Șarpe. Lucruri interesante despre serpi... curiozitati mai putin stiute...

Alungit, fara membre, cu corpul acoperit de solzi – cine n-ar recunoaste un sarpe? Nu sunt greu de recunoscut, intr-adevar (desi, uneori, pot fi confundati cu niscaiva soparle fara picioare – exista si asa ceva, inlcusiv la noi in tara). Dincolo de spaima pe care o inspira multora, serpii (grup din care sunt cunoscute, pana in prezent, aproximativ 3.000 de specii) sunt animale cate se poate de interesante, cu caracteristici izbitoare: evolutia lor i-a dus pe o cale neobisnuita, iar adaptarea s-a tradus printr-o anatomie, o fiziologie si un comportament… putin zis surprinzatoare.

1. Cele mai multe specii de serpi au un singur plaman - cel drept. Datorita formei alungite a corpului, s-a ajuns la aceasta solutie… de compromis: un singur plaman functional. Celalalt e absent sau atat de redus (vestigial), incat nu mai are niciun rol in respiratie.


2. Rinichii serpilor sunt asezati nu unul langa altul, ca la toate vertebratele, ci unul in prelungirea altuia. Cauza? Aceeasi: dezvoltarea corpului "pe lung", in dauna latimii.


3. Serpii nu au picioare, stim. Si totusi… unii serpi au pastrat, in cursul evolutiei, niste rudimente de centura pelviana (oase ale bazinului) si de membre posterioare. La serpii boa si la pitoni, vestigiile picioarelor din spate sunt inca vizibile, sub forma unor "pinteni" asezati de o parte si de alta a a cloacei.


4. Serpii masculi au doua organe copulatoare - doua hemipenisuri. (Nu, nu le folosesc pe amandoua deodata, pentru ca femela are o singura cloaca).


5. Serpii nu isi pot inchide ochii, pentru ca nu au pleoape mobile. Ochii sunt acoperiti de membrane transparente, fixe, care sunt, de fapt, solzi modificati, specilizati.


6. Exista multe simboluri asociate sarpelui (multe dintre ele negative); si totusi, in Occident, serpii sunt si un simbol al medicinei - al tamaduirii, asadar. Cum s-a ajuns la asta? Serpii naparlesc periodic; inaintea naparlirii, pielea devine foarte uscata si lipsita de luciu, iar ochii se opacifiaza - ce mai, bietul sarpe arata ca si mort. Insa, odata lepadata vechea piele, sarpele reapare in lume cu o piele nou-nouta, stralucitoare, ca si cand s-ar fi tamaduit in mod miraculos, iar acest comportament a facut ca el sa devina un simbol al vindecarii, prin extensie - al medicinei (desi aceasta nu te vindeca intotdeauna, din pacate).


7. Nu exista serpi vegetarieni; toti consuma hrana de origine animala: mananca mamifere (mai mari ori mai mici, de la soareci pana la antilope, in functie de cat de mare e sarpele cu pricina), pasari, reptile, amfibieni, pesti, moluste, insecte sau oua. Unii dintre ei sunt foarte specializati: cobra regala din Asia si bandy-bandy din Australia se hranesc cu alti serpi; unii "mancatori de moluste" din subfamilia Pereatine au mai multi dinti pe partea dreapta a gurii decat pe cea stanga, deoarece melcii cu care se hranesc au cochilia dextra, adica incolacita de la stanga spre dreapta - un exemplu de co-evolutie dintre cele mai interesante.


8. Serpii nu isi mesteca hrana si nici nu rup bucati din ea, ci o inghit intreaga. Pot face asta deoarece au o adaptare speciala la nivelul maxilarelor - cel doua jumatati ale falcii inferioare sunt unite printr-un ligament extrem de elastic, ceea ce le permite sa caste o gura enorma si sa inghita prazi cu diametrul mult mai mare decat diametrul lor (al serpilor).


9. Procesul de digestie consuma atat de multa energie, incat sarpele care-si mistuie hrana e amortit si greoi, aproape imobil. Un sarpe deranjat in timpul acestei activitati va regurgita adesea prada abia inghitita, pentru a scapa cu viata. Dar aceasta digestie este si foarte eficienta, serpii mistuind aproape in intregime corpul prazii - inclusiv oasele; fac exceptie formatiuni cheratinoase ca parul si ghearele, care sunt eliminate.


10. In India exista un festival dedicat serpilor, celebrat de hindusi. (De altfel, tot acolo exista temple dedicate cobrelor.) In timpul acestei sarbatori, oamenii aduc serpilor ofrande - lapte si bijuterii de argint -, pentru ca acestia sa-i apere de rau. 



Sursa:  http://www.descopera.ro/natura/6311376-10-lucruri-interesante-despre-serpi

----------------------------------------------------------------

6 curiozitati mai putin stiute despre serpi

Parte integranta a unei puzderii de mituri, legende, superstitii si cosmaruri, serpii nu se bucura de o reputatie prea grozava.

De altfel, la loc de cinste alaturi de frica de paianjeni si de inaltimi, sta ofidiofobia, adica teama de serpi. Cu toate acestea, aceste reptile taratoare sunt mult mai putin periculoase decat ne imaginam noi, de fapt. Iata sase curiozitati pe care poate nu le stiai despre serpi!

1. Te-ai intrebat vreodata cum sunt aranjate organele interne ale serpilor? Ei bine, data fiind forma corpului lor, organele lor pereche - precum rinichii - nu sunt aranjate unele langa altele, ci unele in spatele celorlalte. In plus, au un singur plaman functional si inima cat se poate de mobila, caracteristica foarte utila atunci cand consuma o prada uriasa (in caz contrar, inima lor ar risca sa fie strivita).

2. Planeta albastra adaposteste nu mai putin de 2900 de specii de serpi, care se regasesc, practic, in fiecare colt de lume, singurele exceptii fiind Antarctica, Noua Zeelanda, Groenlanda, Irlanda si Islanda. Iar mediul chiar nu conteaza pentru aceste reptile: serpii pot fi intalniti si in mari si oceane, dar si pe cele mai inalte culmi!



3. Serpii sunt animale carnivore fara exceptie, meniul lor incluzand soparle, alti serpi, pasari, mamifere mici, pesti, melci, insecte, dar si mamifere mari, precum caprioarele si chiar felinele! Insa nu orice fel de sarpe poate savura acest meniu variat, in toata complexitatea lui, pentru simplul fapt ca marimea reptilei determina dimensiunea maxima a pradei pe care o poate inghiti (iar asta deoarece serpii isi infuleca prada dintr-o singura inghititura).

Spre exemplu, un pui de piton se va hrani cu rozatoare si soparle mici, pe masura ce se dezvolta trecand la mamifere de dimensiuni medii, precum puii de caprioara, si ulterior la mamifere mari.

4. Serpii nu sasaie amenintator, scotand limbile bifurcate la inaintare, doar de dragul de a-si speria audienta (desi si asta poate fi o explicatie). De fapt, acest obicei este perpetuat dintr-un motiv foarte practic: serpii se folosesc de limba pentru a... mirosi! Cu ajutorul acestui organ, serpii aduna particule din aer, pe care le transmit, apoi, organelor de simt din interiorul gurii.



5. Stiai ca serpii pot cantari mai bine de 250 kg? Anaconda verde, care isi face veacul in America de Sud, poate atinge si depasi aceasta greutate - in contextul in care lungimea sa este de circa 8-9 metri. Data fiind greutatea sa enorma, anaconda se descurca mult mai bine in apa - mlastini, rauri etc.

Iar daca te intrebai cu ce se hraneste un asemenea animal masiv, ei bine, afla ca in meniul sau intra porci mistreti, broaste testoase, crocodili, caprioare, pasari si chiar jaguari!

6. Majoritatea serpilor sunt relativ mici, atingand lungimi maxime de circa 1 m. In prezent, cel mai mare sarpe care se taraste pe Terra, pitonul reticulat, poate atinge la maturitate o lungime de peste 9 metri. La capatul opus al spectrului se afla mititelul Leptotyphlops carlae, cel mai mic sarpe din lume, ce nu depaseste 10 cm.



Foto: pets4u.info, wikimedia.org, springfieldmn.blogspot.com, wallseemly.com, planetbonehead.com, mccarthyboas.com

Sursa:  http://www.animale.ro/articole/6-curiozitati-mai-putin-stiute-despre-serpi

Exista vreo legătura intre „Gânditorul” de la Hamangia și Piramida lui Keops? Ce credeti? Adevar... ori... speculatii?

În anul 1956, la Cernavodă, pe Dealul Sofiei, un grup de arheologi conduşi de Dumitru Berciu au început săpăturile după ce s-a descoperit faptul că lucrările care se desfăşurau la Canalul Dunăre – Marea Neagră distrug urmele unor civilizaţii vechi.

Într-o aşezare, cimitir de inhumaţie neolitică, aparţinător culturii de Hamangia au fost descoperite două figurine de lut ars, reprezentând un bărbat şezând pe un scăunel într-o poziţie ce imită gestul gândirii, motiv pentru care a fost numit „gânditorul” şi o femeie şezând alături, probabil consoarta lui. Conform datării realizate, statuetele au o vechime de 5.500-6000 ani (3500 -4000 î.e.n.) şi sunt considerate capodopere ale artei primitive universale.

Ceramica de tip Hamangia excelează şi abundă prin decoruri cu motive triunghiulare dispuse în zone concentrice pe umăr sau pe partea superioară a vaselor, „iar plastica este cu totul excepţională, figurinele fiind apropiate ca tip de cele cicladice, caracterizându-se prin stilizarea formelor anatomice în volume şi planuri triunghiulare”.

Cultura care aparţine „Gânditorului” a fost prima dată atestată într-un sit arheologic de lângă oraşul Baia, de pe litoralul Mării Negre. Este nivelul primei populaţii stabilite pe coasta occidentală a Mării Negre, civilizaţie meridională. Hamangia este de tip neolitic mijlociu, respectiv mileniul VI î.e.n.

Descoperirile arheologice care caracterizează cultura au fost făcute în aşezările de la Ceamurlia de Jos, Baia, Medgidia, Târguşor şi în Cernavodă şi Durankulak. Caracteristice pentru Hamangia sunt statuetele antropomorfe cu ţinută artistică deosebită. „Puţine statuete au provocat asupra privitorilor atâta fascinaţie precum Gânditorul de Hamangia. Piesă importantă a patrimoniului cultural naţional şi mondial, aprobat de UNESCO, mica statuetă ascunde ceva deosebit. Dar, de ce? Impresia este mai mult mărită şi întreţinută de gestul gânditor al statuetei”, spune Vasile Droj în lucrarea „Gânditorul de Hamangia – cheia civilizaţiilor arhaice”.

În anul 2000, statueta de la „Hamangia” a fost desemnată, de către o comisie internaţională, unul din cele 10 artefacte ale culturii pământene care ar trebui să ne reprezinte planeta. Respectiv, „Gânditorul” ar trebui să fie unul dintre simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire cu o civilizaţie extraterestră. „În acest mediu favorabil al formelor geometrice, Gânditorul, îşi relevează adevăratele virtuţi, o serie de relaţii matematice interesante şi importante impunându-se încă de la început prin parametrul înălţime, 113 cm, care nu este deloc întâmplător şi 355 cm circumferinţa cercului în care se înscrie, întrucât aceste valori sunt unice în perimetrul matematicii, fiind singurele numere întregi al căror raport este chiar „Pi”, cu o imprecizie de numai 3 zecimi de milionimi”.

355: 113 = 3,1415929 faţă de 3,1415926… cunoscut

Aceste numere au fost păstrate cu străşnicie de iniţiaţii vechilor popoare, ele fiind atestate mai târziu şi de învăţaţi geto-daci, codificate şi în structura sanctuarelor de la Sarmisegetuza Regia. Vechii egipteni le cunoşteau şi ei, iar la chinezi apar ceva mai târziu. Înălţimea „gânditorului” nu a fost făcută la întâmplare, dovedind că strămoşii noştri aveau cunoştinţe de matematică şi geometrie, iar această operaţie de obţinere a lui Pi din două numere întregi reprezintă poate cea mai veche atestare a relaţiei fundamentale.

Valoarea numerică 355 poate fi obţinută, spune V. Droj, şi prin dublarea înălţimii medii a omului, care este în jur de 175-180 cm.

(175+180): 2= 177,5 x 2 = 355

În afară de aceasta, V. Droj, mai face următoarea observaţie şi anume faptul că este posibil ca sistemul zecimal să fi fost cunoscut. Acest sistem are o virtute de excepţie, pe care anticii au observat-o şi anume că înmulţind sau împărţind orice valoare numerică cu 10, 100, 1000, valoarea va rămâne neschimbată, modificarea fiind numai cantitativă, valorile numerice păstrându-şi personalitatea.

La fel, legat de dimensiunile piramidei Keops, 239 m baza şi 148 m înălţimea, împărţite la 10 se obţine o piramidă construită pe dimensiunile craniului uman în care intră perfect „gânditorul”.

Dimensiunile amintite sunt şi cele care au fost folosite în programele de cercetare din România, Polonia, Bulgaria, Cehia etc. Autorul remarcă faptul că „gânditorul” şi Piramida Keops au fost construite având unul şi acelaşi model/măsură: OMUL.

„Gânditorul” este o statuetă multifuncţională căci răsturnând statueta cu faţa în jos, se poate observa că vârful nasului, antebraţele şi genunchi sunt pe aceeaşi linie, dovedind o poziţie de rugăciune dar şi construite spre a fi instalate şi în alte poziţii. „Prin gestul său meditativ, gânditorul, reflectă probabil, spune autorul, acea Profundă Sinteză a Cunoaşterii, singura capabilă să armonizeze sinuozităţile evolutive – cumulul erorilor civilizaţiilor Pământului”. Dar gânditorul nu a fost conceput să rămână singur, dovadă fiind statueta feminină cu aceeaşi alură. Astfel, doi gânditori identici, aşezaţi cu spatele unul către altul în aşa fel încât vârful picioarelor scăunelelor şi punctul de contact al spatelui lor, poziţie nefortuită şi unică coincid din nou cu piramida lui Keops; dar de data aceasta, linia dreaptă a mâinilor lor este paralelă cu muchiile piramidei. Inversând poziţiile celor doi gânditori şi punându-i faţa, aşa încât vârfurile nasurilor, mâinilor, genunchi să fie lipite, constatăm că suprafaţa plată a cefelor lor este paralelă cu liniile muchiilor piramidei lui Keops. Acelaşi lucru se întâmplă şi în situaţia în care cei doi gânditori stau cu spatele spre observator şi cu faţa spre piramidă, uniţi prin punctele de contact ale braţelor, antebraţelor şi capetelor (poziţie nefortuită) reproduc din nou modelul piramidei cu ajutorul liniei marginale, drepte, a golurilor, ce se suprapun peste muchiile piramidei.

V. Droj apreciază că cele două vestigii antice au la bază unul şi acelaşi concept din care nu şi în ultimul rând, originea şi evoluţia „antropologică” şi „antropometrică” – „Omul fiind măsura tuturor lucrurilor”. O observaţie realizată de autor este legată de lăţimea care cuprinde gâtul şi ceafa care sunt plate şi au lăţimea exact cât anvergura deschiderii picioruşelor scăunelului. În parametrul lăţimii gâtului se relevă o valoare şi o unitate de măsură de excepţie: numărul de aur – 1,6180339. Aşezate câte trei statuete în diverse poziţii în cadrul combinaţiilor stabilopodice acestea realizează un adevărat sistem de comunicare în care forma fiecărei poziţii ar reprezenta „arhetipul unei hieroglife – litere şi combinaţii de litere”. Între „Gânditorul” de Hamangia, „Sfinxul” din Bucegi, Sanctuarele geto-dacice de la Sarmisegetuza-Regia, Sfinxul şi piramidele de la Gizeh există o legătură strânsă, aşezată pe fundamentul unor calcule şi interrelaţii geometrico-matematice deosebite, trădând o precizie şi o profunzime capabile să incite invidia celor de azi şi totodată să ne pună în faţa unei mari întrebări: Ce origine au toate acestea?

V. Droj scrie: „Iată o primă relaţie a acestei posibile înrudiri: pe un model schematic al Sanctuarului Mare Rotund de la Sarmisegetuza, făcut la scara de 1/100, se aşează doi gânditori în poziţie culcată, în lungul unei axe a pragurilor, astfel încât vârfurile picioarelor acestora să atingă cercul exterior cu diametrul de 29,40 m, respectiv 29,40 cm. Prelungind linia dreaptă a cefelor lor, se observă cu surprindere că acestea se întâlnesc exact în centru Sanctuarului. Aşezând în jurul cercului interior de 28,02 m respectiv 28,02 cm, cot la cot, umăr la umăr patru „gânditori” se observă închiderea perfectă unui sfert de cerc, adică distanţa dintre două axe a pragurilor. Cercul întreg de 360 grade va fi ocupat de 4×4 gânditori adică 16. Acest cerc alcătuit din cei 16 „gânditori” este „Hora tăcută” în care fiecare gânditor se uită în centrul cercului, ca spre un loc foarte important”. Autorul spune că acesta este Locul geometric al Conştiinţei, Centrul, iar Conul este format de axa pragurilor, Sinteza Holografică Circulară.” Numărul 16 de excepţie, atât în sine cât şi în cadrul unei serii ca progresia geometrică în baza 2, simbol simultan al diviziunii şi multiplicării, cultul solar, luminii, ambele fiind simbolizate şi reprezentate prin 8 sau 16 raze. De asemeni numărul 16 este totodată un reprezentant de serie al dezvoltărilor spaţiale.

Astfel, anumite concepte cum este cel al efectului piramidei au persistat timp îndelungat în spaţiul carpato-dunărean. Într-una din cărţile rare ale lumii „Stematographia sive armorum illuzricorum delineatio, descritio et restitutio”, publicată în 1701 datorită lui Paul Ritter Vitezovic, este descrisă stema Daciei care are următoarea înfăţişare: scut roşu, mobilat cu o piramidă de argint – cu partea din stânga umbrită – figură heraldică ce porneşte de la baza scutului şi se înalţă până la partea superioară a acesteia, de o parte şi de alta a piramidei aflându-se doi lei de aur rampanţi şi afrontaţi, aşezaţi faţă în faţă. Ritter menţionează că „odinioară, când era bogată şi a avut eroii ei proprii”, leii „urcau spre înălţimi”. Piramida semnifică – potrivit aceluiaşi autor – „o perfecţiune deosebită şi culmea gloriei” atestând virtuţile care au stăpânit Dacia până la domnia lui Decebal. Plasarea Piramidei în centrul stemei ne arată că simbolurile cele mai importante şi reprezentative au fost bine precizate de către populaţia veche. Conceptul încadrării capului în trunchi – prezent la „Sfinxul” de la Piramide, precum şi la „Gânditorul” de Hamangia este atestat arheologic şi prin categoria de fibule triunghiulare – cum este cea de la Coada Malului, jud. Prahova.

Dovezi noi ale continuităţii, dar mai ales ale răspândirii modelului arhetipal al „Gânditorului”, sunt de exemplu la Grădiştea – Coslogeni, unde figurinele antropomorfe descoperite se apropie de alura generală a „Gânditorului”.

Concluzia autorului, expusă atunci în anul 1986, arată că ideea creatorilor statuetei în diversele ipostaze răspândită pe Terra a fost aceea că va exista cineva, cândva care, găsind un „Gânditor”, va descifra mesajul lor, incitând gândirea contemporanilor. Autorul încheie spunând: „Toate aceste observaţii – ce constituie doar o mică parte, infimă, a argumentelor aduse – confirmă că „Gânditorul” de la Hamangia reprezintă una dintre cele mai complexe statuete care s-au realizat vreodată, constituind o veritabilă «cheie de cod» în descifrarea mesajului vestigiilor noastre istorice şi a multora din alte părţi ale Terrei, deoarece la baza acestora stă un concept comun ideomatematic. Enigmele trecutului constituie paradigma prezentului şi soluţia viitorului”. Multe din aceste experienţe care s-au repetat pe această statuetă pot fi verificate. Nu cred că sunt numai potriviri sau observaţii întâmplătoare. Sigur că se pune problema relevării adevărului despre capacitatea spirituală şi de creaţie. Cert este faptul că la baza acestora stau fenomene energo-informaţionale cunoscute şi, de ce nu, codificate. Cercetarea trecutului ne poate pune în faţa unor noi surprize.

 Sursa: adevarul.ro

============================================