ISTORIA SECRETA A SPECIILOR TERESTRE! Un material... primit pe e-mail!

Vechimea omului și succesiunea civilizațiilor tehnologice de-a lungul timpului sunt probleme complexe și controversate, de care niciun savant ce se respectă nu dorește să se atingă. Spunea un erudit odată, că ceea ce fac oamenii de știință, nu se numește întotdeauna știință. S-a dovedit că unii savanți practică impostura, pentru a prezerva privilegii ce le au de pe urma gradelor științifice, dobândite pe teze nu întotdeauna conforme cu adevărul științific. În fruntea acestui top reprobabil se găsește grosul arheologilor, adevărați ”săpători” ai istoriei omenirii. Credeți-mă, știu ce spun. Am colaborat ca expert la verificarea în teren a unor raportări făcute de către arheologi, cu privire la săpăturile pe care le făceau pe unele șantiere arheologice din țară; iar anii 1995 – 1999, pe parcursul cercetărilor pentru un studiu multidisciplinar guvernamental, am descoperit în subsolul munților Orăștiei, împreună cu generalul de divizie Vasile Dragomir, fost șef al Direcției Topografice Militare din cadrul M.Ap.N., zeci de kilometri de conducte antice din ceramică de diferite diametre,  realizate prin mijloace industriale pentru captarea, aducțiunea și distribuirea apei potabile către cetățile dacice. Mulțimea de conducte antice din ceramică sunt ignorate sistematic de către arheologi, pentru că infirmă ”teza” după care se ghidează, potrivit căreia dacii colectau apă de ploaie pentru băut și pentru spălat, în cisterne săpate și pietruite în exteriorul zidurilor de apărare. Unii dintre arheologii implicați în cercetarea siturilor din munții Orăștiei, au împins naivitatea la cote absurde, susținând în lucrările lor că numitele cisterne ar fi fost săpate de  meșteri aduși de la Roma, întrucât dacii nu erau în stare să le execute. Care ”cisterne” s-au dovedit că erau haznale, pentru colectarea apelor reziduale ce se scurgeau din așezările fortificate antice. Biologul din echipa noastră a găsit și coproliți pe fundul unor ”cisterne”.

În siturile arheologice din Munții Orăștiei am descoperit zeci de kilometri de conducte antice din ceramică – realizate prin mijloace industriale - pentru captarea, aducțiunea și distribuirea apei potabile către consumatori. O parte dintre conducte sunt active și în zilele noastre. Ce procedeu de fabricare a conductelor din ceramică au folosit anticii, de vreme ce au rămas intacte peste 2.000 de ani în pământul umed?

Între timp, arheologii care cercetează piramidele din Egipt își consumă neuronii cu inventarea unor metode primitive de transportare a blocurilor de piatră, pentru a explica celorlalți semeni cum au fost ridicate acele construcții colosale antice. Egiptologii însă neglijează, cu bună știință, informațiile săpate în pereții templelor lui Seti I din Abydos și Amon Ra din Karnak (Egipt), unde sunt figurate elicoptere și alte mijloace tehnice de transport, vechi de milenii.

Observați similitudinea dintre elicopterul figurat pe pereții templelor lui Seti I din Abydos și Amon Ra din Karnak (Egipt), cu elicopterele din zilele noastre utilizate la ridicarea şi transportul unor obiecte grele.

”Din cauza orgoliului de “cuceritori” ai planetei Pământ, omenirea refuză să admită că au mai existat pe Terra civilizații comparabile cu civilizația tehnologică actuală. În fapt, este vorba de o succesiune a civilizațiilor  tehnologice terestre. Legea nescrisă a vieții pe Pământ – și pe alte planete din Univers – presupune acumulări progresive de cunoștințe științifice și tehnice, după care urmează autodistrugerea civilizației tehnologice prin ea însăși. Nu trebuie să ne mire că au mai existat în vremi îndepărtate avioane, elicoptere, nave sofisticate și alte mijloace de transport și de luptă. Nu ar trebui să ne surprindă nici faptul că produsele tehnologice ale speciei umane din toate timpurile seamănă între ele. Programul cerebral al omenirii a rămas același; invențiile tehnologice își urmează calea, potrivit programului existent pe “hard disk-ul” cerebral al omului”. (Citat din articolul publicat în Jurnal Paranormal, cu titlul Istoria secretă a omenirii.)
Cercetători de la institute prestigioase pe mapamond trag semnale de alarmă, bazate pe studii pertinente, ce avertizează omenirea că se îndreaptă în mod implacabil către extincție în viitorul apropiat. A sosit sorocul să ne întrebăm, care este vechimea omului pe Pământ și a câta civilizație tehnologică o reprezentăm noi, dintre cele ce s-au succedat de-a lungul timpului pe planeta noastră. Să ne axăm în acest sens, asupra temei ce propun să fie dezbătută de cititorii noștri: vechimea geoglifelor (figuri uriașe trasate pe sol, vizibile din aer) din deșertul Nazca (Peru) și implicit, vechimea omului și a celorlalte specii animale pe Pământ. Potrivit părerii exprimate de arheologi, geoglifele din deșertul Nazca ar data de prin anii 200 î.e.n. și 700 e.n. Să vedem cu câte secole, milenii sau milioane de ani se înșală arheologii în datările pe care le fac. Să analizăm câteva desene trasate pe sol, dintre cele câteva zeci existente în deșertul Nazca, realizate din piatră albă de către o civilizație misterioasă.

Conturul maimuței

Vedere aeriană a conturului maimuței, trasat pe sol în deșertul Nazca. Arheologii sunt de părere că figura a fost realizată de populație aflată în stadiul incipient de dezvoltare tehnologică, cu circa 1300 de ani în urmă, în scop religios. 

Conturul păsării colibri

Pasărea colibri realizată în deșertul Nazca, elevă un înalt grad de stilizare artistică.

Conturul tarantulei

Se văd dimensiunile la care sunt realizate geoglifele, în comparație cu cei doi cercetători postați la capul animalului. De reținut că figurile animaliere realizate pe sol în deșertul Nazca, trebuie privite din aer de la o anumită înălțime, pentru a se fi văzute integral.

Conturul stilizat al tarantulei, realizat pe sol în deșertul Nazca.

Savantul peruan, dr. arheolog Javier Cabrera

Desene animaliere realizate pe solul deșertului Nazca, comparate cu cele incizate pe rocile de la Inca

Savantul peruan dr. Javier Cabrera a ascuns zeci de ani într-o încăpere subterană, peste 10.000 de artefacte extrase dintr-un sit arheologic situat în albia răului Inca, motivându-și gestul cu replica ”nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete”. Înainte decesului său în anul 2001, Javier Cabrera s-a destăinuit unor oameni de știință europeni, că a ținut într-o camera secretă aflată la subsolul muzeului "obiecte cu totul speciale, a căror semnificație este imposibil de deslușit prin cunoștințele actuale". Gestul făcut de dr. Javier Cabrera se încadrează în procedeele nefaste la care recurg uneori oamenii de știință, cu scopul de a păstra privilegii conferite de gradele științifice, dobândite pe teze ce se dovedesc ulterior că sunt eronate.

Încăperea secretă de la subsolul muzeului, în care dr. Javier Cabrera a ținut ferecate zeci de ani, peste 10.000 de artefacte de la Inca, de importanță covârșitoare pentru istoria omenirii.

Inciziile de pe rocile de la Inca, prin animale figurate – dinozauri, căprioare, canguri, girafe, păsări, etc., contrazic teoria evoluției speciilor a lui Darwin. La care se adaugă albine, libelule, țânțari, pești, ornitorinci, crocodili, rinoceri, rechini, crabi-potcoavă, etc., găsiți fosilizați de sute de milioane de ani și care mai trăiesc și în zilele noastre. Să comparăm aceste desene animaliere, trasate pe sol în deșertul Nazca, cu cele incizate pe petroglife (desene făcute pe roci) de la Inca, ce au fost descoperite în albia secată a râului Inca, din Peru, a căror vechime este estimată la peste 65 milioane de ani.

Conturul maimuței trasat pe sol, în deșertul Nazca.	Maimuță incizată pe rocile de la Inca.

Conturul păsării colibri, realizat pe sol, în deșertul Nazca.	Pasărea colibri figurată pe rocile de la Inca.

Tarantulă realizată pe sol, în deșertul Nazca.

Rocile de la Inca. În stânga imaginii și în colțurile de jos, în dreapta și stânga, se văd incizate tarantule identice.

Evoluția omului pe Terra

O serie de savanți căptușiți cu titluri științifice, au stabilit aprioric că omul de trage din maimuță și a evoluat pornind din paleoliticul inferior (datând cu aproximație din anii 700.000 î.e.n), a trecut nonșalant prin neolitic, a intrat în epoca bronzului - rătăcind pe undeva epoca aramei (cupru + staniu = bronz) - apoi a a sărit direct în epoca fierului, de unde a prins un cap de pod în era nucleară. După era nucleară, va urma iarna nucleară, cu extincția tuturor speciilor terestre, inclusiv a speciei umane, din vina exclusivă a omului. Savanții omit însă faptul că și la ora actuală coexistă pe Pământ civilizații aflate în diverse stadii de dezvoltare tehnologică, începând cu cea a unor triburi care mai sunt în epoca primitivă (în Africa Centrală, în Amazonia (America de Sud), în Noua Guinee - până la civilizația din era electronicii, a proceselor nucleare și a zborurilor în spațiul cosmic - corespunzătoare națiunilor evoluate din punct de vedere științific și tehnologic. Să vedem ce este incizat pe câteva pietre de la Inca, alese la întâmplare din cele peste 10.000 de artefacte extrase din situl existent în albia râului Inca.

Reprezentare a globului pământesc

Globul pământesc este redat așa cum arăta cu mai bine de 65 milioane de ani în urmă. Se văd cele două Americi, Europa, Africa, o parte din Asia, cu animalele reprezentative și oameni, precum și locuințe necesare habitatului uman. Se observă că deriva continentelor era în faza incipientă. Această hartă nu putea fi realizată decât având punctul de stație în spațiul extraterestru.

Globul pământesc, așa cum arăta cu mai bine de 65 milioane de ani în urmă.

Faună terestră, cu vechimea de peste 65 milioane de ani

Pe rocile de la Inca sunt figurate diverse animale, ce trăiau în trecutul îndepărtat pe diferite continente: dinozauri, pești, broaște țestoase, canguri, feline, primate, păsări, insecte, etc., ce contrazic teoria darwinistă a evoluției speciilor.

Dinozauri, pești, păsări, broaște țestoase, canguri, etc., cu vechimea de peste 65 milioane de ani.

Vechimea reală a omului pe Pământ

Figuri umane de diverse rase, cu vechimea estimată la peste 65 milioane de ani, sunt prezente din abundență pe rocile de la Inca. O parte din  indivizi sunt îmbrăcați decent, alții poartă straie sumare, asemănător populațiilor umane din zilele noastre pe diferite meridiane ale globului.

Rase umane, cu vechimea de peste 65 milioane de ani.

Lupta omului cu dinozaurii

Pe rocile din Inca se vede cu claritate, că nu dinozaurii reprezentau un pericol pentru specia umană, ci omul agresa dinozaurii.

Încleștare pe viață și pe moarte, dintre patru indivizi umani și trei dinozauri.

Detaliu din lupta oamenilor cu dinozaurii.

Vânător uman, atacând un dinozaur.

Vânători de dinozauri. Individul din dreapta imaginii poartă o mască având un cap de pasăre, pentru păcălirea vânatului.

Masca închipuind o pasăre, pe care o poartă individul din dreapta imaginii (încercuită cu roșu), este confecționată de vânător cu scopul de a păcăli animalul. Acest detaliu vădește cu prisosință, că omul acelor vremuri era prădătorul suprem pe Terra; la fel cum rămas și în zilele noastre. Un psiholog și-ar fi dat seama imediat de acest lucru. Vedeți, stimați cititori, pentru ce pledez de zeci de ani pentru constituirea unor echipe multidisciplinare, destinate studierii trecutului omenirii? Dacă era și un jurist în echipa care a descoperit artefactele de la Inca, probabil că nu se ajungea să fie ținute zeci de ani ascunse de ceilalți cercetători; și nu ar fi fost omise de către alți savanți, cum au procedat și arheologii români cu siturile antice din Munții Orăștiei și din alte areale din țară, care au distrus artefactele ce nu se încadrau mozaicului lor prestabilit.

Animale preistorice, domesticite de către oameni

Imaginile de mai jos, incizate pe rocile de la Inca, relevă faptul că animale preistorice au fost domesticite, pentru a fi folosite de către specia umană la diverse activități, inclusiv la transport terestru și aerian. Cel mai bun exemplu îl constituie elefanții folosiți în prezent de către oameni la diverse munci grele și pentru transport. Pentru ce ”nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete”?  – vorba savantului peruan, dr. arheolog Javier Cabrera. Probabil și pentru a ascunde faptul, că pe rocile de la Inca se vede de la o poștă că adevăratul agresor terestru era omul și nu dinozaurii.

Dinozauri dresați pentru diferite activități ale omului.	Dinozaur dresat, călărit de către om.

Dinozaur zburător, dresat pentru transportul aerian al omului.

Arta navigației pe apă

Specia umană din trecutul îndepărtat al omenii cunoștea arta navigației pe apă și construia ambarcațiuni în acest scop. Imaginile de pe rocile de la Inca sunt elocvente.

Navigația omului pe apă, acum mai bine de 65 milioane de ani.

Adularea căpeteniilor

Adularea căpeteniilor vremelnice ale omenirii și purtarea lor pe umerii prostimii este, din păcate, un obicei nefast adânc înrădăcinat în subconștientul uman, ce se perpetuează de zeci de milioane de ani. Din acest punct de vedere, nimic nu s-a schimbat în psihologia omului. A rămas la fel de ”inteligent” precum predecesorii săi.

Imagini de pe rocile de la Inca. Spre jena noastră, ritualul purtării pe umerii prostimii a unor căpetenii vremelnice se perpetuează și în zilele noastre, la alt nivel tehnic.

Cunoștințe astronomice

Din imaginile incizate pe roci extrase din situl de la Inca, rezultă că primul telescop (lunetă) inventat de Hans Lippershey în Olanda în anul 1.608 și perfecționat de italianul Galileo Galilei cu un an mai târziu, este o doar o reeditare a unor instrumente optice pentru observațiile astronomice din vremuri străvechi. Astronomii de acum mai bine de 65 milioane de ani, le  foloseau în mod curent la studierea aștrilor.

Astronom studiind prin lunetă bolta cerească, acum zeci de milioane de ani.

Medicina practicată de specia umană, cu zeci de milioane ani în urmă

După cum se poate vedea pe rocile de la Inca, omul a practicat medicina din cele mai vechi timpuri. Operații pe cord deschis și pe alte organe ale corpului omenesc, trepanații pe creier, sunt câteva dintre performanțele medicale timpurii, ce s-au perpetuat de-a lungul preistoriei și istoriei umanității. Este necesară părerea medicilor, pentru a lămuri faptul dacă era vorba de operații medicale cu scop curativ, sau era un obicei barbar ce consta din smulgerea inimii din pieptul unor semeni și oferirea lor drept ofrandă unor zeități, cum se proceda ulterior în ritualurile religioase ale civilizației Inca.

Operație pe cord deschis. Imaginea de mai sus trebuie analizată de către medici, îndeosebi chirurgi, pentru a decide dacă este o operație făcută în scop curativ, sau este o extracție a inimii umane în cadrul unui ritual religios sângeros.

Viața spirituală a omului, cu zeci de milioane de ani în urmă.

Pietrele de la Inca relevă faptul că psihologia umană a rămas neschimbată pe parcursul milioanelor de ani. Omul a rămas statornic în credințele sale  închinându-se la zei, care putea fi aștri, zeități cu formă umană sau animală.

Cultul soarelui sau a unor alte stele din Univers.

Nave extraterestre?

În pietrele de la Inca se găsesc figurate și câteva aparate tehnice, aparținând cu probabilitate unei civilizații extraterestre. Până la lămurirea acestui aspect al problemei, greșim dacă admitem că Pământul era vizitat din vremi imemoriale de ființe umane din alte sisteme solare?

Bolid al unei civilizații, cu probabilitate, extraterestră.

În privința vechimii omului pe Pământ, savanții au stabilit pe baza teoriei evoluțiilor speciilor, elaborată de Charles Darwin (teorie expirată în prezent) și a unor fosile cu valoare documentară îndoielnică, că homo sapiens a apărut pe Terra cu aproximativ 200.000 de ani. Ulterior acest prag a fost extins, cu timiditate, la 2 milioane de ani. Drept care, artefactele preistorice care vin în contradicție cu aceste ipoteze sunt ignorate, ca să folosim un eufemism delicat. În realitate sunt distruse, sau în cel mai fericit caz sunt ascunse de ochii celorlalți semeni, în depozite secrete. Așa s-a întâmplat și cu pietrele gravate de la Inca, de importanță dominantă pentru istoria speciei umane. Pe artefactele de la Inca se vede cu claritate, că vechimea omului pe Pământ este de cel puțin 65 milioane de ani, când, potrivit studiilor întreprinse de paleontologi și geologi (bazate pe analize chimice), au dispărut dinozaurii în urma ciocnirii a unui asteroid gigantic cu planeta noastră. Potrivit probelor materiale concludente, omul a fost fără nici un dubiu contemporan cu dinozaurii.
Deși am ajuns aproape de apogeul civilizație tehnologice actuale, încă nu am reușit să egalăm unele dintre performanțele realizate de civilizații  anterioare, ce s-au succedat pe Pământ. De pildă, tehnica prin care au fost construite zidurile din piatră în trecutul îndepărtat al omenirii, a rămas nelămurită până în zilele noastre. Zidurile au fost înălțate prin calcularea și tăierea precisă a blocurilor de piatră (probabil cu laser), ceea ce le conferea o trăinicie practic indestructibilă. În rosturile dintre blocuri de piatră nu poate fi introdusă nici o lamă de cuțiț. Redăm mai jos câteva exemple de construcții din piatră, realizate de o civilizație terestră anterioară, pe continentul Americii de Sud: 

Alte dovezi materiale ignorate de savanți, ce atestă evoluția omului sub raport tehnologic și existența în timp a unor specii de animale terestre

Cosmonautul în basorelief de la catedrala din Salamanca (Spania) este trecut cu vederea de oameni de știință, deoarece se spune că a fost implantat de către restauratori. Dar despre dinozaurul sculptat după anul 802 e.n., pe frontispiciul unui templu din Angkor (Cambodgia), se poate susține același lucru? 

Basorelief reprezentând un cosmonaut, de la catedrala din Salamanca (Spania), construită în anul 1.102 e.n.	Dinozaur sculptat pe un templu din Angkor (Cambodgia), datând cu aproximație din anii 802 - 1.431 e.n.

Mecanismul de la Antikythera, realizat în anul 150 î.e.n., este considerat un computer mecanic antic pentru calculul pozițiilor astronomice. […] Gradul de sofisticare mecanică este comparabil cu a unui ceas elvețian. Dispozitivul este expus la Muzeul Național de Arheologie din Atena (Grecia). (Sursa: Enciclopedia Wikipedia).

Mecanismul astronomic de la Atikyterra, datând din anul 150 î.e.n.

Există pretutindeni pe Pământ numeroase dovezi materiale privind vechimea speciilor animale, inclusiv a omului și a gradului său de civilizație tehnologică de-a lungul timpului. Prin articole publicate, Jurnal Paranormal intenționează să atragă atenția cititorilor asupra faptului, că există două categorii de științe: științele secrete, la care are acces un număr restrâns de cercetători și științele oficiale, destinate maselor umane plătitoare de biruri, ce sunt strunite de către guverne și capii religiilor să mărșăluiască în sens giratoriu, via Papua - Noua Guinee. Este bine ca omenirea să fie dirijată în această direcție? Este rău? Judecați și decideți dumneavoastră înșivă, luând în calcul și utilitatea cunoașterii lumii înconjurătoare reale, de către indivizi cu inteligență deficitară și cu porniri psihologice negative față de ceilalți semeni.