Lângă satul Săhăteni, la poalele Dealurilor Istriței, jud. Buzau, întâlnim o troiţă uriaşă din piatră, ultimul asemenea megalit dăltuit în România. Se numeşte "Crucea Manafului"… un loc sacru, un templu aflat azi in grea si cumplita dificultate

 

S.O.S. Crucea Manafului.

 

Fiindca multi s-au apucat sa scrie bazaconii despre aceasta monumentala cruce de pe Drumul Bogdanului (Drumul Mare, Drumul Dealului, Drumul Manafului) am purces si eu, in baza documentelor istorice, sa scriu adevarata ei istorie.

 

DRUMUL

 Pentru cele două provincii de la nord de Dunăre, Ţara Românească şi Moldova, turcii aveau două nume: Kara Iflak şi Kara Bugdania (ot.

Bugdan – ili = negru; Bogdania Neagra, adica nordica; miazanoapte, la turci) - de la numele domnitorului care si-a obtinut independenta. În limbajul autohton, drumul către Moldova era cunoscut ca ,,Drumul Bugdaniei”, apoi, mai târziu, ,,Drumul Bogdanului”.

 

Drumul Bogdanului
(Foto: Radu Puscarciuc –

www.muntesiflori.ro/istrita/)

 Pe marginea acestui drum, flancat in stanga si in dreapta de alte doua drumuri strategice: Drumul Naenilor si Drumul Batranelor, si care avea la intretaierea cu ele post de paza a vadului peste apa Naencii si un han de odihna cu posta de schimbare a cailor la „fantanita din vale” (unde hangiu era un turc pe nume Manaf, casatorit cu o femeie din Greceanca), au trecut nu doar ostile romane in drumul lor spre cucerirea davei dace de la Pietroasele dar si o seama de personalitati din care amintim: Sava Gotul, Athanarik, Ioan Zamoyski (cancelarul Poloniei aflat in fruntea oastei moldo-polone care avea sa se lupte cu capitanul Baba Novac si Mihai Viteazul la intersectia drumului de care ne ocupam cu Drumul Naenilor unde si astazi exista „Crucea lui Mihai”), Constantin Brancoveanu (in drum spre Manastirea Bradu, dovada cele doua cruci ridicate la porunca sa), ostile lui Tudor Vladimireascu, Nicolae Balcescu, Constantin Ipsilante, Alexandru Ioan Cuza si altii.
 

CRUCEA

Cea mai veche cruce din segmentul Mizil-Vernesti este cea a lui Mihai Viteazul care a fost ridicata in anul 1600 si zace si astazi in garla Naenci, in apropierea locului unde au fost ingropati ostenii munteni cazuti in lupta.
Urmeaza cea a lui Constantin Brancoveanu din 1691, cea a lui Constantin Ipsilante din 1803, Alexandru Ioan Cuza din 1860 si o serie intreaga de alte cruci ridicate de osteni, mosneni sau de tarani liberi (despre toate acestea veti putea citi in Cruci si Troite de sub Dealul Istrita – catalog in lucru).

 

  Crucea Manafului – jefuita
(Colectia Pr. Dr. Mihail Stanciu)

Cea mai faimoasa (pe seama careia s-a scris si fabulat mult) este Crucea lui Ionita Carjan cunoscuta si sub numele de a Manaf(ului) dupa turcul care isi avea hanul in apropiere.
Ridicata in anul 1846 de postelnicul Ionita Carjan pe terenul tatalui sau preotul Costache Dinu Carjan din satul Vispesti, initial scopul ei a fost unul misionar. Sora preotului Costache Dinu Carjan, pe nume Maria, se casatorise in anul 1844 cu turcul Manaf Selim, negustor de suveniruri venit din Anatolia. Ajuns in Kara Iflak (Tara Romaneasca) in anul 1841 si dorind sa ajunga in Kara Bugdania, acesta se imbolnaveste grav si, datorita frigurilor care-l cuprinsesera pe drum, gazduieste in satul Greceanca la o ruda a preotului Costache din Vispesti. Fiind atat de bolnav si in prag de toamna tarzie, plateste gazdei pana in primavara, cand avea sa se intoarca din Moldova intreaga caravana, careia i s-ar fi alaturat.

 Obiceiul femeilor de la tara era ca iarna sa-si ia „lucrul” si sa mearga printre vecine si pe la rude. Asa a procedat si Maria, fiica preotului Constantin si a Mariei preoteasa din Vispesti, sora preotului Costache Carjan, care ajunge la rudele sale din Greceanca, gazdele lui Manaf Selim. Conform certificatului de botez ortodox, Selim avea in jur de 24 de ani (la data la care s-a botezat crestin a primit numele de Gheorghe) si era un tanar chipes, intreprinzator, priceput comerciant si bogat, care promitea mult.

 Cei doi se indragostesc si, de dragul fetei, turcul este dispus sa devina crestin, sa se boteze, sa renunte la negotul lui si sa se stabileasca alaturi de frumoasa Maria. Cu toate impotrivirile parintilor si rudelor, cei doi isi unesc destinele (la 23 aprilie 1844) si fata primeste ca zestre o bucata de pamant la intersectia Drumului Batranelor cu Drumul Bogdanului, unde construiesc un han pentru cei ce treceau pe acele drumuri si nu numai (zidurile de piatra au dainuit pana in anii 1980). Spirit de comerciant!

 

Aici a existat Hanul Manafului 
(Foto: Radu Puscarciuc, www.muntesiflori.ro/istrita/)

Suparat nevoie mare pe fiica sa, preotul Costache Dinu Carjan impreuna cu fiul sau postelnicul Ionita, ridica in muchea dealului, la marginea Drumului Mare, vestita cruce care initial nu a avut baldachin. Din marturiile documentelor gasite in arhivele vremii, se pare ca dupa nasterea primului copil al lui Gheorghe si Maria Manaf (botezat la 14 oct. 1845 cu numele Dobra) si mort prematur (la 30 dec.), cei doi, socrul si ginerele, se impaca, iar Gheorghe Manaf ia decizia sa impodobeasca in memoria fiicei sale crucea socrului sau cu un baldachin la fel cu cele existente la cele mai importante morminte din Anatolia. De aceea baldachinul (ridicat in 1847 din aceeasi piatra de Naeni, astazi devastat) poarta dubla amprenta a celor doua religii reprezentate prin icoana sfantului Gheorghe (crestinism) si motive vegetale (islamism). 
Afirmatia facuta de invatatorul D. Ghinea in lucrarea sa „Monografia comunei Vispesti” (Arh. St. Buc., Ministerul Culturii Nationale si Cultelor, 790/1943) precum ca aceasta cruce a fost ridicata de Ionita monahul si ca la inceput s-a numit „crucea monahului” nu se confirma nici traditional, ea fiind cunoscuta pe plan local numai sub numele de Crucea Manafului, nici documentar, Ionita Carjan nefiind amintit niciodata ca monah in niciunul din actele emise de el (postelnic fiind) sau in care se vorbeste despre el. 

Se numeste Crucea Manafului din doua motive: 
1. Cel ce a contribuit la ridicarea baldachinului (stalpilor si coloanelor) s-a numit Manaf Selim (Gheorghe) si a fost ginerele preotului Costache Dinu Carjan, cumnatul postelnicului Ionita Carjan.
2. Manaf din turca veche (otomana) se traduce „monument” ! Exista si astazi in Turcia expresia: „bir başka Manaf, Manaf yükseltmek” = ,,un manaf ridica alt manaf”. 

INSCRIPTIILE 

Fata – vest: 
„Aceasta cruce s-au ridicat in zilele inaltatulu(i) nostru Domn Gheorghe Dimitrie Bibescu v(oe)v(od) 1846”. 

Sub bratul sudic: 
„De robu(l) lui D(u)mnezeu Ioanu Postelnicu(l) sinu popa Costache Dinu Carjan ot satu Viespesti”. 

Sub bratul nordic: 
„Cu fi(i) me(i): Nicolae, Ioana, Mafteiu, ereu Gheorghe: Morti: Costandin er(eu), Maria presbitera, Costandin, Dimitrie, Nicolae, Danciu, Dobra”. 

ICOANELE 

Sfanta Treime, Sfanta Cruce, Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie, Sf. Ingeri, motive florale otomane. 

***

(Aveam vreo 15 ani cand bunica din partea mamei, pe nume Zoia Motoran din neamul Carjanilor, ne povestea ca la radacina acestei cruci neamul ei Gheorghe Manaf si-ar fi ingropat toata averea de teama haiducilor lui Tudor Manta din Sahateni, care aveau obiceiul sa jefuiasca caravanele si postalioanele care treceau pe acele drumuri si care mancau si beau la hanul turcului iar apoi se retrageau la Fantana Hotilor din Piatra Cislaului... sub euforia legendei am sapat impreuna cu verisorul meu Ionel Motoran la radacina crucii dar... in zadar... nu am gasit nimic. Mai mult, am tras si o spaima zdravana cand uriasa cruce s-a aplecat spre vale si speriati de scartieturile ei am rupt-o la fuga! 
Astazi, din nefericire, acest monument, jefuit de doua dintre arcade, zace in parasire!). 

Dincolo de legenda exista adevarul pur! 

Pr. Dr.  Mihail Stanciu - Buzau

http://www.muntesiflori.ro/stanciu-mihai/

=================================

============================================

==============================================================

 

 

 

 

Locul unde este amplasat obiectivul < are putere > , zic oamenii cinstiţi întru’ credinţa creştină, este un loc sacru, este un nod energetic: cei cu înaltă sensibilitate în a fi percepute unde indefinibile (de ce nu – inefabile) fac descrieri asemănătoare celor ce au fost în interiorul din Bisericuţa Sf. Iosif – Nucu: < parcă trece un înger prin aer ! >, < ai tendinţa să uiţi că exişti > ,
< ce este în jur nu te mai interesează >, < simţi că o vibraţie se produce pe verticală şi te încearcă în zona plexului > , etc. – sunt afirmaţiile celor ce au avut plăcerea să se exprime ( neştiind unii de alţii).

 

S-a lansat ideea ca întregul complex < Manafu > să fie mutat mai aproape de centrul comunei – să fie sub o ocrotire mai bună !

 

Întrebare: cine mută şi sacralitatea acelui loc ?! Cele de Nepătruns au manifestare în acel loc şi nu în altul – piatra templului s-a impregnat prin unduirea undelor cu ceea ce este benefic – să zicem, dar dacă o mutăm din loc nu se produce o degajare regretabilă ?

 

Dacă în afară se estimează că ar fi greutate de peste 6 tone, atunci în interior nu este nimic – stâlpii şi crucea sunt înfipte-n nisip ?

 

 

 

 

 

 

 

 Ideea ca să fie mutat acest complex mi se pare nefericită: este vorba de o piesă de patrimoniu, în acelaşi timp edificiu creştin ( creştinat ! ), cu intenţie iniţială străveche. O cruce – în tradiţia noastră creştin ortodoxă – nu poate fi mutată fără îngăduinţă de la preot ( şi cu participarea lui), dar situaţia este atât de specială încât ar trebui să-şi exprime părerea slujitori ai bisericii aflaţi pe treptele ierarhice următoare. Dacă au fost luate bârne de piatră – sunt bănuieli – ar fi o nelegiuire, cine să ia chiar şi un gram de pământ din locul unde se află aşa ceva ?!!! La fel de grav ar fi – tot din neştiinţă – cu cele mai bune intenţii – să fie făptuită o greşeală mai mare...

 

http://strasihastrii.blogspot.ro/2009/10/98-crucea-manafului.html

 

 

 

=======================================================================

==========================================================

=============================================

 

 

 

Congres Internațional de Dacologie

 

16-18 August 2013

 

Urez participantilor si invitatiilor la cel de-al XIV-lea Congres Internațional de Dacologie cele mai calduroase urari de bine si fructuase lucrari de specialitate. Cred cu tarie ca acest CONGRES se va bucura de toata ATENTIA specialistilor, mass-mediei, unui public numeros din Romania, dar si a multor romani  si nu numai de peste hotare. 

 

Multumind din suflet prietenilor pentru INVITATIA de a participa, cerand scuze ca nu pot din MOTIVE TEMEINICE, rog ca de la TRIBUNA CONGRESULUI sa se dea curs APELULUI de OCROTIRE, CONSERVARE si VALORIFICARE stiintifica a tuturor site-urilor arheologice din zona Muntilor Buzaului, de pe intreg teritoriul Romaniei. Ruagam AUTORITATILE STATULUI sa puna capat VANDALISMULUI, distrugerilor si furturilor din PATRIMONIUL NATIONAL.

 

 Sa nu uitam fratilor, ca SACRALITATEA multora dintre aceste site-uri vine din negura preistoriei, dincolo de daci, dincolo de potop!  Vine de la "cei vechi"!

 

Admin Romania Megalitica

======================

==============================================

==============================================================