Există Cerul cu adevărat? / Heaven: Is It for Real?
By Joe Crews
Există cu adevărat?
Milioane de oameni anticipează, deşi pentru motive diferite,
un timp când vor putea părăsi această planetă, mutându-se pe alta mai fericită,
mai puţin poluată, undeva în spaţiu. Mulţi cred că timpul e pe sfârşite pentru
această planetă poluată şi suprapopulată, care a fost atât de prost folosită
timp de 6000 de ani. Fie şi numai din motive de supravieţuire, ei speră să se
mute pe un satelit orbită, făcut sigur în mod ştiinţific printr-o tehnologie ce
nu dă greş. Acolo, într-un mediu prietenos, susţinut în mod artificial, ei
speră să devină pionierii unei noi lumi în spaţiu pentru neliniştiţii
pământeni.
Alte milioane privesc spre cer şi fac planuri entuziaste
pentru călătorii mai lungi în spaţiu, mult dincolo de limitele sistemului
solar. Aşteptările lor nu se bazează pe producerea ştiinţifică de laboratoare
pentru peisaje şi chimicale reciclate. Ei caută un cămin în spaţiu total
independent faţă de influenţa şi erorile umane; un cămin în care să nu existe
mândrie corupătoare, egoism şi păcat; un cămin numit cer, pe care îl cred a fi
în curs de pregătire pentru ei. Ei se aşteaptă să călătorească acolo mult
înainte ca savanţii în salopete albe să-şi dezvolte colonia satelit.
Este uşor să simţim împreună cu cei ce sunt sătui de
problemele stresante ale planetei pământ şi care vor să emigreze într-un mediu
ceva mai plăcut. Dar vor putea condiţiile artificiale dintr-o colonie
autosusţinută în spaţiu să fie mult superioare pământului nostru învechit ? E
adevărat că o atmosferă creată artificial ar putea fi mult mai uşor întreţinută
şi menţinută, dar ce se întâmplă în ultimă instanţă cu problemele de bază ale
supravieţuirii?
Boala şi moartea nu pot fi evitate în spaţiu mai mult decât
pot fi aici. Crima şi nedreptatea vor urmări fiinţele umane oriunde ar călători
în univers. Dezamăgirile şi necazurile ce zdrobesc inima vor continua să
marcheze cursul scurt al existenţei umane, pur şi simplu pentru că cea mai mare
problemă a omului este omul însuşi. El nu poate scăpa de natura sa egoistă
schimbându-şi locaţia -fie şi pe o altă planetă. După cum nu poate scăpa de
natura sa muritoare prin schimbarea mediului înconjurător.
Ceea ce are omul cu adevărat nevoie este o natură perfect
integrată, fără păcat, care nu va mai fi supusă bolii sau morţii, împreună cu
un nou mediu înconjurător în care să trăiască pentru veşnicie. Un astfel de
aranjament ideal este singurul care va rezolva problemele şi va împlini toate
visele tuturor oamenilor din lumea de azi. Sănătate perfectă, o casă frumoasă,
o climă ideală şi viaţă veşnică - ce altceva şi-ar mai putea dori cineva?
Pot aceste condiţii incredibile să devină vreodată
realitate? Savanţii spun: Nu. Ei pot promite o sănătate mai bună şi o viaţă mai
lungă, dar nu nemurirea. Ei speră într-un aer mai curat, condiţii de lucru
îmbunătăţite, dar nu un mediu fără microbi. Mai mult nu pot face.
Dar ascultă,
există un loc în curs de pregătire, un loc ce depăşeşte orice descriere oricât
de extrevagantă. Mulţi savanţi îi neagă existenţa pentru că ei nu cred că
există un Dumnezeu care locuieşte într-un loc numit ceruri.
ÎNAPOI LA PLANUL ORIGINAL
Aş vrea să vezi că acest viitor cămin, ce este acum în curs
de pregătire va împlini de fapt planul original al lui Dumnezeu pentru
fericirea desăvârşită a omului. Va egala frumuseţea desăvârşită şi gloria pe
care Dumnezeu le-a încorporat în grădina Edenului. Isaia o descrie astfel: “cum
niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a văzut
vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut
asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. “(Isaia 64:4)
Profetul declară că “ de la începutul lumii“ oamenii n-au
auzit nici n-au văzut plinătatea planului lui Dumnezeu. Declaraţia este clară
-cândva oamenii au văzut, au auzit şi au ştiut lucrările minunate pe care le-a
pregătit Dumnezeu pentru poporul Său. De fapt, acest plan a fost descoperit lui
Adam şi Evei în toată splendoarea sa. Dumnezeu vroia ca tot pământul să fie ca
Edenul, grădina Domnului. El a dat primilor noştri părinţi patru daruri
extraordinare - viaţa, un caracter neprihănit, un cămin frumos şi stăpânire
asupra pământului. Ei ar fi putut avea aceste daruri pentru totdeauna pur şi
simplu alegând să asculte de Dumnezeu în privinţa pomului oprit. Prin ascultare
de voia Sa, Dumnezeu intenţiona ca familia omenească să fie în mod ideal şi
veşnic fericită.
Îngerii trebuie să fi plâns când au văzut păcatul intrând
pentru prima dată în familia omenească. Îndatã, toate acele provizii originale
au început să fie retrase. Adam şi Eva au început să moară conform cu
declaraţia lui Dumnezeu; stăpânirea lor a trecut pentru un timp în mâinile
Satanei; imaginea neprihănirii a fost stricată înlăuntrul lor; şi au fost
conduşi afară din grădina care era căminul lor. Primele trei capitole ale
Bibliei ne prezintă imaginea acestei mari pierderi. Intrarea păcatului şi
istoria căderii omului ne este exprimată în mod grafic în Geneza 1,2 şi 3. Dar
ultimele trei capitole din Biblie ne prezintă exact opusul povestindu-ne despre
restaurarea tuturor lucrurilor. Dispariţia păcatului şi a Satanei precum şi
îndepărtarea blestemului sunt descrise în Apocalipsa 20-22.
Acum daţi-mi voie să vă asigur că noul cămin al celor
neprihăniţi va fi chiar aici pe pământ. Isus ne spune aceasta în Matei 5,5. Una
din fericiri spune: “Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.”
Reţineţi. Poporul lui Dumnezeu va locui în cele din urmă în această lume
frumoasă, nu aşa cum este astăzi, ci aşa cum va fi pregătită pentru sfinţi.
Cu cât ne gândim mai mult cu atât pare mai natural să fie
aşa. Când a creat lumea Dumnezeu a planficat pentru copiii Săi să locuiască
aici. El a aşezat pe primii noştri părinţi într-un paradis fără pată sau
defect. Acum e adevărat că diavolul a apărut pe scenă şi a întrerupt planul lui
Dumnezeu, dar nu l-a schimbat. Dumnezeu va aduce în final la îndeplinire scopul
Său original aşa cum a fost descoperit în grădina Edenului. El va returna acest
pământ primului său stăpân.Îl va face din nou desăvârşit şi fără păcat şi
poporul Său va locui aici în frumuseţea Edenului refăcut. Cei răi au astăzi mai
mult din acest pământ decât cei neprihăniţi şi bănui că fimele financiare au
mai mult decât cele două grupuri împreună. Dar într-o zi, Dumnezeu spune că
sfinţii vor moşteni pământul.
Cu siguranţă nimeni n-ar vrea pământul aşa cum este el acum
pentru că e dezastruos acum. Putem mulţumi Domnului că ce ne dă înapoi va fi cu
totul diferit de ceeea ce vedem azi în jurul nostru. În Isaia 65:17 citim
aceste cuvinte frumoase: "Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou.”
Aceasta este declaraţia Vechiului Testament, iar în Noul Testament citim
acelaşi lucru în Apocalipsa 21:1. “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou.”
Această lume a noastră, îmbibată de sânge va fi complet
înlocuită şi orice urmă de păcat va fi ştearsă pentru totdeauna. Petru o
descrie în aceste cuvinte: “Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi
şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). Asta e lumea
pe care mi-o doresc - o lume în care locuieşte neprihănirea! Dumnezeu va avea
din nou o planetă pură şi curată. Ascultă, dacă cineva neglijează ocazia de a
trăi acolo, face cea mai mare greşeală din viaţa lui! Aceasta este cea mai
tragică greşeală pe care o poate face cineva. Să ne ajute Dumnezeu ca acest
cămin să fie certitudinea noastră glorioasă.
E şocant cât de multe concepţii sucite şi slabe despe ceruri
au acceptat oamenii. Cei mai multi cred ca e un loc eteric undeva departe - şi
asta e tot ceea ce ştiu în marea lor majoritate. Unii cred ca e "acolo
sus" undeva. Da, este "acolo sus" şi putem fi de acord cu
aceasta, pentru ca Isus când a plecat S-a înălţat la cer (Fapte1:9). Şi a spus:
"Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi
pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu,
să fiţi şi voi." (Ioan 14:2.3).
Vă rog să remarcaţi că Isus a numit cerul un loc. New York e un loc şi
cerul va fi la fel de real ca şi New York-ul. Isus a declarat că Se duce să
pregătească un loc şi apoi va veni să ne ia cu El în acel loc. Aceasta nu este
o idee aeriană, ireală. Cei neprihăniţi nu vor sta pe nori acolo în spaţiu,
cântând din harpe şi în coruri aleluia în toată veşnicia. Aceasta e o imagine a
cerului cât se poate de falsă şi nebiblică. Singurul motiv pentru care puţini
oameni nu vor să meargă în cer este acela că nu ştiu cum va fi acolo.Când şi
când poţi întâlni câte o persoană care îţi spune deschis că nu e interesată să
meargă în ceruri, dar aceasta doar pentru că are o înţelegere greşită despre
cer. Miturile populare au făcut ca cerul să pară plicticos şi neinteresant.
Adevărul despre cer, face ca acesta să fie unul din cele mai
interesante locuri pe care ni le putem imagina. Capitala acestei viitoare ţări
slăvite se numeşte Noul Ierusalim şi este acum în construcţie după mărturia lui
Isus şi a lui Pavel. Va acoperi o suprafaţă mai mare decât Virginia, districtul
Columbia, Pennsylvania, New Jersey, şi Rhode Island luate împreună. Dacă ţi se
pare de necrezut nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt. Iată ce spune Biblia:
"Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui
Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o
cetate" (Evrei 11:16). Aici ni se spune că Dumnezeu pregăteşte o cetate
pentru poporul Său. şi o pregăteşte acum.
Acum se ridică câteva întrebări. Ce fel de cetate
construieşte Dumnezeu pentru cei credincioşi? Unde o pregăteşte? Apocalipsa
21:2 ne dă răspunsul: "Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu,
cetatea sfântă, noul Ierusalim." În paradis în acest moment, mult deasupra
stelelor şi planetelor, Dumnezeu pregăteşte locuinţe pentru tine şi pentru
mine. Într-o zi această cetate albă, strălucitoare va coborî jos pe pământ şi
va rămâne aici ca locuinţă veşnică pentru cei neprihăniţi. Cât de mare va fi?
Apocalipsa 21:16 ne spune: "Cetatea era în patru colţuri ... A măsurat
cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini.”
Remarcaţi că cetatea este perfect pătrată şi că perimetrul
ei este de 12000 prăjini, sau 1500 mile(2400km). Cum o prăjină măsoară o optime
de milă, aceasta înseamnă că cetatea are lungimea fiecărei laturi de 375
mile (600km). Mă credeţi sau nu, 450 oraşe cât New York încap în interiorul zidurilor
giganticei cetăţi. Străzile sunt din aur curat, iar porţile dintr-o perlă - nu
perle lipite ci făcute de fapt dintr-o singura perlă. Imaginaţi-vă dacă puteţi
o cetate de asemenea dimensiuni chiar aici pe acest pământ!
CORPURI DIN CARNE ŞI OASE
Vreau să vă prezint în limbaj omenesc, dacă este posibil
ceva din frumuseţea, slava şi realitatea cerului. Notaţi că cerul este foarte,
foarte real. Această realitate este cea mai frumoasă calitate. Vom avea corpuri
reale şi vom avea activităţi reale. De fapt, în Isaia 65 ni se spune că cei
răscumpăraţi vor sădi vii şi vor mânca din rodul lor; vom construi case şi le
vom locui. "Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mânca
rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru
ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele
copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Versetele 21,
22).
Acum s-ar putea să te surprindă, dar în ceruri vom avea
corpuri din carne şi oase. Aşa ne învaţă Biblia. Şi vom dovedi aceasta folosind
două texte. În Filipeni 3:21 citim: "El va schimba trupul stării noastre
smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale". E facinant să ştii că trupurile
noastre vor fi schimbate. Vom avea corpuri exact aşa cum a avut Isus după
înviere! Nu e niciun mister aici pentru că Isus a explicat ucenicilor despre
acest corp. El a spus: "Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt;
pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am
Eu." (Luca 24:39). Mai întâi le-a apărut şi le-a spus că are carne şi
oase. Apoi a mâncat cu ei şi, în cele din urmă S-a înălţat la cer din mijlocul
lor. Această succesiune de evenimente din viaţa Domnului răspunde la multe
întrebări privind propria noastră natură în ceruri. Vom avea un corp exact ca
cel pe care l-a avut Isus după înviere..
NE VOM CUNOAŞTE UNUL PE
ALTUL
Acum se ridică o altă întrebare interesantă care a lăsat
perplecşi milioane de oameni: Ne vom cunoaşte acolo? Vom fi în stare să ne
cunoaştem unul pe altul pe lumea cealaltă? Mulţi oameni au concepţia greşită că
cerul va fi foarte impersonal. Deşi încercările şi necazurile trecute vor fi
şterse din minte, cu siguranţă nu vom uita prietenii şi familia. Nimeni nu va
fi acolo doar un număr animat! Adevărul e că ne vom cunoaşte unul pe altul în
ceruri aşa cum ne cunoaştem acum. Pavel scria: " Acum, vedem ca într-o
oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în
parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe
deplin" (1 Corinteni 13:12). Dacă înţeleg bine limba română asta înseamnă
că ne vom cunoaşte mai bine decât am reuşit să o facem cât am trăit aici.Cât
suntem aici vedem lucrurile ca în ceaţă şi adesea ne înţelegem greşit unii pe
alţii. Aceasta nu se va întâmpla niciodată pe noul pământ. Ne vom cunoaşte unul
pe altul cât se poate de bine.
Isus a spus că "vor veni mulţi de la răsărit şi de la
apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor"
(Matei 8:11). Acest text ne face să fim siguri că vom recunoaşte marii eroi ai
Vechiului Testament. Nu doar că vom fi unţi pentru totdeauna cu cei pe care
i-am iubit pe pământ, dar vom putea face cunoştinţă cu titanii spirituali care
ne-au inspirat pe paginile Bibliei.
Celor mai mulţi oameni le plac reuniunile şi întoarcerile
acasă. Ce plăcere să întâlneşti vechi prieteni după atât de mulţi ani şi să
reînnozi legături nostalgice din trecut. Cerul n-ar fi un loc de bucurie dacă
nu am putea recunoaşte pe cei din jur. Am avut bucuria să conduc mii de oameni
la Hristos şi abia aştept să mă întâlnesc cu ei în jurul tronului lui Dumnezeu.
Nu pot să cred că nu voi avea niciodată asigurarea că măcar unul din aceste
suflete de fapt credincios până la sfârşit şi a primit cununa vieţii. Fără
îndoială vom întâlni acolo oamenii pe care i-am câştigat şi vom fi în stare să
vedem cercul infinit al influenţei care a vibrat de la o inimă la alta şi de la
o viaţă la alta. Puteţi să vă imaginaţi emoţia de a auzi pe cineva în ziua
aceea:" Tu eşti cel ce m-a influenţat să-L urmez pe Isus în calea mea.
Mulţumesc! O, multumesc că ai făcut posibil să fiu aici"? Cu siguranţă
aceasta va fi o mare parte din răsplata sufletelor câştigate.
Pavel scria filipenilor "Şi pe tine, adevărat tovarăş
de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu
mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale
căror nume sunt scrise în cartea vieţii"(Filipeni 4:3). Avem aici o dovadă
foarte interesantă că numele de pe pământ sunt înregistrate în cărţile din
ceruri. Nu avem nici un motiv să credem că acei credincioşi lucrători împreună
cu Pavel au primit alte nume noi, îngereşti după ce au fost convertiţi. În
cartea vieţii au fost scrise exact aceleaşi nume pe care le-au dat mamele lor
iuidaice. Acelaşi lucru e adevărat şi astăzi. Ion, Vasile, Adrian, Dana şi Maria sunt înregistrate cu
credincioşie ca meritând viaţa veşnică prin credinţa în Isus.
Avem acum o altă privire asupra acestui subiect în cartea
Apocalipsei. Într-una din viziunile sale, lui Ioan i-a fost arătată slava
Noului Ierusalim. A fost atât de ameţitor încât profetul a fost aproape
colpeşit de slava sa. În viziune, pe măsură ce se apropia de zidurile
strălucitoare, Ioan a văzut că fundaţia cetăţii era compusă din 12 pietre
preţioase, fiecare având altă culoare. Apoi a văzut că un nume era înscris pe
fiecare din aceste pietre sclipitoare. Imaginaţi-vă sentimentele sale atunci
când a recunoscut propriul său nume pe una din aceste pietre! Toţi apostolii vor
fi onoraţi de-a lungul veşniciei prin afişarea numelui lor de simplu galilean
săpat în pietrele masive ce suporta cetatea Noului Ierusalim. Ce emoţionant
trebuie să fi fost aceasta pentru Ioan!
După ce Noul Ierusalim va coborî pe acest pământ la sfârşitul
celor o mie de ani, pământul va fi recreat în forma sa originală desăvârşită.
Locuinţa lui Dumnezeu va fi între oameni şi sfinţii vor locui atât în cetate
cât şi pe noul pământ. Vom avea cetatea ca reşedinţă şi pământul ca
proprietari. Isus pregăteşte chiar acum locuinţele din Noul Ierusalim. (Ioan
14:1-3). Noi ne vom construi propria casă la ţară
fiecare în model propriu (Isaia 65:21,22).
PALAT IN ORAŞ ŞI LOCUINŢĂ LA ŢARĂ
Vom fi mulţumiţi cu locuinţele pe care ni le pregăteşte
Isus? El a spus, " Mă duc să vă pregătesc un loc." Mă duc să
pregătesc un loc pentru cine? Pentru voi! Poţi pune propriul tău nume acolo
dacă vrei, pentru că este adevărat. El a plecat să pregătească un loc pentru
tine, un loc care va avea numele tău pe el. E ceva care îmi place, pentru că
Domnul e un constructor care ştie exact ce mi-ar place mai mult.
Cred că Domnul se va întâlni cu fiecare dintre noi şi ne va
face turul Cetăţii Sfinte. Ne va însoţi pe străzile aurite să ne arate diferite
locuri de interes în Noul Ierusalim. Ne va plimba de-a lungul râului vieţii şi
ne va spune despre pomul vieţii, care creşte deasupra râului şi dă roade
diferite în fiecare lună a anului. Ne va plimba de pe o stradă pe alta şi, în
cele din urmă în timp ce ne plimbăm vom vedea un anume palat. În clipa în care
îl vedem ceva în sufletul nostru ne va spune:" Asta e ceea ce am visat
întotdeauna. Acestae genul de casă care mi-ar place să am!" Şi Isus îţi va
întrerupe gândurile şi va spune:" E a ta, am pregătit-o exact aşa cum
ştiam că îţi va place. E făcută special pentru tine."
În plus, vom putea să ne construim propria noastră casă la ţară. Vă amintiţi că Isaia ne-a promis că vom construi
case şi le vom locui? Şi ne putem alege singuri unde le vom construi. O
întreagă lume nouă şi frumoasă e în faţa noastră şi putem alege locul ce se
potriveşte cel mai bine personalităţii noastre şi amplasăm viitoarea casă
acolo. Închid câteodată ochii şi încerc să mă gândesc la un loc care mi-ar
place şi cred că găsesc o mulţime care m-ar face fericit. Va fi fără nici o
urmă de păcat, pentru că nu va mai fi blestem în ţară.
Nu vom mai fi călcaţi de hoţi şi nu ne vom mai pierde casele în incendii. Am
vorbit cu bieţii oameni cărora le-a ars casa distrugând tot ce aveau. Alţii
şi-au pierdut economiile de-o viaţă luate de hoţi.
Cineva ar putea spune, "Ştii, eu nu ştiu să
construiesc. Nu cred că mi-ar place să construiesc case." Ascultă, nu cred
că va fi genul de muncă grea pe care bieţii muncitori din construcţii o depun
aici. Nu, nu va fi deloc ceva în genul ăsta. Cât despre cunoştinţele necesare
pentru a construi, nu trebuie să vă îngrijoarşi nicio clipă. Nu va fi nici o
limită privind ceea ce putem învăţa. Vei avea o întreagă veşnicie în faţă să
înveţi şi să înţelegi. Dacă nu ştii nimic despre muzică, ia un curs de muzică.
Alătură-te corului îngeresc. Poţi sa alegi să cânţi la bass într-o zi şi să
înveţi să cânţi partea bass-ului, apoi poţi să mergi la tenor şi să cânţi
partea tenorului. Poţi să cânţi orice voce alegi şi să înveţi despre muzică
atât cât doreşti.
Poţi învăţa arhitectura. Poţi învăţa cum să construieşti.
Poţi învăţa despre natură. Sau poate, vrei să studiezi astronomia. Câteodată,
când privimla ceruri şi vedem o steluţă galbenă sclipind spre sud-vest,
spunem,"Mă întreb ce face steluţa aceea sus acolo?" Ascultă, într-o
zi nu va mai fi nevoie să ne întrebăm;vom putea spune" Cred că am să mă
duc să văd ce e acolo." Apoi vom putea vizita steaua. Aşa va fi pe noul
pământ.Vom putea călători cu viteza luminii. Îngerii pot face aceasta acum.
Într-o zi Daniel a început să se roage şi înainte de a termina rugăciunea un
înger a coborât toată distanţa de la ceruri până la el. Şi îngerul i-a spus:
"Daniel, când ai început tu să te rogi, Dumnezeu m-a trimis de la tronul
Său şi acum sunt aici să răspund la rugăciunea ta." Vom fi şi noi în stare
să călătorim aşa. Vom putea ieşi să vizităm marele univers al lui Dumnezeu şi
să înţelegem lucruri pe care mintea omenească nu a fost în stare să le
înţeleagă mai înainte.
Adesea sunt întrebat dacă vor fi animale ăn ceruri. Biblia
are un număr surprinzător de referinţe legate de această întrebare. Iubitorii
de animale vor avea o întreagă expoziţie acolo! "Atunci lupul va locui
împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul
de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş; vaca şi
ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca
paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul
înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se va face nici un rău şi nici
o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt" (Isaia 11:6-9).
Am auzit adesea de lei domesticiţi care lasă copiii să se
joace pe spatle lor. Prea adesea totuşi, am citit despre asemena animale care
au atacat copiii ca şi animalele sălbatice. Ravagiile păcatului au făcut natura
animalului impredicitibilă. Dar în Edenul restauratal lui DUmnezeu nu va fi
absolut niciun pericolde violenţă din partea leilor, leoparzilor, urşilor sau
şerpilor- cu atât mai puţin din partea animalelor de casă de pe pământ. În
această lume, orice creatură trebuie să se păzească de atac tot timpul. Regnul
celor cu gheare şi colţi a creat o atmosferă constantă de frică în împărăţia
animalelor.Păsările par să nu fie niciodată relaxate,rotind capul permanent
dintr-o parte în alta, în eventualitatea unui potenţial atacator.
Tragic, dar numai în paradisul restaurat vom fi în stare să
ne relaxăm şi să nu mai fim permanent în gardă împotriva violenţei din partea
altor fiinţe umane. Pentru prima dată de la Eden încoace oamenii vor fi în stare să aibă
încredere în alţi oameni. Nu va fi acolo nimeni care să producă durere sau
nefericire vreunei creaturi.
NICI BOALĂ, NICI MOARTE
Cum nu va mai fi boală, durere, sau moarte, unele ocupaţii
şi profesiuni nu-şi vor mai găsi locul acolo.Nici doctorii, sau infirmierele,
nici agenţii de asigurări nu vor găsi pe nimeni cu care să facă afaceri.
Problemele financiare vor fi izgonite pentru totdeauna. Problemele care ne
produc cele mai mari dureri acum nu vor mai exista în minţile sfinţilor. Ei vor
uita pentru totdeauna necazurile acestei vieţi. Nu vom plânge pentru cei dragi
care nu vor fi acolo? Fără îndoială că vom plânge când vom descoperi că
lipsesc, dar atunci Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii noştri.
Una din cele mai mari făgăduinţe din Biblie se găseşte în
Apocalipsa 21:3,4. "Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de
domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei,
şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul
lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va
mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au
trecut." Nu e minunat? Dacă n-ar exista decât aceste două texte care să
descrie cerul, aş vrea să fiu acolo! Tu, nu? Niciun motiv de supărare - nu
durere, nu moarte, nu despărţire.
În Isaia 33:24 citim încă ceva despre cei ce vor locui în
lumea nouă. "Nici un locuitor nu zice: ,Sunt bolnav!' " Câteodată,
când mă întâlnesc cu ceilalţi în Sabat dimineaţă îi întreb " Ce mai faci,
cum o duci astăzi?" Şi din când în când cineva îmi va răspunde" Nu mă
simt prea bine. Probabil, ar fi trebuit să stau la pat." Probabil ar fi
trebuit, dar îl iubeau pe Domnul atât de mult încât au preferat să vină la casa
Sa de rugăciune. Da, oamenii se îmbolnăvesc, dar în ceruri nu va fi nevoie să
folosim niciodată această expresie. Pentru totdeauna. Nu vom mai întreba
niciodată " Cum te mai simţi în dimineaţa asta?" Vom şti cum se simt.
Se simt bine. Nu sunt bolnavi. Se simt perfect. Mugurul nemuritor al tinereţii
se va vedea pe fiecare faţă. Nimeni nu va mai spune "Sunt bolnav".
Nimeni nu va mai simţi disperarea de a vedea pe cei dragi suferind şi alunecând
în moarte.
Oh, tânjesc după această experienţă mai mult decât orice
altceva. Copiii vor fi în siguranţă în acest nou regat pe care ni-l pregăteşte
Dumnezeu. Lăsaţi-mă să vă spun părinţi, vă va mângâia foarte mult să ştiţi că,
copiii voştri nu vor fi niciodată înpericol de a fi călcaţi de automobil.Nu voi
uita niciodată scena din faţa cortului în timpul cruciadei din Louisville. Am văzut în mijlocul străzii o fetiţă
care a fost lovită şi ucisă de o maşină. Niciodată n-am fost în stare să-mi
scot din minte imaginea acestei fetiţe zdrobite în drum.
Biblia spune că copiii vor fi acolo şi că ei se vor juca pe
străzi fără a fi răniţi niciodată. "Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi
şi fete, care se vor juca pe uliţe." (Zaharia 8:5). Ce minunat! Părinţi,
aţi auzit vreodată scrâşnetul frânelor maşinii făcându-vă să îngheţaţi? Şi să
alergaţi repede la fereastră cu sufletul la gură să vedeţi dacă nu era copilul dv.
în stradă? S-a întâmplat de mai multe ori, nu-i aşa?Dar pe noul pământ nu va
mai exista frica aceasta, că nu sunt în siguranţă.Şi chiar cîând se joacă pe
malul râului vieţii, nu veţi fi deloc îngrijoraţi pentru ei. Nu vor cădea în
apă să se înece. "Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot
muntele Meu cel sfânt, zice Domnul." (Isaia65:25).
Copiii vor creşte acolo. Biblia spune că ei vor creşte
precum viţeii în grajd şi adulţii vor creşte şi ei.Toţi vom creşte spiritual şi
intelectual. Acum am să vă spun ceva ce nu pot dovedi cu Biblia. Nu vă pot da
un text pentru ce voi spune, deci acceptaţi sau nu; dar eu cred că vom avea ceva
probleme să stăm de vorbă cu Adam la început. El a fost făcut după chipul lui
Dumnezeu şi minţile noastre au devenit atât de optuze datorită tendinţelor
moştenite şi slăbiciunilor celor 6000 de ani de păcat. Va trebui să ne
dezvoltăm puţin ca să ajungem la acelaşi nivel, dar vom învăţa repede.
Fără îndoială că vom creşte şi fizic. Sunt sigur că Adam era
mult mai înalt şi mai puternic decât orice om din zilele noastre. Biblia ne
spune că erau uriaşi pe pământ pe atunci. Unul din oamenii este descris în
Geneza ca având 10 picioare(3m) înălţime. Pot foarte bine să cred că Adam şi
Eva aveau cam 12 sau 15 picioare (3,60-4,50m). Şi cred că întregul curs final
al păcatului vă dispărea pe măsură ce vom creşte în asemănarea cu Dumnezeu, aşa
cum a fost El reflectat în Adam şi Eva. Ce emoţie copleşitoare va fi să mă duc
la acest uriaş, să dau mâna cu el şi să spun, "Mă numesc Crews". Adam
va întinde mâna jos spre mine , se va uita la mine ca la un copil şi va spune,
"Eu sunt Adam." Vreau să fac cunoştinţă cu Adam.
Scriind în contextul sfârşitului tuturor lucrurilor, Maleahi
spunea: "Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va
răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi, şi
veţi sări ca viţeii din grajd" (Maleahi 4:2). Adesea interpretăm acest
text ca însemnând că părinţii vor putea vedea pe copiii lor devenind adulţi,
dar nu credeţi că poate însemna că noi vom creşte scăpând de efectele
păcatului?Deşi nu putem fi dogmatici asupra acestui punct, pare să însemne că
se poate întâmpla.
Toate defectele vor fi lăsate în urmă când vom merge acolo.
În Isaia 35:5,6 avem o făgăduinţă minunată:"Atunci se vor deschide ochii
orbilor, se vor deschide urechile surzilor atunci şchiopul va sări ca un cerb,
şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape, şi în
pustietate pâraie." Una din cele mai mari bucurii în cer va fi să auzi
voci din toate părţile spunând,"Pot să văd, iarăşi!" şi "Acum
aud!"şi "Sunt puternic!" Toate infirmităţile bătrâneţii vor
dispare pentru totdeauna şi vom vedea mugurele tinereţii fără bătrâneţe. Orice
minte va fi limpede şi ascuţită.
Pe când locuiam în India am văzut adesea scene de
suferinţă şi mizerie umană care-ţi rupeau sufletul. Cerşetori de-a lungul
străzilor în anumite locuri - ologi, distorsionaţi fizic şi mintal, leproşi şi
orbi. Nici măcar amintirea unei astfel de experienţe nu va afecta pe locuitorii
acetui înnoit pământ.
Biblia spune, "aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu
ostenesc." (Isaia 40:31). Având corpuri ce nu obosesc niciodată vom putea
explora întinderea maiestoasă a Cetăţii lui Dumnezeu. Ne va lua doar un mic
fragment de timp din veşnicie să traversăm fiecare stradă a Noului Ierusalim cu
cele 1500 mile (aprox. 2400km) de ziduri de iaspis curat. Fiecare centimetru
pătratdin această planetă reconstruită va străluci de o rară frumuseţe şi
atracţie. Celor cărora le place să călătorească vor descoperi că cerul este un loc
special. Întregul univers necăzut în păcat va fi deschis studiului şi
observaţiei noastre. Vom fi în stare să vizităm milioane de planete
interesante, sisteme solare şi galaxii care n-au fost pătate niciodată de
atingerea păcatului. Putem merge oriunde dorim, să stăm acolo cât vrem şi să
întoarcem repede ca un fulger. Putem contempla ceva mai minunat?
Poate că, te interesează oamenii ca şi pe mine. Te-ai gândit
vreodată la bucuria de a face cunoştinţă cu oameni despre care ai citit în
Biblie? În biblioteca mea este o carte în care un om încearcă să explice pe
baze naturale cum a reusit Noe să aducă toate animalele în corabie. Nu prea
înţeleg pe omul care încearcă să explice aceasta, dar aş vrea să mă aşez cu Noe
şi să vorbesc cu el? Tu n-ai vrea? Vom face aceasta într-o zi. Vom fi în stare
să-l întrebăm şi să descoperim cum a adus acele animale în corabie şi cum au
stat acolo împreună în timpul anului.
Apoi m-am gândit la Abraam şi la ziua aceea teribilă când a
trebuit să-şi ia propriul fiu, la porunca lui Dumnezeu şi să-l omoare pe varful
muntelui Moria.Ce experienţă trebuie să fi fost aceasta pentru Abraam! Am
încercat să-mi imaginez ce simţea tatăl urcând cu greutate coasta muntelui,
ştiind că trebuia să-şi ucidă fiul cu propria mână. Aş vrea să-l întreb pe
Abraam într-o zi despre această experienţă îngrozitoare şi el ne va explica
exact ce înseamnă să trebuiască să iei viaţa propriului tău fiu.
Apoi, vreau să merg să vorbesc cu sutaşul care a văzut pe
Isus crucificat - sutaşul care a spus "Cu adevărat acesta a fost Fiul lui
Dumnezeu." Mi-ar place să ştiu mai multe detalii din ziua aceea teribilă,
ţie nu?Şi mamlor, nu aţi vrea să vorbiţi cu Maria? Treizeci de ani din viaţa
lui Isus despre care nuştim mai nimic. N-aţi vrea să întrebaţi pe Maria despre
Isus când era copil şi tînăr? Chiar cu o imaginaţie bogată este greu să ne
închipuim acele întâlniri speciale cu personajele din Biblie pe care am învăţat
să le iubim şi să le respectăm.De aceea e atât de emoţionant să anticipăm cum
va fi când vom putea să le întâlnim cu adevărat.
FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DE NEIMAGINAT
În 1 Corinteni 2:9 ni se spune:"Lucruri, pe care ochiul
nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt
lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." Pentru
mine aceasta este o făgăduinţă fără seamăn. În toată Biblia nu găsim aşa ceva.
Când spune că n-am văzut niciodată ceva care să poată fi comparat cu cerul, e
destul de grozav, căci am avut ocazia să văd lucruri minunate în lumea asta.
Am vizitat multe ţări şi am văzut lucruri care m-au depăşit
cu totul. Am văzut frumosul Taj Mahal în India. Am văzut munţii înalţi ai
Elveţiei şi grădinile cu vestitele lalele din Olanda, dar cerul va fi nemăsurat
mult mai frumos decât oricare din ele. Câţiva prieteni au fost în valea
Caşmirului, peste marile trecători ale munţilor Himalaia. Ei mi-au spus că
nimic de pe acest pământ nu se poate compara cu aceste văi frumoase!
Câţiva dintre prietenii mei din Pakistan
au mers în Shangri-La, ţara lui Hunza, şi
mi-au povestit despre lacurile liniştite şi munţii frumoşi de acolo. Sună
minunat; dar, ascultă - Biblia spune că niciodată n-am auzit nimic care să ne
dea cea mai vagă idee despre cum este cerul. Textul merge mai departe şi spune
că nu ne-am imaginat niciodată adevărata frumuseţe de acolo. Nu s-a suit la
inima omului. Am o imaginaţie bogată şi-mi pot imagina lucruri care nu sunt în
această lume; dar Biblia ne spune că suntem departe de a începe să înţelegem
frumuseţea şi slava cerului.
Unul din cele mai plăcute aspecte ale acestei locuinţe
sfinte e acela că va fi o cetate curată şi o ţară
curată. "Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în
spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii
Mielului."(Apocalipsa 21:27) Îţi poţi imagina nu doar o cetate întreagă,
ci o întreagă planetă în care niciodată nu va mirosi a fum de de ţigară? În
ziua aceea Dumnezeu va avea un univers nelimitat în care nu va exista nici o
otravă chimică. Strazile de aur nu vor fi otrăvite cu gunoiul cutiilor de bere
şi al mucurilor de ţigară. Întinarea corpului şi aerului sau a străzilor vor fi
necunoscute în capitala regală a lui Dumnezeu.
Am crescut lângă Winston Salem, în Carolina de Nord şi
mirosuş dezgustător al fumului de ţigară stăruia în aer pe străzile oraşului.
Fiind una din cele mai mari pieţe de desfacere pentru buruiana filthy, exuded
mirosul familiar şi pătrunzător al tutunului îmbătrânit. Ce bucurie să pot părăsi
locul în care atâta frumuseţe naturală era negată de miasma poluării cu
nicotină. Ani mai tîrziu am răspuns chemării de a pleca msionar în India şi familia noastră s-a aşezat în frumosul
oraş Bangalore.
După ce ne-am aşezat în bungaloul închirat, un vânt de răsărit începu să adie
şi noi am descoperit ce se afla vizavi, de partea cealaltă a zidului. O fabrică
de tutun! Pentru câţiva ani încă a trebuit să îndurăm mirosul neplăcut al
otrăvii procesate.
După întoarcerea în Statele Unite am răspuns invitaţiei de a
păstori o biserică în Louisville,
Kentucky. Cum am intrat în oraş
nările ne-au fost asaltate de un miros foarte familiar. Tutun din nou! Dar de
data asta era combinat cu un puternic miros de alcool. Am descoperit că Louisville era renumit
pentru tutunul şi distileriile sale. Acum sunt convins că nu pot scăpa cu
adevărat de aceste influenţe corupătoare până îmi voi muta reşedinţa în cetatea
curată a Noului Ierusalim.
Am făcut aluzie la multe din dramaticele schimbări în stilul
de viaţă ce vor marca pe cei ce vor moşteni noul pământ. Am încercat să
portretizăm în limbaj omenesc bucuria şi plăcerea de a locui în mediu perfect,
fără niciun păcat sau influenţă corupătoare. Fiecare circumstanţă a fost
provocatoare şi plină de neprevăzut, făcându-ne dornici să părăsim cât mai
curând această vale a plângerii.
Simţurile noastre sunt stimulate de perspectiva unor
asemenea beneficii fizice: lipsa durerii, bolii sau morţii. Şi totuşi cea mai
mare plăcere rezervată pentru cei mântuiţi nu are nimic de a face cu stilul lor
de viaţă, mâncarea lor sau natura lor nemuritoare. Cea mai dulce plăcere a
cerului va fi să vedem pe Isus faţă în faţă şi să locuim cu El de-a lungul
veşniciei. Ce perspectivă! Să vedem urmele cuielor în mâinile Sale şi să ne deschidem minţile la învăţătura
Sa divină privind ştiinţa mântuirii. Acum vreau să închei întrebându-te: Când
această zi se va arăta şi sfinţii vor mărşălui în cetate, vei fi printrei ei?
Abraam va fi acolo; Isac, Iacov, Petru şi Pavel vor mărşalui pe porţi în cetate.
Când ei vor intra acolo, vei fi şi tu? Poţi face o rezervare dacă vrei.
În timpul celui de al II lea război mondial un grup de
americani a fost surprins în Singapore,
şi chiar dacă guvernul american a asigurat mijloacede a-i ajuta, au avut
dificultăţi în aieşi de acolo datorită vicisitudinilor războuiului. Într-o zi
un domn bine, foarte elegant a intrat în ambasada americană şi a spus: " Programaţi-mi
plecarea, vă rog; vreau să plec cât mai curând cu putinţă." Ambasadorul
l-a întrebat: " Foarte bine, unde îşi este paşaportul? "La care
barbatul spune "Nu am paşaport." Ambasadorul îl întreabă "Eşti
cetăţean american?" El răspunde" De fapt, nu. Nu mi-am scos niciodată
actele necesare, dar am locuit acolo toată viaţa. Am o afacere acolo, am cont
în bancă acolo şi iubesc America.
Sunt american.” Ambasadorul spuse,” Îmi pare rău dar nu pot face nimic pentru
tine. Dacă nu eşti cetăţean nu te pot ajuta.” Şi omul plecă foarte dezamăgit.
Puţin mai târziu alt bărbat intră în ambasadă, îmbrăcat în
haine vechi, de proastă calitate. Vorbeşte cu accent dur şi cere la rândul său
să fie programat pentru următorul avion. Ambasadorul îl întreabă "Unde îţi
sunt actele?" la care omul răspunde "Iată-le. Tocmai mi-au fost
eliberate înainte de a părăsi America."
Ambasadorul îi strânge mâna şi-i spune: "Toată puterea guvernului american
va fi folosită pentru a te ajuta sa pleci în siguranţă."
Amândoi oamenii iubeau America foarte mult. Amândoi
pretindeau a fi americani, dar numai unul avea actele doveditoare, doar unul
avea paşaport. Doar unul a putut face rezervare. Şi tu poţi face rezervare dacă
vrei, dar trebuie să fii mai întâi cetăţean al regatului ceresc. Dacă vrei poţi
face rezervarea chiar acum. Cînd ziua aceea va veni, te vei putea alătura
poporului lui Dumnezeu din toate veacurile să locuieşti în cetatea cea frumoasă
în condiţiile ideale pe care ţi le-am descris. Nu pierde ocazia!
Sursa: http://www.amazingfacts.org/media-library/book/e/4446/laststatus/mobile/mrtype/mobile/postback1387/1?skinsrc=[g]skins/amazingfacts/af-mobile
-----------------------------------------------------------
Muntele
Tâmpa este unul dintre locurile din Braşov care au cele mai multe
legende. Cele mai cunoscute sunt cele care vorbesc despre existenţa unui
mare lac subteran sau despre faptul că sunt nişte tuneluri ce străpung
muntele. Dacă lacul nu a fost descoperit, existenţa a trei-patru
tuneluri săpate în munte este reală. Astăzi, numai unul dintre ele mai
este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii
cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se
evita accidentele.
Bărăganul,
ars de soarele dogoritor şi mângăiat uşor de valurile Dunării, ascunde
în imensa pustietate mistere care i-au cutremurat pe oameni. Legendele
despre comori adânc îngropate în solul roditor al câmpiei le-au luat
multora minţile. Locurile sunt secrete, iar duhurile care le protejează
se transformă, spune povestea, în flăcări albastre care "dansează"
uneori deasupra câmpurilor. Cine ajunge la ele nu scapă de blesteme.
Panait Istrati, în 1928, a surprins cel mai bine în descrierile sale
acest colţ de Românie. “Ciulinii Bărăganului” este romanul care a făcut
celebru acest colţ de ţară.
Potrivit
legendei urbane, în urmă cu aproximativ 200 de ani a fost ctitorită
biserica “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril” Bârlad pentru a aduce
astfel linişte sufeletelor care au murit în chinuri groaznice şi au fost
îngropate la comun chiar sub temelia lăcaşului sfânt. Legenda are mai
multe versiuni. Unii bârlădeni spun că le-au povestit bunicii şi
străbunicii că acolo ar fi fost îngropate oasele condamnaţilor la
moarte, alţii spun că acolo erau beciurile de tortură. Osemintele
acoperite cu pământ au fost atât de multe încât s-a format o mivilă în
mijlocul unui platou. Alţi loclanici spun că locul de tortură publică a
fost ales pe acel deal pentru a putea asista cât mai multă lume. Chiar
şi preotul parh al bisericii „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril” spune
că de fiecare dată când face o lucrare în curtea bisericii găseşte oase
umane.
