Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

marți, 27 august 2013

Razbunarea locurilor sacre este cumplita! Pestera Polovragi cu enigmele sale, recent marcata de un eveniment tragic, a înfierbântat creierii multora! "Gaura de securitate" creată, permite tuturor sa vada ce numai INITIATII "cauta"! Ehee... asa mai afla si stupid people, cate ceva...


Şoc! DIAVOLUL "RÂNJEŞTE" unde A MURIT mama Monicăi Gabor

Acesta este bolovanul care a ucis-o pe Veronica Bulai. Cineva a aprins deja o lumanare

Locul unde, pe 22 august, şi-a găsit sfârşitul mama Monicăi Gabor ascunde un secret macabru.


Drumul forestier spre Peştera Polovragi, pe Valea Olteţului, e vegheat de un chip sinistru care pare cioplit pe versantul abrupt de pe care s-a desprins bolovanul ucigaş. Imaginea cu detaliul şocant a fost surprinsă de maşina unei mari companii internaţionale care a cartografiat recent locul.



 Puţină lume mai ţine minte însă că drumul spre peştera misterioasă nu a existat, ci a fost amenajat de oameni prin dinamitarea muntelui în anii ’50-’60. Inclusiv intrarea principală în obiectivul turistic a fost creată cu ajutorul exploziilor controlate.




Partea vizibilă a energiei negative?
 Veronica Bulai a murit pe loc săptămâna trecută după ce un bolovan de aproximativ şapte kilograme s-a desprins de pe versantul abrupt şi i-a căzut direct în cap în timp ce se pregătea să facă o poză alături de alţi turişti. Nimeni nu a putut explica fenomenul, însă majoritatea l-au pus pe seama energiilor negative care stăpânesc zona. Acum e descoperit şi acest chip pe versantul de pe Valea Olteţului, format într-un mod inexplicabil.


Astfel de apariţii controversate ale chipurilor asociate diavolului au mai fost surprinse inclusiv pe 11 septembrie 2001, în fumul exploziilor de la World Trade Center din New York.
Sursa:
http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/219233/Soc-DIAVOLUL-RANJESTE-unde-A-MURIT-mama-Monicai-Gabor
=================
=====================================
=========================================================


RAIUL DIN ROMÂNIA. Peştera lui Zamolxis, locul unde creştea planta care vindeca orice boală şi unde stă ascuns aurul dacilor.

La patru ore de mers cu maşina din Bucureşti, lângă comuna gorjeană Polovragi, în Munţii Căpăţânii, se găseşte una dintre cele mai mari cavităţi stâncoase din ţara noastră. Speologii încă nu i-au găsit capatul, iar legenda spune că ieşirea e tocmai în Transilvania, la Sarmisegetuza.



O zi “cheltuită” ca să vizitezi o peşteră în care legenda spune că a trăit un zeu pare o investiţie bună. Caverna de la Polovragi este cu adevărat o minune despre care puţini români au aflat. Cei 25.000 de vizitatori care au intrat anul trecut în scobitura de kilometri a stâncii o fac mai mult din întâmplare. Muzeografii de la Muzeul Gorjului recunosc sincer că turiştii au descoperit caverna doar după ce în zonă s-a deschis Transalpina, drumul auto care trece prin Parâng şi leagă Gorjul de Alba.


Deşi nu are "camere" spectaculoase de peste o sută de metri înălţime cum are peştera Skocjan din Slovenia, grota gorjeană este una dintre cele mai lungi din Europa cu peste 10,3 km şi specialiştii nu sunt siguri dacă i-au dat de capăt.



 
 

Pe drumul spre Zamolxis sar păstrăvii din râul Olteţul
Dacă se porneşte din Bucureşti, ca să se ajungă la destinație, se merge spre Râmnicu Vâlcea, se trece de Horezu şi apoi va ieși, undeva în cale, şi localitatea Polovragi. Se poate ajunge uşor şi fără automobil. Dacă se ia autobuzul spre Târgu Jiu, trebuie doar să se ceară la șofer o staţie în comuna cu pricina aşezată la poalele masivilor Capăţânii şi Parâng.





Odată ce se ajunge în localitate, mai întâi se dă o raită pe la mânăstire. E din secolul XVII şi e realizată în stil bizantin. Nu e mare aşa că se bifează rapid vizitarea ei! După ce se ieşe din Casă Domnului, urmează drumul forestier spre grota unui alt zeu. Sună bine! Până la destinație e timp să se admire drumul spre casa lui Zamolxis, peisajele din Cheile Olteţului sunt magnifice. Râul cu acelaşi nume îi însoţeşte zgomotos pe temerari pe partea stângă a potecii. Tot în amonte urcă şi păstrăvii care sar uneori din apă ajutaţi de micile cascade formate de pietrele din albie. Peisajul te fură, aşa că nici nu nu-ţi dai seama că ai şi ajuns la peşteră.

Acasă la zeul dacilor
Din cei 10 km ai peşterii doar vreo 900 de metri sunt accesibili publicului, în rest doar speologii au acces. În grotă este cald şi umed (temperatură constantă este de 9 grade Celsius şi umiditate medie de vreo 90%, spune ghidul).

Acum se trece la poze, cine are un aparat mai performant e fericit, şi la “uau, ce ciudat e"! Dar pentru a depăşi gardul trebuie să se plătească şi o taxă de 5 lei de persoană (complexul e deschis doar de vineri și până duminică, între orele 11.00-17.00)

Locul are o încărcătură emoţională de excepţie deoarece a fost de-a lungul timpului un refugiu pentru daci, vraci şi călugări.


În interior îţi atrage atenţia:
* scaunului lui Zalmoxis – piatra pe care se spune că stătea zeul
* cuptoarele – unde ardeau dacii planta polvraga
* pictura realizată de către un călugăr în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morţii. Autorul acestui desen ciudat este preotul Pahomie care, în anul 1607, a stat aici, în beznă, alături de vietăţile subpământene, vreme de şaşe luni.
* Izvorul Speranţelor, din spatele căruia se întrezăreşte Maica Domnului cu Pruncul în braţe
* Bolta însângerată
* Camera Albă
* Bolta Divină
Cam vreo 45 de minute durează traseul până se ajunge iar la ieşire.
Înainte de a spune “la revedere” ghidul aminteşte vizitatorilor că pe vârful de deasupra se găsesc ruinele unei cetăţi dacice, despre care se spune că a fost cetatea lui Zamolxis, cetate la care se ajunge după un traseu de aproximativ 20 de minute de mers prin pădure.
Datorita oxigenului eliminat din apă (umiditatea este foarte mare), aerul îţi dă o energie nemaiîntâlnită aşa că noul drum pare floare-la-ureche.












LEGENDELE

Casa lui Zamolxis
În Peştera Polovragi sunt urme ale folosirii sale drept turnătorie de metale de către daci, iar o legendă spune că aici s-ar fi refugiat Zamolxis. Legătură cu realitatea este că deasupra peşterii se află o cetate geto-dacică. Chiar se spune că aici încă mai trăieşte Zamolxis, iar picăturile ce se preling din ţurţurii de piatră sunt lacrimile vărsate de el după cucerirea Daciei.

Planta magică care dă numele grotei
În peşteră, vracii daci şi cei de dinaintea lor prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă sau polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor.

Ieşirea, la Sarmisegetuza
Alt mit ar fi că ieşirea din peşteră se află tocmai în Transilvania. Deocamdată lungimea acestei peşteri atinge 10 km şi cercetările continuă.

Aurul
Unul dintre miturile străjuite de localnicii din Polovragi, judeţul Gorj, este cel al aurului dacic ascuns în peştera lui Zamolxis.

Căutatorii de comori continuă să vină aici la Polovragi, au cu ei detectoare de metale, pe care le dosesc prin bagaje, se prefac că sunt vizitatori încântaţi de minunăţiile peşterii, apoi se furişează prin cotloane să verifice dacă dau de comoară, povești oferite de ghid la o "pauză" de bârfă.

Sursă de energie
La “Galeria Ispăşirii” este ceva obişnuit să simti furnicături pe mâini, chiar in dreptul “Tronului lui Zamolxis”. Ghidul spune că detectoarele de biocurenti o iau razna, învârtindu-se făra noima, ca în prezenta unei fiinţe vii, extrem de încărcate cu energie.

Tudor Vladimirescu nu a fost ucis
O întâmplare demnă de reținut este cea care îl vizează pe Tudor Vladimirescu. Acesta avea ca obicei să vină pentru rugăciune în preajma zidurilor Mânăstirii Polovragi. O iscălitura de-a sa a rămas în mânăstire și a dat apă la moară celor care susțin varianta neoficială în care o sosie de-a sa ar fi fost ucisă de eterişti, pe cand Tudor a rămas în mânăstire unde a trăit deghizat în călugar.

Datele peşterii
Are o vechime de peste şapte milioane de ani. Aici s-au găsit desene rupestre, dar şi texte cu scriere cuneiforma săpate în piatră.
Denivelarea este de 87 m (-62, +25).
După unii autori, numele Dacia provine de la Da-Ksha, în care "Da" înseamnă zeu, iar "Ksha", țară

Sursa: RAIUL DIN ROMÂNIA. Peştera lui Zamolxis, locul unde creştea planta care vindeca orice boală şi unde stă ascuns aurul dacilor > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/raiul-din-romania-pestera-lui-zamolxis-locul-unde-crestea-planta-care-vindeca-orice-boal-103265.html#ixzz2d9rRl3h6 . EVZ.ro
=============================
=================================================================
 
Click here:
===========================
 
 
 
 
=============================================
=================================================================
 
Precum Gânditorul de la Hamangia...
Stau si cuget...

Şansele sa-ti cada un bolovan in cap sunt atat de mici, incat mai degraba castigi la LOTO Romania un PREMIU de ZECI de MILIOANE EURO. Deci ... foarte, foarte mici! Similare cu a-ti cade in CAP un METEORIT la un meci de fotbal, pe un stadion cu zeci de mii de suprteri! Deci... ce sa fie?
Sa fie ENERGIILE NEGATIVE ale locului? Alt GEN de ENERGII? Poate DA, poate NU!

Extrem de INTERESANT si de RETINUT [pana la CLARIFICAREA COMPLETA a "ceva" ce nu se stie sau nu se vrea a ni se spune] : " Imaginea cu detaliul şocant a fost surprinsă de maşina unei mari companii internaţionale care a cartografiat recent locul".  Habar nu aveam ca in Romania de azi, ORICINE si ORIUNDE, poate CARTOGRAFIA tara!!! Vai mama noastra, vai de autoritatile platite din bugetul statului de pomana dracului!
================
=============================
========================================

  1. Pestera Polovragi (numita si pestera lui Zamolxe sau Pahomie) se afla la 1km de Manastirea Polovragi (comuna Polovragi, judetul Gorj), in Cheile Oltetului.Este considerata una dintre cele mai lungi pesteri (10 km de galerii cartografiate) din tara noastra.
    In perioada octombrie- aprilie aici pot fi admirati , in cazul ca nu va este teama! ,inghesuiti in ciorchine pe tavanul pesterii, liliecii cu potcoava: Rhinolophus hipposideros.


  1. Muntele Sacru, Pestera Polovragi atrage ACUM ATENTIA printr-o TRAGEDIE.
    A murit un OM, o femeie (nu oarecare)! Ma-ntreb: care este MESAJUL?
    Ce-a vrut sa SPUNA Muntele, Pestera lui ZAMOLXE?
    Nu cred in intamplare!
    =====================
    RAPORT IML: Cum a murit Veronica Bulai, mama Monicăi Gabor
    ======================================
    Trupul neînsufleţit al Veronicăi Bulai a fost ridicat după ce medicii legişti au realizat necropsia, aceştia stabilind că moartea a fost violentă, provocată de o lovitură puternică la cap.

    Decesul mamei Monicăi Gabor a fost violent, au stabilit medicii legişti, trupul neînsufleţit al femeii fiind ridicat, vineri, de către rude de la Serviciul de Medicină Legală Gorj, urmând să fie transportat la Bacău, unde va avea loc înmormântarea, transmite corespondentul MEDIAFAX. Un cumnat al uneia dintre cele trei fiice ale Vioricăi Bulai, Alina Gabor, a fost prezent, vineri, la Târgu Jiu pentru a ridica trupul neînsufleţit, el precizând că data la care va avea loc înmormântarea nu a fost stabilită deocamdată. Bărbatul a menţionat că celelalte două fiice ale femeii, Monica şi Ramona Gabor, sunt în străinătate, dar vor veni acasă pentru a participa la înmormântarea mamei lor.

    Trupul neînsufleţit al Veronicăi Bulai a fost ridicat după ce medicii legişti au realizat necropsia, aceştia stabilind că moartea a fost violentă, provocată de o lovitură puternică la cap. Veronica Bulai, în vârstă de 54 de ani, mama Monicăi Gabor, a murit, joi, la scurt timp după ce vizitase Peştera Polovragi şi plecase cu un grup de turişti din Bacău să viziteze Cheile Olteţului, situate în imediata vecinătate a peşterii, unde dorea să facă şi câteva fotografii.

    La un moment dat, femeia a fost lovită de o bucată de piatră în greutate de aproximativ şapte kilograme, care s-a desprins de pe versant, în cădere aceasta antrenând pietre de dimensiuni mai mici, care au lovit şi o altă persoană, fără a-i provoca însă răni grave. Mama Monicăi Gabor a fost însă lovită în cap, ea prăbuşindu-se imediat, potrivit martorilor.

    Două echipaje medicale, unul SMURD şi altul de la Ambulanţa Gorj, au mers la locul incidentului, însă medicii nu i-au mai putut salva viaţa. Veronica Bulai a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis extrem de grav, orice manevră de resuscitare fiind inutilă, potrivit medicului coordonator al Serviciului de Ambulanţă Gorj, Jana Prejbeanu. Primarul din Polovragi, Ştefan Făsuiescu, declara că incidentul a avut loc pe un drum neasfaltat, la aproximativ o sută de metri distanţă de Peştera Polovragi, pe Cheile Olteţului, unde aceasta se afla împreună cu un grup de 17 turişti veniţi de la Bacău.

    El spunea că în zonă versanţii, înalţi de zeci de metri, nu sunt acoperiţi cu plasă, întrucât din cauza vegetaţiei şi a peretului drept al stâncii acest lucru este imposibil. Făsuiescu, aflat la al patrulea mandat, susţinea că de când este la conducerea Primăriei Polovragi nu au mai fost înregistrate astfel de incidente în zonă.

    Sursa: REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/raport-iml-cum-a-murit-veronica-bulai-mama-monicai-gabor_1254121.html#ixzz2cmx71e4N
    ================================
    Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
    Condoleante familiei!
    Admin
  2.  
 

 
    1. Peştera Polovragi, potrivit tradiției, ar face parte dintre acele locuri încărcate de mister. Potrivit uneia dintre „zicalele” care circulă despre această peşteră, „cine este pătat şi tulbură liniştea locului moare”. În plus, pasionaţii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”, scrie evz.ro.

      Conform legendelor, prin peştera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra în adancuri pentru a ieşi peste munţi la cetatea Sarmizegetusei. Conform specialiştilor, când speologii au cercetat peştera în premieră, acum circa 100 de ani, au descoperit cu uimire urme de picioare umane încălţate, vechi de 2.000 de ani. Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de aventurieri, iar toţi au avut parte de morti tragice. Se spune ca blestemul lui Zamolxis încă „veghează”, iar poveştile locului vorbesc despre dispariţii misterioase de oameni şi animale.


    1. Cred ca este locul si timpul sa povestesc pe scurt o INTAMPLARE, petrecuta cu cativa ani in urma. Era intr-o toamna tarzie, la ceas de noapte. Ploua mocaneste in Mehedinti de cateva zile neintrerupt. Probleme de serviciu au impus sa plec cu masina de la Drobeta Turnu Severin spre Orsova. La volan, sofer profesionist, militar, cu multa experienta. Eu alaturi. Am trecut de Hidrocentrala Portile de Fier I, de Muntele sacru (aruncat partial in aer la momentul construirii barajului), numit Baba si Mosul. Viteza masinii, circa 60-70 km/ora. Conditii dificile, lipsa vizibilitate din cauza intunericului si a ploii marunte. La un MOMENT dat, intreb soferul: ce e asta? Din "ceruri", se pravalea "ceva"... de marimea unei mingi de baschet, poate chiar mai mare! In SECUNDA doi, pe AXUL central al masinii, la DOI METRII in fata acesteia, a lovit SOSEAUA cu o bubuitura zdravana. Masina a rulat cu zgomot si trepidatii peste "ceva"... Soferul, calm, tacut, a tras incet pe dreapta. Nu a pus frana in momentul impactului, nu a spus nimic. Dupa un minut sau doua de tacere, mi-a zis: cred ca a fost un BOLOVAN... Un BOLOVAN MARE! Am coborat impreuna, am facut cataiva pasi inapoi... Soseaua europeana, pe sensul nostru de mers, era acoperita pe o portiune destul de mare... de multa, foarte multa piatra sfaramata. Impactul BOLOVANULUI cu soseaua a fost URIAS, iar "asta" l-a distrus in mii farame, si a fost SALVAREA noastra! Am analizat ATUNCI si de zeci si zeci de ori dupa, cele INTAMPLATE. Am fost fara indoiala, VECIN cu MOARTEA. Am vazut cu ocii mintii cum arata! Dumnezeu a vrut altceva! A vrut sa traim! In orice "alte" SITUATII/VARIANTE POSIBILE atunci si in acel loc, MOARTEA noastra si distrugerea masinii erau GARANTATE. Ce putem spune? Cum putem interpreta cele intamplate? (PS: 1. Intamplarea a fost facuta public inca din noaptea aceea, povestita de zeci si zeci de ori... Multumesc si acum, Bunului Dumnezeu! 2. Nu cunosc ca cineva sa fi MURIT VREODATA, pe traseul Drobeta Turnu Severin-Orsova din CAUZA vreunei PIETRE cazuta in cap sau pe vreo masina! Alunecari de pietre, au fost nenumarate! Am fi fost primii, unicul caz! Sigur,totul este BINE,cand se termina cu BINE!)


    2. Actorul Mihai Bendeac a comentat pe pagina sa de Facebook
      moartea Veronicăi Bulai.
      ========================
      "Se spune ca mama surorilor Gabor era o femeie credincioasa. Sau, ma rog, bisericoasa.

      Intrebarea mea este: in momentul in care un bolovan cade FIX in capul unei femei bisericoase, ce inseamna asta?

      Si ridic intrebarea gandindu-ma ca sansele de a se intampla asa ceva sunt de 1 la milioane de triliarde de catralioane de ori.

      Va dati seama ca, de exemplu, daca doamna Bulai s-ar fi oprit 2 secunde sa-si aranjeze o bretea de la sandale sau daca parcarea microbuzului langa pestere ar fi durat 1 secunda mai mult sau o secunda mai putin sau daca pe o distanta de 50 de metri microbuzul ar fi mers cu 1 km/h mai putin sau mai mult, treaba asta nu s-ar fi intamplat?..

      Ei bine nu. Sincronizarea a fost perfecta. E absolut uluitor.

      In astfel de ocazii se vehiculeaza, in lumea bisericosilor, doua variante:

      1. A pedepsit-o Dumnezeu.

      sau

      2. O iubea Dumnezeu si a vrut s-o ia langa el in ceruri.

      Oricare ar fi raspunsul, metodologia mi se pare cam freaky...", a scris Mihai Bendeac pe Facebook.

      Sursa REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/mihai-bendeac-declara-ie-ocanta-despre-moartea-mamei-monicai-gabor_1254869.html#ixzz2cz2wNMmn
      ===============================================================

    luni, 26 august 2013

    Turcia este detinatoarea unor SECRETE de interes mondial. Secrete ingropate de INDIFERENTA sau INTERESUL CRIMINAL al unora si altora. Çatalhöyük, Turkey, este primul mare oraş cunoscut din preistoria omenirii . Enigmaticul Derinkuyu, cu cele 18 etaje in adancuri, alaturi de alte SUTE de orase subterane, ascund MARELE MISTER al civilizatiilor “celor vechi”! Dar… sa vedem ce spun SPECIALISTII…

     
    Derinkuyu — cel mai mare şi mai misterios oraş subteran descoperit până acum
     
    În centrul Anatoliei, la aproximativ 4 ore de capitala turcă Ankara, se găseşte regiunea Cappadocia. Conform legendelor, acest nume înseamnă „ţara cailor frumoşi”, regiunea devenind faimoasă în antichitate pentru caii crescuţi aici. Astăzi, această zonă din Turcia este celebră în lumea întreagă pentru oraşele sale subterane, unice în lume, ce au putut fi realizate datorită formaţiunilor geologice nemaiîntâlnite pe glob.
       
    Pentru a înţelege cum au putut fi realizate oraşele şi satele subterane ce pigmentează Cappadocia este nevoie să ne întoarcem în trecut. Mai întâi, în 1963, când arheologul britanic James Mellaart a descoperit o frescă considerată astăzi cea mai veche lucrare peisagistică descoperită vreodată. Datând de acum 8.000-9.000 de ani, pictura este totodată cea mai veche operă de artă realizată pe o suprafaţă construită de oameni - un perete tencuit realizat din cărămizi de noroi. Fresca ce măsoară 2,5 metri înfăţişează un vulcan cu două conuri în timp ce erupe, fiind amplasat pe o structură compusă aparent din mai multe cutii.


    Cea mai veche lucrare peisagistică  descoperită vreodată    

    Într-un alt context, imaginea ar fi de neînţeles, însă din punctul în care a fost descoperită, ceea ce înfăţişează este foarte clar. Forma dublă a vulcanului se potriveşte exact cu silueta Hasan Dağı, vulcanul ce se înalţă la 3,253 metri deasupra solului la 40 de kilometri distanţă de locul în care a fost descoperită comoara. „Cutiile” pictate în frescă reprezintă ceea ce mulţi specialişti consideră a fi primul oraş din istoria omenirii: Çatal Höyük, (existed from approximately 7500 BC to 5700 BC),  de două ori mai vechi decât piramidele şi care găzduia 10.000 de oameni, cu mult mai mult decât Ierihonul, un alt oraş din acea perioadă ce aspiră la titulatura de „cea mai veche aşezare umană”.


    Vulcanul Hasan Dağı    

    Ruinele Çatal Höyük au fost descoperite de acelaşi James Mellaart, iar printre primele lucruri găsite în zona fostei cetăţi s-au numărat sute de obiecte de obsidian, care proveneau cel mai probabil de la vulcanul Hasan Dağı şi care explică de ce muntele era pigmentat cu negru în străvechea pictură. 


    Çatalhöyük după primele excavaţii efectuate de James Mellaart şi echipa sa    

    Pe cealaltă latură a vulcanului, istoria a decurs într-un mod diferit. Ceea ce astăzi este Cappadocia era în vremuri străvechi un lac imens. De-a lungul a milioane de ani de erupţii vulcanice, lacul s-a umplut cu straturi de cenuşă ce aveau să măsoare sute de metri în înălţime. După ce vulcanul s-a stins, aceste straturi s-au transformat în tuf vulcanic, o rocă cu proprietăţi remarcabile.
     
    O ultimă erupţie a vulcanului, ce a avut loc acum 2 milioane de ani, a produs o manta de lavă ce a lăsat o crustă subţire de bazalt deasupra a 25.000 de kilometri pătraţi de tuf vulcanic. Cu timpul, ploaia, vântul, zăpada şi ciclurile de îngheţ-dezgheţ au dus la crăparea stratului de bazalt, ceea ce permis umidităţii să pătrundă în interior şi să dizolve tuful vulcanic. Pe măsură ce s-a erodat, în anumite locuri solul a cedat, lăsând în urmă sute de formaţiuni spectaculoase, sculptate de apă şi de vânt, răsfirate astăzi prin Cappadocia. Acestea sunt supranumite „hornurile zânelor” (fiind cunoscute sub numele de fairy chimneys în engleză şi demoiselles coiffées în franceză) şi sunt foarte populare în rândul turiştilor.


    Hornurile zânelor din Cappadocia    

    Acelaşi material din care sunt formate „hornurile zânelor”, tuful vulcanic, stă la baza aşezărilor umane din Cappadocia. De altfel, multă lume spune că aceste oraşe nu au fost construite pe sol, ci în solul regiunii turce.


    Casă tradiţională de tip peşteră din satul Ayvali. Pe vremuri, aici se găseau chiliile unor călugări    (Foto: Shutterstock.com)

    Tuful vulcanic este suficient de moale încât să permită unui om să sape prin el cu ajutorul unei linguri. Atunci când este expus la aer, însă, materialul se întăreşte. Dovezile istorice arată că în jurul anului 700 î.e.n oamenii dotaţi cu instrumente de fier săpau în coastele din Cappadocia pentru a-şi clădi locuinţe sau pentru a forma găuri care să atragă porumbeii (deoarece găinaţul acestora a reprezentat un îngrăşământ preţios înainte ca îngrăşămintele artificiale să fie inventate).


    Clădire realizată în stânca de tuf vulcanic    

    Acelaşi tuf care a permis oamenilor să scobească stâncile pentru a-şi construi locuinţe, lăcaşe de cult şi nişe pentru porumbei le-a permis să sape în adâncuri pentru a realiza veritabile aşezări umane subterane. Nimeni nu ştie câte oraşe subterane ascunde Cappadocia. Până acum au fost descoperite opt oraşe şi numeroase sate mai mici, însă cu siguranţă mai sunt şi altele ce se ascund în subteran.


    Harta Cappadociei şi cele mai importante destinaţii turistice    

    Cel mai mare oraş subteran din Cappadocia, Derinkuyu, a fost descoperit abia în 1965, când unul dintre locuitorii din regiune făcea curat într-una din camerele casei sale. Nu era vorba despre o casă obişnuită, ci despre una din casele tradiţionale de tip peşteră ce caracterizează această regiune şi care sunt astăzi foarte apreciate de turişti. Atunci când localnicul a dorit să cureţe un perete, acesta a cedat, dezvăluind că în spatele său se ascundea o cameră necunoscută. Mai mult, această cameră făcea legătura cu alta, iar labirintul continua pe o distanţă uriaşă.
     
    În cele din urmă arheologii şi speologii au descoperit că în spatele peretelui se ascundea un veritabil oraş subteran, ce se întindea cel puţin 18 etaje sub pământ până la o adâncime de aproximativ 85 de metri, şi putea găzdui aproximativ 30.000 de oameni. De altfel, specialiştii nu au explorat nici astăzi în totalitate oraşul subteran din Derinkuyu.
     
    Unul din tunelurile descoperite de speologi este suficient de lat pentru a permite trecerea simultană a trei persoane. Mergând de-a lungul său, specialiştii au descoperit că tunelul face legătura cu un alt oraş subteran aflat la 10 kilometri distanţă. De altfel, mai multe descoperiri sugerează că, la un moment-dat, toată Cappadocia era legată de o reţea ascunsă de tuneluri subterane. Astăzi, mulţi locuitori din regiune folosesc aceste tunele pe post de pivniţe.
     
     
    Unii specialişti cred că autorii acestor tunele au fost hitiţii vremurilor biblice, care s-ar fi ascuns sub pământ de prădătorii frigieni. Murat Erturul Gülyaz, un arheolog de la Muzeul Nevehir din Cappadocia, nu este de acord cu această ipoteză. El confirmă că hitiţii au trăit în aceste tunele, însă se îndoieşte că au fost cei care le-au construit.
     
    Gülyaz a lucrat la excavaţiile de la Aikli Höyük, o mică movilă în care s-au găsit topoare de piatră vechi de 10.000 de ani şi instrumente de obsidian capabile să taie tuful vulcanic. „Oraşele subterane sunt preistorice”, explică Gülyaz. Specialistul dezvăluie şi care este motivul pentru care camerele aflate aproape de suprafaţă sunt relativ simple faţă de cele aflate mai în subteran, care sunt cioplite cu precizie. „Fiecare civilizaţie care a descoperit aceste tunele a săpat mai adânc”, spune Gülyaz, „pe măsură ce a înţeles beneficiile unei lumi subterane ascunse”.


    Oraşul subteran Derinkuyu    (Foto: Shutterstock.com)

    Arheologul a descoperit că oraşele erau luminate cu torţe sau cu lămpi cu ulei de in, acestea producând suficientă căldură pentru a menţine temperatura la un nivel plăcut. De altfel, este probabil ca aceste oraşe subterane să fi fost folosite la început ca adăposturi de iarnă. Cu timpul, însă, pe măsură ce hitiţii, asirienii, romanii, persanii, bizantinii, turcii selgiucizi şi creştinii au descoperit succesiv aceste peşteri, fiecare din aceste civilizaţii le-a adâncit şi le-a extins cu alt scop: cel de apărare. De altfel, specialiştii au concluzionat că turcii selgiucizi şi creştinii au extins camerele originale, săpate în preistorie, astfel încât să permită crearea unor grajduri subterane pentru cai.
     
    Aceste civilizaţii nu au fost singurele care au considerat oraşele subterane drept un bun adăpost de război. În 1990, atunci când războiul din Golful Persic era în toi, autorităţile turce au luat în calcul folosirea oraşelor subterane ca adăpost împotriva bombelor în cazul în care conflictul s-ar fi extins la nivel regional.
     
    În oraşul subteran din Derinkuyu, etajul situat sub grajdurile subterane adăpostea hrana pentru animale. Mai jos se găsea bucătăria comună, dotată cu cuptoare de pământ situate sub un tavan de 3 metri prevăzut cu găuri de aerisire. Aceste găuri purtau fumul prin tunele săpate special, astfel încât acesta ajungea la suprafaţă la 2 kilometri distanţă, pentru a păcăli adversarii.
     
    Spaţiul de stocare imens şi miile de urne de ceramică descoperite în oraşul subteran sugerează că mii de persoane stăteau aici luni întregi fără a vedea soarele. Oraşul era dotat cu puţuri verticale de comunicare, astfel că orice persoană putea comunica cu altcineva aflat la un alt etaj. Puţurile subterane le ofereau oamenilor apa de băut, iar scurgerile subterane îi protejau de inundaţii.
     
    Specialiştii au descoperit inclusiv zone în care apa era folosită pentru a face vin şi bere, pentru vin fiind folosite cuve de tuf vulcanic, iar pentru bere roţi de măcinat din bazalt. Unii specialişti speculează că aceste băuturi alcoolice ar fi fost necesare pentru a calma claustrofobia provocată de trecerile de nivel înguste.


    Camera subterană în care se producea vinul    

    Scările ce fac legătura între etaje erau înguste, joase şi de multe ori curbate, astfel că invadatorii ar fi fost nevoiţi să pătrundă în şir indian, încet şi aplecat, devenind astfel o ţintă sigură. Aceasta nu era singura măsură de siguranţă: arheologii au descoperit pietre imense, de o jumătate de tonă, care erau folosite pentru a bloca tunelurile din ambele părţi.


    Piatră folosită pentru a bloca accesul în Derinkuyu    

    Invadatorii capturaţi într-o astfel de cameră ar fi descoperit în scurt timp că acele găuri pe care le zăreau în tavan nu aveau ca scop aerisirea, ci permiteau locuitorilor din subteran să-i supună pe oaspeţii nedoriţi unei băi cu ulei fierbinte.
     
    Cu trei etaje mai jos se găsea o cameră mare, dotată cu bănci şi o catedră de piatră: şcoala unde erau educaţi copiii din subteran. La o mai mare adâncime se găseau mai multe niveluri de locuinţe ce erau întretăiate de numeroase „străzi” subterane. Cercetătorii au descoperit că adulţii cu copii aveau camere duble, iar în anumite părţi ale complexului de locuinţe să găseau chiar şi camere de joacă, în care copiii aveau la dispoziţie numeroase tuneluri întunecoase ce reveneau în acelaşi loc.
     
    La o adâncime de opt etaje se află spaţiul ce reflectă faptul că acest oraş subteran a fost locuit de creştini: două încăperi de mari dimensiuni şi cu tavan înalt ce se întrepătrund pentru a forma o cruce. Din cauza umidităţii constante, frescele de pe pereţii acestei încăperi nu s-au păstrat. Studiile efectuate de arheologi au dus la concluzia că în această cameră se rugau creştinii din secolul al VII-lea ce emigraseră din Antioh şi Palestina şi care foloseau oraşul subteran din Derinkuyu pentru a se feri de invadatorii arabi.
     
    Sub biserica improvizată se găseşte o cameră de mici dimensiuni ce are forma unui cub. Arheologii au concluzionat că aceasta servea drept mormânt temporar, aici fiind ţinuţi morţii până când pericolul trecea, iar locuitorii oraşului subteran puteau reveni la suprafaţă pentru a-şi îngropa prietenii pierduţi.
    Astăzi, turiştii pot vedea cu ochii lor oraşul subteran ce a permis, de-a lungul veacurilor, mai multor popoare să supravieţuiască. Începând cu 1969, autorităţile turce permit publicului să exploreze aproximativ 10% din oraşul subteran din Derinkuyu.
     
    EXCEPTIONAL! Click here:
    Dacă nu puteţi ajunge la faţa locului, puteţi explora oraşul subteran şi în varianta online.
     
    Specialiştii afirmă că Derinkuyu va continua să dăinuiască la mult timp după ce oamenii vor fi dispărut. Aşadar, oraşul subteran ce a fost construit cândva pentru a apăra oamenii va continua să ne protejeze - de uitare, oferind o ultimă dovadă că am fost, cândva, pe Terra.
     
    Articol scris de Marius Comper - Descopera.ro
     
    Nu uitati! Click here:
     
    =================================================================
    ============================================
    =====================================================
    ======================================================================

    marți, 20 august 2013

    Fa-ti timp....Rudyard Kipling ; Fa-ti timp,macar o clipa... Fa-ti timp,ACUM! UPDATE. Scrisoarea unui tata catre fiul sau..


    Fa-ti timp....Rudyard Kipling

    In trecerea grabita prin lume catre veci,
    Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!

    Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind
    Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricind!
    Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis,
    Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis !
    Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti linga izvor,
    Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare , un cocor!
    Fa-ti timp, pe-un munte seara, stind singur sa te rogi,
    Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
    Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tata tau - batrini....
    Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru ciini....
     
    In trecerea grabita prin lume catre veci,
    Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!

    Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
    Fa-ti timp, ca esti de taine si lumi inconjurat.
    Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
    Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
    Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
    Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!


    Fa-ti timp ACUM ! ca-n urma zadarnic ai sa plangi,
    Comoara risipita a vietii n-o mai strangi.

















    ==================================================================
    ====================================================
    ====================================

    Fa-ti timp-Rudyard Kipling. VIDEO
    ============================


    ==================================



    Scrisoarea unui tata catre fiul sau...

    Dragul meu,


    In ziua in care o sa ti se para ca am ajuns batran si eu poate nici nu o sa-mi dau seama, te rog sa ai rabdare cu mine si sa incerci sa ma intelegi. Daca am sa vars in timp ce mananc supa si daca nu o sa ma mai pot imbraca singur, ai rabdare cu mine si gandeste-te la cat timp mi-am petrecut eu cu tine pentru a te invata sa mananci si sa te imbraci singur.

     
    Daca atunci cand vorbesc cu tine iti voi repeta mereu aceleasi lucruri te rog nu ma intrerupe...cand tu ai fost mic a trebuit sa-ti spun aceeasi poveste de o mie de ori pana adormeai seara in pat.

    Daca o sa ma trimiti sa ma spal si eu nu vreau, nu te supara pe mine si nu ma repezi. Aminteste-ti cum fugeam dupa tine si cate motive am inventat pentru a te convinge sa faci baie.

    Cand o sa vezi ca nu ma pricep la tehnologia moderna...da-mi timp sa invat si sa ma obisnuiesc si nu te uita la mine cu dispret. Aminteste-ti ca eu te-am invatat atatea lucruri cu care te-ai confruntat in viata.

    Cand voi ajunge sa-mi pierd memoria sau sa uit ce-am vrut sa spun da-mi timp sa-mi reamintesc si daca nu-mi voi putea aminti nu te supara pe mine. Cel mai important lucru pentru mine nu este conversatia ci sa petrec timp cu tine si sa ma asculti.

    Daca vreodata o sa refuz mancarea, nu ma forta sa mananc. Stiu eu bine cand mi-e foame si cand nu. Cand picioarele mele slabe si obosite nu o sa ma mai ajute sa merg tine-ma de mana asa cum si eu te-am tinut de mana cand tu ai invatat sa umbli.

    Si intr-o buna zi cand iti voi spune ca nu mai vreau sa traiesc, ca vreau sa plec la Domnul, nu te supara pe mine...va veni o zi in care ma vei intelege. Incearca sa intelegi ca batranetea nu este traita ci supravietuita.

    Intr-o zi vei descoperi ca, in ciuda greselilor mele, intotdeauna am vrut ce e mai bine pentru tine si am facut totul pentru tine sa-ti mearga mai bine decat mi-a mers mie. Cand ma vezi in preajma ta, sa nu fii trist, manios...te rog doar sa stai langa mine, sa ma intelegi si sa ma ajuti asa cum si eu am facut cand tu erai copil. Ajuta-ma sa umblu...ajuta-ma sa-mi inchei umblarea pe acest pamant cu dragoste si rabdare.

    Te voi rasplati doar cu un zambet si cu dragostea imensa ce am avut-o intotdeauna pentru tine.

    Te iubesc fiul meu
    Cu dragoste, al tau tata.

    ===================
     
    Fluturele.  "What is that?"  by the Greek director Konstantin Pilavios
     
     
    =====================================================
    ============================================================
    ===================================================================

    Click here!

    Follow Vasile Burcu

    COUNTERsite

    BING, Search romania megalitica:

    TOP 10. Cele mai citite Postări