Mănăstirea Turnu.CHILIILE DIN STANCA. Un loc sacru, fost invadat de mai marii preotimii

Mănăstirea Turnu. Se află așezată pe malul stâng al Oltului

la circa 2 km amonte a ctitoriei lui Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Cozia,

pe teritoriul orașului stațiune Călimănești, jud.Valcea.

ISTORIC. Manastirea (ctitorita in 1676 de Varlaam, Episcopul Ramnicului si

Mitropolitul Tarii Romanesti) s-a numit initial "Schitul de dupa turn", apoi

"Schitul Turnu", pentru ca in final sa-i ramana denumirea pe care o stie toata lumea:

 Manastirea Turnu. Interior.

Denumirea i-a fost data de la un turn aflat pe stanca, "Piscul lui Teofil", construit de legiunile romane din Castrul Arutela in secolul al II-lea.

Se afla la poalele Muntelui Cozia, aproape de apele Oltului, si la vreo doi kilometri

de ctitoria lui Mircea cel Batran, Manastirea Cozia.

In vremea noastra accesul la aceasta manastire se face usor. Din statiunea Caciulata

se trece digul care uneste cele doua maluri ale Oltului. Dar, timp de cateva secole, accesul pana aici se realiza destul de greu.

Cine venea dinspre Cozia trecea cu barca peste Olt, pentru a ajunge, iar cine venea dinspre partea nordica a regiunii o lua pe potecile ce urcau culmea muntelui si coborau

in satele Lovistei.

Cum spunea geograful George Lahovari, numai "piciorul si calul pot patrunde acolo". Acum se poate ajunge si cu trenul, statia CFR fiind situata la doar 600 de metri

distanta de manastire.

CHILIILE DIN STANCA. In veacurile al XV-lea si al XVI-lea,

aici s-au retras cativa calugari de la Manastirea Cozia. Au trait in colibe de lemn,

intr-o saracie deplina.

Doi dintre ei, sihastrii Daniil si Misail, si-au sapat chilii in stanca, unde au trait timp de 20 de ani in conditii aspre, pentru a ajunge la desavarsire.

Chiliile sunt de marimea unei camere, iar astazi adapostesc in ele cateva icoane si lumanari. Printre crapaturile foarte fine ale peretilor duri de stanca oamenii au infipt banuti si acatiste.

Parintele Iosif nu-si explica in ce chip au reusit sihastrii

sa sape chiliile in gresia stancii, roca fiind destul de greu de strapuns.

In 1967, dupa ce egumenul cozian Varlaam a fost numit episcop al Ramnicului (mai apoi, ajunge mitropolitul Tarii Romanesti), soarta pustnicilor de aici s-a schimbat.

In locul manastirii din lemn se construieste una din piatra si caramida,

iar sub ea sunt depuse moastele cuviosilor Daniil si Misail.

BISERICA DE LA ETAJ.

Intre 1893 si 1901, episcopul Argesului, Gherasim Timus, decide constructia unei resedinte de vara care cuprindea o biserica si camere de locuit. Proiectul a fost executat de un arhitect polonez stabilit in Romania, Anton Grigorevici Lapinski, lucru ce a facut ca stilul bisericii sa fie putin diferit de cel al bisericilor romanesti.

La Turnu se afla singura biserica ortodoxa din tara construita la etaj, cu hramul "Schimbarea la fata". Ea a fost sfintita la data de 4 septembrie 1901, cand Schitul Turnu este ridicat la rangul de manastire canonica. "Cred ca si din lipsa de spatiu aceasta biserica a fost construita la etaj, de episcopul Argesului. La parter, pe vremuri, a functionat ca magazie si apoi sala de mese. Dupa 1989 a devenit biserica, iar din 2000 s-a finalizat si pictura. Acum, slujbele se tin aici", spune parintele ghid al Manastirii Turnu.

Inedit este si faptul ca toate picturile din biserica de la etaj sunt realizate pe panza care mai apoi a fost aplicata pe perete, astfel ca numai o privire foarte atenta poate distinge acest lucru. Aici este expusa o piesa rara, din 1910: trei icoane intr-una singura. Privita din dreapta, icoana reda "Schimbarea la fata a Mantuitorului". Din fata apare imaginea "Maicii Domnului si a Mantuitorului", iar din stanga, "Sfanta Treime".

INCERCARI. In 1932, un incendiu izbucnit de la soba de la arhondaric, in noaptea de 6 spre 7 februarie, intr-o singura ora mistuie cinci corpuri de case cu 26 de camere, doua soproane, clopotnita, turla de la biserica mica, tampla cu toate icoanele si candelele, pictura interioara fiind afectata si ea.

Un loc sacru, invadat de mai marii preotimii

In 1961, in urma unui decret, manastirea este desfiintata si transformata in

Casa de Odihna pentru personalul Episcopiei Ramnicului si Argesului.

Si a ramas in aceasta forma pana in 1975,

cand a fost numit ca superior ieromonahul Teoctist Dobrin.

Astfel, Turnu devine schit in subordinea Coziei.

Din anul 1982, la Turnu incepe o viata monahala noua. In acelasi an s-a amenajat

primul drum de acces, prin construirea podului de peste Olt, la Lotrisor,

dar cea mai mare realizare a fost readucerea schitului la statutul de manastire (1988).

Sursa: Manastirea de calugari

Harta Manastirilor din Romania

Peste 90 de lăcaşe de cult, toate de patrimoniu,

se află pe raza judeţului Vîlcea, fiecare dintre acestea fiind unic prin arhitectură, geografie sau pur şi simplu prin povestea lui. Pelerinul care străbate Valea Oltului,

dinspre Rîmnic spre Sibiu, nu are cum să nu se oprească pentru un loc de umbră la

ieşirea Oltului din Defileu, în acel paradis tăiat de Dumnezeu, la poale de Cozia,

numit “Turnu”. Aici, Oltul îşi ia rămas bun de la munţii cu care a străbătut jumătate

de ţară şi aşterne în dreptul Căciulatei una dintre cele mai frumoase zone

din România, loc de vizită şi de odihnă.

Exact la ieşirea Oltului din defileu se află peşterile primilor călugări români.

La început i s-a zis “Schitul de după turn”, apoi Schitul Turnu, în cele din urmă Mănăstirea Turnu. Schitul a fost înfiinţat de Mitropolitul Varlaam.Dar peşterile săpate în munţi sînt datate prin veacurile al XV-lea şi al XVI-lea. Printre sihaştri, cei mai renumiţi sînt de menţionat Daniil duhovnicul şi ucenicul său Misail nacealnicul. Cele două chilii ale acestor călugări se văd şi astăzi săpate în stîncă. Însă istoricii spun că aceste peşteri monahale preexistau Mănăstirii Cozia (sec. XIV), aflată la doi kilometri sud de Turnu.

Sursa: Destinaţii turistice: Chiliile săpate în munte la Mănăstirea Turnu - mărturii ale vieţii primilor sihaştri din Ţara Românească

Chiliile rupestre din Valea Oltului,

Masivul Cozia,

cred ca trebuie alaturi de toate lacaşurile sacre păgâne (antecreştine),

reevaluate. Ar trebui, cred eu, un Program National in acest sens.

Cercetarea stiintifica a acestora, va produce surprize de proportii.

Incredibile, inimaginabile in acest moment, pentru multi dintre noi.

Iar pentru asta, nu trebuie foarte multi bani.

Mai multa pasiune, dorinta de a vrea!

Admin