Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

vineri, 31 iulie 2015

Blog Temporar... inchis!


Cu lumini si umbre... a fost frumos!
Multumesc!

sâmbătă, 25 iulie 2015

Vizitati acum, Biserica Neagra din Brasov. Cea mai mare colectie de covoare otomane din Europa. 'Maine'... pot fi... 'ceva probleme'!


Colectie inestimabila si unica in Europa,
in pericol intr-o biserica celebra din Romania.

Cea mai mare colectie de covoare otomane din Europa se afla in tara noastra, la Brasov, iar pericolul care o paste este pe cat se poate de real, pe atat de stupid.
Covoarele vechi de peste 500 de ani sunt atacate de spray-ul modern antimolii cu care au fost tratate, informeaza un comunicat de presa al Bisericii Evanghelice din Romania.

La aceasta concluzie a fost foarte greu si costisitor de ajuns: a durat doi ani, iar testele au costat 150.000 de euro. Banii au fost adunati din donatii, mai ales de la fundatii din Germania.

Specialistii in chimie si tesaturi sunt siguri acum ca spray-urile antimolii au stricat covoarele turcesti aflate in Biserica Neagra din Brasov.

"Aceasta contaminare ne temem ca a contribuit la o deteriorare mai rapida a fibrei pentru ca chimicalele sunt prezente in fibra in forma de cristale, care fac o presiune asupra acestor fire sensibile", a declarat coordonatoarea proiectului, Agnes Ziegler, pentru Digi24.

Acum e nevoie de un aparat special, care sa reconditioneze covoarele. "Exista intr-o forma mai mica pentru textile mai mici, dar trebuie sa fie construit probabil in Germania la Berlin, tot unul mai mare care sa fie destul de incapator incat sa putem spala si covoarele", a explicat Frank Ziegler, sef birou la Biserica Neagra.



Biserica Neagra detine cea mai mare colectie de covoare otomane din Europa. In lacasul de cult sunt expuse 50 de covoare din colectia totala de 200 provenind din Anatolia si datand din perioada otomana, cel mai vechi chiar din secolul XV.

Covoarele sunt tesute din lana, cu vopsele naturale extrase din ceapa sau diverse insecte, fiind extrem de sensibile la toate schimbarile de temperatura, umezeala, praf. De aceea, restul colectiei sta ferit de lumina si umiditate.

Si la un muzeu din Ungaria exista o colectie impresionanta de covoare de acest tip, insa Biserica Neagra a reusit sa il depaseasca, informeaza Monitorul Expres.
  
In total, peste 350 de tesaturi vechi de 500 de ani, din patrimoniul mai multor biserici din Transilvania, au fost studiate, pentru a descoperi de ce se deterioreaza.
  
"La Biserica Neagra si in celelalte biserici evanghelice din Transilvania, detinatoare de covoare otomane, s-a desfasurat o analiza de inalta tehnologie pentru a determina gradul de contaminare a fiecarui covor in parte si s-a amenajat un depozit specializat, precum si un centru de competenta in conservarea covoarelor, care va servi pe viitor ca si punct de decontaminare folosind noua tehnologie proaspat dezvoltata", a precizat Christian Plajer, prim-preotul Bisericii Evanghelice C.A. din Romania, Parohia Brasov, intr-un comunicat remis presei.


Sursa: http://www.ziare.com/cultura/colectie/colectie-inestimabila-si-unica-in-europa-in-pericol-intr-o-biserica-celebra-din-romania-1374776?
----------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

duminică, 19 iulie 2015

SFÂNTUL ILIE, TRADIŢII ŞI OBICEIURI. Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în 20 iulie


SFÂNTUL ILIE, TRADIŢII ŞI OBICEIURI:  Sfantul Ilie cel care i-a pedepsit pe proorocii mincinosi, a fost un mare facator de minuni in timpul vietii si dupa ce s-a urcat la cer intr-un car de foc. Mare prooroc Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a „deschide si a inchide cerurile"

SFÂNTUL ILIE, TRADIŢII ŞI OBICEIURI:  Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la această cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului.

În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină), îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.

SFÂNTUL ILIE, TRADIŢII ŞI OBICEIURI: Tradiţii pentru spor şi sănătate

În multe zone din ţară, de Sfântul Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor". Datina este împlinită de bărbaţi credincioşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. La masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără stupii de hoţii pasionaţi să fure mierea de mană.

Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor; de aceea, în această zi ogoarele se stropesc cu agheasmă pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Este bine să facem provizii de busuioc , o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spirituală.

În multe zone din Moldova, în această zi, gospodarii mănâncă grâu nou fiert, îndulcit cu miere, pentru a avea spor în munca lor. Chiar dacă grâul nu s-a treierat în localitatea respectivă, gospodinele nu renunţă la tradiţie: ele se îmbracă în haine de sărbătoare şi merg în câmp să secere câţiva snopi. Apoi, femeile scutură snopii, adună boabele, le pisează şi fierb grâul pe care-l îndulcesc cu miere.

În mediul urban şi rural, în ziua praznicului, gospodarii consumă fructe proaspete, cu excepţia merelor văratice. Tradiţia spune că, oricine respectă acest obicei, va fi sănătos tot anul. În schimb, tot prin tradiţie, gospodarii nu trebuie să mănânce în această zi mere de vară nesfinţite, pentru a fi apăraţi de trăsnete. O altă datină spune că persoana care nu ţine seama de această tradiţie, pe lumea cealaltă va avea parte numai de mere.

În unele sate, există şi obiceiul ca femeile să ducă la biserică numai mere văratice pentru a fi binecuvântate. În acest caz, tradiţia transmisă din generaţie în generaţie spune că, pentru aceste femei, după moarte, merele sfinţite se vor transforma în mere de aur.

Tradiţia spune că, până în ziua praznicului, pentru a nu-l supăra pe Prooroc, nu se mănâncă mere, fructele preferate ale Sfântului Ilie. Abia după ce se sfinţesc la biserică, credincioşii împart mere copiilor, prietenilor, rudelor şi săracilor. Respectând această tradiţie, merele dulci se păstrează mai bine şi devin mai gustoase.

SFÂNTUL ILIE, TRADIŢII ŞI OBICEIURI: Ritual pentru protecţia recoltelor


Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor; de aceea, în această zi ogoarele se stropesc cu agheasmă pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Este bine să facem provizii de busuioc , o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spiritualăDacă tună şi fulgeră în această zi, alunele şi fructele din livezi vor avea viermi.

SFÂNTUL ILIE, TRADIŢII ŞI OBICEIURI: Ritual pentru soartă

În multe zone rurale, în mod discret, în ajunul sărbătorii, fetele nemăritate merg în lanurile de cânepă. Îmbrăcate în cămăşi albe, ele se scaldă în roua aşternută pe cânepă. Fata care visează un lan de cânepă verde se va căsători cu un băiat tânăr. În schimb, fata care visează un lan de cânepă uscată se va căsători cu un bărbat mai în vârstă.

Ilie se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roşu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc.

Sfântul Prooroc Ilie este una dintre cele mai interesante şi complexe figuri de sfinţi, putând fi considerat un sfânt ecumenic, deoarece este cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi chiar în tradiţia islamică.

Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în regatul Israel din Samaria.
Potrivit tradiţiei, Sovac a văzut, la naşterea lui Ilie, oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care îl înveleau pe fiul său în haine de foc şi îi dădeau să mănânce o flacără. Preoţii templului din Ierusalim au interpretat vedenia considerând cã Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.

Vechiul Testament istoriseşte despre faptele lui Ilie în cărţile numite Regi, de unde aflăm că Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul cu secetă, dacă nu va lepăda credinţa în zeul Baal. Şi pentru că regele, împreună cu poporul lui Israel, au nesocotit cele vestite de Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani şi jumătate, explică purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica.

Sfântul Ilie a fost nevoit să se ascundă de mânia regelui Ahab la pârâul Cherit, în Hozeva. Potrivit tradiţiei locului, aici se află peştera în care Sfântul Ilie Tesviteanul a stat trei ani şi şase luni, înainte de a urca pe Muntele Sinai. În peştera Sfântului Ilie se păstrează icoana acestuia, în care sfântul este înfăţişat ca fiind hrănit de corbi. "Şi a zis Domnul către Ilie: «Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo!» Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului", se scrie în Vechiul Testament.

Corbii îi aduceau pâine şi carne, iar apă bea din pârâu. Hrana era adusă de la Templul din Ierusalim, locul unde se aduceau jertfe de pâine şi de carne. Pâinea unită cu carnea preînchipuia, astfel, Euharistia, trupul Domnului.

Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune regelui să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel, unde să se roage lui Dumnezeu mai întâi prorocii lui Baal, iar apoi el. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal, reuşind să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoţi ai lui Baal nu reuşiseră să facă.

Sfinţii Părinti spun că Moise şi Ilie au fost prezenţi la Schimbarea la Faţă de pe Tabor, pentru a li se îndeplini dorinţa de a vedea faţa lui Dumnezeu prin faţa schimbată în lumina lui Hristos. În viaţa lor pământească, ei nu au reuşit să vadă faţa lui Dumnezeu - Moise a văzut doar spatele lui Dumnezeu, pe Muntele Sinai, iar Ilie s-a retras într-o peşteră atunci când Dumnezeu a trecut în adiere de vânt.

În perioada sa pământeană, Ilie a săvârşit şi păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de cai albi înaripaţi.

În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul care i l-au pricinuit. Şi, pentru că dracii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar iîn trupul unor animale, Sfântul Ilie trăsneşte năprasnic, pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei.

În ajunul zilei când este sărbătorit Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi. Dacăn vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.
Potrivit tradiţiei, în dimineaţa zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Şi tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

SFÂNTUL ILIE, TRADIŢII ŞI OBICEIURI: Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură. Tot tradiţia spune că nu era voie să se consume mere pâna la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu cădea grindina, obiceiul acesta fiind păstrat şi astăzi. Tot în 20 iulie, merele, considerate fructele Sfântului Ilie, sunt duse la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. Tot de Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de cele ale copiilor. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.

Bisericile sunt pline, în această zi, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sfântul Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Se credea şi se mai crede şi astăzi că, dacă tună de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. Oamenii mai spun că, după ziua Sfântului Ilie, vor începe ploile mari de vară. În această perioadă, la sate, apicultorii recoltează mierea de albine, activitate numită şi retezatul stupilor. Recoltarea mierii se face, şi acum, în multe locuri, potrivit datinei, numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuică îndulcită cu miere.

Ziua Sfântului Ilie marchează şi miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală. În vechime, se obişnuia ca, tot în această zi, să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti de pe ambii versanţi ai Carpaţilor, târguri, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre.
În zona Sibiului, Ilie este considerat un sfânt mânios, care i-ar pedepsi pe cei care lucrează în 20 iulie. Şi pentru că îl ştia mânios, Dumnezeu nu i-a spus niciodată când este ziua lui, te reamă să nu aducă urgie peste oameni, spune legenda.

Ca divinitate solară şi meteorologică, Sfântul Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile şi hotărăşte unde şi când să bată grindina. Sărbătoarea proorocului Ilie Tesviteanul este şi ziua Aviaţiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor.


SFÂNTUL ILIE, TRADIŢII ŞI OBICEIURI:  Sfantul Ilie cel care i-a pedepsit pe proorocii mincinosi, a fost un mare facator de minuni in timpul vietii si dupa ce s-a urcat la cer intr-un car de foc. Mare prooroc Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a „deschide si a inchide cerurile".

Sursa RTV.NET: http://www.romaniatv.net/sfantul-ilie-2015-ce-trebuie-sa-faci-de-sf-ilie-ca-sa-ai-spor-tot-anul_233392.html#ixzz3gI6UyNFk
-----------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

miercuri, 1 iulie 2015

Misterul Sfinxului din Carpati. Sfinxul și Babele din Munții Bucegi


Două dintre cele mai importante simboluri naturale ale României, Sfinxul și Babele, se află în Parcul Național Bucegi situat în partea estică a Carpaților Meridionali, cu o suprafață de 32.497 ha desfășurată pe teritoriul administrativ a trei județe: Dâmbovița, Prahova și Brașov. O jumătate din această suprafață este cuprinsă pe teritoriul județului Dâmbovița, iar cealaltă jumătate este împărțită aproximativ egal între județele Prahova și Brașov.

Sfinxul și Babele, create în timp de zeci sau chiar sute de mii de ani, reprezintă martori de eroziune, potrivit geoturism.ro, în care factorul geologic răspunzător este eroziunea eoliană, manifestat prin procese de distrugere, transport și sedimentare a materialului rezultat; în acest fel s-a erodat alternanța de gresii și calcare rezultând forma de acum.

Situat la 2.216 m, cu o înălțime de 8 metri și o lățime de 12 metri, Sfinxul, un conglomerat uriaș și solitar, atrage prin forma sa, pe care natura a sculptat-o de-a lungul timpului. Unii l-au asemuit cu capul unui dac, iar alții cu Sfinxul din Egipt.

Tot aici se înalță un grup de stânci, care sub acțiunea vântului și a ploii, a înghețului și dezghețului, au luat forma unor ciuperci, fiind cunoscute sub numele "Babele". Datorită apropierii lor de Sfinx, acestea au fost numite și ''Altarele ciclopice din Caraiman''. Unele legende spun că acestea au fost altare dacice unde se aduceau jertfe zeilor.


























Babele reprezintă și numele culmii muntoase aflate în partea central-nordică a masivului Bucegi, de unde se poate pleca spre alte puncte de interes, cum sunt Vârful Omu (2.505 m) sau Crucea Caraiman.
În jurul Sfinxului și al Babelor s-au născut o mulțime de legende, unele spun că sunt naturale, altele că ar fi o creație a omului; altele vorbesc despre transformarea Babei Dochia în stană de piatră sau că aceste pietre așezate în vârf de munte emană energii pozitive ce au apărat țara de cotropitori. De asemenea, există și unele ipoteze conform cărora Sfinxul ar fi o stâncă megalitică.


























Sus pe Platoul Bucegi se poate ajunge cu telecabina din Bușteni sau pe traseul montan Bușteni-Valea Jepilor-Cabana Piatra Arsă-Cabana Babele.

Parcul Natural Bucegi este unitate cu personalitate juridică a Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva și una dintre cele 27 de arii protejate din Romania, potrivit www.bucegipark.ro. Zona munților Bucegi, despre care există referiri din secolul al XV-lea, a fost propusă pentru protejare încă din 1936, datorită peisajelor inegalabile și a diversității speciilor de plante și animale. Regiunea a fost oficializată pentru prima dată ca Parc Național, prin ordinul ministrului mediului nr. 7/1990, iar prin Legea 5/2000, i s-a conferit statutul de Parc Natural, ale cărui limite au fost stabilite prin HG nr. 230/2003.

Denumirea Bucegi vine de la ''Buciac'' sau ''Buceci'' așa cum apare în denumirile medievale ale secolului al XVI-lea, acest cuvânt având semnificația de pădure de fag, care de altfel acoperă o bună parte din versanții sub 1.000 m altitudine ai acestei culmi montane.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Sursa: http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/07/01/monumente-ale-naturii-sfinxul-si-babele-din-muntii-bucegi-13-01-34
---------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

VIDEO:
====================





----------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări