Saturn este a sasea planeta de la Soare
si a doua ca marime din sistemul solar. Desi dimensiunile sale sunt
considerabile, masa sa nu este, comparativ, la fel de impunatoare, ceea
ce duce la o densitate foarte mica.
Chiar daca are compozitia asemanatoare cu a planetei
Jupiter,
datorita masei mai reduse gazul nu exercita o presiune la fel de mare
asupra nucleului. Astfel rezulta o densitate mai mica chiar decat cea a
apei – daca am scufunda planeta intr-un ocean urias, aceasta ar pluti la
suprafata.
Saturn poarta numele zeului timpului la romani (Cronos la greci), tatal
lui Jupiter (Zeus). Fiind vizibil cu ochiul liber, este cunoscut din
cele mai vechi timpuri. Dintre toate planetele vizibile fara instrumente
de pe
Pamant, Saturn are luminozitatea aparenta cea mai slaba.
Prima oara a fost observat prin telescop de Galileo Galilei. Imaginea
sa, foarte schimbatoare de la o perioada la alta, a ridicat multe
intrebari. Galileo a crezut ca vede sateliti ai planetei, blocati pe
orbite bizare. Abia Christiaan Huygens a interpretat corect faptul ca
planeta avea inele. Saturn a ramas unica in aceasta privinta pana cand
au fost descoperite inelele foarte subtiri ale lui Uranus, apoi si ale
celorlalte planete mari.
Orbitand la o distanta medie de
Soare de peste 1,4 miliarde km, are nevoie de mai mult de zece ani pentru o revolutie completa.
Saturn prezinta o aplatizare importanta. Diferenta dintre diametrul
ecuatorial si cel polar este de aproape 10%. Cauzele sunt rotatia rapida
si compozitia gazoasa. Toatele planetele sunt usor aplatizate la poli,
insa niciuna ca Saturn.
Ca si
Jupiter,
Saturn nu are o suprafata solida. Atmosfera devine tot mai densa spre
interior, pana cand din cauza presiunii gazele devin lichide. Din
aceasta cauza, este dificil de determinat cat dureaza o zi saturniana.
Nu se poate observa miscarea suprafetei, astfel ca se foloseste rotatia
campului magnetic al planetei.
La o departare mare de
Soare, Saturn primeste doar 1% lumina solara in comparatie cu
Terra. si totusi exista variatii de temperatura, deoarece inclinatia axei este mai mare decat cea terestra, ajungand la 28 grade.
STRUCTURA PLANETEI SATURN
Ca si
Jupiter,
Saturn contine 75% hidrogen si 25% heliu, precum si urme de apa, metan,
amoniac si roca. Aceasta compozitie este similara cu cea a nebuloasei
primordiale din care a luat nastere sistemul solar. Interiorul este de
asemenea asemanator celei mai mari planete a sistemului: nucleu de roca
invelit intr-un strat de hidrogen metalic lichid, iar la exterior un
strat de hidrogen molecular. Desi intra in categoria planetelor gazoase,
nu este o sfera exclusiv formata din gaz. Stratul de hidrogen metalic
lichid este motorul campului magnetic al planetei. Campul magnetic
saturnian este comparabil cu cel al Pamantului si considerabil mai mic
decat cel al lui
Jupiter,
de unde rezulta ca acest strat de hidrogen lichid cu proprietati
metalice este mult mai subtire decat in cazul planetei vecine mai mari.
Saturn radiaza in spatiu mai multa energie decat cea primita de la
Soare.
O buna parte din aceasta este generata de contractia generata de
gravitatie, ca si in cazul planetei Jupiter, insa acest mecanism nu
poate explica radiatia totala.
ATMOSFERA PLANETEI SATURN
Atmosfera planetei Saturn este compusa din hidrogen molecular in
proportie de 96,3% si 3,25% heliu. Au fost detectate urme de amoniac,
acetilena, etan, propan si metan. Norii inalti contin cristale de
amoniac, iar cei din straturile joase sunt formati din apa si
hidrosulfura de amoniu (NH4SH).
Viteza vantului in atmosfera lui Saturn atinge 1.800 km/h. Benzile nu sunt atat de proeminente ca cele ale lui
Jupiter,
insa exista furtuni indeajuns de puternice care sa inconjoare planeta
si sa reziste in timp, asemeni Petei Rosii. Marea pata Alba apare in
fiecare an saturnian (odata la 30 de ani) in perioada solstitiului de
vara din emisfera nordica. Ar trebui sa se produca din nou in anul 2020.
Vanturile sufla in general spre est, in directia de rotatie a planetei,
si scad in intensitate dinspre ecuator spre poli. Nicaieri in Sistemul
Solar nu se intalnesc vanturi atat de puternice. La latitudini mari se
intalnesc si miscari de aer in directia vest.
O formatiune ciudata a fost descoperita in regiunea polului nord al
planetei. in jurul vortexului de la polul nord exista un hexagon cu
latura de 13.800 km, care ar cuprinde cu usurinta intreg Pamantul.
Intreaga structura are o perioada de rotatie de 10 ore si jumatate,
aceeasi cu cea a interiorului planetei. Originea sa nu este complet
inteleasa.
Incepand cu anul 2005, oamenii de stiinta au inceput sa inregistreze
fulgere in agitata atmosfera a planetei. Puterea acestora este de 1.000
ori mai mare decat cea a fulgerelor terestre.
INELELE PLANETEI SATURN
Nici o alta planeta a Sistemului Solar nu are inele ca Saturn. Foarte
luminoase, acestea sunt in acelasi timp extrem de subtiri. Particulele
ce le compun sunt de dimensiuni foarte reduse, de la submilimetrice la
cel mult de cativa metri, iar gheata este elementul de baza, de unde si
aceasta luminozitate deosebita.
Inelele nu sunt vizibile cu ochiul liber de pe
Terra.
in ciuda luminozitatii lor deosebite, Saturn este prea departe de noi
pentru aceasta observare directa. Chiar si prin intermediul
telescoapelor doar trei inele pot fi observate de la noi: A, B si C. A
si B sunt cele mai proeminente, intre ele existand o separare vizibila
denumita diviziunea Cassini. Inelul C este comparativ mult mai subtire.
Privite de aproape, inelele saturniene se impart in mii de altele mai
mici. si desi ne par neschimbate de la departare, ele sunt intr-o
continua remodelare, sub actiunea planetei si a multitudinii de sateliti
ai acesteia. Au fost fotografiate unde in inele, ca urmare a
influentelor gravitationale ale trecerii satelitilor. Exista inele, pe
de o parte, si goluri, pe de alta parte, intretinute de unele luni
saturniene. Desi se intind pana la o departare de 250.000 km de planeta
mama, grosimea inelelor nu depaseste un kilometru. Daca materialul ce
compune toate inelele ar fi comprimat intr-un singur obiect,
dimensiunile acestuia n-ar depasi 100 km. Chiar daca sunt atat de
vizibile si impresionante, contin relativ putin material si sunt foarte
subtiri.
Inelele au chiar si propria atmosfera, independenta de cea a
planetei. in cea mai mare parte este compusa din oxigen molecular,
aparut in urma actiunii radiatiei ultraviolete asupra ghetii. Exista de
asemenea si urme de hidrogen molecular, celalalt compus rezultat in urma
descompunerii apei, insa acesta se disperseaza mult mai usor in spatiu.
Daca aceasta atmosfera ar fi comprimata la nivelul inelelor, nu ar avea
o grosime mai mare de un atom!
Este posibil ca inelele sa fie foarte vechi, luand nastere la
inceputurile Sistemului solar, odata cu planeta, din resturile ramase de
la formarea acesteia, sau din material atras de Saturn. Una dintre
teorii spune ca un satelit stravechi s-a dezintegrat lasand in urma
aceste resturi; numele satelitului a fost stabilit Veritas.
Dezintegrarea s-ar fi putut produce ori prin apropierea periculos de
mare a corpului de planeta, ori prin ciocnirea cu un alt obiect
indeajuns de mare, cel mai probabil in timpul Marelui Bombardament
Tarziu.
Insa este la fel de posibil sa fie tinere, de doar 100 mil. ani, o
perioada de timp scurta din punct de vedere astronomic. Ca o dovada a
acestui fapt este adusa in vedere compozitia inelelor, materialul de
puritate ridicata fiind contaminat in timp de praf cosmic.
In 2009 a fost observata existenta unui nou inel, mult mai mare ca
intindere decat cele cunoscute deja. Nu seamana cu celelalte inele ale
lui Saturn si nu este vizibil din regiunea noastra decat in infrarosu.
Acest nou disc s-ar intinde de la 60 pana la 300 de raze saturniene.
Este deviat cu 27 de grade de planul ecuatorial al planetei si al
celorlalte inele, aflandu-se in planul orbitei lui Saturn.
Miscarea noului inel este retrograda, asemenea satelitului Phoebe, cu care este asociat.
SATELITII LUI SATURN
Ca si
Jupiter,
Saturn are numerosi sateliti, de dimensiuni foarte diverse si cu
particularitati surprinzatoare. O parte din acesti sateliti
interactioneaza cu inelele planetei. In articolul urmator ne vom
concentra pe 4 dintre sateliti: Titan, Enceladus, Iapetus si Mimas.
Sursa: Wikipedia, Space.com, Scientia.ro
-----------------------------------------------------
