banffy, Bonţida

În judeţul Cluj, la Bonţida, Banffy Katalin, fiica ultimului proprietar al castelului de aici, a moştenit clădirea în 2001 şi a pornit un program internaţional de restaurare a castelului. Lucrările de renovare au fost atribuite fundaţiei Transylvania Trust, care a închiriat castelul pentru 49 de ani. Urmaşii familiei au revendicat şi castelul din Borşa, construit în sec. XIX, în stil eclectic, cu elemente neobaroce şi neoclasice.

Mai mult noroc au avut la Gilău, pentru că, după un proces care a durat 10 ani, urmaşii Banffy-lor au primit castelul situat pe un platou în imediata vecinătate a drumului european. Construcţia este una dintre cele mai frumoase din Ardeal, aparţinând din punct de vedere arhitectonic stilului renaşterii transilvane. Actualul proprietar este Barcsay Tamas. Un alt descendent, Banffy Ştefan, a obţinut castelul din localitatea clujeană Luncani, pe care l-a concesionat apoi unei fundaţii destinate copiilor fără adăpost.

Bătăioasa Eva Banffy, un cetăţean cu o stare materială foarte bună, a reuşit să obţină castelul din Nuşfalău, iar după moartea sa acesta a revenit nepotului său, Imre.


Castelul Bethlen-Haller, Cetatea de Baltă

Imaginea producătorului de vinuri Jidvei se leagă de castelul de la Cetatea de Baltă, vechiul Bethlen-Haller, construcţie din sec. XVII. După 1989, familia Haller primeşte înapoi proprietatea, însă o vinde mai departe familei Necşulescu, proprietarii Jidvei. Castelul păstrează atât principalele elemente arthitecturale renascentiste, cât şi o parte din cele baroce, datând de la renovarea din 1773.
Unul dintre cele mai frumoase monumente ale Renaşterii din Transilvania a ajuns o ruină - castelul Martinuzzi din comuna Vinţu de Jos. Edificiul încărcat de gunoaie şi o vegetaţie bogată apare în acte ca fiind proprietatea Bisericii Romano-Catolice.

Castelul Wesselenyi de la Obreja, din prima jumătate a sec. XVIII, este considerat cel mai frumos castel baroc din Europa Centrală şi, totodată, cel mai vechi. Domeniul este uriaş, se întinde pe raza a trei judeţe, Sălaj, Satu Mare şi Alba. Din 2004, toată averea a fost mutată de la Consiliul Local Alba la Mitropolia Greco-Catolică cu sediul la Blaj.

Domeniul Mikes din Cisteiu de Mureş a fost retrocedat urmaşilor în 2006. Ansamblul de aici este compus din mai multe clădiri datând din perioade diferite: curia, ridicată în 1796, din care se păstrează astăzi un impresionant timpan baroc, hambarul, ce datează tot din secolul XVIII, palatul neoclasicist, construit în seco­lul XIX, cu un parter supraînălţat. Palatul este astăzi în ruine, din el păstrându-se pivniţele, câţiva pereţi şi coloanele din cărămidă de la intrare.

La Banloc, Banat, Arhiepiscopia Timişului a primit în concesiune de la primăria locală, pentru 99 de ani, fosta reşedinţă a prinţesei Elisabeta. Deocamdată nu se fac investiţii pentru că din 2005 proprietarii sunt în litigiu cu Paul Lambrino. În comuna Sânandrei din Timiş, destinul castelului Mercy, fosta reşedinţă a contelui cu acelaşi nume, este în ceaţă, după ce a trecut de la CAP la o companie privată.

O afacere bună a constituit-o vânzarea de către moştenitori a castelului Konopi din Odvoş, judeţul Arad. Un cetăţean elveţian de origine maghiară a înstrăinat domeniul unei companii din Sibiu, care doreşte să amenajeze un teren de vânătoare. La Bulci, în Arad, un nepot al lui Ioan Mocioni-Stârcea a încercat în instanţă să devină proprietar pe castelul de aici, însă nu a avut succes. Acesta nu se lasă şi doreşte să îl cumpere. În acte, acesta este evaluat la 150.000 de euro.

În Bihor, castelul Csaky din Marghita, construit în stil baroc, găzduieşte clădirea Primăriei. La Ghiorac, reşedinţa baronului maghiar Tisza este folosită de Protecţia Copilului Bihor prin bunăvoinţa urmaşilor, redevenţi proprietari. De numele milionarului Dan Adamescu se leagă destinul castelului Degenfeld Schomburg din Balc, din sec. XV. Se spune despre Adamescu faptul că se află în spatele firmei de apartament ADL din Moineşti, proprietara imobilului.

În judeţul Hunedoara, cel mai cunoscut edificiu îl consitutie Castelul Corvinilor din Hunedoara. Acesta se află în administrarea Primăriei municipiului, fiind una dintre cele mai importante surse de venit pentru autorităţile locale.


Castelul Bran

Numărul castelelor dinMoldova, Muntenia şi Oltenia este mult mai scăzut decât cele din Ardeal. Şi mai mic este numărul moştenitorilor, pentru că marea parte a incintelor sunt azi în proprietatea statului sau a comunităţilor locale. Peleşul de la Sinaia a fost restituit familiei regale, dar continuă să fie muzeu. Celebrul castel al lui Dracula de la Bran a ajuns în proprietatea lui Dominic de Habsburg, fiul principesei Ileana. Moştenitorii Anton de Habsburg-Lotringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer au solicitat în 2001 restituirea castelului sub formă de despăgubiri în bani, estimat atunci la 25 de milioane de dolari, dar în 2005 au solicitatat restituirea în natură. Documentul de restituire a fost semnat în mai 2006, împreună cu un acord între noii proprietari şi autorităţile române pentru păstrarea în circuitul public a edificiului.

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a primit înapoi în 2001 castelul de la Midăuşeni, construit de Simion Stroici, în sec. XVIII. La Ruginoasa, lângăIaşi, palatul Sturzeştilor găzduieşte Muzeul memorial dedicat lui Cuza Vodă. Un caz rar de moştenire îl constituie palatul de la Comăneşti. Urmaşii boierilor Ghika-Comăneşti au primit atât castelul, cât şi parcul aferent.

O companie din Dărmăneşti, Mecano Electric Service, deţinută de un fost director adjunct al rafinăriei locale, a cumpărat castelul de la Dofteana în 2003, cu toate că era în paragină.
Recent, Castelul Cantacuzino-Ghica din Deleni din judeţul Iaşi a fost scos la vânzare pentru o sumă de pornire de 1,1 milioane de euro, potrivit datelor Artmark Historical Estate. Proprietatea are o suprafaţă construită de 2.230 mp, iar construcţiile anexe au peste 1.500 mp. În total proprietatea are4,23 hade teren. Clădirea istorică este ofertată statului român în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de preemţiune. Castelul Cantacuzino-Ghica a luat forma actuală după căsătoria Mariei Cantacuzino cu Constantin Ghica în 1778, moment în care moşia intră în posesia familiei Ghica Deleni. Până în 1802 s-au efectuat lucrări de extindere şi restaurare, iar la început de secol XX, palatul a fost reamenajat cu ajutorul arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti.

Reşedinţa familiei Bibescu de la Posada, pe DN1, construită în 1848, ascunde azi singurul muzeu cinegetic din ţară. Mai departe, pe Valea Prahovei, în cartierul Zamora din Buşteni, se găseşte Castelul Cantacuzino. Acesta a fost revendicat în 2004, de o strănepoată a Nababului, dar, din cauza vârstei, aceasta a înstrăinat proprietatea companiei Zamora Estate. O altă creaţie a familiei Cantacuzino o reprezintă Palatul Cantacuzino de la Floreşti, Prahova. Incinta găzduieşte un sanatoriu TBC.


„Castelul lui Țepeş”, Bucureşti

Şi în Bucureşti există un castel, deşi mai tânăr, din 1906. La marginea Parcului Carol, o clădire pitorească poartă numele de „Castelul Ţepeş”. Aceasta a fost construită cu ocazia organizării Expoziţiei Generale Române, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Din 30 septembrie 2004, clădirea a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/cine-sunt-stapanii-castelelor-din-romania-259512/
----------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

duminică, 19 aprilie 2015

Sagrada Familia... o navă... 'cosmică' ?!? Bisericile, Templele, Catedralele... 'amintiri... din viitor'?


Principala atracţie turistică a Barcelonei, Sagrada Familia, este, în mod paradoxal, o bazilică neterminată. Edificiul este în lucru de 133 de ani, adică de la punerea primei pietre în 1882.
BBC a relevat că imprimarea 3D a modelelor structurale din ghips ar trebui să permită accelerarea realizării ei, prevăzută pentru 2026, la un secol după moartea arhitectului ei, Antonio Gaudi, într-un accident de tramvai, în 1926.

De fapt, imprimantele 3D sunt folosite în procesul de construcţie încă de 14 ani. Tehnologia există din 1980 şi a fost integrată şantierului barcelonez încă din 2001, cu scopul de a realiza mai rapid prototipurile elementelor uneori dificil de conceput.


Sagrada Familia cu uimitoarea ei dantelărie în piatră

”Sunt aproape imposibil de desenat. Din cauza complexităţii suprafeţelor şi formelor, să lucrezi pe desenele în 2D ale lui Gaudi n-are niciun sens din punct de vedere arhitectural, cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a muncii sale era concepută deja la modul tridimensional”, explica arhitectul şef al şantierului, Jodi Coll, citat de ArtNetNews. Între timp, tehnologia a ajutat la corectarea eventualelor erori ale construcţiei.

”Antonio Gaudi a realizat puţine desene pentru Sagrada Familia, care este atât de complexă încât este aproape imposibil de desenat, cel puţin cu proiecţiile arhitecturale normale. Ceea ce a lăsat la moartea sa este un sistem geometric de suprafeţe reglate şi o metodă de lucru pentru a traduce aceste geometrii în modele de ghips”, adăuga şi Peter Sealy, cercetător la Şcoala de Design de la Harvard.


Sagrada Familia ce urcă spre ceruri

Imprimantele 3D stereolitografice folosesc pudra cu scopul de a crea în câteva ore prototipurile strat după strat, ajungând la un material asemănător ghipsului, care permite artizanilor să lucreze apoi uşor modelele cu mâna pentru o cât mai mare apropiere posibil.
Multe dintre modelele lui Gaudi au fost distruse în timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939), dar fragmentele care au supravieţuit pot fi numerizate folosind scannerele 3D.


Faţada Naşterii

Astfel, ”intenţiile lui Gaudi în ceea ce priveşte desenul pot fi reproduse plecând de la aceste modelări care pot fi folosite pentru a redezvolta modelele. Modul de a lucra în atelierul lui Gaudi continuă. Pentru fabricare, cu pietre decupate de maşină, şi beton turnat în formele realizate la scara 1:1 prin imprimări 3D”, declara cercetătorul.

Un video în trei dimensiuni, realizat de Fundaţia care girează proiectul susţinut din donaţii private, arăta, cu doi ani în urmă, etapele ce trebuie parcurse şi dezvăluia imaginea bazilicii în versiune finală. Pot fi văzute 12 turnuri, dedicate celor 12 apostoli şi, în punctul culminant, la o înălţime de 170 de metri, Turnul lui Iisus, care trebuie construit în centru. De asemenea, se putea vedea impresionanta faţadă destinată intrării principale în bazilică.


Sagrada Familia aşa cum a conceput-o Gaudi

Sagrada Familia a fost la origine un proiect al arhitectului Francisco de Paula, Gaudi preluând conducerea şantierului în 1883. La moartea lui, era terminat numai un sfert din edificiu. Arhitectul catalan lăsase machete şi planuri, dar cea mai mare parte a lor a dispărut într-un incendiu în timpul războiului. Şantierul a întârziat decenii la rând, din cauza acestui incendiu şi a dificultăţilor tehnice şi financiare.

Antonio Gaudi avea să creeze turle extraordinare la Biserica Sagrada Familia, ele fiind cu atât mai extraordinare cu cât nu au fost inspirate de nicio lucrare medievală.


Sagrada Familia, ca o navă cosmică

Gaudi vizitase Tangerul, în Maroc, în 1883, şi fusese uimit de turnurile construite din argilă în tradiţie africană. Zece ani mai târziu, când a fost angajat să proiecteze acolo o misiune franciscană, i-a conceput câteva turle circulare, cu o curbă convexă în profil. Deşi misiunea nu a mai fost construită, forma a rămas în bagajul său stylistic.


Proiect de decor de faţadă, design 2D şi animaţie 3D

La Sagrada a început cu un proiect gotic convenţional, dar a evoluat remarcabil de-a lungul timpului. În afară de absida gotică, faţada transpetului sudic a fost tot ce a reuşit Gaudi să construiască. Aceasta a început sub forma unui portal gotic triplu, cu o sculptură profund religioasă, dar pe măsură ce era ridicată, proiectul a început să dezvolte forme fantastice care par să fie bazate pe forme din natură. Proiectul complet al turlelor a fost stabilit în 1910, folosindu-se modelul Tanger, iar acestea erau relativ plate, cu benzi verticale în care se aflau crestături din piatră. Totuşi, în vârf, ele explodau în pinacluri fantastice care şi-au schimbat forma continuu pe măsură ce au fost ridicate. Faptul că au fost realizate integral şi desenate de Gaudi pe când nu existau computere este o dovadă remarcabilă a geniului său.


Macheta în 3D a turlelor catedralei

La capodopera sa grandioasă, dar neterminată, biserica Sagrada Familia din Barcelona, Gaudi a dorit să construiască un turn zidit, o ambiţie care se dovedeşte imposibil de realizat. Totuşi, la arcele şi ornamentele transeptului terminat, Gaudi a înţeles deplin sistemul gotic de construcţie. Lucrările la nava centrală a bisericii, începute în 1882, au fost finalizate în 2000. Coloanele arcelor se unesc pentru a susţine greutatea. Acolo unde Gaudi folosea machete la scară, alţii utilizează proiectarea pe calculator pentru a proiecta coloane şi arce monumentale.


Modele create cu ajutorul programului 3D

Îmbinând suprafeţe inegale, culori neobişnuite, arce parabolice şi materiale eclectice, lucrările arhitectului Antonio Gaudi sfidează clasificarea şi provoacă toate convenţiile arhitecturii. Însă la o privire mai atentă asupra lucrărilor lui, raţionalul şi realitatea par să dispară. Modelele excentrice ale lui Gaudi estompează graniţele dintre sculptură, arhitectură şi natură şi par mai degrabă concretizarea fizică a unui vis suprarealist. Mulţi dintre contemporanii săi i-au considerat lucrările şocante şi hidoase şi o ameninţare la adresa standardelor impuse cu multe secole în urmă.


Sagrada Familia reflectată

Amestecul realizat de Antonio Gaudi între formele biomorfe şi lichide, între turle şi arcele gotice a adus o variantă modernă ireconciliabilă cu modernismul convenţional al contemporanilor săi.
Antonio Gaudi concepuse edificiul cu o îndrăzneală arhitecturală rară, dublată de o bogăţie de simboluri care fac din Sagrada Familia un poem mistic.


Proiecţie 3D a Faţadei Catedralei

Arhitectul, care a fost, de altfel, înmormântat în bazilică, a lucrat aici timp de un sfert de secol. Opera realizată în timpul vieţii lui, cripta şi faţada Naşterii, a fost declarată Patrimoniu UNESCO în 2005.
Toţi arhitecţii care i-au succedat au dorit, chiar în lipsa desenelor originale, să rămână cât mai fideli posibil ideilor lui Gaudi.

Cât despre donaţii, pe care se sprijină exclusiv finanţarea lucrărilor, ele sunt în continuă creştere în ultimii ani, întreţinând speranţa terminării acestui edificiu extraordinar în 2026.


Prototipuri în 3D

Sagrada Familia este cel mai cunoscut exemplu de modernism catalan şi un monument emblematic al oraşului. Plasată în cartierul cu acelaşi nume, este monumentul cel mai vizitat din Spania, depăşind Alhambra din Granada şi Muzeul Prado din Madrid.

Proiectul prezentat de Gaudi când avea 31 de ani prevedea o arhitectură foarte personală, de tendinţă naturalist-modernistă, format din cinci nave, absidă, deambulatoriu exterior, trei faţade şi 18 turnuri: 12 pentru Apostoli, 4 pentru Evanghelişti, unul pentru Fecioara Maria, înalt de 120 de metri şi surmontat de Luceafărul dimineţii, şi, cel mai înalt, dedicat lui Iisus. Referinţele mistico-religioase sunt foarte importante în opera lui Gaudi atât din punct de vedere strict iconografic, cât şi din cel simbolic. El dorea ca templul să reflecte istoria şi misterele credinţei creştine. Astfel, cele trei faţade reprezintă trei etape ale vieţii lui Christ: Naşterea, Patimile şi Gloria.


O operă impunătoare în centrul Barcelonei, Sagrada Familia

Însă afinitatea lui Gaudio pentru curbele şi asimetriile naturii şi-a găsit ecoul mai târziu în operele lui Oscar Niemeyer, Jorn Utzon, Greg Linn, Zaha Hadid, Santiago Calatrava, Ben van Berkel şi ale altor arhitecţi care au preferat forme de aripi, scoici, valuri.

Sagrada trebuia să fie ”o predică rostită în piatră”, o mărturie a creaţiei sale. Cum ar fi arătat catedrala în cele din urmă, nu ştia nici el, decât metaforic vorbind: ”Modelul meu este un copac. Are ramuri, iar pe ramuri sunt frunze şi totul se dezvoltă armonios... Un copac nu are nevoie de ajutor din afară. Lucrurile sunt ele însele în armonie. Totul este în echilibru”.

Visul lui Gaudi se împlineşte încet-încet, iar faptul că finalul se apropie este ca un avertisment pentru admiratorii lui. La urma urmelor, grandoarea unui vis constă în neîmplinirea lui.

Publicat Miercuri, 15 aprilie 2015
Magdalena Popa Buluc

Sursa: http://www.cotidianul.ro/sagrada-familia-in-3d-259880/
--------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări