Grecia Antica – zei, sanctuare, temple. Enigme nici azi... deslusite

Despre etimologia cuvântului templu  aflam ca în greaca veche ὁναός,/ho NAOS se traduce prin “locuinta” (în limba latina este templum). Templul a fost un edificiu sacru în care se oficia serviciul religios, închinat zeului ce era divinizat si adorat de anumite popoare antice, printre care si grecii. La început, sacrificiile si ritualurile în cinstea zeilor aveau loc în afara templului. Templul putea reprezenta și un depozit votiv. Pâna prin secolul al IX-lea î.Hr. grecii construiau temple din caramizi suprapuse din lut, apoi, odata patrunse în arta elena, ordinele dorice, corintice si ionice au revolutionat arhitectura greaca.

Sanctuarul reprezinta partea sacra a templului, fiind cunoscut si sub numele de altar, interzis profanilor. Sanctuarul este un loc de cult; în limba greaca fiind numit naos (sanctuarium în latina).
O sa începem cu templul zeitei Aphaia / Ἀφαία construit special pentru aceasta divinitate. Templul se afla în Attica, pe insula Aegina, la 30 de km de Atena.

Sub hegemonia ateniana, zeita Aphaia a fost identificata cu Pallas Atena, Artemis sau Britomartis.
Edificiul a fost construit în secolul al VI-lea î.Hr. pe locul unui alt templu vechi, care a fost distrus la sfârșitul aceluiasi secol; ramasitele fiind îngropate în pamânt pentru conservare. Pausanias a fost cel care a mentionat pentru prima data în operele sale despre templul zeitei Aphaia, în secolul al II-lea d.Hr. Sanctuarul dedicat zeitei Aphaia a fost ridicat în vârful unei coline de aproximativ 160 m, în partea de  nord-est a insulei Aegina.


Templul de la Didyma / Δίδυμα a fost un templu ionian închinat zeului Apollo, situat în orasul din zilele noastre numit Didim, în vestul Turciei.
În fosta Ionie a fost întrecut ca marime si splendoare doar de  templul Heraion de pe insula Samos si templul Artemisei din Efes.

În prezent, acest edificiu religios se afla printre cele mai bine conservate temple din perioada antica, fiind vizitat de zeci de mii de turisti anual. Templul a fost contruit în jurul anului 300 î.Hr. pe locul unui alt templu vechi, din secolul VI i.Hr., numit se pare Didymaion Templul era înconjurat de doua siruri de coloane,care pornesc ca doua aripi spre dreapta si stânga lui. Aceste coloane înconjurau o camera sacra,ce adapostea statuia marelui zeu Apollo. Coloanele sunt în stilul arhitectural ionic si au 19.5 m înaltime, înfațișându-ne grandoarea pe care acest edificiu o avea acum mai bine de doua mii de ani. Pausanias de asemenea a vizitat templul, iar Pliniu cel Batrân a scris despre el.

Un alt templu al lui Apollo se afla la Delphi (sau Delfi), fiind localizat în partea centrala a Greciei, la nord de Golful Corintului.Numele de Delphois / δελφύς-delphusînseamna “uter” si reprezinta un vechi epitet al Mamei Mari (Terra Mater), sau Gaia, ce simbolizeaza femininul pamânt.

În aceasta locatie se afla un întreg complex spiritual; originile acestui complex fiind pre-elene (pelasge). Mnaseas din Patras, discipolul lui Eratosthene, ne spune ca locuitorii din Delphi erau de nationalitate hiperborei (fragment facând parte din Istoria grecilor III pag. 153 frag. 24.) Clearch din Soli, discipolul lui Aristotel, ne spune ca Leto (Latona), dupa ce a nascut pe Apollo si Artemis (Diana) a venit la Delphi. (Istoria grecilor Ed.Didot II pag. 318,frag. 46) Locuitorii din Delphi adresau în fiecare an rugaciuni lui Apollo, ca zeul sa vina în timpul verii de la hiperborei la ei. (Preller,Griech Myth I 1854 pag. 157-158).

O alta legenda ne spune ca Apollo, dorind sa se razbune pe odiosul Python pentru raul pricinuit de acesta mamei sale Leto, îl cauta pe Python, îl gaseste, urmând a-l ucide cu sagetile lui care nu ratau niciodata tinta. Apoi Apollo îngropa cadavrul lui Python în locul unde se afla orasul sfânt Delfi, punând acolo temelia unui altar si oracol, pentru a profeti oamenilor dorintele tatalui sau, Zeus. Cum zari pe mare niste marinari cretani, Apollo se duse pe vasul acestora însarcinându-i pe marinari sa aibe grija de oracolul din Delfi. Despre acestia se spune ca au fost primii preoti ai oracolului.

Un alt mare templu dedicat zeului Apollo se afla în Arcadia, la Bassae, fiind cunoscut si sub numele de “Templu lui Apollo Epicurius”. Constructia lui se situeaza la jumatatea secolului 5 i.Hr. Edificiul a fost dedicat lui Apollo Epikourios (Apollo Ajutatorul) si a fost construit de arhitectul Iktinos. Pausanias a mentionat templul în scrierile sale. În prezent face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Templul lui Zeus din Olympia se afla în partea de vest a Peloponezului. În această regiune aveau loc jocurile olimpice în perioada clasica, comparabile cu jocurile Pitiene tinute la Delphi.Aici se afla o statuie imensa ce reprezenta pe Zeus, construita din fildes si aur. Statuia face parte din Cele Sapte Minuni ale Lumii, opera a marelui mester Phidias. Se spune ca această statuie a fost gazduita la început în atelierul lui Phidias unde a fost creata, urmând ca acel atelier sa fie transformat în templu.

Sapaturile din jurul templului efectuate de catre arheologii germani la sfârsitul secolului XIX au ajutat si la descoperirea statuii lui Hermes de Praxiteles si a stadionului, unde se desfasurau întrecerile sportive. Acest sit a fost înscris în 1989 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.


Templul zeitei dragostei Afrodita – in stanga in imagine – (Venus la romani) se afla în orasul antic Aphrodisias, în Asia Minor (vestul Turciei de azi).
Marele Templu Olimpian – mai jos in imagine – (Olympieion) al lui Zeus (ΝαόςτουΟλυμπίουΔιός) se afla în centrul orasului Atena.Constructia acestui templu începe în secolul al VI-lea î.Hr. înperioada tiraniei ateniene, fiind terminat în timpul împaratului roman Adrian (secolul al II-lea d.Hr.).

Durata lui de viață nu a fost foarte mare; în urmatorul secol fiind distrus de o invazie barbara ce a lăsat în urma doar ruine. Edificiul este localizat la aproximativ 500 m sud-est de Acropolis, fiind construit în stilul corintic.

Un alt mare templu al antichitatii a fost dedicate zeitei Artemis (Diana la romani, Artume la etrusci, probabil Bendis la traci). Aceasta era sora zeului Apollo. Templul zeiței se numea Artemision, (latinaArtemisium) și se afla în faimosul oras Efes din vestul Turciei, la 50 km sud de orasul Izmir. Edificiul religios a fost ridicat în anul 550 î.Hr, perioada când orasul Efes se afla sub Imperiul Ahemenid și face parte din Cele Sapte Minuni ale Lumii.


Se spune ca durata constructiei a fost de 120 de ani. Cladirea avea 51 m latime si 105 m lungime. Acoperisul era sustinut de 127 coloane, fiecare masurând 18 m înaltime.

În interiorul acestui templu se afla statuia zeitei Artemis,înalta de 2 m,fiind acoperita cu aur masiv si argint. Philon, un mare architect atenian, a spus despre templu:

“Am vazut zidurile din Babilon, am vazut gradinile din Semiramis, am vazut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos, piramidele. Dar când am vazut templul din Efes, celelalte minuni au disparut ca în ceata.”

La 22 iulie 356 i.Hr., templul a ars într-un incediu. Se spune ca un om numit Herostratus a aprins focul, urmând a-și pierde viați în incendiu. Istoria acestui om este una din cele mai dramatice si pline de învataturi din antichitate.El nu se deosebea prin nimic de semenii sai, însa în dorinta de a se mentine în constiinta oamenilor si în istorie, comite aceasta crima. De aici a luat nastere expresia “Slava lui Herostrate”.

O legenda ne spune ca în noaptea în care templul a ars, s-a nascut Alexandru cel Mare, iar Artemis a fost prea ocupata cu nasterea lui si nu a avut grija de templu.În 356 templul a fost reconstruit de catre cetatenii orasului Efes, urmând a fi darmat odata cu aparitia crestinismului.


Ne întoarcem din nou în Atena, pe Acropolis, unde avem cel mai vechi templu ionic, dedicat templul Atenei Nike. Edificiul se afla la în partea dreapta a intrarii sacre în Acropolis-depropylaea. Acest edificiu religios mai purta numele de “Templul victoriei neînaripate”.

Constructia acestuia a fost finalizata în 410 î.Hr. si avea ca scop comemorarea victoriei grecilor asupra persilor. Templul era decorat cu ilustratii ce reprezentau scene de lupta de la razboaiele medice.În vremurile de demult,atenienii aduceau omagii “fara aripi” zeitei Atena Nike astfel încât zeita sa nu poata zbura dintre ei.

Hefaistos (Ἥφαιστος-Hêphaistos, la romani Vulcan), era zeul metalurgiei și simboliza focul din cuptoarele în care se confecționau arme și unelte, dar si focul din vetrele oamenilor, necesar prepararii alimentelor. Despre Hefaistos aflăm că era protectorul fierarilor.

Templul lui numit Hephaisteion – mai jos in imagine – (Ηφαιστείον) sau Theseion (Θησείον) se afla în partea de nord-vest fata de Agora din Atena.

A fost construit în stilul Doric, în perioada 449-415 î.Hr. fiind inaugurat oficial în 416 sau 415 î.Hr. Nu se cunoaste numele arhitectului,dar putem spune despre ca a fost construit din marmura masiva si bucati de calcar. Dimensiunile templului sunt de 13.708 m (nord spre sud) si 31.776 m (est spre vest). Edificiul contine sase coloane scurte în partea de est si vest si treisprezece coloane lungi în partea de nord si sud, cele patru coloane din colt fiind numărate de doua ori.


Hera (Juno la romani) avea si ea un sanctuar, în Corint, numit “Heraion de Perachora”. Acest sanctuar se afla în golful Corint, la capatul peninsulei Perachora.

O legenda relatata de Euripide ne spune ca Medea si-a îngropat copii ucisi la sanctuarul Hera Akraia, apoi a parasit Corintul. Strabo, în primul secol d.Hr. scria ca aici se afla si un oracol asociat cu acest sanctuar.

BIBLIOGRAFIE

1. Gottfried Gruben: Die Tempel der Griechen. Hirmer, München 2001 (5. edn.)
2. Manfred Bietak (ed.): Archaische Griechische Tempel und Altägypten. Österreichische Akademie der Wissenschaften, Wien 2001.
3. Ralf Schenk: Der korinthische Tempel bis zum Ende des Prinzipats des Augustus. Internationale Archäologie Vol. 45, 1997.
4. Dieter Mertens: Der alte Heratempel în Paestum und die archaische Baukunst în Unteritalien. 1993.
5. Wolfgang Müller-Wiener: Griechisches Bauwesen în der Antike. C. H. Beck, München 1988.
6. Heiner Knell: Architektur der Griechen: Grundzüge. Wiss. Buchges., Darmstadt 1988.
7. Hans Lauter: Die Architektur des Hellenismus. Wiss. Buchges., Darmstadt 1986.
8. Werner Fuchs: Die Skulptur der Griechen. Hirmer, München 1983 (3. edn.).
9. Nicolae Densusianu: Dacia Preistorica,Bucuresti 1913.
10. N.A.Kun: Legendele si Miturile Greciei Antice, Bucuresti, Ed Stiintifica 1964.

Sursa:

http://www.descopera.org/sanctuare-si-temple-in-grecia-antica/

------------------------------------------------------------------------------

 

Grecia Antica – zei, magie, vrajitorie

 

RELIGIA POLITEISTA GREACA

 

Religia politeista oficiala a Greciei clasice (sec. V-IV î. H.) s-a format pe baza poemelor homerice si a unei mitologii foarte bogate, în care societatea zilelor nu se deosebea prea mult de cea omeneasca. Panteonul era foarte ierarhizat. Relatiile dintre oameni si zei aveau un caracter interesat. Romanii au imitat aceasta religie, de aceea, dupa numele grec al divinitatilor veti regasi in paranteze si numele roman.

 

COSMOGONIA

Grecii au preluat cosmogonia babiloniana, cu unele modificari. Ei credeau într-un Haos initial din care au iesit cerul, pamântul si marea. Cerul(Uranos) si pamântul(Gaia) s-au împreunat, dând nastere unor uriasi, numiti Titani. Cerul a avut ideea sa-i respinga pe Titani în sânul matern al pamântului care, prada durerilor, a asmutit pe fii sai contra tatalui lor. Astfel, unul dintre Titani, Kronos (Saturn) a câstigat domnia universului. El si-a înghitit fii dar cel mai tânar, Zeus (Jupiter) a fost ascuns de mama sa, iar mai târziu, când a ajuns adult, l-a învins pe tatal sau, silindu-l sa dea înapoi fiii înghititi. Fratii lui Kronos, Titanii se ridica împotriva lui Zeus care-i învinge înainte de a-si începe domnia.

 

În timpul lui Kronos, fusese vârsta de aur. În timpul lui Zeus s-a trecut la vârsta de argint, apoi la vârsta de arama iar în final la degradarea maxima, în vârsta de fier. Exista si traditii despre potop.

 

ZEII

-----------------------------

Desi nu au existat dintotdeauna, zeii sunt nemuritori si fericiti. Ei au forma omeneasca (sunt Antopomorfi) si mai ales au sentimente si defecte omenesti- doisperzece zei era socotiti superiori, fiind numiti olimpieni, fiindca ar fi locuit pe muntele Olimp din Thessalia.

 

1. Zeus (Jupiter), regele zeilor, care vede si aude totul, stapânul tunetelor si al fulgerelor, domnul cerului si al pamântului, de pe muntele aflat între cer si pamânt. Zeus are adeseori ca atribute fulgerul si este insotit de acvila imperiala, preluata mai apoi de cohortele romane.

 

2. Hera (Junona), sotia lui, ocrotitoarea vietii conjugale, mâhnita mereu de infidelitatea sotului ei. Stapana cerului, apare adeseori portretizata cu ochi de culoare aripilor paunului, pasare favorizata de Stapana. Vechi reminiscente ale cultului matriarhal.

 

3. Apolon (Phoebus), zeul soarelui, luminii si al cunostintei. El este înconjurat de cele noua muze, protectoare ale artelor si stiintelor, al caror templu se numea muzeu. Il ucide pe Phyton cel cu o mie de ochi.

 

4. Artemis (Diana), sora lui Apollo, zeita lunii si a vânatorii, înfatisata când ca o fecioara salbatica (în Grecia continentala), când asimilata cu zeita egipteana Isis (Fapte 19:23-40, în originalul grec Artemis, nu Diana).

 

5. Afrodita (Venus), matusa lui Zeus, zeita dragostei senzuale, corespunzând zeitei babiloniene Istar sau zeitei feniciene Astarteea. Fiul ei, micutul Eros (Cupidon) tragea cu arcul sageti nevazute care strapungeau inimile cu dragoste sau ura. Cuvântul “Eros” înseamna in greceste dragoste sau atractie fizica, de unde si termenul erotism. Atractia fizica nu este numai senzuala, ea manifestându-se filosofilor pagâni la Atena. Pavel le spunea ca în Dumnezeu avem fiinta (existenta), viata si miscarea. Se casatoreste cu zeul schip al fierarilor.

 

6. Hefaistos (Vulcan), zeul focului si al fierarilor. În anturajul sau se aflau cyclopii, uriasi cu un singur ochi în frunte.

 

7. Ares (Marte), zeul razboiului. Adunarea lui Ares, Areopagul era un vechi tribunal religios la Atena.

 

8. Atena (Minerva), zeita întelepciunii politice si militare care s-a nascut înarmata din capul lui Zeus. Era ocrotitoarea orasului Atena. Printre simboluri se numara cucuveaua si maslinul.

 

9. Poseidon (Neptun), zeul marii, pe care o stapânea lovind-o cu o furca numita trident, fiindca avea trei dinti. Fiul sau Triton provoca cutremurele marine.

 

10. Hermes (Mercur), mesagerul si purtatorul de cuvânt al lui Zeus, cu sandale înaripate. La Lysra, Pavel a fost considerat ca fiind Hermes fiindca mânuia cuvântul. De aici vine numele hermeneut (interpret al cuvântului divin) si hermeneutica (interpretarea mesajului lui Dumnezeu). Hermes era însa si zeul calatorilor si chiar al hotilor. Fiindca hotia era socotita înrudita cu negustoria, de asemenea ocrotita de Hermes / Mercur (merceologie = stiinta comertului, mercurial = lista de preturi; merccantil= negustoresc etc.).

 

11. Hades (Pluto) – ultimul din triada, care devine stapanul regatului subpamantean fara voia lui si este alungat astfel dintre olimpieni. Leaga o frumoasa poveste de dragoste cu Persephona si apare in toate episoadele in care vreun erou coboara in Infern pentru a-si recupera persoana iubita.

 

12.Hestia (Vesta) zeita caminului, a focului sfant, cere si obtine de la insusi Zeus sa ramana necasatorita pentru totdeauna. Este privita ca zeita a pamantului.

 

13. Demeter (Ceres). Proteja agricultura. La romani, cerealele erau plantele zeitei Ceres. Era mai mult o zeita htoniana (a pamântului) decât una olimpiana (între cer si pamânt). Fiica ei Persefona (Proserpina) a fost rapita de zeul lumii subpamântene a mortilor Hades (Pluto)- de unde vine si cuvântul românesc Iad. Demeter s-a suparat si lumea vegetala s-a uscat. Zeii au rânduit ca Proserpina sa stea jumatate de an cu mama ei, când natura înverzeste si rodeste.

 

14. Dionysos (Bacchus) era un zeu htonian, de origine traca, zeul puterii de viata a naturii, reprezentata de vin si betie. Era înconjurat de satyri, jumatate oameni-jumatate tapi, a caror înfatisare a fost transferata de crestinii asupra dracilor.

 

15. Prometeu, un titan care a creat pe oameni din lut, a furat foc de la Zeus si l-a dat oamenilor, fiind aspru pedepsit.

 

16. Ananke, zeita destinului, careia trebuia sa i se supuna chiar si Zeus. De aici, vine în româneste cuvântul Ananghie. Grecii erau fatalisti, ca si musulmanii, crezând ca destinul omului este hotarât dinainte si nimeni nu si-l poate schimba. Calvin credea la fel. In timpul zeilor olimpieni apar Lahkesis,Atropos si Clotho-cele 3 ursitoare

 

Semizeii, nascuti din zei si din oameni,

unii fiind muritori iar altii dobândind nemurirea. Erau numiti si eroi.

------------------------------------------------------------------------------------

- Heracles (Hercules) fiul lui Zeus, cel mai puternic erou.

- Asklepios (Esculap), fiul lui Apollo, ajuns zeul medicinei.

- Perseu si celebrul Pegas, fiul lui Zeus cu Danae, ramane in istorie pentru ca taie capul Meduzei, casatorindu-se cu Andromeda pe care o salveaza de la moarte.

- Castor si Polux, gemenii ursiti care devin constelatii

- Ulise (Odiseu) si calatoriile sale pentru a se intoarce in Itaca, patria natala

- Belerofon, cel care ucide monstrii

- Dedal si Icar – primii eroi ai zborului

- Achiles, insasi intruchiparea razboiului troian, fiul zeitei Thetis si al lui Peleus, scaldat in Styx pentru a deveni invulnerabil

- Iason, argonautii si Lana de Aur, capatul pamantului si Medeea

- Theseu si Minotaurul

VIATA DE DINCOLO DE MORMÂNT

Sufletele mortilor trec fluviul subpamântean Styh, în barca lui Charon, paznicul infernului, lumea subpamânteana a lui Hades. Traducatorii Septuagintei au redat cuvântul ebraic Seol (locuinta mortilor) prin Hades iar scriitorii Noului Testament grec au prelucrat acest sens prin Iad. În Luca 16:23, Apoc. 20:13-14, D.Cornilescu nu a tradus termenul grec Hades prin “iad”, ci prin “locuinta mortilor”, revenind la sensul ebraic al cuvântului Seol. Sufletele sunt judecate si doar putine scapa de pedepse felurite si ajung în “Câmpiile Elisee” unde fericirea lor este foarte searbada. “Decât sa fii rege în lumea umbrelor, mai bine grajdar în lumea celor vii”, spunea eroului Ulyse sufletul eroului grec Ahile.

 

PREOTII

Preotii erau respectati dar nu aveau influenta preotilor din Orientul Apropiat. Uneori li se crea abstinenta sexuala. Nu trebuiau sa aiba defecte fizice. Slujba lor era ereditara dar uneori erau alesi prin tragere la sorti. Preotesele Afroditei practicau prostitutia “sacra” iar în insula Lesbos ele au inventat lesbianismul, numit si “safism” de la poeta si preoteasa Safo din Lesbos. În templul Afroditei din Corint, 1000 de prostituate “sacre” îsi faceau meseria ca parte a cultului. Ele puteau fi recunoscute fiindca nu-si acopereau capul. De aceea Pavel insista ca femeile crestine sa-si acopere pletele iar barbatii sa poarte parul taiat scurt, ca sa nu fie confundati cu homosexualii.

 

TEMPLELE

Serviciile religioase aveau loc la altare în aer liber, unde se aduceau jertfe. În temple se pastrau statuile zeilor si darurilor primite de la credinciosi. Credinciosii nu aveau acces în ele, ci doar preotii.

 

Templul se compunea dintru-un vestibul, sala principala unde se gasea statia zeului si casa din spate. Coloanele înconjurau uneori tot templul, alteori  erau doar la intrare. Biserica ortodoxa greaca din Bucuresti, pe B-dul Republicii, este construita în stil de templu grec. Crestinii au transformat în biserici templele greco-romane dar nu au folosit acest stil când au construit biserici noi, ci au preluat tipul de cladire publica romana numita “basilica”, de unde si cuvântul românesc de “biserica”. Templul Partenon (al “Fecioarei” Atena) de pe Acropola cetatii Atena (adica din fortareata construita pe o înaltime) este considerat cea mai frumoasa opera de arhitectura din istoria lumii. Statuile zeilor au si ele o mare valoare artistica.

 

CULTUL

Actul de cult esential era jertfa, un dar oferit divinitatii iar uneori un mijloc de ispasire. Se ofereau bauturi, fructe, prajituri, victime înjunghiate. O hecatomba era o jertfa de 100 de boi. Câteodata jertfa se aducea prin “ardere de tot”(pe greceste: holocaust). Alteori, o parte din carne era arsa pe altar iar restul vândut la macelarie, unde crestinii nu mai stiau care este carnea ramasa de la jertfe si care este nu este, care poate fi cumparata si mâncata si care nu poate fi acceptata.

 

Cu ocazia acestor sarbatori anuale se organizau procesiuni, Cultul lui Dionysos comporta responsabilitati teatrale, tragedii (de la Tragos = tap, animal sacru al acestui zeu). Spre slava lui Zeus, aveau loc din patru în patru ani Jocurile Olimpice, la Olimpia, în Melopones ( nu pe muntele Olimp). Se încearca reînvierea ceremoniei pagâne de deschidere a acestor jocuri cu caracter religios, strain de mentalitatea moderna.

 

PRACTICILE MAGICE

Magia a fost întotdeauna un fenomen larg raspândit în societatea greaca, pornind de la Circe a lui Homer (“prima vrajitoare rea” din istoria de Vest) si extinderea la convingerea omniprezenta în “ochiul rau”. Într-adevar, magia este, probabil, cea mai veche si durabila între fenomenele sociale si religioase clasice cunoscute de oamenii de stiinta, si poate fi urmarita într-o perioada de aproximativ trei milenii în sursele din limba greaca, precum si într-o gama impresionanta de lucrari vizuale si nu numai. De exemplu, blestemele ramase scrise din secolul al patrulea î.Hr. la Atena, pietrele medicale „magice” din antichitatea târzie, amuletele crestine timpurii si rugaciunile diverse privind exorcizarea din perioadele medievala si mai târziu.

 

Fie ca se folosesc medicamente, incantatii rostite sau formule magice inscriptionate, ritualuri publice pentru aducerea ploii, Pythia din Delphi, Misterele eleusine, Thesmophoria, ritualurile cu Tapul ispasitor, casatoriile sacre, sacrificiile animalelor sau chiar ritualuri de initiere ca Panathenaia, Arrhephoria, Arkteia pentru Artemis la Vravronas.

 

Se ghicea viitorul în maruntaiele victimelor sau dupa zborul pasarilor. La “Oracolul” din Delfi, pythia, o preoteasa consacrata sarpelui Python se aseza pe un trepied (scaun cu trei picioare) sub o crapatura în stânca de unde iesea un gaz ametitor, intra în transa si aiura, iar preotii interpretau spusele ei ca sa dea un raspuns divin celor ce veneau sa consulte oracolul în diferite probleme. Vechii greci incercau sa se indentifice cu divinitatile pe care le adorau.

 

În templul lui Asklepios, bolnavii petreceau noaptea si daca zeul le aparea într-o vedenie sau în vis, credeau ca sunt vindecati.

 

Religia politeista clasica greco-romana era puerila si lipsita de orice spiritualitate. Grecii, iar mai târziu romanii cautau o traire mai profunda în filosofie sau în religiile de mistere.

 

Hekate (sau Hecate) a fost zeita desemnata de greci pentru  magie, vrajitorie, noapte, luna, fantome. Ea a fost singurul copil al titanilor Perses  si Asteria de la care a primit puterea ei  peste cer, pamânt si mare.

 

Hekate a asistat-o pe Demeter în cautarea ei pentru Persefona, ghidând-o prin noapte cu lanterne de foc.

 

Doua mituri legate de metamorfoza ei ne arata de ce animalele iubite de ea erau asa ciudate – cainele negru si dihorul.

 

Astfel, auto-identificarea cu divinitatea si utilizarea unui anumit tip de limbaj magic provin dintr-un context magic grec. Mai tarziu, toate aceste elemente brute se regasesc oarecum rafinate in traditia europeana si nu numai.

 Betz afirma în Enciclopedia Religiei ca “magia a fost o parte esentiala a culturii greco-romane si a religiei.”  În Grecia clasica, Egipt si Tesalia au aparut principalele surse de cunostinte magice,  prin 323 î.Hr. materialele “magice” din Grecia au crescut considerabil. Betz precizeaza în continuare ca a fost vorba de “sincretismul elenistic, care a produs abundenta de materiale disponibile în prezent”. Astfel practicienii greci disting diferite tipuri de magie: goeteia – magia mica/marunta, mageia – magie generala si theourgia – magie mai mare. Theourgia, pare a fi cel mai probabil loc pentru a gasi auto-identificarea cu divinitatea si utilizarea Voces magicae (vocea magica).

 

In concluzie, Grecii antici credeau ca aceasta comuniune cu zeii a fost posibila precum în misterele  dionisiac si Eleusian.

 

Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org

http://www.descopera.org/grecia-antica-zei-magie-vrajitorie/

-----------------------------------------------------------------------------

---------------------------------------------------------------------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------