Tăblițele de smarald ale lui Thoth atlantul. TABLITA 3 - CHEIA INTELEPCIUNII. TABLITA 4 - CEL NASCUT IN SPATIU

 

TABLITA 3 - CHEIA INTELEPCIUNII

====================================

Eu, THOTH, atlantul,

ofer înțelepciunea mea,

ofer cunoștințele mele,

ofer puterea mea.

De bună voie le ofer copiilor omului.

Ofer în speranța că și ei ar putea avea înțelepciune

care să strălucească în lume din spatele valului nopții.

Înțelepciunea este putere iar puterea este înțelepciune,

împreună completând întregul.

 

Omule, să nu fii mândru de înțelepciunea ta.

Discută atât cu neștiutorul cât și cu înțeleptul.

Daca vine la tine cineva plin de învățătură,

ascultă-l cu mare atenție căci înțelepciunea e totul.

 

Să nu taci când se vorbește despre rău

căci Adevărul ca și razele de soare luminează totul.

 

Cel ce nu respectă legea va fi pedepsit, căci doar prin Lege se eliberează oamenii.

Nu trebuie să te temi pentru că frica este ceea ce leagă omul de întuneric.

Urmează-ți indemnul inimii în timpul vieții.

Fă mai mult decât ți se cere.

Când ai acumulat bogății,

Urmează-ți indemnul inimii

Căci toate acestea nu sunt de nici un folos dacă inima ți-e istovită .

Ascultă-ți inima cât mai mult.

Si sufletul se va bucura.

 

Cei ce sunt călăuziți nu se rătăcesc,

Dar cei ce s-au rătăcit nu mai pot găsi calea cea dreaptă.

 

Dacă trăiești intre oameni, fă ca Iubirea să fie totul pentru inima ta.

Dacă va veni cineva să-ți ceară sfatul, lasă-l să vorbească liber,

căci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi înfăptuit.

Dacă se codește să-și deschidă inima către tine,

e pentru ca tu, cel ce judecă situația, ești de vină.

Nu rosti vorbe nechibzuite și nici nu le asculta,

pentru că acestea sunt spuse de cel ce nu este în armonie.

Nu le rosti nici tu, astfel că cel din fața ta să poată afla înțelepciunea.

Tăcerea e un mare câștig.

 

Nu câștigi nimic vorbind foarte mult.

Nu-ți ridica inima mai presus de cea a copiilor omului,

pentru ca să nu ajungă mai jos decât praful chiar.

Dacă vei ajunge mare intre oameni,

să fii respectat pentru ceea ce știi și pentru blândețe.

Dacă vrei să cunoști firea unui prieten, nu-i întreba tovarășii,

ci petrece câtva timp doar cu el.

 

Discută cu el, pune-i la încercare inima prin cuvintele lui și prin purtarea lui.

Căci ce intră în magazie trebuie să și iasă,

iar lucrurile ce-ți aparțin trebuie împărtășite și prietenului tău.

Învățătura e considerată de prost drept ignoranță,

iar lucrurile profitabile ii sunt dăunătoare.

El trăiește în moarte.

Si-aceasta-i este hrana.

 

Secrete există în Cosmos ce odată dezvăluite umplu lumea cu lumina lor.

Cel ce-ar vrea sa se elibereze din sclavia intunericului

să despartă mai întâi materialul de imaterial, focul de pământ;

pentru că se știe că așa cum pământul coboară spre pământ,

la fel și focul urcă spre foc și devine una cu focul.

 

Cel ce cunoaște focul din sine va urca spre focul etern și va trăi în el de-a pururi.

Focul, focul interior, este cea mai puternică forță dintre toate,

pentru ca biruie totul și trece prin toate lucrurile de pe Pământ.

Omul se sprijină doar pe ceea ce rezistă.

 

Pământul trebuie sa-i reziste omului altfel acesta nu ar exista.

Nu toți ochii văd la fel, unul vede un obiect de o anume formă și culoare

iar altul, de o altă formă și culoare.

 

La fel și infinitul foc, ce-și schimbă culorile, nu e la fel de la o zi la alta.

Asa vorbesc eu, THOTH, despre înțelepciunea mea,

căci un om e un foc ce arde strălucind în noapte;

nu e stins niciodată de valul intunericului, nu e niciodată stins de valul nopții.

In inimile oamenilor am privit cu ajutorul înțelepciunii mele,

și am aflat ca nu s-au eliberat încă de luptă.

 

Eliberează-ți focul, O frate al meu sau el va fi îngropat în umbra nopții!

Asculta omule aceasta înțelepciune: unde încetează numele și forma?

Doar în conștiința, invizibilă, o forță infinită ce radiază strălucitor.

 

Formele pe care le creezi luminându-ți

felul de a privi lumea sunt cu adevărat efecte ce urmează cauza ta.

Omul este o stea încătușată într-un corp, până când, la sfârșit

se eliberează prin propria luptă.

 

Doar prin efort și trudă steaua din tine

va inflori într-o noua viață.

Cel ce știe începutul tuturor lucrurilor,

își eliberează steaua din tărâmul nopții.

Amintește-ți, omule, că tot ce există e doar o altă formă a ceea ce nu există.

 

Orice formă de viață trece în altă formă de viață

iar tu nu faci excepție de la această lege.

 

Respecta Legea, căci totul e Lege.

Nu căuta ce nu tine de Lege, căci așa ceva există doar în iluzia simțurilor.

Înțelepciunea vine în întâmpinarea tuturor copiilor ei

așa cum ei vin în întâmpinarea sa.

 

De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsă.

Trezește-te, omule, și fii înțelept.

Adânc în misterele vieții am călătorit, căutând cele ascunse.

Ascultă, omule, și fii înțelept.

Departe, sub scoarța pământului, în Sălile din Amenti,

Secrete ascunse oamenilor am văzut.

 

Adesea am trecut prin coridorul bine ascuns,

și am privit Lumina care este Viața pentru oameni.

Acolo, sub florile Vieții nesfârșite, căutat-am în inimile și secretele oamenilor.

Aflat-am că omul nu face decât să trăiască în întuneric,

lumina marelui foc fiindu-i ascunsă în sine.

 

Înaintea Maeștrilor din ascunsul Amenti

am acumulat înțelepciunea pe care o dau oamenilor.

 

Maeștri sunt ei, ai Înțelepciunii Secrete,

adusă din viitorul sfârșitului infinității.

Sapte sunt, Maeștrii din Amenti,

mai presus de Copiii Dimineții,

Sori ai ciclurilor, Maeștri ai Înțelepciunii.

 

Nu sunt la fel ca și copii omului?

 

TREI, PATRU, CINCI ȘI ȘASE, ȘAPTE

OPT, NOUA sunt titlurile Maeștrilor oamenilor.

 

Departe de viitor, fără forma și totuși în formare

au venit ei ca învățători ai copiilor omului.

Trăiesc de-a pururi, fără să facă parte totuși dintre cei vii,

nelegați de viață și liberi de moarte.

 

Conduc dintotdeauna cu infinită înțelepciune,

legați și totuși nelegați de întunecatele Săli ale Morții.

Au viața-n ei dar care nu este viață,

eliberați de toate sunt Maeștrii TOTULUI.

 

De la ei a venit Logos-ul, instrumente ei ale puterii nemăsurate.

Măreață este înfățișarea lor, și totuși ascunsă în micime,

formată de ceea ce se formează, cunoscută și totuși neștiută.

 

TREI păstrează cheile tuturor magiilor ascunse,

creator este el al Sălilor Morților;

trimițând putere, învăluit în întuneric,

legând sufletele copiilor omului;

trimițând întunericul, legând forța sufletului;

conducător al negativului pentru copii omului.

 

PATRU e cel ce sloboade puterea.

Maestru al Vieții este pentru copii omului.

Lumină ii e corpul, flacără ii este înfățișarea,

eliberator de suflete pentru copii omului.

 

CINCI este stăpânul, Maestrul tuturor magiilor -

Cheia Cuvântului ce răsună printre oameni.

ȘASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns,

Cărarea sufletelor copiilor oamenilor.

 

ȘAPTE este Maestrul vastității,

Stăpânul Spațiului și cheia Timpurilor.

 

OPT este cel ce comandă progresul;

Cântărește și echilibrează călătoria omului.

 

NOUA este tatăl, măreț la rându-i în înfățișare,

Formându-se și schimbându-se din ceea ce nu are formă.

 

Gândește-te cu mare atenție la simbolurile pe care ți le-am dat.

Chei sunt ele, deși sunt ascunse oamenilor.

Năzuiește oricând spre înalt, Suflet al dimineții,

Întoarce-ți gândurile spre Lumină și Viață.

 

Descoperă în simbolurile pe care ți le-am dat,

lumina pe drumul ce pornește din viață și se termina în viață.

Caută cu înțelepciune.

 

Întoarce-ți gândurile spre interiorul tău.

Nu-ți închide mintea florii Luminii.

Așază-ți în corp o imagine făurită din gânduri.

Gândește-te la numerele care te conduc spre Viață.

Curată este cărarea pentru cel ce are înțelepciune.

Deschide ușa Împărăției Luminii.

 

Revarsă-ți flacăra ca un Soare al dimineții ce ești,

Îndepărtează întunericul și trăiește în lumina zilei.

Privește-te, omule! Ca parte a ființei tale

Cei Șapte care sunt dar nu sunt ce par a fi.

 

Deschisu-mi-am, omule, înțelepciunea,.

Urmează drumul pe care primul am pășit.

Maeștri ai Înțelepciunii,

SOARE al LUMINII MATINALE și al VIEȚII pentru copiii omului.

 

====================================================

====================================

TABLITA 4 - CEL NASCUT IN SPATIU

====================================

Ascultă, omule, vocea înțelepciunii,

Ascultă vocea lui THOTH, atlantul.

De bună voie îți ofer înțelepciunea mea,

Adunată din spațiul și timpul acestui ciclu;

Stăpân al misterelor, SOARE al dimineții,

Trăind de-a pururi, un copil al LUMINII,

Strălucind ca o stea a dimineții.

 

THOTH învățătorul de oameni,

învățător al TOTULUI.

 

Cu mult timp în urmă, în copilăria mea,

Priveam stelele din de mult îngropata Atlantida,

Si visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor.

Atunci crescu în inima mea o mare dorință de a cuceri drumul ce ducea către stele.

 

An după an, am cautat înțelepciunea, cunoștințe noi, urmând calea,

Până când SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din strânsoare și a plecat departe.

Eliberat eram de legătura pământ-om.

Eliberat de corp, am țâșnit în noapte.

Deschis era, în sfârșit, și pentru mine spațiul stelar.

Eliberat din strânsoarea nopții eram.

Acum puteam cauta înțelepciune la marginile spațiului,

Departe de cunoașterea omului limitat.

Departe, în spațiu, a călătorit liber SUFLETUL meu

In infinitatea cercului luminii.

 

Ciudate, dincolo de înțelegere, erau unele planete,

Gigantice, cum omul nici nu poate visa.

Totuși găsit-am Legea, în toata frumusețea ei, ce se făcea simțită

Pe și printre acele planete asa cum se face simțită printre oameni.

Prin frumusețea infinității a călătorit sufletul meu,

Departe în spațiu am zburat cu gândul.

M-am odihnit pe o planetă frumoasă

Al cărei aer era plin de sunete armonioase.

Forme erau acolo, mișcându-se în Ordine,

Mărețe și maiestuoase precum stelele nopții;

Urcând în armonie, echilibru ordonat,

Simboluri ale Cosmicului, și ale Legii.

 

Pe lângă multe stele trecut-am în călătoria mea,

Si pe lângă multe rase de oameni

Unii urcând ca stele ale dimineții

Alții căzând spre întunericul nopții.

Fiecare din ei se luptau să se ridice,

Urcând spre înălțimi și sondând abisurile,

Ajungând uneori pe tărâmuri luminoase,

Trecând prin întuneric ca să iasă la Lumină.

Să știi, omule, că Lumina este moștenirea ta.

Întunericul e doar un văl.

 

Închisă în inima ta se află lumina eternă ,

Așteptând să fie eliberată pentru a cuceri,

Așteptând să rupă valul nopții.

Am descoperit câțiva din cei ce cuceriseră eterul.

Eliberați de spațiu dar totuși oameni erau.

 

Folosind forța care stă la baza TUTUROR lucrurilor,

Departe în spațiu construit-au o planetă,

Condusă de forța ce curge prin TOT;

Concentrând, transformând eterul în forme

Care creșteau după vrerea lor.

Depășiseră în știință toate rasele,

Aveau o înțelepciune nemăsurată, erau fii ai stelelor.

 

Îndelung am stat și le-am admirat înțelepciunea.

Au creat din eter orașe

Mărețe din trandafiri și aur.

 

Cu mult timp în urmă, ei cuceriseră eterul,

Se eliberaseră din strânsoare

Se gândeau doar la o imagine iar aceasta era rapid creată.

 

Mai departe pleca sufletul meu prin Cosmos,

Văzând lucruri și noi dar și vechi;

Învățând ca omul este cu adevărat un fiu al spațiului,

Un Soare intre Sori, un copil al stelelor.

 

Să știi, omule, că tot ce ai, este una cu stelele.

Corpul tău nu e decât o planetă

Învârtindu-se în jurul stelei din centrul sistemului planetar.

După ce vei obține lumina înțelepciunii totale,

Liber vei fi să strălucești în eter

Vei fi unul din Sorii ce luminează întunericul exterior

Unul din copii spațiului ce crește în Lumină.

 

Așa precum stelele își pierd cu timpul strălucirea,

Lumina lor revenind la măreața sursă,

La fel, omule, trece sufletul

Lăsând în urmă întunericul nopții.

 

Format din eterul primordial, plin de strălucirea ce curge dinspre sursă,

Legat de eterul ce îl înconjoară

Străluce de-a pururi până când se eliberează în sfârșit.

Ridică-ți flacăra din întuneric, lasă-n urma noaptea și liber vei fi.

 

Călătorit-am prin spațiu-timp,

Știind că în sfârșit sufletul meu era liber,

Știind că în sfârșit pot urma înțelepciunea.

 

Până când, în cele din urmă am trecut într-un plan,

Ascuns cunoașterii, necunoscut înțelepciunii,

O prelungire dincolo de tot ceea ce știm noi.

 

Având această cunoaștere, omule,

Sufletul meu a fost și mai fericit,

Pentru că acum eram liber.

 

Ascultă, fiu al spațiului,

Ascultă-mi înțelepciunea:

Află că și tu vei fi liber.

Ascultă-mi încă o dată înțelepciunea, omule,

Căci ascultând și tu poți trăi și fi liber.

Nu ești ceva pământean ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice.

 

Nu mai știi de unde vii, omule?

Nu știi că ești cu adevărat Lumina?

Soare al Mărețului Soare, dobândind înțelepciune

Vei conștientiza legătura ta cu Lumina.

 

Tie îți ofer acum cunoaștere,

Libertatea de a păși pe aceeași cale pe care am mers și eu,

Arătându-ți cum prin zbuciumul meu

Am pășit pe calea ce duce spre stele.

 

Ascultă, omule, și conștientizează-ți legăturile,

Află cum să te eliberezi.

 

Din mijlocul întunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina și cu stelele.

Urmează întotdeauna calea înțelepciunii.

Doar așa te poți ridica.

 

Destinul omului îl conduce dintotdeauna înainte

Spre Curbele Infinitului TOT.

 

Află, omule, că tot spațiul este supus ordinii.

Doar prin Ordine poți fi Una cu TOTUL.

 

Ordinea și echilibrul sunt Legile Cosmosului.

Respectă-le și vei fi Una cu TOTUL.

 

Cel ce va urma cărarea înțelepciunii,

Trebuie să fie deschis florii vieții,

Să-și extindă conștiința dincolo de întuneric,

Să curgă prin timp și spațiu spre TOT.

 

Profund, în liniște trebuie să rămâi până când, în sfârșit

Te vei elibera de dorințe,

De dorința de a vorbi în tăcerea în care te afli.

 

Eliberează-te prin tăcere de legătura cuvintelor.

Abstinența de la mâncare până când ai învins

Dorința de a mânca, aceasta subjugă sufletul.

 

Atunci așază-te în întuneric.

Închide ochii ca să nu mai vezi razele Luminii.

Centrează-ți forța sufletului în locul conștiinței,

Si eliberează-l de robia nopții.

 

Așază-ți în minte imaginea pe care o dorești.

Imaginează-ți locul pe care ai vrea să-l vezi.

Vibrează înainte și înapoi cu forța ta.

Desfă-ți sufletul din legăturile nopții.

 

Cu toată puterea trebuie să scuturi

Până când sufletul tău va fi eliberat în sfârșit.

 

Atotputernică mai presus de cuvinte este flacăra Cosmică,

Ce șade în planuri necunoscute omului;

Atotputernică și echilibrată, mișcându-se în Ordine,

Muzica plină de armonie, dincolo de om.

Vorbind prin muzică, cântând prin intermediul culorilor,

Flacăra ce arde de la începutul TOTULUI Etern.

Scânteie din aceasta flacără sunteți, copiii mei,

Arzând în culori vii și trăind prin muzică.

Ascultă vocea și vei fi liber.

Conștiința eliberată fuzionează cu cea Cosmică,

Cu Ordinea și Legea TOTULUI.

 

Să nu te îndoiești, omule, că din întuneric,

Lumina va străluci în continuare ca un simbol al TOTULUI.

Spune această rugăciune dacă vrei să obții înțelepciunea.

Roagă-te ca Lumina să inunde TOTUL.

 

Atotputernice Spirit al Luminii ce strălucești  în

Cosmos, atrage-mi flacăra, în armonie, spre tine.

Ridică-mi focul din întuneric,

Atracție a focului care este Una cu TOTUL.

Ridică-mi sufletul, tu preaputernice.

Copil al Luminii, nu-ți întoarce fața de la mine.

Fă-mă să mă topesc în cuptorul tău;

Cel ce ești una cu toate lucrurile și toate lucrurile

Una cu tine, foc al vieții și Una cu Mintea.

 

Când ți-ai eliberat sufletul din robie, să știi că pentru tine nu mai există întuneric.

Prin spațiu vei putea căuta înțelepciune descătușat de trup.

 

Liber zboară în lumina dimineții,

Sufletule, spre tărâmurile Luminii. Mișcă-te în Ordine,

In Armonie, eliberat vei fi împreună cu Copii Luminii.

Caută și cunoaște, Cheia mea spre Înțelepciune.

Astfel, omule, vei fi liber cu siguranță.

---------------------------------------------------

-va urma-

==============================

=============================================

======================================================