Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

duminică, 4 ianuarie 2015

Periodic, se rescrie istoria! Adam primordial. Adam simbolizeaza primul om si imaginea lui Dumnezeu. Pentru fiecare mare epoca istorica exista cate un om primordial care joaca rolul unui nou Adam.


Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori.

Oricare ar fi traditiile si exegezele – mai multe volume nu ar fi de ajuns sa le rezume – Adam simbolizeaza primul om si imaginea lui Dumnezeu. Primul inseamna aici mult mai mult decat intaietatea in plan temporal.  Adam este primul in ordinea naturii, este culmea creatiei terestre, fiinta suprema intru umanitate. Deci primul nu inseamna aici primitiv. Cuvantul nu evoca prin nimic un pitecantrop, care ar marca o etapa in evolutia ascendenta a unei specii. Este primul si in sensul ca raspunde de toti urmasii lui. Intaietatea sa este de ordin moral, natural si ontologic. Adam este cel mai om dintre oameni. Simbolul ne conduce la un cu totul alt nivel de apreciere decat istoria.

In plus, el este facut dupa chipul si asemanarea Domnului. Dintr-un punct de vedere simbolic, expresia poate fi inteleasa in sensul ca Adam este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu tot asa cum o capodopera este facuta dupa chipul si asemanarea artistului care a realizat-o. Prin ce anume aceasta capodopera este mai aproape de chipul si asemanarea Creatorului ei, daca nu prin ceea ce Deucalion n-a izbutit sa realizeze prin insuflarea spiritului in creatie, prin insufletirea materiei?

Adam simbolizeaza chiar aceasta realitatea a spiritului – este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar este altul decat Dumnezeu. De aici decurg urmatoarele innoiri in Univers: constiinta, ratiunea, libertatea, responsabilitatea, autonomia – toate privilegii ale spiritului. Privilegii, insa, ale unui spirit intrupat, deci facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si nu identic cu Dumnezeu.

Tocmai pentru ca a vrut sa se identifice cu Dumnezeu, Adam a devenit si intaiul cazut in greseala – cu toate consecintele pe care aceasta prioritate in pacat le-a avut pentru descendentii sai. Intaiul, intr-o anumita ordine, este mereu, intrucatva, cauza a tot ce deriva din el in ordinea respectiva.

Adam simbolizeaza pacatul originar, pervertirea spiritului, folosirea absurda a libertatii, refuzul oricarei dependente. Or, acest refuz al dependetei fata de Creator nu poate duce decat la moarte, pentru ca aceasta depdendenta este insasi conditia vietii. In toate traditiile, omul care incearca sa devina egalul lui Dumnezeu este imediat pedepsit.

Potrivit doctrine crestine, insa, iata ca a aparut un al doilea Adam; Iisus Hristos, al doilea Adam in ordine cronologica, dar si el, la randu-i, Intaiul.

In sensul mistic al termenului si, daca ne putem exprima astfel, mai cu temei, intaiul decat primul Adam, primo prior, potrivit istoriei, caci el este cel mai om dintre oameni intr-un fel superior, intaiul in ordinea naturii si in ordinea harului, cele doua ordini atingand in El suprema lor perfectiune.

El este mai mult decat aparitia spiritului in creatie, este intruparea Logos-ului, Cuvantul lui Dumnezeu devenit om, omul divinizat. Nu mai este imagine, ci realitate. El nu mai poate gresi, cel de-al doilea Adam nu poate decat sa dea har, sfintenie si viata vesnica, lucruri de care purtarea primului Adam lipsise umanitatea. Cel de-al doilea Adam simbolizeaza, deci, tot ce era pozitiv in primul, ridicandu-l la nivelul absolutului divin, simbolizeaza antiteza a tot ce a fost negative si inlocuieste certitudinea mortii cu cea a invierii.

Exista o stransa relatie intre Adam cel dintai si Hristos-Noul Adam.

Astfel, legenda spune ca Adam a murit intr-o vineri, pe 14 Nisan, la ora 9, prefigurand astfel moartea lui Hristos. In reprezentarile plastic, vom intalni craniul lui Adam asezat la piciorul crucii lui Hristos.
Aici este un simbolism mult mai ascuns decat ne-ar lasa Biserica sa credem.

Daca aceasta pereche dualista, Adam intaiul si Hristos-Adam, de care nu stiam pana acum, ne face sa gandim si sa analizam din alta perspectiva acest simbolism,  ceea ce a incercat Biserica sa ascunda sub valul ignorantei este astazi la vedere. Sensul adevarat se ascunde pentru aceia care nu-l cauta.
Potrivit unei alte legende, Adam, aflat pe punctul de a-si da sufletul, ii cere fiului sau Set sa mearga in Paradis si sa-i aduca un fruct al nemuririi din Pomul Vietii (o alta alegorie). Ingerul aflat de straja refuza sa-i dea fructul, dar, in schimb, ii ofera trei samburi. Din acestia va creste, prin gura lui Adam mort, un arbore care, mai tarziu, va deveni Arborele Crucii.

Pentru a deslusi simbolismul legaturilor dintre Adam si Hristos, mai putem evoca si dialogul lui Adam cu Dante, din Paradisul.

Traditiile iudaice cu influente iraniene si neoplatoniciene au speculat indelung auspra simbolisticii primelor capitol ale Facerii. Adam inseamna omul de pe pamant creat de Dumnezeu din pamant (in ebraica adamah: pamant arat, sau dupa alta ipoteza pamant al oamenilor). El este insufletit de suflul lui Dumnezeu.

Inaintea acestei insufletiri, asa cum spune Cabala, el era numit Golem, Lutul foarte fin folosit de Dumnezeu este – potrivit gandirii evreiesti – luat din centrul lumii, de pe muntele Sion, considerat a fi buricul pamantului. Acest pamant reprezinta lumea in totalitatea sa.

Talmudul descrie primele douasprezece ore ale primei zile (sau perioade) a lui Adam.:
1. Este adunat pamantul,
2. Argila devine un Golem,
3. Din trup se desprind membrele,
 4.  Dumnezeu ii insufla viata,
5. Adam se ridica in picioare,
6. Adam da nume fiintelor,
7. Ii este data Eva,
8. Adam si Eva se impreuneaza si procreaza,
9. Lui Adam i se interzice un lucru anume,
 10. Nesupunerea lui Adam si a Evei,
11. Judecarea lor,
12. Adam si Eva sunt alungati din Paradis.

Fiecare ora corespunde unei faze simbolice a existentei.

Haggada nu tine seama cu strictete de textul biblic, sau mai bine spus, ea doreste sa compenseze contradictia dintre dintre cele doua texte ale Facerii afimand, pe de o parte, crearea simultana a barbatului si a femeii si, pe de alta, prezentand  crearea lui Adam ca fiinta anterioara celei a Evei (Eva nascuta dintr-o coasta a lui Adam).

Potrivit Haggadei, femeia create simultan cu Adam ar fi fost Lilith. Adam si Lilith nu se inteleg, Cain si Abel se cearta amandoi, ravnind-o pe Lilith. Atunci Dumnezeu i-a transformat pe primul barbat si prima femeie in praf si pulbere. Apoi a facut omul si, mai apoi, din om barbatul si femeia.

In primul text din Facerea povestind Creatiunea, Adam apare sub forma bisexuala, dupa unii autori el este hermafrodit. In Midrasch Bereshit Raba se spune ca Dumnezeu l-a facut pe Adam mascul si femela in acelasi timp. Un sens identic se dezvaluie si in Cabala, care, dealtfel, vorbeste despre un Dumnezeu cu aspect de rege si de regina.

Platon descrie omul ca pe o fiinta sferica, rostogolindu-se ca o roata, si el a fost, la origine, hermafrodit.

Omul originar, in forma sa cea mai pura, este numit Adam Kadmon. Acest Adam Kadmon este simbolul lui Dumnezeu traind in om.  Este lumea omului interior, care nu poate fi descoperit decat prin contemplatie; primul om prin ontonomaza, cel care, prin excelenta, este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Aceasta interpretare a Cabalei nu este insa si cea a exegetilor crestini, care vad in acest termen doar pe primul om istoric.

In traditia cabalistica, Adam este si o sinteza a universului creat, el este facut in centrul, in buricul pamantului (Muntele Sion), dar toate elementele au fost reunite pentru crearea sa. Dumnezeu aduna de pretutindeni pulberea din care Adam urma sa fie plamadit, asa cum spun etimologiile cuvantului Adam, care il interpreteaza ca abreviere a elementelor din care a fost faurit, fie a punctelor cardinal.

In Adam se vede personificarea mitologica a pamantului, el ar fi simbolul etern, pecetea si intruparea maretiei dragostei dintre Dumnezeu si pamant. Elementul  teluric sic el pneumatic actionau impreuna in Adam si in urmasii sai.

Adam este, deasemenea, potrivit altor traditii, simbolul primului om, al originilor umane. In Galia, omul primordial este reprezentat de Dispater (numele este latin, nu celtic) din care toti galii afirmau ca se trag.

Exista, in Irlanda, ca si in multe alte tari, mai multi oameni primordiali sau stramosi mitici, cate unul, in principiu, pentru fiecare semintie care a invadat  Irlanda (tara care a cunoscut cinci valuri de navalitori, asa cum mentioneaza Cartea Cuceririlor – Lebor Gabala). Principalii doi par a fi fost Tuanmac Calrill, care a trecut succesiv prin stadiile de mistret, soim si somon, si poetul Fintan, mare judecator, cat priveste intelepciunea, al acestei lumi. El este, fara indoiala, singurul om drept pe care Potopul l-a lasat in urma lui.

Pentru fiecare mare epoca istorica
 
exista cate un om primordial care joaca rolul unui nou Adam.
 
 
In analiza lui Jung, Adam simbolizeaza omul cosmic, izvor al tuturor energiilor psihice si, cel mai adesea, sub forma batranului intelept, este corelat cu arhetipul tatalui si al stramosului; el intruchipeaza imaginea batranului de o nemarginita intelepciune, nascuta dintr-o lunga si dureroasa experienta.  Poate sa apara, in vis, sub forma unui profet, a unui papa, a unui savant, a unui filosof, a unui patriarh sau a unui pelerine.

Ivirea batranului intelept simbolizeaza nevoia de a integra intelepciunea traditionala sinelui sau pe aceea de a actualize o intelepciune lantenta. Urmand ideile lui Jung, cel de-al doilea Adam, a carui cruce s-a inaltat pe mormantul celui dintai, asa cum o arata mai multe opera de arta, ar simboliza ridicarea unei noi umanitati pe cenusa celei vechi.

Acest al doilea Adam, Hristos ar simboliza Sinele, sau deplina realizarea a tuturor virtualitatilor umane.  Acest simbol fascinant al unui Adam erou-rastignit-inviat-mantuitor este ca o incarcatura energetica. Imanenta, incitand la o transfigurare interioara. Misterul lui Iisus apare in intregime in aceasta necesitate fiecaruia de a-si crucifica partea cea mai pretioasa din el, de a o lovi, de a o batjocori, de a preface in cenusa, spre a obtine harul izbavirii. Iata de ce inima omului este mereu insangerata si luminoasa, bolnava si victorioasa, moarta si inviata.

Analistul va putea observa in aceste trei faze simbolurile inaintarii omului pe calea individuatiei: nediferentierea in cadrul unei colectivitati, separarea de eul care se afirma in personalitatea sa virtuala, realizarea acestei personalitati prin integrarea tuturor fortelor intr-o unitate sintetica si dinamica.

Sursa: Adam - simbolul - mythologica.ro
--------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări