Este plina lumea de piramide. Doar cateva prezinta INTERES. Una dintre cele mai IMPORTANTE este si ramane Marea Piramida (Kheops) - Egipt - platoul Gizeh

 

Piramidele, drumuri spre cer – comorile si potopul.

Istorioara incepe cu un vestit cronicar arab AI-Massudi care mentioneaza o inscriptie neobisnuita, gravata pe peretele unui coridor interior al Marii Piramide, care fusese descifrata de astronomul particular al califului AI-Maamun… in anul 820 al erei noastre:

“Sunt vestitorul si martorul vointei divine; Dumnezeu m-a creat cu simtaminte omenesti si port taina pe care El mi-a incredintat-o.”

Cronicarul arab afirma ca autorul inscriptiei vorbeste in numele Marii Piramide.

Cand i s-a adus la cunostinta califului textul inscriptiei, acesta a ramas pe ganduri, relateaza AI-Massudi. “Care-i taina acesta?” a exclamat el, nedumerit si curios. Imediat a poruncit sa se faca cercetari si sa se sape; isi inchipuia ca mesajul enigmatic din adancul Piramidei era de o insemnatate deosebita, indeplinind dorinta califului, EI-Ham, arhitectul-sef, a cautat sa formeze o echipa, grupandu-i pe cei mai buni lucratori, cei mai renumiti savanti, astronomi si magicieni, pentru a duce la bun sfarsit aceasta misiune dificila: trebuia inteleasa si interpretata scrierea cu semne ciudate gravate in interiorul Piramidei.”

Acest fragment trebuie considerat cu multa prudenta. In afara lucrarii lui AI-Massudi, nici o alta lucrare araba nu specifica citirea scrierii hieroglifice, care, dupa cum stim, a fost realizata de Champollion, zece secole mai tarziu, (n. a.)

 

 

Descoperiri ciudate in camera Faraonului

Lucratorii au atacat mai intai varful ascutit al edificiului si au inlaturat tot paramentul din piatra de pe fata nordica, la nivelul treptei a saisprezecea, fara sa izbuteasca sa descopere intrarea in Galeria Secreta. Nu au gasit niciodata poarta de acces, nestiind ca era formata dintr-un monolit enorm, care se ‘rotea pe un pivot. Au fost ajutati de intamplare, deoarece in timpul unei zile au auzit zgomotul facut de caderea unei pietre in interiorul edificiului. Prin bresa deschisa, lucratorii, astronomii si magicienii s-au strecurat in culoarul care se prezenta in fata lor; dupa ce l-au strabatut anevoie, fiind intuneric, au ajuns la camera Faraonului, locul cel mai tainic al Piramidei.

 

Ce credeti ca au vazut acolo? Privirea lor patrunzatoare a descoperit doua statui ale caror dimensiuni erau mai mari decat cele ale unui om. Statuile erau asezate pe o masa imensa din piatra. Prima, cioplita in piatra neagra, infatisa un razboinic tinand in mana dreapta o arma de lupta; a doua, din piatra alba, era dupa chipul si asemanarea unei femei care tinea si ea o arma in mana. Intre cele doua statui se afla un vas splendid, inchis ermetic, taiat in cristal rosu.

 

Ei au mai vazut o masinarie perfectionata, reprezentand un cocos, din aur rosu, smaltuit cu pietre pretioase. S-au a-propiat de ea. Deodata, pasarea a scos un tipat infiorator, a inceput sa bata din aripi si s-a auzit un zgomot infricosator: veneau din toate partile voci cavernoase care te umpleau de groaza.

 EI-Ham, arhitectul-sef, responsabilul acestei expeditii neobisnuite, a dat dispozitie lucratorilor sa stranga toate obiectele descoperite si sa le transporte la palatul califului. Acesta i-a rasplatit cu generozitate pe slujitorii sai credinciosi si, mai tarziu, a amenajat un muzeu secret, unde a ferecat cu strasnicie obiectele acelea, care nu fusesera faurite de mana vreunui om.”

 

“Regele s-a trezit inspaimantat si a convocat preotii sl prezicatorii”…

Aceste obiecte “care nu fusesera faurite de mana vreunui om”, incepand cu secolul X, epoca in care se situeaza relatarea cronicarului arab, aceste obiecte “neidentificate”, pentru a folosi un termen modern, au suscitat polemici aprige.

Un numar impresionant de autori arabi au descris detaliat, dupa AI-Massudi, muzeul extraordinar al califului AI-Maa-mun, a carui urma s-a pierdut catre mijlocul secolu-lui XIII. Dupa noua secole de la relatarea cronicarului AI-Massudi, un poet francez, care studia cu fervoare ezoterismul, Gerard de Nerval, a reluat aceasta tema de legenda – sau aceasta povestire autentica – in celebra sa Calatorie in Orient.

 Dupa un lung preambul cu caracter tehnic, in care Nerval ne lamureste ca roca folosita ca material de constructie a piramidelor nu este vestitul sienit, care se gaseste peste tot pe tarmurile Nilului, ci o roca provenind din America de Sud, poetul francez, respectand legenda araba citata anterior, presupune ca aceste edificii uimitoare sunt mult mai vechi, dinaintea perioadei faraonice, confirmand in felul acesta teza celor care vad in egipteni si in indienii din America un singur popor, acelasi, urmas al atlantilor.

 

 

A fost odata, cu trei sute de ani inaintea Potopului, un rege numit Saurid, fiu al lui Salahoc, care a avut un vis: se facea ca se rasturna totul pe pamant, oamenii cadeau cu fata in jos si casele se prabuseau peste oameni; astrele se ciocneau in cer, iar ramasitele lor acopereau pamantul, ajungand la o mare inaltime. Regele s-a trezit inspaiamantat si s-a dus la Templul Soarelui… A convocat preotii si prezicatorii. Preotul Akliman, cel mai invatat dintre toti, i-a marturisit ca avusese si el un vis asemanator.

 Atunci regele a poruncit sa se inalte Piramidele, pastrand forma unghiulara, cea mai adecvata pentru a rezista la ciocnirea dintre astre, si sa se aseze unele peste altele aceste blocuri de’piatra, legate intre ele cu cepuri de fier si cioplite cu o maiestrie atat de desavarsita incat nici focul cerurilor, nici Potopul sa nu poata sa le nimiceasca. Acolo urmau sa se adaposteasca, la nevoie, regele si marii dregatori, ducand cu ei cartile si desenele stiintei, cu talismanurile si cu tot ce era absolut necesar sa fie pastrat pentru viitorul neamului omenesc.”

 

Fiecare papirus, fiecare sarcofag, fiecare piramida, fiecare oala de lut, fiecare car de lupta, fiecare pictura de pe peretii templelor ascundea in Egiptul Antic un sens metaforic – un mit, o legenda, un model, un mod de viata…

 

Acesta este cel mai bun exemplu de impletire a sacrului cu profanul pana la un nivel la care oamenii uita de realitate si traiesc numai pentru zeii lor, pentru credinta lor….

 

Azi avem de-a face cu o degenerare a acestor vechi simboluri si mituri (fie ele si pagane). Societatea a transformat miturile in simple fictiuni, fapt deja recunoscut chiar de greci, acum douazeci si cinci de secole si care face dificila selectarea riturilor originare, pierdute in exuberanta episoadelor intamplatoare.

 

De-a lungul epocilor, caracterul initiatic al acestor povestiri a disparut putin cite putin indaratul aspectului lor poetic si romanesc, devenit uneori malefic prin inversiunea lui, caci ambivalenta universala a simbolurilor sacre se regaseste in mituri. Cu atat mai lesne cu cat sacru nu vrea sa spuna miraculos, doar daca pentru noi cuvintul miracol e numele religios al evenimentului. Atunci cand este universal, spune Leibniz, miraculosul anihileaza si absoarbe ceea ce are particular, pentru ca il justifica… Toata natura este plina de miracole, dar de miracole ale ratiunii”.

Din aceasta perspectiva, primordialitatea mitului este intr-adevar “neconditionatul originilor”, recunoscut de Kant.

 

Acum mai mult ca oricand trebuie sa reinventam miturile, sa ne reinventam… E ceea ce a exprimat magnific Kierkegaard spunand: “Nu inteleg adevarul decit atunci cind el devine viata in mine.”

Am mai gasit in cartea Mortilor din mormantul lui Seti urmatoarele : “Thot, maniat ca oamenii erau prea rai a adus potopul – Voi spulbera tot ce-am faurit”, asemanator cu geneza (eu ii voi nimici odata cu pamantul).

 

“Candva a cazut din cer o stea si flacarile au cuprins intreaga fire. Toti au pierit, iar eu am scapat cu viata. Dar cand am vazut gramada de trupuri arse, amaraciunea mea a fost atat de mare, incat era sa mor de durere.”

Acesta este mesajul hieroglific inscris pe un papirus apartinand dinastiei a XII-a egiptene.

Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org

 

=============================================

=========================================

========================

 

 

Arhitectul Marii Piramide un matematician de excepţie.  MISTERELE LUMII.

„Piramida a fost construită — cu certitudine — cu scop ştiinţific şi, de altfel, întotdeauna s-a bănuit că închide în sine mari secrete…”

 

Datele prezentate de Marea Piramidă compun un ansamblu uluitor, în primul rând, arhitectul a fost, incontestabil, un matematician de excepţie, deoarece a izbutit să adauge, unui monument atât de simplu ca plan general, o mulţime de valori astronomice şi geodezice… El cunoştea perfect excentricitatea axei pământeşti, lungimea razei polare, dimensiunile orbitei Pământului, distanţa care desparte planeta noastră de Soare, fenomenul precesiunii1′ echinocţiilor, durata exactă a anului sideral2′, precum şi greutatea şi densitatea globului. Arhitectul îi cunoştea, de asemenea, suprafaţa, ceea ce ne face să credem că dispunea de hărţi tot atât de exacte ca ale noastre. Ori, noi ştim că nici vechii egipteni, nici chiar caldeenii, acei astronomi minunaţi, nu aveau noţiuni ştiinţifice atât de înaintate. Atunci, de unde dobândiseră constructorii Marii Piramide acele cunoştinţe ştiinţifice atât de evoluate pentru vremea aceea?

 

Nu se poate răspunde lesne la această întrebare. Să încercăm să găsim o explicaţie de ordin ştiinţific, în primul rând, să determinăm, măcar aproximativ, epoca în care a fost înălţat edificiul. Credem că ar trebui să situăm construirea acestui edificiu între anii 2654-2592 Î.H. în general, şi pe baza mărturiei lui Herodot, i se atribuie lui Keops iniţiativa aceasta; dar trebuie să ţinem seama că acest faraon a domnit în a doua jumătate a mileniului III, înaintea erei creştine, în acest caz trebuie să admitem că Egiptul acelor vremuri străvechi moştenise mijloacele de calcul necesare de la un popor de seamă, care ajunsese la un grad de civilizaţie extrem de avansat şi de rafinat.” ‘Georges Barbarin concluzionează: „După părerea mea, putem atribui construirea Piramidei unui popor necunoscut, a cărui civilizaţie nu era, desigur, cu nimic mai prejos faţă de civilizaţia noastră, dacă nu cumva îi era chiar superioară, posedând cunoştinţe deosebite în domeniul matematicii, al astronomiei, al geofizicii, pe care le-a aplicat în proporţiile unui edificiu hărăzit în acelaşi timp să corespundă unor exigenţe mistice.”

 

O bancă de date din domeniul matematicii şl al astronomiei

Pentru abatele Moreux, Marea Piramidă este un fel de bancă complexă de date stocate din domeniul matematicii şi al astronomiei, moştenite de la atlanţi, care dobândiseră un nivel de cunoştinţe foarte înalt în ambele domenii.

 

„Constructorul Marii Piramide avea într-adevăr cunoştinţe ştiinţifice uluitoare pentru a realiza un astfel de edificiu, deoarece calculul său stufos şi complicat trebuia să slujească ţelului pe care şi’-l propusese. Orientarea Piramidei este exactă, cu aproximaţie de 4′35″ uimindu-i pe astronomii noştri… La sfârşitul secolului trecut, ei au făcut o mulţime de calcule savante pentru a determina cu exactitate distanţa de la Pământ la Soare, care urma să fie o unitate de măsură astronomică. Aceasta a fost stabilită la 90.000.000 mile engleze. Dacă ar fi ştiut, misiunea lor ar fi fost mult mai uşoară: pentru a afla această distanţă era necesar doar să se înmulţească cu 1.000.000.000 înălţimea Piramidei.

 Cele două diagonale ale pătratului care formează baza Piramidei, prelungindu-se spre nord-est şi spre nord-vest, coincid cu limita răsăriteană şi cea apuseană a deltei Nilului; aceasta este împărţită în două sectoare remarcabil de egale de meridianul care trece prin vârful Piramidei, fiecare sector având un unghi la centru de 45°.

 

Meridianul acesta a fost ales cât se poate de bine, pentru că, dintre toate meridianele lumii, el traversează cele mai multe continente şi împarte lumea populată în două părţi egale. Vârful Piramidei este situat la 29° 58′51,22″ latitudine nordică. Acest detaliu pare nesemnificativ la început, dar dacă ne gândim că poziţia aparentă a stelei polare, ca urmare a re- fracţiei atmosferice, pare invariabil decalată cu 1′8 78″ înţelegem îndată intenţia arhitectului deoarece, adăugând r 8,78″ la 29°58′51,22″ obţinem totalul de 30°.

 

Astfel, Piramida este, de fapt, situată exact pe paralela 30°. Ori, această paralelă este foarte judicios aleasă, întrucât desparte uscatul de ape în proporţii egale. Fără îndoială, constructorul a dorit să reprezinte, într-un fel nepieritor, repartizarea continentelor şi a mărilor pe globul pământesc.”

Abatele Moreux susţine, în concluzie, că precizia extraordinară şi rigoarea ştiinţifică a concepţiei şi executării Marii Piramide nu pot fi atribuite decât unei minţi luminate, dintr-un popor de oameni cu totul superiori.

http://piatza.net/arhitectul-marii-piramide-un-matematician-de-exceptie/

 

=====================================

===============================

===================