Tăblițele de smarald ale lui Thoth atlantul. TABLITA 5 - LOCUITORUL DIN UNAL.TABLITA 6 - CHEIA MAGIEI.

 Motto:

 Pe adresa dumneavoastra, un scurt mesaj! "Tăblițele de smarald ale lui Thoth atlantul", este un TEXT mai mult decat misterios, descoperit in 1925 si publicat in 1930. Incet,incet, a fost publicat in toate limbile pamantului! Acum cativa ani, era internetul plin, inclusiv cu doua TRADUCERI in limba romana. Mai mult, in aceeasi perioada, a aparut si in librariile din Romania. Azi... din motive care mie imi scapa... este tot mai greu de gasit! Norocul este in cei care l-au arhivat [ ca mine ], sau celor care l-au publicat pe unele bloguri! Este un TEXT profund, cu origine enigmatica! Dar... merita toata ATENTIA! Contine advaruri uriase, incifrate misterios! Pentru aprecieri, studiu si distribuiri,

Va Multumesc frumos! Admin, Romania megalitica

=======================================

TABLITA 5 - LOCUITORUL DIN UNAL.

=======================================

 

Adesea visez la îngropata Atlantida, pierdută în epoci ce-au dispărut în noapte.

Eon după eon ai ființat în frumusețe, lumina strălucind în întunericul nopții.

Atotputernic, domnind peste cei născuți pe pământ,

Stăpân al Pământului în vremea Atlantidei.

 

Rege al națiilor, stăpân al înțelepciunii,

LUMINA deasupra orașului SUNTAL,

Păstrător al căii,

Trăia în TEMPLUL său,

MAESTRUL din UNAL,

LUMINA a Pământului în zilele Atlantidei.

Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi,

Trăind în corpuri ca și printre oameni.

 

Nenăscut pe Pământ,

EL, venit de dincolo de noi,

SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni.

 

Să știi, omule, ca Maestrul HORLET,

Nu a fost niciodată una cu copiii oamenilor.

 

In vremuri de demult când Atlantida s-a arătat ca o putere

A apărut cineva cu Cheia Înțelepciunii,

Arătând tuturor calea spre LUMINA.

 

Arătându-le tuturor oamenilor calea spre desăvârșire,

Calea Luminii ce curge printre oameni.

 

Stăpânind întunericul, conducând Sufletul-Omului,

Spre înălțimi ce erau Una cu Lumina.

 

Împărți el Regatele în părți.

Zece erau la număr, conduse de copiii oamenilor.

Într-unul a construit un TEMPLU,

Dar nu pentru copii oamenilor.

 

Din ETER a chemat substanța, modelată și cu forma dată de puterea lui YTOLAN

în formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui.

 

Kilometru după kilometru substanța a acoperit insula,

spațiu după spațiu a crescut în putere.

 

Neagră, și totuși nu, dar întunecată ca și spațiul-timp,

adânc în interiorul ei ESENȚA LUMINII.

 

Cu repeziciune aparu Templul

modelat și cu forma dată de CUVÂNTUL LOCUITORULUI,

chemat să se formeze din ceea ce n-are formă.

 

Apoi EL a construit în interior, camere mărețe,

le umplu cu forme chemate din ETER,

și cu înțelepciune făcută sa apară din mintea Lui.

 

Fără formă era EL în TEMPLUL său,

și în același timp era format în imaginea oamenilor.

Trăind printre ei și totuși nefiind de-al lor, ciudat și foarte diferit

era EL de copii oamenilor.

 

Alese apoi dintre oameni TREI care să fie poarta spre el.

Ii alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI ca să devină legătura lui cu Atlantida.

Mesageri care să-i ducă sfatul regilor copiilor oamenilor.

 

A ales și pe alții și i-a învățat despre înțelepciune;

ca învățători să fie ei pentru copiii oamenilor.

Apoi i-a așezat pe insula UNDAL pentru a fi

învățători ai Luminii pentru oameni.

 

Fiecare din cei astfel aleși, a trebuit să fie învățat intre cinci și zece ani.

Doar astfel putea să înțeleagă cum să aducă LUMINA copiilor oamenilor.

Astfel apăru Templul, locul unde stătea Învățătorul oamenilor.

 

Eu, THOTH, am căutat dintotdeauna înțelepciunea,

In întuneric și în Lumină.

Încă din tinerețe am mers pe cale, căutând să capăt și mai multă învățătură.

 

După multe străduințe, unul din cei TREI, mi-a adus LUMINA.

Mi-a făcut cunoscute poruncile LOCUITORULUI,

m-a adus din întuneric la LUMINA.

m-a dus în fața LOCUITORULUI, în Templu, în fața marelui FOC.

 

Acolo, pe mărețul tron, L-am văzut,

pe LOCUITOR, înveșmântat în LUMINA

și strălucind ca focul.

Am îngenuncheat în fața măreței înțelepciuni,

simțind LUMINA curgând în valuri prin corpul meu.

 

Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI:

“Întuneric, vino spre Lumină.

De mult tot cauți calea spre LUMINA.

Fiecare suflet de pe pământ care își slăbește lanțurile,

va fi curând eliberat din robia nopții.

Adânc din întuneric te-ai ridicat, și te-ai apropiat mai mult de Lumina țelului tău.

Aici vei locui ca și copil al meu, păstrător al înțelepciunii,

unealtă a LUMINII de departe.

Apărător al înțelepciunii în epocile intunericului,

ce curând se vor abate asupra copiilor oamenilor.

Locuiește aici și soarbe din toată înțelepciunea.

Secrete și mistere ți se vor dezvălui.”

 

Răspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicând:

“Lumină ce te cobori asupra oamenilor,

dă-mi din înțelepciunea ta

ca să pot fi învățător de oameni.

Dă-mi din LUMINA ta ca să mă pot elibera.”

 

Îmi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL:

“Epocă după epocă vei trăi prin

înțelepciunea ta, da, când peste Atlantida

se vor rostogoli valurile oceanului,

vei avea Lumină, deși ascunsă în întuneric,

pregătită să apară oricând o vei chema.

Mergi acum și învață și mai mult din înțelepciune.

Dezvoltă-te în LUMINA către TOTUL infinitului.”

 

Mult timp locuit-am în templul

LOCUITORULUI până când în sfârșit m-am contopit cu LUMINA.

Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII.

 

Am urmat calea ce ducea adânc în inima Pământului,

învățând deopotrivă secretele de deasupra și de dedesubt;

învățând calea spre SĂLILE DIN AMENTI;

învățând despre LEGEA ce ține lumea în echilibru.

 

Înțelepciunea mea m-a purtat spre camerele ascunse ale Pământului,

adânc sub scoarța Pământului, pe calea ascunsă de epoci copiilor oamenilor.

 

Mi s-a revelat chiar și mai multă înțelepciune înainte de a căpăta o nouă învățătură:

aflat-am că orice e parte a unui TOT, măreț și totuși mai măreț

decât tot ceea ce cunoaștem.

 

Căutat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor.

Pe măsură ce înaintam, din ce în ce mai multe secrete aflam.

 

Acum, privind în urmă prin epocile trecute, știu că înțelepciunea nu cunoaște limite,

că ea crește odată cu epocile, că e Una cu cea a Infinitului.

 

Lumina era în vechea Atlantida.

Si totuși și întunericul se ascundea acolo.

Din Lumină în întuneric au căzut, cei care se ridicaseră dintre oameni.

Orgolioși deveniseră din cauza a ceea ce știau,

Mândri erau de locul lor intre oameni.

Adânc au cercetat în ce le era interzis,

Si au deschis poarta ce ducea dedesubt.

Căutat-au să obțină și mai multă cunoaștere dar

Si să o aducă la suprafață.

 

Cel ce coboară dedesubt trebuie sa fie echilibrat,

Altfel va fi limitat de lipsa luminii.

 

Deschis-au ei apoi,

Prin cunoașterea lor,

Căi interzise omului.

 

Dar, în Templul Său, cel ce vede tot, LOCUITORUL,

șade în AGWANTI, în timp ce prin Atlantida, sufletul lui hoinărește liber.

I-a văzut pe atlanți, cu magia lor,

Deschizând poarta ce urma să aducă pe Pământ mare necaz.

 

Cu repeziciune s-a întors sufletul său atunci în corpul său.

Din al său AGWANTI se ridică

Si își chemă cei TREI preaputernici mesageri.

 

Dădu porunci ce zguduiră lumea.

Adânc sub scoarța Pământului, spre Sălile din Amenti,

Repede a coborât LOCUITORUL.

 

Chemă  apoi fortele stăpânite de cei Sapte Maeștri;

Schimbă echilibrul Pământului.

 

Adânc scufundă Atlantida sub valurile întunecate.

Sfărâmă poarta ce fusese deschisă;

 

Distruse intrarea ce ducea dedesubt.

 

Toate insulele au fost distruse cu excepția insulei UNAL,

Si o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI.

 

Pe aceștia ii păstră ca să fie învățători,

Lumini pe calea celor ce vor veni

Lumini pentru copiii mai mici ai oamenilor.

 

Mă chemă apoi pe mine, THOTH, în fața lui,

Si-mi dădu porunci pentru ce trebuia să fac, zicându-mi:

“Tu THOTH, ia-ți toată înțelepciunea.

Toate cunoștințele, toata magia ta.

Mergi și fii învățător de oameni.

Mergi și păstrează cunoștințele

Până când, cu timpul, LUMINA va spori în oameni.

 

LUMINA fi-vei de-a lungul epocilor,

Ascunsă dar de găsit pentru cei luminați.

Peste tot Pământul, iți dăm putere,

Te eliberăm s-o oferi sau s-o iei.

 

Adună-i acum pe fiii Atlantidei.

Ia-i și fugiți la oamenii din peșteri.

 

Zburați spre tărâmul Copiilor lui KHEM.”

Adunatu-i-am apoi pe fiii Atlantidei.

 

In navă am adus toate documentele mele,

Cele ale scufundatei Atlantide.

 

Adunatu-mi-am toate forțele,

Unelte multe ale magiei atotputernice.

Ridicatu-ne-am apoi pe aripile dimineții.

 

Deasupra Templului ne-am ridicat

Lăsând în urmă pe cei Trei și pe LOCUITOR,

Ce ședeau în SĂLILE de sub Templu,

Închizând calea spre Maeștrii Ciclurilor.

 

Cu toate acestea, celui care are cunoaștere,

Deschisa ii va fi calea spre AMENTI.

 

Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile dimineții,

Spre tărâmul copiilor lui KHEM.

 

Acolo, prin puterea mea,

I-am cucerit și i-am condus.

Ridicat-am spre LUMINA, pe copiii lui KHEM.

 

Adânc sub stânci mi-am îngropat nava, așteptând vremea când omul va fi liber.

Deasupra navei, am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om.

Acolo sub acel chip se odihnește nava mea,

Spre a fi scoasă când nevoia o va cere.

 

Află, omule, că departe, în viitor, invadatori vor veni din adâncul spațiului.

Atunci să vă treziți voi, cei ce aveți înțelepciune.

Scoateți nava mea și învingeți-i cu ușurință.

 

Adânc îngropat sub acel chip se află secretul meu.

Căutați și descoperiți în piramida pe care am construit-o.

Fiecare e pentru ceilalți cheia de boltă;

Fiecare e poarta ce duce spre VIATA.

Urmează CHEIA pe care am lăsat-o în urma mea.

 

Caută iar poarta spre VIATA îți va aparține.

Caută în piramida mea, adânc în coridorul ce se termină într-un perete.

Folosește CHEIA celor ȘAPTE, și deschide calea.

 

Acum ție ți-am încredințat înțelepciunea mea.

Acum ție ți-am încredințat calea mea.

Urmează calea.

 

Află tu secretele mele.

Căci ție ți-am arătat drumul.

======================================

=======================================================

TABLITA 6 - CHEIA MAGIEI

=============================

Ascultă, omule, la înțelepciunea magiei,

Ia aminte la uitata învățătură a puterilor.

 

Acum mult timp, pe vremea primului om,

O lupta a început intre întuneric și lumină.

 

Atunci, oamenii, ca și acum,

Aveau în ei deopotrivă lumină și întuneric;

In timp ce în unii, întunericul iadului domnea,

Altora lumina le umplea sufletul.

 

Da, o luptă dusă în vremuri de demult,

Eterna bătălie dintre întuneric și lumină.

Cu violență purtată de-a lungul epocilor,

Folosind forțe ciudate, necunoscute omului.

 

Inițiații au fost învăluiți în întuneric,

Luptând întotdeauna împotriva luminii;

Dar sunt și alții care, plini de lumină,

Au înfrânt întotdeauna întunericul nopții.

 

Oriunde te-ai afla în epoci și planuri,

Cu siguranță vei afla de lupta cu noaptea.

 

Cu multe epoci în urmă, SORII Dimineții

Au coborât și au descoperit lumea acoperită de noapte.

 

Acolo, în trecut, a început lupta, eterna luptă dintre Întuneric și Lumină.

Mulți erau atunci cuprinși atât de mult de întuneric

Încât abia mai licărea în ei lumina prin noapte.

 

Unii dintre ei erau maeștri ai intunericului, ce căutau

Să umple tot cu întunericul lor:

Căutau să ii atragă și pe alții în noaptea lor

Cu violență se împotriveau maeștrilor luminii:

Luptau cu îndârjire din întunericul nopții

Căutând să strângă și mai mult cătușele,

Lanțurile ce-i legau pe oameni de întunericul nopții.

 

Se foloseau întotdeauna de magia intunericului,

Adusă de forța intunericului.

 

Magie ce învăluia sufletul omului în întuneric.

 

Uniți și ascultând porunca, FRAȚII ÎNTUNERICULUI,

De-a lungul epocilor, opuși copiilor oamenilor.

Umblând întotdeauna în secret, pe ascuns,

Cunoscuți și totuși nedescoperiți de copii omului.

 

Dintotdeauna, au mers și au lucrat în întuneric,

Ascunzându-se de lumină în bezna nopții.

 

In tăcere și în secret își foloseau puterea,

Înrobind și legând sufletele oamenilor.

 

Nevăzuți veneau și tot asa plecau.

Omul, în ignoranța lui, Îi cheamă de dedesubt.

 

Întunecată e calea pe care merg FRAȚII ÎNTUNERICULUI,

Neagră precum întunericul nu precum noaptea,

Călătorind pe Pământ vin în visele oamenilor.

 

Au căpătat putere din întunericul ce-i înconjoară

Sa cheme alți locuitori din afara planului lor,

Prin modalități ce sunt ascunse omului.

 

FRAȚII ÎNTUNERICULUI ajung până în mintea omului.

In jur ei își țes valul nopții lor.

Astfel, atât cât viețuiește,

Acel suflet trăiește înlănțuit,

Legat de cătușele VALULUI nopții.

 

Puternici sunt în cunoașterea interzisă

Interzisă deoarece e una cu noaptea.

 

Ascultă, bătrâne, și ia aminte la avertismentul meu:

Eliberează-te de robia nopții.

Nu-ți ceda sufletul FRAȚILOR ÎNTUNERICULUI.

Îndreaptă-ți fața întotdeauna spre Lumină.

 

Nu știi, omule, că durerea ta,

Se datorează doar Vălului nopții.

 

Da, omule, ia aminte la avertismentul meu:

Privește întotdeauna înspre sus,

Întoarceți sufletul spre LUMINĂ.

 

FRAȚII ÎNTUNERICULUI își caută frații

Cei care au mers pe calea LUMINII.

 

Căci știu prea bine că cei ce-au călătorit

Departe spre Soare pășind pe calea LUMINII

Au și mai mare putere

Să aducă întunericul asupra copiilor LUMINII.

 

Ascultă, omule, pe cel ce vine la tine.

Dar cântărește cu grijă dacă vorbele lui sunt din LUMINĂ.

 

Căci mulți sunt cei ce merg în LUMINA ÎNTUNECATĂ

Si care nu sunt totuși copiii LUMINII.

 

E ușor să le urmezi calea,

Ușor să urmezi calea pe care te conduc ei.

 

Dar ascultă, omule, avertismentul meu:

Lumina vine doar la cel ce caută.

 

Dificilă e calea ce duce la ÎNȚELEPCIUNE,

Dificilă e calea ce duce spre LUMINĂ.

 

Piedici multe vei găsi în calea ta

Si mulți munți de cățărat spre LUMINĂ.

 

Să știi, omule, că cel ce va răzbi, se va elibera de calea Luminii.

Căci trebuie să știi, omule, că în cele din urmă lumina trebuie să răzbată

Iar întunericul și noaptea să fie izgonite de Lumină.

 

Ascultă, omule, și ia aminte la această înțelepciune;

Ca și întunericul, la fel e și LUMINA.

 

Când întunericul va fi izgonit iar toate Vălurile vor fi rupte,

Din întuneric va străluci LUMINA.

 

Așa cum printre oameni există FRAȚII ÎNTUNERICULUI

Tot așa există și FRAȚII LUMINII.

Opuși FRAȚILOR ÎNTUNERICULUI,

Căutând să elibereze oamenii din noapte.

 

Puteri au ei, preaputernici.

 

Cunosc LEGEA iar planetele li se supun.

Întotdeauna lucrează în armonie și ordine,

Eliberând sufletul omului din robia nopții.

Secreți și ascunși, umblă și ei.

 

Necunoscuți sunt copiilor oamenilor.

Au luptat dintotdeauna cu FRAȚII ÎNTUNECAȚI,

Au învins și înving și timpul fără sfârșit.

 

LUMINA va fi întotdeauna stăpână,

Gonind întunericul nopții.

 

Omule, ascultă ce-ți spun:

Copii Luminii vor fi întotdeauna alături de tine.

Stăpâni ai puterii SOARELUI,

Nevăzuți dar paznici ai oamenilor.

 

Deschisă tuturor e calea lor,

Deschisă ție, cel ce vei păși în LUMINĂ.

 

Eliberați sunt EI din ÎNTUNECATUL AMENTI,

Eliberați din toate SĂLILE, unde VIAȚA domnește suprem.

 

SORI sunt ei și MAEȘTRI ai dimineții,

Copii ai Luminii care strălucesc printre oameni.

 

Seamănă cu oamenii dar nu sunt ca ei,

Pentru că în trecut nu au fost niciodată despărțiți.

Au fost UNUL în eterna UNITATE,

In tot spațiul de la începutul timpului.

 

Au dăruit omului secrete

Care să-l păzească și să-l protejeze de orice rău.

 

Cel ce va dori să meargă pe calea maestrului,

Trebuie să se elibereze din robia intunericului.

Trebuie să cucerească ceea ce nu are formă,

Si să cucerească iluzia fricii.

 

Cunoscând trebuie să afle toate secretele

Călătorind pe calea ce duce spre întuneric,

Si cu toate acestea trebuie să aibe înaintea lui lumina țelului său.

 

Mari piedici va întâmpina în drumul lui,

Dar el să se îndrepte cu hotărâre spre LUMINA SOARELUI.

 

Ascultă, Omule, SOARELE este simbolul

LUMINII ce strălucește la capătul drumului tău.

 

Acum ție iți dăruiesc secretele:

Acum pentru a înfrunta forța intunericului,

Pentru a o înfrunta și a înfrânge teama de noapte.

 

Doar știind poți înfrânge,

Doar știind poți avea LUMINĂ.

 

Acum îți transmit aceasta învățătură,

Știută de MAEȘTRI,

Știința ce înfrânge toate temerile de întuneric.

 

Folosește înțelepciunea pe care ți-am dăruit-o.

Si STĂPÂN al FRAȚILOR NOPȚII vei fi.

 

Când vei simți ceva,

Ce te atrage mai aproape de poarta mai întunecată,

Privește-ți sufletul și află dacă ceea ce simți vine din interiorul tău.

 

Daca vei descoperi întunericul în propriile-ți gânduri,

Izgonește-le cât mai departe de mintea ta.

Trimite-ți prin corp un val de vibrație,

Neregulată la început și regulată apoi,

Până când te vei elibera.

 

Pornește VALUL DE FORȚĂ în CENTRUL CREIERULUI tău.

Direcționează-l sub forma de unde din cap spre picioare.

Dar dacă vei descoperi că sufletul tău nu e întunecat,

Asigură-te că o forță e îndreptată spre tine.

 

Doar prin cunoaștere poți răzbate.

Doar prin înțelepciune poți spera să te eliberezi.

 

Cunoașterea aduce înțelepciune iar înțelepciunea, putere.

Desăvârșește-te și vei avea putere asupra tuturor lucrurilor.

Caută mai întâi un loc legat de întuneric.

 

Desenează un cerc în jurul tău.

Stai în picioare, drept, în mijlocul cercului.

Folosește această formula și vei fi liber.

 

Ridică-ți mâinile spre spațiul întunecat de deasupra ta.

Închide ochii și adună LUMINĂ.

 

Cheamă SPIRITUL LUMINII prin Spațiu-Timp

Folosind aceste cuvinte și vei fi liber:

 

“Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIEȚII,

umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII.

Vino din FLOAREA

Ce străluce în întuneric.

Vino din SĂLILE unde domnesc cei ȘAPTE MAEȘTRI.

Pe nume le spun, eu, CELOR ȘAPTE:

TREI, PATRU, CINCI,

Și ȘASE, ȘAPTE, OPT - NOUĂ.

Pe nume ii chem să mă ajute,

Să mă elibereze și să mă salveze din întunericul nopții:

UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL,

Si GOYANA, HUERTAL, SEMVETA - ARDAL.

Pe nume ii implor,

Să mă elibereze din întuneric

Si să mă umple cu LUMINĂ.”

 

Să știi, omule, că după ce vei face asta,

Vei fi eliberat din cătușele ce te leagă,

De frații nopții.

 

Nu înțelegi că numele lor au puterea să elibereze prin vibrație lanțurile ce te leagă?

Folosește-le la nevoie să te eliberezi pe tine și pe fratele tău

Astfel ca și el să iasă din întuneric.

 

Tu, omule, ești ajutorul fratelui tău.

Nu-l lăsa în robia intunericului.

 

Ție îți dăruiesc acum magia mea.

Ia-o și mergi pe calea LUMINII.

 

LUMINA ție, VIAȚA ție,

Fie ca SOARE să fii în ciclurile ce urmează.

-va urma-

==================================

===================================================

=============================================================