Google Translate

joi, 31 decembrie 2015

ROMANIA, tara mea de dor, tara mea de vis! CNN o include in Top 16 mondial, ca foarte atrăgătoare pentru iubitorii de călătorii

  

România, în clasamentul celor mai promiţătoare destinaţii turistice!

Postul american de televiziune CNN a inclus România în clasamentul celor mai promiţătoare destinaţii turistice pentru anul care vine.  

Ţara noastră este prezentată în Top 16 ca foarte atrăgătoare pentru iubitorii de călătorii, în principal pentru Munţii Carpaţi, Delta Dunării şi oraşele sale istorice, precum Cluj-Napoca.

Desigur, din recomandări nu lipsesc mitul despre Dracula sau Castelul Bran, considerat cel mai cunoscut obiectiv turistic autohton.

Jurnalista şi fotografa Anisha Shah, specializată în călătorii, a realizat pentru ediţia online a reţelei internaţionale de televiziune CNN un clasament intitulat „Unde mergem în 2016”. Cele mai bune poveşti apar – crede ea – din călătoriile realizate în locuri mai puţin vizitate. România este un astfel de exemplu. Prima ei recomandare legată de ţara noastră sunt Munţii Carpaţi, cu pădurile lor verzi, sau traseele de schi şi căţărare, pentru iubitorii de aventură. Este lăudată şi Delta Dunării, cu terenurile sale mlăştinoase şi roditoare, unde vizitatorii sunt poftiţi să facă drumeţii, să pescuiască şi să observe păsările. Anisha Shah a nominalizat şi cea mai atractivă zonă artistică din ţară – galeriile din Cluj-Napoca.

Ea aminteşte, deopotrivă, de unele dintre cele mai cunoscute mituri româneşti – Dracula, vârcolacii şi strigoii. Peisajele vaste şi variate din Transilvania, care încadrează castelele şi bisericile, nu vor dezamagi nici ele – se mai precizează în materialul CNN, în care se face referire directă la Castelul Bran, asociat cu scriitorul irlandez Bram Stoker, autorul romanului „Dracula”. Şi ca totul să fie perfect, jurnalista de peste Ocean pledează ca vizita în România să fie făcută în perioadele aprilie-mai şi august-octombrie.

Alte destinaţii de călătorie remarcate de CNN sunt Parcurile Naţionale din India, Regiunea Arctică, Madagascar, Iran, Mongolia şi Papua Noua Guinee.RADOR

Sursa: http://www.capital.ro/romania-in-clasamentul-celor-mai-promitatoare-destinatii-turistice.html
---------------------------------------------------------

 Where to go in 2016: Top 16 up-and-coming destinations

http://edition.cnn.com/2015/12/22/travel/emerging-destinations-2016/

 ==========================

 

================================= 

 

La Mulţi Ani şi Un An Nou Fericit, prieteni!

Ieri e istorie, mâine e mister, azi e un dar.
Un dar de împărţit cu cei dragi.
La Mulţi Ani şi Un An Nou Fericit, prieteni!
Admin, Romania Megalitica
Admin, Mehedinti Blog online

 

marți, 29 decembrie 2015

Ruinele de la Nan-Madol. Orasul Pierdut al lui Nan Madol. Avansata tehnologie antigravitationala? "Levitatie auditiva"?


Insula Pohnpei...
La mai bine de 4.000 km sud-vest de Hawaii, izolata complet in oceanul Pacific, aceasta masa de pamant microneziana este caminul a aproape 34.000 de oameni, in special fermieri si pescari. Acolo insa se afla o zona a insulei ce este complet nelocuita:  
Orasul Pierdut al lui Nan Madol.
-----------------------------------------
Insularii nativi cred ca acest loc antic e blestemat, si este, de asemenea, locul unora dintre cele mai misterioase ruine din lume.
Construit pe un recif de corali, chiar pe coasta estica a Pohnpei si intinzandu-se pe mai mult de 200 de acri, Nan Madol e format din 92 de insulite artificiale, conectate prin canale.





Conform istoricilor, acest oras antic, numit adesea Venetia Pacificului, a fost capitala dinastiei Saudeleur, ce a domnit cam de prin anii 500, pana la 1628 d.Hr.
Acest oras antic i-a gazduit pe Saudeleuri, regii acelor vremuri.
Deci, au casele lor... au zonele de ceremonii.
Au morminte...exista un intreg numar de zone, imprastiate pe fiecare dintre aceste insulite.
Multi arheologi sunt de acord ca ridicarea acestor insule artificiale a inceput undeva in secolul al XIII-lea.
Fiecare a fost construita cu bazalt sistos, o roca neagra formata cand lava bazaltica dintr-un vulcan se raceste in forma de coloane.
Exista un numar de coloane de bazalt scurse de-a lungul Pohnpeiului insusi.
Si cunoastem cateva dintre aceste aflorimente ce erau folosite pentru extragerea bazaltului.
Erau apoi transportate in zona Nan Madol, si apoi asezate pentru a crea aceste insulite.
Cum au reusit insa indigenii ce au locuit aici cu 800 de ani in urma sa construiasca 92 de insulite, numai din gigantice coloane de bazalt?


Cercetatorii estimeaza ca fiecare grinda de piatra folosita la construirea structurilor megalitice cantareste intre 5 si 50 de tone.
Stivuite ca sa formeze ziduri inalte de 7,6 metri si late de 5,2 metri, arheologii cred ca a fost o intreprindere care, cel mai probabil, i-ar fi necesitat pe toti cei 25.000 de locuitori insulari ca sa o termine.
In jurul ruinelor de la Nan Madol sunt multe canale, despre care cercetatorii si arheologii afirma ca reprezentau rutele luate de barci pentru mutarea acestor coloane bazaltice de-a curmezisul si in jurul insulei, pentru construirea acestui urias sit megalitic. Majoritatea savantilor insista pe faptul ca oamenii ce au construit Nan Madol foloseau funii, tavaluge si plute, dar incercarea de a dovedi aceasta teorie a cazut.
Daca aduni toate aceste grinzi de piatra, obtii o greutate de 750.000 de tone...Reprezinta o gramada.
Daca mutai 2.000 de tone pe an, puteai fi capabil sa-l construiesti in peste trei secole.
Vorbim aici despre un mare, masiv efort.


Un gen de efort pe care l-ai putea vedea in constructia piramidelor din Egipt.
Ar putea insa exista o alta explicatie pentru cum au fost capabili acesti oameni antici sa mute roci atat de masive kilometri, traversand insula spre o zona din ocean, fara ajutorul masinariilor moderne?
Conform legendelor locale, constructorii antici au folosit o metoda mult mai deosebita de constructie: o avansata tehnologie antigravitationala, prin care teoreticienii astronautilor antici cred ca pot explica multe dintre misterioasele situri megalitice din lume.


Unele legende afirma ca lespezile, de fapt, zburau dintr-o parte a insulei in cealalta, sau levitau, in asa fel incat sa acopere o atat de intinsa zona a constructiilor principale.
Aceasta aminteste foarte mult de ceea ce cercetatorii numesc "levitatie auditiva", care era o tehnica de ridicare a pietrelor grele potrivind frecventa de sunet a materiei, anulandu-i greutatea si mutand-o din loc.
Insisi oamenii, ce si in ziua de azi traiesc acolo in Pohnpei, spun ca acest loc nu a fost construit de ei; a fost aici inainte de a ajunge ei.
Si ei insisi spun ca blocurile de bazalt au fost mutate ca de mana unei fantome.
De aceea, indigenii mai numesc Nan Madol, "Orasul Fantomelor".

Desi nu exista inregistrari scrise in istoria insulei, au vorbit miturile si legendele ce au supravietuit de-a lungul generatiilor.
Conform indigenilor, Nan Madol a fost bantuit de un blestem timp de secole, ca oricine exploreaza ruinele va pieri.
Insularii cred ca orasul Nan Madol este blestemat.
Si spun ca vad lumini miscandu-se de-a lungul orasului noaptea.
Si cred ca daca isi petrec noaptea acolo, vor muri.

Cand au venit europenii sa colonizeze Micronezia in prima parte a secolului XX, au fost informati despre Nan Madol si si asa-zisa vraja.
In aprilie 1907, guvernatorul german Victor Berg nu a luat in seama aceste avertismente, si nu numai ca a explorat ruinele insulei, dar chiar a deschis un mormant al conducatorilor antici.
Localnicii spun ca guvernatorul Berg a fost urmarit de sunete stranii in acea noapte, si in dimineata urmatoare a murit in mod misterios.
Legendele locale spuneau ca daca ravaseai acest loc in orice fel, erai blestemat...Si se pare ca Victor Berg si-a pierdut viata din cauza acestui blestem.
Inregistrarile oficiale arata ca guvernatorul a murit pe 30 aprilie, 1907, lovit de insolatie si epuizat de caldura, in timp ce cerceta ruinele.
Dar indigenii insista ca moartea lui prematura s-a produs din cauza blestemului...si dovedesc ca puteri nepamantene pazesc misticul oras insular.

Pot fi legendele locale despre activele forte supranaturale de pe insula, intr-adevar, adevarate?
Si daca da, cine sau ce bantuie aceste misterioase insule?
Teoreticienii astronautilor antici pretind ca cea mai viguroasa dovada ca o rasa avansata de extraterestri au ajutat la construirea Nan Madol nu sunt megaliticele structuri de piatra...ci ce se poate afla sub ele.
Nan Madol este un mare oras si mare parte din el e la suprafata, dar parti din el sunt sub apa.
Si insularii spun ca acolo se afla un al doilea oras, ce se numea Kanemweiso.
Acesta este orasul zeilor.

Si se afla in ape foarte adanci.
Trebuie sa te intrebi daca acolo nu se afla vreun gen de baza OZN submarina, chiar si astazi.
Daca legendele locale sunt adevarate, poate fi, intr-adevar, Nan Madol vestigiul unei antice baze extraterestre?
Una ce exista nu doar pe pamant, dar se extinde, de asemenea, adanc in mare?
Poate explica aceasta de ce indigenii din Pohnpei au lasat aceasta parte de insula nelocuita de aproape 400 de ani?

Sursa: http://www.rufon.org/forum/arheologie-astronautica-antica/ruinele-de-la-nan-madol/
--------------------------------------------------------------------------------------------
 

Nan Madol, misteriosul oras pierdut

Putin cunoscut si ridicat intr-un loc extrem de izolat, greu accesibil chiar si cu mijloacele de transport moderne, Nad Madol este un oras pierdut care zace in ruine in largul insulei Pohnpei din Statele Federale ale Microneziei. Orasul a fost capitala dinastiei Saudeleur pana in jurul anului 1500 AD.

Saudeleur a fost prima forma de conducere organizata a regatului Pohnpei, aceasta dinastie conducand intre anii 500 si 1500 o populatie estimata la 25,000 de persoane. Conform legendelor locale, doi frati, Olisihpa si Olosohpa au ajuns in Pohnpei in cautarea unui loc unde sa construiasca un altar inchinat zeului agriculturii, Nahnisohn Sahpw. Acestia au construit un altar la Nan Madol, acolo unde avea sa fie construit viitorul oras. De altfel, zona pare a fi fost locuita inca din primii ani ai erei noastre.

Acesta este format dintr-un peste 90 de insule artificial situate pe un recif si despartite de canale, ceea ce i-a adus denumitea de “Venetia Pacificului”. Constructia insulelor a inceput candva in secolele VIII – IX dar structura megalitica a acestuia nu a inceput, cel mai probabil, inainte de secolele XII –XIII. Este incert de cine se aparau constructorii acestor ruine, si de ce a fost nevoie de efortul de a transporta un numar imens de coloane de bazalt, unele avand pana la 5 metri, sau pietre pentru fundatie de zeci de tone.

Scopul primordial se speculeaza a fi fost acela de a izola clasa conducatoare de populatia de rand. Deasemenea clerul isi gasea resedinta in Madol Powe, sectorul mortuar este format din 58 insule, dintre care cele mai multe erau ocupate de locuintele preotilor. Mormintele erau adapostite de ziduri impunatoare precum cele care inconjurau mormintele regale de pe insula Nandauwas, ziduri care atingeau inaltimi de 7,6 metri.

O teorie pretinde ca exista un tunel subteran care facea legatura intre central orasului si ocean insa acesta nu a fost inca descoperit. Estimarile nu indica o populatie a orasului mai mare de 1,000 de persoane. Unele dintre insule aveau specializari distincte. De exemplu, Usennamw era destinat prepararii hranei, pe Dapahu erau construite canoele, iar pe Peinering era obtinut uleiul de cocos.

Se cunosc foarte putine lucruri certe despre aceasta constructie. Traditional se considera ca intemeietorii dinastiei Saudeleur au fost aceiasi care au construit si complexul Lelu din statul micronezian Kosrae, insa atestarile moderne demonstreaza ca Nan Madol este mai batran. O legenda locala pretinde ca orasul a fost construit din blocuri de bazalt aduse pe calea aerului, folosindu-se magia neagra.

Lipsa surselor de apa si hrana de pe insule a facut ca orasenii sa fie dependenti de locuitorii Pohnpeiului. Pentru Saudeleur nu a fost o problema, din moment ce erau conducatori supremi. Odata cu rasturnarea acestora de catre Nahnmwarki, acestia din urma le-au luat locul in Nan Madol insa au fost nevoiti sa isi procure singuri hrana si apa, ceea ce i-a facut sa abandoneze intr-un final orasul. In secolul XIX, atunci cand europenii au ajuns aici, orasul era de mult cotropit de mangrove.

In prezent Nan Madol formeaza un complex arheologic ce acopera 18 Km patrati din care orasul reprezinta un patrulater cu laturile de 1,5 Km * 0.5 Km. Originea exacta a blocurilor din care a fost construit orasul nu a fost clar determinata. Nu a putut fi demonstrata modalitatea in care au fost acestea transportate aici, una dintre teorii indicand folosirea unor plute.

Unii critici sustin ca Nan Madol a stat la baza orasului R’Lyeh imaginat de catre Lovecraft in cadrul mitologiei Cthulhu, nascuta in paginile cartilor sale. Deasemenea incredibilul oras este legat de existenta continentelor pierdute Mu si Lemuria.

Sursa:  http://www.descopera-mistere.ro/nan-madol-misteriosul-oras-pierdut/

-----------------------------------





 -----------------------------------------------------------------------

sâmbătă, 26 decembrie 2015

"Poarta stelara a Zeilor". "Stargate of the Gods". Gate of the Gods found in Peru - Doorway of the Amaru Meru (Aramu Muru)




 'Iată-l! Zeul... este aici!'

"Poarta stelara a Zeilor", 
descoperită în 1996 de către Jose Mamani în munţii Hayu Marca din sudul statului Peru.
Tehnologia portilor stelare ale civilizatiei anterioare din Mu (Lemuria).
 
"Stargate of the Gods",  
discovered in 1996 by Jose Mamani in the Hayu Marca mountains of Southern Peru
Gate of the Gods found in Peru - Doorway of the Amaru Meru (Aramu Muru)
Stargate and Dimensional Doorway Carved in Solid Rock at Lake Titicaca, Peru[6]

"În septembrie 1996, o misteriosă poartă uriaşă a fost descoperită în regiunea montană Hayu Marca din partea de sud a statului Peru. Hayu Marca, aflată la 35 de kilometri de oraşul Puno, este cunoscută de localnici sub denumirea de „Oraşul zeilor” şi nu a fost complet explorat din cauza terenului montan accidentat. Deşi nu s-a descoperit vreun oraş în acea zonă, multe formaţiuni stâncoase seamănă cu clădiri şi cu structuri artificiale.

„Puerta de Hayu Marca” (Poarta Zeilor sau spiritelor) se pare că a fost săpată în stâncă în trecutul îndepărtat, şi măsoară exact 7 m înălţime şi 7 m lăţime. În partea de jos, la bază, are o nişă mai mică, înaltă de 2 m. Jose Luis Delgado Mamani, un ghid montan peruan, a găsit această poartă pe când străbătea înălţimile subalpine din zonă, pentru a se familiariza cu terenul.....

S-a descoperit că indienii nativi din zonă aveau o legendă despre „Poarta către Ţara Zeilor”. Şi în acea legendă se spunea că în vremuri din trecutul îndepărtat marii eroi s-au alăturat zeilor trecând printr-o poartă către o nouă viaţă glorioasă, nemuritoare. Se mai spune că aceşti oameni s-au întors pe aceeaşi poartă de câteva ori împreună cu zeii, pentru a vizita întregul imperiu....

O altă legendă povesteşte despre sosirea spaniolilor în Peru, care au jefuit triburile Inca, furându-le aurul şi pietrele preţioase. Se spune că atunci, un preot incaş de la templul celor 7 raze, pe numele său Aramu Maru, a fugit cu un disc sacru de aur cunoscut drept „Cheia zeilor celor 7 raze” şi s-a ascuns în munţii din regiunea Hayu Marca. În cele din urmă el a ajuns la poarta care era vegheată de preoţii şamani. Le-a arătat acestora cheia zeilor şi aceştia au realizat un ritual de magie prin care, cu ajutorul discului de aur poarta s-a deschis şi o lumină albastră a emanat din tunelul interior al acesteia. Preotul Aramu Maru le-a dat discul de aur şamanilor şi apoi a trecut prin poartă, dispărând pentru totdeauna. Arheologii au observat o mică depresiune circulară. De mărimea unei palme pe partea dreaptă a intrării şi au presupus că acesta ar corespunde locului unde era plasat discul de aur...." [1] [2]

Mirahorian Copyright © 2015 All Rights Reserved http://www.danmirahorian.ro/

 
BIBLIOGRAFIE
1. Antica "Poartă Stelară a zeilor" (Puerto de Hayu Marca) aflată în Peru
1.1. Puerto de Hayu Marca (Poarta Zeilor) pagina 20
Un tânăr a descoperit întâmplător în 1996 o zonă pietroasă sculptată, care i-a atras atenţia deoarece
ceva asemănător îi apăruse de multe ori în vise: sculptura delimita un pătrat cu latura de 7 m, care avea la bază o nişă săpată în zid.
Într-un interviu el a declarat: „Când am văzut structura pentru prima dată, aproape că am leşinat...Am visat o astfel de construcţie în mod repetat de
-a lungul anilor, dar în vis calea spre uşă era pavată cu marmură roz şi statui de marmură roz existau pe fiecare parte a drumului.”
http://www.alteca.ro/mecfin/revista/43/start43.pdf
1.2. Antica "Poartă Stelară" a zeilor, aflată în Peru
http://epochtimes-romania.com/news/antica-poarta-stelara-a-zeilor-aflata-in-peru---228841
1.3. Antica "Poartă Stelară" a zeilor, aflată în Peru
Poarta zeilor descoperită în Peru (articol in lb. romana tradus din [2 ])
http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6522
2. The Mysterious "Gate of the Gods" at Hayu Marca, Peru
http://humansarefree.com/2015/05/the-mysterious-gate-of-gods-at-hayu.html
3. Hayu Marca's 'Gate of the Gods' is a Stargate. Do the declassified FBI documents prove it works?
http://www.disclose.tv/news/hayu_marcas_gate_of_the_gods_is_a_stargate_do_the_declassified_fbi_documents_prove_it_works/124233
And if so… where do they lead? Interestingly, I cannot help and make a connection between the gate of the gods at Hayu Marca and a document declassified by the FBI not long ago stating that Beings from OTHER dimensions visited Earth. The official link from the FBI vault can be found here: http://vault.fbi.gov/UFO/UFO%20Part%201%20of%2016/view
https://vault.fbi.gov/UFO/UFO%20Part%201%20of%2016/view
4. Connecting the Inca Maya & Pueblo Peoples
...the openings of windows or doorways, in the shape of a large square opening over a narrower rectangular one, were identical in design to the portals in the ruins of Peru, specifically that of Aramu Muru and those of Tiwanaku. But more evidence of a direct relationship between the Pueblo, the Maya and the Peruvian Amazon was forthcoming as we continued our trek northward through the mis-named "Aztec" ruins, Chaco Canyon, the active and continually inhabited Taos Pueblo, and Mesa Verde. (Photo Left Window Door Shapes NM - Photo Right - Tiwanaku)
http://starsoundings.blogspot.ro/2010_06_01_archive.html
Mystic Portal Location Chaco Culture, New Mexico
http://i248.photobucket.com/albums/gg168/jostarsoundings/NEW%20MEXICO%20TRIP/NewMexAramuMuruMedium.jpg
Portal shape in Tiwanaku - Bolivia.
http://i248.photobucket.com/albums/gg168/jostarsoundings/NEW%20MEXICO%20TRIP/TiwanakuMedium.jpg
5. Misteri Portal Kuno Aramu Muru
http://terselubung.in/misteri-portal-kuno-aramu-muru/
6. Doorway of the Amaru Meru (Aramu Muru)
Gate of the Gods found in Peru-Stargate and Dimensional Doorway Carved in Solid Rock at Lake Titicaca, Peru.
"Peruvian prophecy states that all the Americas were once united by a common spiritual tradition and leader, and that they will be again. We were anciently united as Amaru-ca or Ameru-ca, Ameri-ca, meaning the “Land of the Serpent”, during a time when the serpent was the universal symbol of mystical wisdom and spiritual power. One legend states that North and South America were named after a culture bearer known historically as Aramu Muru or A maru (serpent/wisdom) the “Serpent (wisdom master) Meru,” with connections to the mythical Mount Meru, abode of the Demi-Gods.
Aramu Muru came from the ancient continent of Mu with many power objects, including the powerful Solar Disc that had previously hung in an important temple in his homeland. He also brought many sacred rites and symbols, like the chacana, the stair-stepped cross, that after being taken by missionaries to all the four directions served to unite the Americas into a homogenous spiritual culture. Legends state that Aramu Muru assisted many Native American tribes after they arrived in Peru during the time of the destructions of Mu (Lemuria) and the Old Red Land (Atlantis). "
Sacred site of the Phrygian Goddess Cybele "Mountain Mother" Midas City Turkey Tomb of King Midas
http://www.labyrinthina.com/amaru.html
Remains of an ancient monument of the Matar in Yazilikaya, Turkey
https://shestirs.wordpress.com/tag/cybele/
Juli- Amaru Meru Doorway map:
http://www.labyrinthina.com/wp-content/uploads/2015/08/maplaketiticaca02-1024x734.jpg
7. Doorway of Amaru meru Puerto de Huayu Marka
http://flowingspiritjourneys.com/tag/doorway-of-amaru-meru/
http://flowingspiritjourneys.com/puerto-de-huayu-marka/#more-775
8. Different theories about a continent called Lemuria, Pacifica, or Mu
http://www.bibliotecapleyades.net/atlantida_mu/esp_lemuria_2.htm
Churchward's map showing how he thought Mu refugees spread out after the cataclysm through South America, along the shores of Atlantis and into Africa.
http://www.bibliotecapleyades.net/imagenes4/lemuria_mumap2.jpg

9. Amaru-Muru, poarta misterioasa catre o alta lume din Peru
http://www.mixdecultura.ro/2015/07/amaru-muru-poarta-misterioasa-catre-o-alta-lume-din-peru/
------------------------------------------------------------------------------- 


Detalii, Click here:
--------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------

joi, 17 decembrie 2015

Balancing Rocks Around the World. 'A balancing rock is a naturally occurring geological formation...' ?!? / ~I'm Sorry!...~

 

10 Famous Balancing Rocks Around the World.   

A balancing rock is a naturally occurring geological formation featuring a large rock or boulder, sometimes of substantial size, resting on other rocks that often look precariously balanced. In reality, these rocks only appear to be balancing but are in fact firmly connected to a base rock by a pedestal or stem.

Here are some famous balancing rocks of the world.

 

Balanced Rock, Utah

 

ArcheNationalPark-BalancedRock

Balanced Rock is one of the most popular features of Arches National Park, situated in Utah, United States. It is located next to the park's main road, at about 9 miles from the park entrance.
The total height of Balanced Rock is about 39 m, with the balancing rock rising 16.75 m above the base. The big rock on top is the size of three school buses. Until recently, Balanced Rock had a companion - a similar, but much smaller balanced rock named "Chip Off The Old Block", which fell during the winter of 1975/1976.

 

Balanced Rock, Colorado

 

Balance_Rock,_Garden_of_the_Gods

This balanced rock is located in the Garden of the Gods in Colorado Springs, Colorado. It is easily accessible by paved road and is a popular spot for tourist photography.

Balancing Rock, Digby, Nova Scotia

 

digby-nova-scotia

The Balancing Rock in St. Mary's Bay on Long Island, Nova Scotia seems to defy gravity as it stands on its end at the edge of the rock below. The 9 meter high column of rock is attached by two small sections with a gap between that you can look through.

Idol Rock, Brimham Moor

 

idol-rock

Many curious rock formations are scattered over 50 acres on Brimham Moor. One of them is the Idol Rock precariously balanced on top of a smaller rock. The rocks eroded by water, glaciation and wind, have taken amazing shapes. Many of the formations suggest all manner of things, including elephants, hippos, bears, and mushrooms.

Mushroom Rock, Kansas

 

mushroom-rock

Mushroom Rock State Park, located in the Smoky Hills region of Kansas, is noted for its mushroom rock formations. These rocks were formed through a process of nonuniform erosion and weathering in which a hard mass of Dakota Sandstone resisted erosion while the underlying softer stone weathered away, forming a "mushroom" shape. There are two mushrooms and a giant shoe rock, as well as numerous other rock formations in the park.

Chiremba Balancing Rocks, Zimbabwe

 

chiremba1

The Chiremba Balancing Rocks is located 13 km southeast of Harare in Epworth. Although strange balancing rocks are found all over Zimbabwe, this particular one became famous after being featured in Zimbabwean currency. The Balancing Rocks have been used as a metaphorical theme to explain the importance of development coupled with preserving the fragile environment of Zimbabwe as similar to that of the Balancing Rocks found in Epworth, Matopos and in other areas.

chiremba4

 

Mexican Hat, Utah

 

mexican hat

The Mexican Hat rock formation is located on Highway 163, 24 miles west of Bluff, in Utah. The name "Mexican Hat" comes from a curiously sombrero-shaped, 60-foot wide by 12-foot thick rock outcropping on the northeast edge of town.

Devils Marbles, Australia

 

devils-marbles2

The Devils Marbles are amongst the most famous Australian rocks, located south of Tennant Creek area of Northern Territory. These huge, red, rounded granite boulders vary in size, from 50 cm up to six metres across, and they are strewn across a large area. Many of them seem impossibly balanced on top of each other.

Kjeragbolten, Norway

 

Kjeragbolten

Kjeragbolten is a massive 5 cubic meter boulder wedged in to a crevasse on the edge of the Kjerag mountain in Lysefjorden, Norway. The block of stone is suspended 984 meter above the deep abyss. Despite its impressive appearance, it is easily accessible on foot without any special equipment. The whole of Kjerag mountain is a popular hiking area, and Kjeragbolten is a favorite photo spot.

Golden Rock, Burma

 

Golden_Rock

The Golden Rock (Kyaik-htiyo or Kyaiktiyo), perched atop a cliff near Yangon, is one of the most sacred sites in Burma. According to legend, the Golden Rock itself is precariously perched on a strand of the Buddha's hair. The rock seems to defy gravity, as it perpetually appears to be on the verge of rolling down the hill. At the top of the rock is built a small pagoda and covered with gold leaves pasted on by devotees. A glimpse of the "gravity defying" Golden Rock is believed to be enough of an inspiration for any person to turn to Buddhism.

Sursa:  http://www.amusingplanet.com/2012/04/10-famous-balancing-rocks-around-world.html
-----------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------

vineri, 11 decembrie 2015

Templul din Kailasa, India. Inca un super-mega MISTER… al istoriei ascunse, pierdute! Este doar un exemplu… dintr-un lung sir de ENIGME… inexplicabile noua, celor de azi!



Video: Acest templu a fost construit cu o tehnologie ce nu se găsește nicăieri pe TERRA

Templul din Kailasa este un templu indian, construit într-o singură stâncă. Este monumentul central al unui complex de 34 de temple de la peştera Ellora din India. Peştera din Ellora se află în statul indian Maharashtra. 12 temple din acest complex arhitectural sunt budiste, două sunt jainiste, iar celelalte sunt hinduse. În această ultimă categorie se înscrie şi măreţul Templu Kailasa, se scrie pe site-ul cunoastelumea.ro

Ceea ce este absolut uimitor pentru această construcție este faptul că este realizată dintr-o singură bucată de piatră, cioplită de sus în jos!!!

Dar ce este atât de special despre acest templu? Pentru că nu a fost construit prin adăugarea de blocuri de piatră, ci un întreg munte a fost sculptat pentru a fi creat. Templul constituie singurul exemplu din întreaga lume unde un munte a fost tăiat de sus, pentru a crea o structură. În toate celelalte temple şi peşteri, chiar și în Ellora, stânca a fost tăiata din față și sculptată de-a lungul său şi nu de sus şi de-a latul cum este cazul templului Kailasa.



Pentru a înţelege această tehnică trebuie să ne uităm la pilonul templului, care este foarte înalt. În mod normal, pentru a crea un astfel de pilon imens, ar fi nevoie de ani de muncă pentru a realiza o astfel de sculptură exact pe o astfel de stânca uriașă. Dar acest pilon a fost sculptat ca şi când s-au dat la o parte toate bucăţile de munte în jurul său. O cantitate de stânca enormă, care a fost eliminată pentru a se crea acest pilon.

Deși arheologii fixează data realizării acestui complex în secolul VIII, multe voci spun că este greu de crezut că oamenii acelor vremuri aveau cunoștințe atât de avansate și instrumente tehnice  așa de performante încât, cioplind muntele de sus în jos, să obțină o astfel de capodoperă, desăvârșită din punct de vedere arhitectural, de o complexitate uluitoare…

Sursa: cunoastelumea.ro  /  Templul din Kailasa, India. Kailasa Temple
------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------

duminică, 6 decembrie 2015

Hibernarea... poate fi o solutie? Hibernarea, Pro si Contra. De ce nu hiberneaza oamenii?


Daca multe specii iarna hiberneaza, noi ne limitam la a fi somnorosi. Ne continuam activitatea, desi coloniile de lilieci se retrag in pesteri, ursii isi petrec vremea in barlog, iar barzaunii se ingroapa in sol.
Tot felul de animale hiberneaza, de la insecte la amfibieni si pana la pasari si chiar primate. Iar acest obicei pare sa le faca bine. Noua nu ne-ar prinde bine, oare, sa facem la fel?

Unul dintre impedimente e faptul ca nu putem sta prea mult timp in pat. Nedrept, dar e crunta realitate. Daca e atat de benefic sa hibernezi, noi de ce nu o facem? - se intreaba BBC, care ofera si cateva raspunsuri.

Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, e nevoie sa aflam de ce hiberneaza unele dintre necuvantatoare. Iar primul raspuns care ne vine in minte e: pentru a evita frigul.

Hibernarea e, practic, o perioada de "amorteala", care nu consuma decat foarte putina energie. Organismul isi incetineste functiile, iar respiratia, temperatura, metabolismul si ritmul cardiac, toate scad.

Si toate acestea au sens, din moment ce conditiile sunt grele, mancarea e putina, pentru ca si plantele sunt greu de gasit. Asa ca multe animale se ingrasa vara, iar apoi traiesc din rezervele facute.

Cele mai multe dintre animalele care hiberneaza traiesc in emisfera nordica. Cea mai mare portiune de uscat din emisfera sudica e langa ecuator, asa ca si iernile sunt mai blande.

Insa chiar si asa, exista specii care hiberneaza, chiar daca traiesc in zone calde. Asa se intampla in cazul unui tip de lemurian care traieste in Madagascar, pe numele sau stiintific Cheirogaleus sibreei, sau in cazul ariciului sud-african, Atelerix frontalis, care traieste in Angola, Zimbabwe si alte tari africane.

Nu doar iarna animalele hiberneaza

Mai mult, hibernarea nu este rezervata doar sezonului rece. Un studiu de anul acesta a aratat ca alunarii, specie de soareci de padure care se hranesc cu alune, continua hibernarea si dupa ce frigul trece. Unele animale hiberneaza sub pamant si 11,4 luni, aproape un an, cea mai lunga perioada de hibernare observata in salbaticie.

O astfel de absenta nu poate fi explicata doar prin frigul de afara, declara cercetatorul Claudia Bieber, de la Universitatea de Medicina Veterinara din Viena, Austria. Daca in cazul unor specii de animale iesirea din locul de hibernare coincide cu momentul aparitiei plantei preferate, cea cu care se hranesc, in alte cazuri e vorba pur si simplu despre supravietuire.


Hibernarea mareste rata supravietuirii

Adesea, animalele mici au si foarte multi dusmani. Mamiferele mici sfarsesc cel mai des mancate de animale mai mari, asa ca a sta ascuns mai mult timp inseamna si o rata de supravietuire mai mare. In timpul hibernarii, rata de supravietuire este de aproape 100%, arata studiile.

Daca pana recent se credea ca hibernarea e doar o forma de a economisi energie, de a sta departe de frig si de a face fata perioadelor in care mancarea nu se gaseste, acum se stie ca e mai cu seama o cale de a fugi din calea pradatorilor, explica si Thomas Ruf, de la aceeasi universitate.

Indiferent de motiv, hibernarea transforma vietile animalelor. Astfel, unii dintre alunarii studiati de oamenii de stiinta reusesc sa ajunga si pana la 12 ani, o speranta de viata extraordinara pentru un mic rozator. Un soarece salbatic nu traieste de obicei mai mult de trei luni.

Un studiu din 2011 a aratat ca animalele care hiberneaza traiesc mai mult. E drept ca se reproduc mai putin, insa sunt mai longevive, explica Bieber. Hibernarea pur si simplu incetineste ritmul trecerii vietii, afectand intreg ecosistemul. Un pradator care nu-si gaseste hrana preferata, o vietuitoare mai mica, este fortat sa caute alternative.

Cand si de unde a pornit hibernarea?

Nu se stie insa ce animal a hibernat primul si nici cand a fost adoptata o astfel de "strategie". Nu exista fosile care sa dea aceste informatii, cercetatorii putand doar sa speculeze la acest capitol.

Oamenii de stiinta cred de multa vreme ca dinozaurii care locuiau langa Polul Nord hibernau pentru a face fata iernilor lungi. Insa hibernarea lasa urme la nivelul microstructurii animalelor, iar analiza fosilelor unui dinozaur polar, in 2011, nu a scos la iveala astfel de dovezi. Se crede insa ca acest "obicei" este vechi de milioane de ani.

Hibernarea se regaseste la toate cele trei grupuri majore de mamifere si e sigur ca animalul din care s-a desprins stramosul omului putea hiberna.

Totusi, e clar ca ne-am pierdut niste abilitati de baza. De exemplu, inima noastra nu mai functioneaza daca ii scade prea mult temperatura.

Contractiile inimii sunt un raspuns la calciu, iar daca acesta se afla intr-o cantitate prea mare, inima se opreste. Sub o anumita temperatura, inima nu mai poate indeparta calciul in exces, asa ca cedeaza. "Inima noastra se opreste daca temperatura sa scade sub 28 de grade Celsius", explica Ruf.

Spre deosebire de inima noastra, cea a unui animal care hiberneaza inca bate la o temperatura a corpului de un grad Celsius, pentru ca exista niste pompe specializate in indepartarea calciului, pompe care noua ne lipsesc.

Se pune intrebarea: de ce noi nu avem acele pompe? Stilul nostru de viata poate fi un factor.

Sunt specii care hiberneaza si la tropice. Si primatele hiberneaza

Oamenii au evoluat in Africa ecuatoriala, adanc, la tropice, unde si rezerva de mancare era constanta. Nu aveam nevoie sa hibernam pentru a scapa de conditiile grele.

Interesant e insa faptul ca chiar si la tropice exista destule specii care hiberneaza. Cu cat se cauta mai mult, cu atat mai multe sunt descoperite. De exemplu, exista o specie (Nycticebus pygmaeus) de primata mica asiatica, fara coada, cu ochi mari, care se deplaseaza foarte incet si care hiberneaza in serii de pana la 63 de ore, in perioada decembrie - februarie.

Descoperirea e mai cu seama importanta in contextul in care e vorba de primate, aceeasi familie care include maimutele si oamenii, si arata faptul ca hibernarea poate fi gasita chiar si in randul primatelor, ca e mai raspandita decat ne-am astepta.

Spre deosebire de aceasta specie, omul si chiar stramosul sau, sunt mai impunatoare, de statura mare. Suntem pradatori de top si putem vana chiar animale mai mari decat noi. Nu a fost nevoie sa hibernam pentru a scapa de alti pradatori.

In plus, in general animalele care hiberneaza sunt mici, cantarind, in medie, 70 de grame. Exista si exceptii - ursul - insa acestea nu hiberneaza la fel de adanc ca alte vietuitoare.

Ce s-ar intampla daca am hiberna?

La capitolul dezavantaje, daca oamenii ar hiberna, sunt multe puncte. Animalele, atunci cand hiberneaza, sunt practic lipsite de sistem imunitar, expuse infectiilor.

In plus, daca am hiberna, ne-ar fi afectata memoria. Un studiu din 2001, realizat la Universitatea din Viena, a aratat ca veveritele care fusesera invatate sa iasa dintr-un labirint au uitat asta in timpul hibernarii.

Asta nu inseamna, insa, ca oamenii de stiinta nu exploreaza posibilitatea de a gasi o metoda prin care oamenii sa hiberneze. Anestezistul Rob Henning, de la Universitatea Groningen, din Olanda, lucreaza cu NASA exact la acest capitol.


Astronautii ar putea ajunge pe Marte in stare de hibernare

Potrivit acestuia, hibernarea ar oferi nenumarate beneficii astronautilor, ar reduce costurile (pentru ca s-ar trimite mai putine provizii in spatiu) si le-ar proteja sanatatea. Unul dintre cele mai obositoare activitati pentru astronautii care se afla in statiile spatiale este faptul ca trebuie sa faca exercitii fizice timp de sase ore pe zi. Altfel, muschii si oasele lor s-ar atrofia. Daca ar hiberna, ar scapa de acest chin, explica Henning.

Ursii, de exemplu, sunt singurele mamifere cunoscute care nu pierd din masa osoasa in timpul hibernarii, a aratat un studiu din 2008.

In plus, se pare ca hibernarea protejeaza si de radiatii, iar asta ar fi cu adevarat important in spatiu, mai spune el. In prezent, oamenii nu pot sta in spatiu mai mult de un an. Altfel, riscul lor de cancer ar incepe sa creasca.

Daca oamenii ar intra in hibernare, atunci si durata misiunilor ar putea sa creasca. Nu se stie insa daca, odata treziti, ar sti unde se afla sau de ce.

Sursa: http://www.ziare.com/life-style/animale/de-ce-nu-hiberneaza-oamenii-1397160
----------------------------------------------------------------------------------------

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Versiunea șocantă a originilor piramidelor egiptene - „The Science”. Pyramids Egypt


1. Cel mai mare mister al umanității este la un pas de a fi dezvăluit
Ediția americană a „The Science” a publicat versiunea șocantă a originilor piramidelor egiptene. În timpul cercetării acestui subiect dintr-un punct de vedere fundamental nou, unele fapte au fost dezvăluite, care au schimbat total percepția oamenilor asupra lumii obișnuite. Indiciul era atât de evident; hai să-l descoperim împreună.


 
 
2. Oamenii de știință nu au observat lucruri evidente timp de un secol
În timp ce unii căutau un răspuns în traducerea hieroglifelor, alții erau uimiți de contrastul arhitectural. Egiptenii antici ar fi trebuit să aibă o tehnologie incredibilă pentru a construi aceste piramide. A apărut o întrebare, și anume dacă au avut această tehnologie, de ce nu sunt și alte construcții? Cu un astfel de nivel de iscusință, constructorii piramidelor ar fi putut construi megalopolisuri întregi, care ar fi rămas până în zilele noastre. Deci?



3. Toată cercetarea modernă se bazează pe acest fapt
Nici măcar astăzi nu există vreo macara care să poată ridica o lespede de piatră ce cântărește 41 de tone, la înălțimea de 150 m. Poți să-ți închipui cum au făcut egiptenii asta? Dacă nu, apare posibilitatea ca piramidele să fi fost construite cu mult înainte de ascensiunea Egiptului Antic. Acum misterul devine cu adevărat interesant. 



4. Scepticii nu au dat o explicație credibilă. Cum este posibil?
Piramidele au fost construite din lespezi de piatră perfecte în ceea ce privește forma și dimensiunea. Unele dintre acestea au rotunjimi ireproșabile și pereții din interiorul construcției sunt finisați cu o precizie uimitoare. Această calitate poate fi obținută doar cu ajutorul tehnologiei cu laser. Dar vorbim despre Egiptul Antic, era uneltelor de piatră și cupru. 



 5. Subiectul cărților fantastice este acum real
Dacă Egiptenii nu au construit piramidele, cine a făcut-o? Singura explicație rațională este existența altor civilizații care au trăit înaintea noastră. Ei ar fi putut avea întreaga tehnologie necesară care putea face posibilă construirea piramidelor. Atunci apare altă întrebare: unde este cimitirul acestei națiuni hi-tech? Este posibil ca ei să fie îngropați adânc sub pământ? Atunci e greu și să ne imaginăm cât de uriașe ar fi piramidele de fapt. Probabil, egiptenii și-au însușit doar vârfurile și cea mai mare parte este ascunsă sub straturi de nisip și pământ. 



6. Un destin trist al strămoșilor noștri
Este posibil ca civilizația dispărută să fi construit buncăre pentru a supraviețui unui potop global. Nu e o coincidență că aceste construcții au formă de piramidă, pentru că această structură domolește puterea oricărui val, din orice direcție. Apa ar curge pe lângă marginile sale și ar trece mai departe. Dar dacă strămoșii noștri misterioși erau capabili să le calculeze și să le construiască, de ce au dispărut, care a fost greșeala lor fatală? Sau a fost doar un plan insensibil de a salva doar un grup restrâns de oameni pentru continuitatea familiei? 



7. Noi dovezi ale unei teorii nebune
Toată lumea a încercat să găsească refugiu din calea potopului. Oamenii de știință continuă să găsească piramide peste tot în lume. În 2005, un cercetător independent, Semir Osmanagic a descoperit o piramidă în Bosnia: a fost mascată ca un munte. În timpul expediției arheologice, oamenii de știință au dat peste o lespede de piatră făcută dintr-un material asemănător cu betonul. Cu toate acestea, compoziția avea alte elemente, necunoscute de știința modernă. 



8. Semnele civilizației dispărute sunt peste tot în lume
O nouă piramidă a fost descoperită la Sevastopol. În timpul procesului de căutare a apei termale, sondele au descoperit o construcție de piatră la adâncimea de 10 metri. Locul a fost ales intenționat; a dispersat o radiație de frecvență super înaltă cu raza de 100 metri. Mai târziu, a fost inițiată o cercetare la scară mai mare cu descoperirea subsecventă a setului de piramide. Toate acestea au fost așezate în linie. Ce înseamnă asta? Egiptul Antic a populat întreaga planetă sau o civilizație dispărută a existat în realitate. 



9. Ne așteaptă un viitor terifiant. Am putea fi șterși complet de pe suprafața pământului
Dovedirea acestei teorii este doar o problemă de timp. Dar este umanitatea gata să afle adevăratele secrete ale planetei noastre? E gata să recunoască faptul că o altă civilizație a existat și ne-a depășit dezvoltarea de câteva zeci de ori? Și să înțelegem ce trebuie să facem pentru a nu repeta destinul trist al strămoșilor noștri. Oamenii de știință sunt convinși că aceste piramide sunt, de asemenea, un mesaj din trecut care ne avertizează asupra repetiției unui potop global.



Viitorul nostru e terifiant. Misterul originilor Piramidelor a fost dezvăluit
----------------------------------------------------------------
------------------------------------------------ 
------------------------------------------------

vineri, 13 noiembrie 2015

Piramidele din Peru - enigme, mistere ale stravechilor civilizatii. 'Grabiti-va sa cititi... ca mai avem... si alte locuri de vazut!' :)

 În ultimii ani, descoperirile arheologice în legătură cu piramidele au devenit din ce în ce mai numeroase şi mai interesante. Cel mai important aspect este acela că piramidele par să fie răspândite pe suprafaţa planetei noastre într-un număr mult mai mare decât se credea până acum.



Siturile arheologice scot la iveală într-un ritm susţinut noi piramide în diferite regiuni ale lumii. Ceea ce este uluitor e faptul că sunt prea multe similarităţi între piramidele situate în zone diferite pe Pământ, aparţinând unor culturi diferite pe o perioadă de mii de ani, pentru ca ele să fie considerate un simplu produs al „întâmplării”. Aceste similarităţi vizează atât tehnica de construcţie, cât şi ornamentele şi elementele decorative.





Să luăm ca exemplu piramidele din Peru. Există o apropiere foarte mare între modul în care au fost realizate stilizat păsările în aceste construcţii, cu modul de realizare a „oului” ce înfăţişează aşa numitul „om-pasăre” din Insula Paştelui, redat în fotografia de mai jos.



În ambele reprezentări există acelaşi mod de stilizare a capului şi aceeaşi poziţie în genunchi a fiinţei cu aparență umană.


„Omul-pasăre” (jumătate om-jumatate pasăre) reprezintă cel mai important simbol al unui ritual antic pe Insula Paştelui. Cel ce urma sa fie desemnat următorul mare conducător al tribului trebuia să înoate în ocean până la aşa-zisa „stânca a păsărilor”, să urce pe acea stâncă foarte înaltă, să ia un ou din cuibul unei păsări, să-l pună într-un buzunar special conceput pentru aceasta pe propriul lui cap şi apoi să se reîntoarcă la tribul său de pe insula principală, înotând din nou prin ocean, fără să piardă oul aşezat în buzunarul de pe cap. Primul care ajungea înapoi, dintre cei care luau startul în acea probă dificilă, urma să fie desemnat noul conducător al tribului.



Ar fi o coincidenţă prea mare să considerăm că două culturi primitive, separate de o distanţă mai mare de 3000 de kilometri pe ocean, au acordat un aşa mare respect acestui simbol „om-pasare” în reprezentările lor, care sunt foarte asemănătoare.
Pe de altă parte, analizând particularităţile ruinelor din Peru, Mexic, Guatemala şi Insula Paştelui, este imposibil să remarcăm modul identic de tăiere a pietrelor, precum şi precizia cu care acestea au fost îmbinate în structurile la care au fost folosite (clădiri şi monumente). De pildă, în fotografia de mai jos este înfăţişată o porţiune din zidul Rapa Nui de pe Insula Paştelui.



În Peru găsim aceeaşi tehnologie de construcţie, la zidurile incașe:



O primă concluzie ar fi că oricine a construit aceste monumente impresionante nu s-a limitat doar la un singur continent şi nici nu a tăiat piatra folosind dălţi şi cuţite din piatră sau din bronz, aşa cum se străduie să ne facă să credem, în prostia şi ignoranta lor, ghizii turistici, precum şi o mare parte dintre arheologii şi oamenii de ştiinţă contemporani.
Piramidele din Peru sunt cel puţin la fel de interesante ca faimoasele piramide din Egipt. Poate că distanţa foarte mare care ne desparte de ele le face mai puţin cunoscute lumii, însă ele ascund multe mistere şi taine care sunt încă departe de a fi descifrate de ştiinţa modernă. 


Complexul piramidal Caral, situat la nord de Lima, capitala ţării, este unul dintre cele mai vaste câmpuri de piramide din lume, fiind oficial considerat cel mai vechi oraş din America. Construcţia lui este atribuită civilizaţiei Norte Chico, o societate precolumbiană care s-a dezvoltat şi înflorit cu mai bine de 5000 de ani în urmă.


În conformitate cu teoria arheologilor, acest complex a fost construit la o mie de ani după apariţia civilizaţiei sumeriene în Mesopotamia, fiind „contemporan” cu construirea marilor piramide de pe platoul Gizeh din Cairo (Egipt). Civilizaţia Caral a existat cu 2000 de ani înaintea civilizaţiei olmece şi reprezintă una dintre cele şase locuri de pe Pământ în care civilizaţiile antice au apărut şi s-au dezvoltat separat. Aceasta înseamnă că între ele nu a existat niciun contact şi că, după afirmaţiile cercetătorilor, s-a „întâmplat” ca acele civilizaţii să apară în acele locuri de nicăieri şi să se dezvolte în decursul timpului, construind piramide.


Presupunerile savanţilor şi a ştiinţei moderne în această privinţă sunt penibile şi lipsite de consistenţă. Analizând însă fără prejudecăţi piramidele din Peru, din situl Caral, se poate constata cu uşurinţă că ele sunt cu mult mai vechi de 5000 de ani. Chiar dacă civilizaţia Caral nu cunoştea ceramica, scrisul şi nici vreo altă artă – după cum afirmă cărţile şi manualele din prezent-, totuşi ni se spune că acei oameni au reuşit cumva să construiască piramidele ce dăinuie şi azi, adică au reuşit să edifice nişte ansambluri arhitectonice care ar pune foarte mari dificultăţi chiar şi în prezent inginerilor, proiectanţilor şi constructorilor, dacă nu cumva aceste probleme ar fi chiar insurmontabile la nivelul actual de tehnologie şi cunoştinţe ale omenirii. La toate acestea s-au adăugat platforme înalte şi foarte bine finisate, precum şi pieţe largi, de forma circulară, „scufundate” în pământ.



Toate aceste inconsecvențe se explică prin faptul că civilizaţia Caral şi a indienilor Moche nu sunt cele care au construit complexul piramidal original din Peru, pe care l-au găsit abia mai târziu, îngropat sub mai multe straturi de rocă şi pe care l-au refăcut.


Această „temă” se repetă de-a lungul istoriei oriunde o civilizaţie antică misterioasă lasă în urma sa monumente gigantice ce nu pot fi explicate de ştiinţa modernă. De exemplu, misterioasele coline ce sunt presărate de-a lungul văii Ohio şi în partea de sud-est a Americii sunt atribuite nativilor de pe acele locuri, în ciuda faptului că indienii înşişi au spus în repetate rânduri că nu ei au ridicat acele movile înalte, ci că aceasta a fost făcut de o rasă dispărută, cu multe mii de ani înaintea lor.



Arheologia „de piaţă”, considerată „modernă”, ignoră însă tradiţiile indifene şi continuă să scrie propria ei „versiune” asupra istoriei. De pildă, în același stil tâmp, se afirmă şi despre indienii Caral că au venit acolo de niciunde, au ocupat locul şi apoi au plecat. Totuşi, fragmentele de oase şi de vase descoperite în preajma complexului nu atestă deloc faptul că aceiaşi indieni au construit piramidele şi întregul complex de la Caral.
Complexul Caral prezintă de asemenea similarităţi uimitoare cu ruinele găsite în Turcia antică. Chiar şi arhitectura ciclopică din Grecia antică poate fi regăsită printre construcţiile de la Caral. Unele dintre construcţii arată chiar ca şi cum ele s-ar afla în deşertul pustiu din Egipt.













Deşi evidenţele şi dovezile sunt tot mai multe, totuşi ştiinţa modernă se agaţă cu încăpăţânare de teorii halucinante şi versiuni orgolioase despre istorie. Toate acestea vor avea însă un sfârşit şi atunci castelul de carton clădit cu trudă de savanţi se va nărui în mod lamentabil pentru ei...


Sursa:  http://www.edituradaksha.ro/articles/view/piramidele-pierdute-din-peru-a196
-------------------------------------------------------------

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări