Charlottenburg, care duce cu gândul la cartierul berlinez în care s-a aflat reşedinţa regilor Prusiei şi a împăraţilor germani, este, de fapt, un sat românesc aflat la 35 de kilometri de Timişoara. Povestea sa este impresionantă şi unică în România. Legenda spune că numele satului a fost inspirat după cel al soţiei guvernatorului Banatului.
Întemeiat acum 247 de ani de 32 de familii imigrante din zona Trento din nordul Italiei, Lorena şi Baden-Württemberg, Charlottenburg este singurul sat din România sub formă circulară. Guvernatorul Banatului, contele Karl Ignaz Clary-Aldringen, este cel care a adus familiile aici şi a botezat satul după soţia sa Charlotte.
Construcţia sa a fost coordonată de Carl Samuel Neumann Edler von Buchholt, funcţionar la oficiul sării din Lipova. Satul a fost construit în plan circular, cu diametrul interior de 210 m.
În anul construcţiei sale, 1771, Banatul era deja de 53 de ani domeniu al coroanei din Viena. Interesant este că geograful şi statisticianul maghiar Magda Pál a desemnat Charlottenburg drept cel mai frumos sat din Ungaria din acea vreme.
Despre acest ansamblu, Johann Caspar Steube scria în 5 martie 1779 în a treia scrisoare a sa din Timişoara:
"... acest sat este singurul sub formă circulară (chorographie). În mijlocul satului se găseşte o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găseşte o plantaţie de duzi, în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajduri şi şuri. Apoi urmează grădina unde se găseşte plantată viţa de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca cealaltă, şi nici cu un picior mai distantaţă una faţă de cealaltă, având un stil simetric desăvârşit; la fel şi cele patru intrări în sat - sunt la aceeaşi distanţă una faţă de alta".
Începând din 1780, împăratul Iosif al II-lea a oferit nobilimii spre vânzare satele Camerei. Astfel, timp de 141 de ani, Charlottenburg a schimbat mai mulţi proprietari: Posfay Joszef (1782), Karl Schwarzenburg (1814), Peter Thokoly de Kesmark, Georg Simon baron Sina de Hodos şi Kizdia (1838), Anastasia Sina (1886) şi contele Siegfried Graf von Wimpffen (1891).
Şi astăzi se mai găsesc 34 de duzi bătrâni în incinta satului. Unii ar putea să fi fost plantaţi încă pe timpul colonizării. Bătrânii povestesc că în timpul sau după primul război mondial a aterizat un biplan pe un ogor din apropierea satului. Pilotul german a remarcat forma rotundă a satului şi voia să ştie cine locuieşte în acea localitate frumoasă.
La ultimul recensământ, satul număra 124 de locuitori şi este parte din comuna Bogda. În urmă cu patru ani, Cosmin Giurgiu a realizat un videoclip impresionant de prezentare al localităţii.
Sursa: http://www.capital.ro/povestea-celei-mai-stranii-localitati-din-romania-este-ascunsa.html?
