Pestera Polovragi si enigmele sale. A fost identificata si misterioasa "veriga" lipsa!

 

 

Localizare. Pestera Polovragi :

Este localizata la granita dintre judetul Valcea si Gorj, la cca. 200 m de la intrarea pe Cheile Oltetului pe pe malul stâng al Oltețului, la o altitudine de 670 m și la 20 m înălțime față de talvegul râului, pe teritoriul comunei Polovragi între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România.

Coordonate GPS Pestera Polovragi : Lat: 45º12’6″N, Lon: 23º46’55″E

 

Pestera Polovragi  este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă – 9 grade și umiditate medie – 90%), care „plânge” cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcție de stratele pe care le străbate, le „spală” și le readuce, cu îndelungă răbdare, în propria-i excavație. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte.
 Printre atracțiile acestei peșteri, unele având o legendă sau istorie interesantă, se află: Scaunul lui Zamolxe, Izvorul Speranţelor, Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină, Moartea cu coasa, Cuptorul dacic, Regele și Regina, Căsuța piticilor și Alba ca Zăpada etc.

 

Cei 800 de metri de galerie din Pestera Polovragi  vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartați de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare și, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg.

 

Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) din Pestera Polovragi  prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct.

 

 

Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”,

 

 

cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie,

 

 

iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

 

Începând cu sectorul al doilea din  Pestera Polovragi , Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor.

Pestera Polovragi  a fost modelata de apele Oltetului in banda de calcare jurasice din sudul muntilor Parang si Capatanii, lata de 1-1,5 km, aici avandu-si obarsia si un izvor carstic ce apare, in chei, chiar in dreptul portalului pesterii.

 

 Intrarea in Pestera Polovragi se afla in imediata apropiere a drumului forestier, ce urca in chei.

Pestera Polovragi  este una din pesterile mari ale tarii noastre, avand o lungime de peste 9300m (impreuna cu galeriile laterale) si care se situeaza, din acest punct de vedere, pe locul 5 intre pesterile din tara. Este alcatuita dintro galerie primcipala orizontala, din care se desprind, in special in prima si ultima portiune a ei, galerii laterale mici, multe din ele colmatate cu aluviuni. Pestera Polovragi a fost cunoascuta din timpuri stravechi, cercetarile arheologice au scos la iveala urme materiale inca din epoca bronzului.

 Prima descriere a Pestera Polovragi  a fost facuta de Joannes, in anul 1868, pentru ca in 1901, scriitorul Al. Valhuta sa o aminteasca in vestita sa lucrare “Romania pitoreasca”.
In 1929 , ea este cercetata si de Emil Racovita si R.jeannel, pentru ca cercetrarile arheologice sa fie efectuate de catre C.S. Nicolaescu Plopsor in anul 1952.

 De-a lungul timpului, diverse legende s-au țesut în jurul la  Pestera Polovragi  în care se adăpostea marele Zamolxis. Conducătorul dacilor, se spune că avea puteri impresionante și putea să-și schimbe înfățișarea din tânăr în bătrân ori de câte ori dorea. Tronul lui Zamolxis se află și astăzi în Pestera Polovragi și este locul cel mai sacru, încărcat cu diverse energii, din toată peștera. Numeroși turiști au spus că în momentul în care s-au apropiat de de piatră pe care obișnuia să se odihnească zeul dacilor sunt cuprinși de diferite sentimente sau gânduri stranii. Aceasta este dovadă certă că locul poartă și în ziua de astăzi energia unui personaj comparabil cu un zeu.

 

 

 In Pestera Polovragi a fost descoperita o noua specie de lilieci. Felicia Bantea, muzeograf şi ghid al peşterii, a precizat că a rămas surprinsă când a descoperit o nouă specie: „Am rămas suprinsă că în colonia de rinolofus sau liliacul cu potcoavă care există în peşteră au apărut cam o sută de indivizi din altă specie. Se împacă foarte bine. Oricum, colonia era una mixtă şi acolo erau două-trei specii“.
Pestera Polovragi se află în administrarea Muzeului Judeţean Gorj şi a fost vizitată, anul trecut, de 25.000 de turişti, fiind obiectivul care a adus cele mai mari venituri şi cei mai mulţi vizitatori.

[Peștera Polovragi se află în custodia societății Butterfly Effect din Craiova, care a fost desemnată de Ministerul Mediului custodele sitului Nordul Gorjului de Est, iar Muzeul Județean Gorj are în administrare monumentul naturii. Actuala amenajare a peșterii datează din anul 1986. „Nu este în proprietatea firmei din Craiova, ci se află doar în custodia acesteia. Vor fi obținute fonduri de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului”, spunea un ofical judetean in 2012].

Pestera Polovragi , program de vizitare: de miercuri până duminică, între orele 10-17,
luni și marți peștera e închisă.

 Obiective turistice zona Pestera Polovragi :
 -Cheile Oltetului
 - Cheile Sohodolului
 -Manastirea Polovragi
 - Manastirea Tismana etc

 

 

=============================================

PESTERA si MANASTIREA POLOVRAGI, judetul Gorj

    Modelată de bătrânul Olteț, de-a lungul mileniilor de stăruință, într-o bandă de calcare jurasice din sudul Munților Căpățânii, Peștera Polovragi reprezintă un veritabil punct de atracție turistică în ansamblul obiectivelor din Nordul Gorjului de Est.

 

 

Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, inițial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil și vegetația de tip mediteranean. Ieșind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta – Muntele Căpățânii și străjerul din stânga – Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltețului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteț, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munți frați, săpând încă veritabile chei, cu pereți verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri.După 200 – 300 metri de urcuș prin Cheile Oltețului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante, a cărei amenajare ne îndeamnă să intrăm. Recunoaștem numele: același Polovragi…

 

    Aflăm că, în conștiința localnicilor, se păstrează vie o credință conform căreia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor. Această legendă este consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.

 

     Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartați de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare și, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

 

 

   Mănăstirea Polovragi are o vechime de peste 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu şi Pătru, fiii lui Danciul şi Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol şi jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcaş, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianul, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, aşa cum se proceda frecvent în epocă,  păstrând partea cea bună  a acestora. După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al  Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul.

 

De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări iconografice, unice în ţara noastră, ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de  est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu.

 

=======================================

 

 

Pe malul bătrânului Olteț, chiar în sudul Munților Căpățânii, Peștera Polovragi reprezintă nu doar o oază de atracție turistică, ci și un loc misterios în care diverse fenomene inexplicabile se petrec la o anumită perioadă de timp. Supranumită și “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”, Peștera Polovragi este mărturia vie a măreției de care au dat dovadă strămoșii noștri dacii.

 

De-a lungul timpului, diverse legende s-au țesut în jurul acestei peșteri în care se adăpostea marele Zamolxis. Conducătorul dacilor, se spune că avea puteri impresionante și putea să-și schimbe înfățișarea din tânăr în bătrân ori de câte ori dorea. Tronul lui Zamolxis se află și astăzi în Peștera Polovragi și este locul cel mai sacru, încărcat cu diverse energii, din toată peștera. Numeroși turiști au spus că în momentul în care s-au apropiat de de piatră pe care obișnuia să se odihnească zeul dacilor sunt cuprinși de diferite sentimente sau gânduri stranii. Aceasta este dovadă certă că locul poartă și în ziua de astăzi energia unui personaj comparabil cu un zeu.

Peștera Polovragi a fost descoperită acum circa 100 de ani și are o dimensiune de peste 10 kilometrii. Speologii sunt de părere că este mult mai lungă decât se cunoaște în prezent, dar din diverse motive ea nu a putut să fie explorată. De asemenea, se mai zvonește că aurul dacilor este ascuns undeva la capătul peșterii, fapt pentru care numeroși căutători de comori încearcă să-și satisfacă lăcomia căutând prin diverse metode neortodoxe tezaurul dacic. Poate că din acest motiv Peștera Polovragi este deschisă publicului doar parțial. Până să se apeleze la aceste limitări au existat diverși căutători de comori care au avut acces pana în adâncurile peșterii, dar toți au avut parte de morți tragice. Blestemul lui Zamolxis a fost aruncat peste întreaga peșteră și doar cei lacomi sunt pedepsiți fără drept de apel.

 

Se mai spune că diverși ţărani care și-au adăpostiţi vacile și oile în peșteră s-au trezit fără niciun animal, iar sănătatea lor mintală a avut de suferit. Pe lângă aceste fenomene inexplicabile și altele se mai petrec în misterioasa peșteră. Diverse lumini, apărute din neant, luminează coridoarele întunecate ale peșterii, dar când cineva se apropie de ele dispar pur și simplu.

O alta curiozitate o reprezintă pielea de leopard de pe pereţi. Aceste formaţiuni se întâlnesc doar în această peşteră.

 

O altă poveste incredibilă se referă la faptul că Zamolxis avea mai multe pasaje secrete prin care ajungea din peșteră direct la Sarmisegetusa sau chiar la cetatea dacică de deasupra muntelui. Aceste pasaje nu au fost niciodată descoperite și au rămas la nivel de legendă. Când speologii au cercetat peştera în premieră, acum circa 100 de ani, au fost uluiţi să descopere urme de picioare umane încălţate, vechi de 2.000 de ani. Este posibil ca aceste urme să fie lăsate de daci în condițiile în care temperatura din peșteră este de doar 9 grade și este constantă indiferent de anotimp? Nimeni nu poate răspunde la această întrebare așa cum nu se poate răspunde nici la celelalte întrebări când vine vorba despre misterioșii noştri strămoși.

======================================
=============================================================

New!
Iata si veriga lipsa!

Teoretic, stiam ca trebuie sa existe!
Practic insa, mi-a adus-o din teren... un impatimit al locurilor:

Multumesc,
Ramayo Yoh ,

POARTA STELARA RAMANIA

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.156522737765649.41296.100002237726255&type=3
====================================================================
===========================================
===========================

Portile sunt deschise! Secretele, bine pazite! Preistoria, o stiinta interzisa! Mai marii lumii, stiu de ce! Update.

Piatra ingaurita. Poarta de Piatra. Poarta Zmeilor.

Inelul Doamnei. Piatra de răsfug ( de ajutor ). Piatra Curcubeului.

Multe, foarte multe, magice, misterioase Portaluri in Romania.

Pedra Furada (Piatra Gaurita). Hole Stone (Marriage Stone).

Dar si in alte parti ale lumii.

SECRETE, bine pazite. Cunoscatorii, stiu de ce!

REMEMBER:

( http://romaniamegalitica.blogspot.ro/2011/05/portile-sunt-deschise-secretele-bine.html )

 ===================================================
===================================
======================

Severineni de pretutindeni: Sustineti acest demers! Români, oriunde va veti afla: umar la umar, sa aducem acasa tezaurul dacic de la Portile de Fier! UPDATE. In premiera ...

 

Repatrierea tezaurului dacic de la Portile de Fier,

 aflat in colectiile Detroit Institute of Arts din SUA

 

COMUNICAT

 

 

Noi, Asociatia ROMANIA VIE, fondata de un grup de protestatari din Bucuresti, Piata Universitatii-zona Arhitectura, va invitam sa sustineti campania pe care am demarat-o prin intermediul retelei de socializare Facebook si a unei petitii online- http://www.petitieonline.ro/petitie/44361146-

 pentru cumpararea de catre statul roman si repatrierea tezaurului dacic de argint de la Portile de Fier, aflat in colectiile prestigiosului muzeu Detroit Institute of Arts, aflat in Detroit, Michigan Statele Unite ale Americii.

 

Detroit Institute of Arts

 

Detroit

 

Luna aceasta domnul Kevin Orr, Emergency Manager al orasului Detroit, a anuntat inceperea

evaluarii in vederea eventualei vanzari a unei parti a colectiilor Detroit Institute of Arts pentru a obtine fondurile necesare acoperirii macar partiale a datoriilor enorme acumulate de municipalitatea acestui oras, confruntat cu o accentuata depopulare si cu enorme probleme financiare si sociale in urma inchiderii cu ani in urma a industriei de automobile si a celorlalte industrii care facusera candva din Detroit o infloritoare metropola cu 1,8 milioane de locuitori

(in prezent, acesta de-abia trecand de 700 de mii).

 

Detroit_City_Skyline

 

 

Daca se va proceda la vanzarea fie si partiala a colectiilor muzeului din Detroit, Romania ar putea avea dupa exact o suta de ani de la descoperire, dar si instrainare, o sansa nesperata de a recupera o importanta valoare de patrimoniu cultural national de care a fost privata prin efectul ocupatiei austro-ungare in regiunea unde s-a facut descoperirea si al cadrului legal mult mai lax din acea perioada.

 

 

Intentia noastra este ca dupa ce se va strange un numar consistent de semnaturi pe petitia online, sa atasam aceste semnaturi la o petitie cu acelasi text, dar semnata si stampilata de catre asociatia noastra, pe care o vom inainta Ministerului Afacerilor Externe si, in mod special, domnului Ministru Titus Corlatean. Acele organizatii non-guvernamentale care vor dori sa sustina demersul nostru sunt invitate sa ne trimita adrese scrise prin care sa-si declare adeziunea, pe care de asemenea le vom depuna o data cu petitia noastra. 2

 

 

 

 

Asadar, in posesia celebrului muzeu de arta din Detroit se afla un tezaur compus dintr-un coif si cateva pocale de argint, foarte asemanatoare celor descoperite in mormantul principelui traco-get Cotys, de la Agighiol, din Dobrogea. De o valoare artistica ce nu poate fi negata, ele apartin unui stil de arta aristocratica care a inflorit in secolele VI-IV I.Ch. in spatiul getic de la est si sud de Carpati, pana in Muntii Balcani, si ilustrat de descoperiri foarte importante facute pe teritoriile Romaniei si Bulgariei.

 

 

 

 

Asa cum stim din mai multe surse literare antice, desi nu existau deosebiri semnificative de limba si civilizatie, populatiile dacice se imparteau in trei ramuri: dacii propriu-zisi, care traiau in interiorul arcului carpatic si la vest si nord de acesta, pana in sudul Poloniei, Slovacia si Ungaria de azi, getii raspanditi la est si sud de Carpati, precum si peste Dunare pana in Muntii Balcani, si moesii, care ocupau teritorii apartinand azi Bulgariei si Serbiei. In urma stabilirii in secolele VIII-VII I.Ch. a scitilor in nordul Marii Negre, in stepele pana atunci populate de o alta semintie tracica, cimmerienii, getii au intrat in contact cu arta animaliera in metale pretioase- bronz, argint si aur- a acestora.

 

Preluand tehnicile si o parte din motivele scite, getii si-au dezvoltat propria arta animaliera in metale pretioase care a inflorit, asa cum spuneam, in secolele VI-IV I.Ch. Unii autori au incercat sa atribuie scitilor si tezaurele in tehnica artei animaliere descoperite in Romania si Bulgaria, dar diferentele stilistice si de factura a obiectelor, ca si corespondenta prea frapanta a raspandirii geografice a acestor tezaure cu spatiul cunoscut ca fiind al getilor, indica clar originea autohtona a acestora.

 

Tezaurul detinut de Detroit Institute of Arts dateaza cel mai probabil din secolul IV I.Ch., de cand dateaza si tezaurul de la Agighiol cu care se aseamana atat de mult, si a fost descoperit se pare in 1913, in apele Dunarii, in zona Portilor de Fier, in apropierea malului romanesc, de catre un marinar care l-a vandut, piesele respective ajungand mai intai intr-o colectie din Viena si in final in posesia muzeului american. Avand in vedere aceasta origine, coiful si pocalele mai sunt cunoscute drept tezaurul de la Portile de Fier. Mult timp, aceasta importanta descoperire a ramas cvasinecunoscuta arheologilor romani, fiind pentru prima data tratata intr-o teza romaneasca de specialitate in 1969, cand D. Berciu a publicat remarcabila sa lucrare „Arta traco-getica”, dedicata exact stilului aristocratic animalier din secolele VI-IV I.Ch.

Presedinte,
Alexandru Surcel

Data: 21 iunie 2013

 

http://www.drobetaturnuseverin.net/repatrierea-tezaurului-dacic-de-la-portile-de-fier-aflat-in-colectiile-detroit-institute-of-arts-din-sua/

 

 

 

 

Admin, Romania Megalitica

=========================

==========================================

==============================================================
UPDATE.
In premiera ...
========================

 

PREMIERA – Parchetul Curtii de Apel Alba Iulia a reusit sa recupereze din Statele Unite ale Americii o serie de piese-unicat din tezaurul Sarmisegetuza Regia care fusesera scoase ilegal din tara si au fost identificate la o casa de licitatii din Chicago. Piesele au fost predate la Consulatul General al Romaniei din Chicago

Vineri, 28 iunie 2013

 

Unde credeti ca ajunsesera piese unicat sustrase ilegal din site-ul arheologic Sarmisegetuza? Tocmai in America, la o casa de licitatii din Chicago. In premiera absoluta pentru sistemul judiciar din Romania, printr-o operatiune desfasurata in baza Tratatului de asistenta judiciara in materie penala dintre Romania si Statele Unite ale Americii, din 2010, a avut loc prima recuperare a unor piese exportate ilegal si expuse pentru valorificare pe piata numismatica americana. Mai multe astfel de tezaure de la Sarmisegetuza sunt urmarite in cotinuare prin Interpol.

--------------------------------------------------------------------------------

Procurorii de la Parchetul pe langa Curtea de Apel Alba Iulia, condus de procurorul general Augustin Lazar (foto) care a si coordonat intreaga ancheta, au recuperat, prin cerere de asistenta judiciara internationala adresata autoritatilor competente din Chicago, SUA, un lot de 49 monede Koson, din argint, reprezentand o parte din tezaurul de 2300 monede Koson din argint, sustras de o asociatie infractionala din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, exportat ilegal si pus in urmarire prin Interpol. Tezaurul a format obiectul unor operatiuni de spalare si valorificare pe piata internationala a antichitatilor, fiind identificat la o casa de licitatii din Chicago si indisponibilizat de autoritatile judiciare americane la solicitarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia.

La data de 26 iunie 2013, lotul monetar a fost predat reprezentantului Ministerului Culturii, la Consulatul General al Romaniei din Chicago, urmand a fi depus in custodia Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.

 

Sunt urmarite in continuare, prin Interpol, mai multe tezaure care formeaza obiectul aceleiasi cauze: un tezaur de monede Lysimach, din aur (30 de kg.), din care s-au recuperat 31 piese, un tezaur de monede Koson din aur (25 de kg.), din care s-au recuperat 700 piese, 5 scuturi regale din fier, doua table din bronz cuprinzand legile orasului roman Troesmis (Dobrogea), 11 bratari spiralice din aur, tezaure de denari romani (imitatii dacice) etc.

 

Conform expertilor, „monedele fac parte din singura emisiune dacica de argint, purtand pe revers o legenda scrisa cu litere grecesti, mentionand numele suveranului care a ordonat baterea lor - Koson. Ele au fost batute in atelierul monetar de la Sarmizegetusa Regia in jurul anilor 44-29 i. Hr”.

In acest dosar, urmarirea penala este efectuata, de mai mult timp, de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia si organele politiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane - Directia de Investigatii Criminale si Inspectoratele de Politie ale Judetelor Alba si Hunedoara.

http://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/premiera-parchetul-curtii-de-apel-alba-iulia-a-reusit-sa-recupereze-din-statele-unite-ale-americii-o-serie-de-piese-unicat-din-tezaurul-sarmisegetuza-regia-care-fusesera-scoase-ilegal-din-tara-si-au-fost-identificate-la-o-casa-de-licitatii-din-chicago-pie

 

============================

=======================================

=========================================================

E ceva foarte enigmatic, foarte interesant. Nu ştim ce înseamnă, nu îi cunoaştem funcţia. Ştim doar că este acolo, că este enorm şi că e ceva neobişnuit! - spun specialistii!

 

DESCOPERIRE MISTERIOASĂ în Israel:

"Nu ştim ce înseamnă. Ştim doar că este acolo şi că este ceva neobişnuit"

 

 

O structură arheologică misterioasă de formă circulară a fost descoperită pe fundul unui lac din Israel cu ajutorul unui sonar, informează blogul ştiinţific al publicaţiei franceze Le Monde.

 

În urmă cu zece ani, în 2003, geofizicienii israelieni cercetau cu ajutorul unui sonar fundul Lacului Tiberiada din nord-estul ţării, un lac cunoscut şi sub numele de Marea Galileei, după denumirea regiunii în care se află. Surpriză: pe ţărmul orientat spre sud-vest, la doar câteva sute de metri de plajă, cercetătorii au descoperit un disc întunecat de mari dimensiuni, având un diametru de

50 de metri.

 

Era în urmă cu un deceniu. De atunci, nimic sau aproape nimic nu s-a mai întâmplat. Potrivit unui studiu israelian publicat în cel mai recent număr al revistei ştiinţifice semestriale International Journal of Nautical Archaeology, o misiune de cercetare a fost organizată în apele tulburi şi puţin adânci ale lacului, informează blogul.

 

Cercetătorii au descoperit o structură stâncoasă conică, pe un fundal nisipos. În partea cea mai înaltă a sa, obiectul măsoară 10 metri în raport cu baza, care este cufundată într-un strat de sedimente care are grosimea de 2-3 metri.

 

Imaginile realizate cu ocazia acelei scufundări arată că structura este compusă din blocuri mari de bazalt. Exceptând forma sa perfect circulară, structura nu are o organizare deosebită şi, de altfel, nicio urmă vizibilă nu indică faptul că pietrele ar fi fost tăiate.

 

Autorii studiului spun că nu se îndoiesc de faptul că acel tumul a fost construit de om, ţinând cont de faptul că cele mai apropiate straturi de bazalt se află la mai multe sute de metri distanţă. Cercetătorii estimează că structura are un volum de 25.000 de metri cubi şi o greutate de 60.000 de tone. Cercetările s-au oprit în acest punct, din cauza fondurilor insuficiente pentru realizarea unor săpături aprofundate sub apă.

 

"E ceva foarte enigmatic, foarte interesant. Nu ştim ce înseamnă, nu îi cunoaştem funcţia. Ştim doar că este acolo, că este enorm şi că e ceva neobişnuit", a declarat arheologul israelian Dani Nadel de la Universitatea Haifa, coautor al studiului.

 

Există totuşi câteva ipoteze, întrucât acea structură nu este singură pe fundul lacului. Malurile Lacului Tiberiada sunt locuite din vremuri imemoriabile şi există mai multe situri arheologice în împrejurimi.

 

 

Studiul evocă două ipoteze.

 

Prima afirmă că acel tumul a fost construit sub apă, după modelul altor aglomerări de pietre care se găsesc în mai multe locuri pe fundul lacului, şi care aveau scopul de a atrage peştii. Problema este că acele aglomerări nu depăşesc patru metri în diametru şi sunt formate din pietre ceva mai mari (maximul 30 de centimetri), nu din stânci.

 

A doua ipoteză pleacă de la principiul potrivit căruia tumulul a fost construit nu în apă, ci pe teren uscat, într-o epocă în care nivelul lacului era mai scăzut sau lacul era "decalat" geografic în raport cu poziţia lui actuală.

 

Studiul reaminteşte că regiunea are câteva situri megalitice datând din Epoca Bronzului înzestrate cu structuri circulare, precum situl Rujm el-Hiri, pe platoul Golan, de cealaltă parte a Lacului Tiberiada. În această ipoteză, construcţia ar fi fost apoi "înghiţită" fie în urma unei creşteri progresive a nivelului apei lacului, fie după o afânare a terenului, cauzată de tectonica locală. Siturile preistorice din Ohalo, aflate foarte aproape, au avut aceeaşi soartă.

 

Autorii studiului consideră că această structură neobişnuită "indică o societate complexă şi bine organizată, dotată cu capacităţi de planificare şi cu mijloace economice însemnate".

 

http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/descoperire-misterioasa-in-israel-nu-stim-ce-inseamna-stim-doar-ca-este-acolo-si-ca-este-ceva-neobisnuit-10951330

 

===========================

===============================================

================================================================

 

 

Click here:

‘Monumental’ mystery under Sea of Galilee

 

================

=======================================

 

Mysterious Stone Structure Discovered Beneath Sea of Galilee

 

Publicat la 10.04.2013

A giant "monumental" stone structure discovered beneath the waters of the Sea of Galilee in Israel has archaeologists puzzled as to its purpose and even how long ago it was built.
The mysterious structure is cone shaped, made of "unhewn basalt cobbles and boulders," and weighs an estimated 60,000 tons the researchers said. That makes it heavier than most modern-day warships.
Rising nearly 32 feet (10 meters) high, it has a diameter of about 230 feet (70 meters). To put that in perspective, the outer stone circle of Stonehenge has a diameter just half that with its tallest stones not reaching that height.

 

Sources: http://news.yahoo.com/mysterious-ston...
http://www.livescience.com/28535-myst...

 

================================

 

Tiberiade Trip ,Lake full  

 

 

=========================================================

===============================================================

Teoria timpului fantomă. Teorii traznite?! [Qui prodest?] Cine a dat timpul înainte? Motivele pentru care s-a stabilit „timpul fantomă” între anii 614 şi 911. Cum s-au falsificat cronicile de istorie? Adevar sau aberatii?

 

Perioada timpului fantomă - în istorie au fost inseraţi aproape 300 de ani

(297 de ani, mai exact) - fals sau adevăr?

 

Câteva teorii susţin inexistenţa mai multor secole consemnate de istorici, secole care, în schimb, au fost "trucate" de către Biserică.

 

Ipoteza sau teoria timpului fantomă este compusă din câteva fire cronologice alternative cu privire la istoria ultimelor câteva milenii, în care secole întregi de istorie false au fost introduse în calendar ex post facto de către clasa conducătoare. Un ev mediu aici, un secol sau două dincolo; nu s-au întâmplat în realitate, ci au fost inventate, întinzând artificial istoria modernă până la cele două mii de ani pe care noi, eronat, îi credem că au trecut de la anul 1. 

 

 

Teoria timpului fantomă

 Cronologia noastră creştină se bazează pe corecţiile calendarului, realizate de către papa Gregorie al XIII-lea. În anul 1582, s-a sărit peste 10 zile, cu scopul de a sincroniza circumstanţele astronomice cu sistemul cronologic al calendarului.  Specialiştii susţin că papa Gregorie al XIII-lea s-a referit la celebrul Conciliu creştin de la Niceea (325 d.C.). În acest conciliu, fie s-a corectat calendarul, fie, cel puţin, echinocţiul a fost fixat pe data de 21 martie. Dar nu există nici o dovadă pentru acest lucru. 

 

Dar, această corecţie nu ia în calcul eroarea care s-a acumulat în calendarul iulian, din vremea lui Iulius Cezar (45 d.C.). Se corecta de fapt eroarea cumulată din anul 300.

 

În concluzie, se pare că între papa Gregorie al XIII-lea şi Iulius Cezar există 300 de ani mai puţini decât s-a crezut iniţial. Pornind de la această observaţie, un cercetător german, pe nume Heribert Illig, a dezvoltat o teorie a timpului fantomă, [ Phantom time hypothesis ] conform căreia în istorie au fost inseraţi aproape 300 de ani (297 de ani, mai exact). Pentru această perioadă de timp (între anii 614 şi 911), conform lui Illig, nu există nici o evidenţă fizică de existenţă. Într-adevăr, perioada evocată de Illig ca fiind fictivă, se mai numeşte şi  "Evul Mediu întunecat ", deoarece descoperirile arheologice din acea perioadă sunt extrem de rare. Până în ziua de azi, nu s-a găsit nici o dovadă de colonizare din Evul Mediu timpuriu în oraşele romane.

 

Sursele istorice nu sunt cele contemporane acelei perioade, ci au fost scrise câteva secole mai târziu. Sute de oraşe bizantine par să fi fost nelocuite în acest timp. De asemenea, descoperirile din Spania cucerită de musulmani nu încep cu anul 711 (anul cuceririi musulmane), ci cu începutul secolului al 10-lea.

 

  Nu există construcţii din „perioada timpului fantomă” 

========================================

 Dacă teza lui Illig este adevărată, aceasta înseamnă că n-ar trebui să existe nici măcar o singură descoperire din acea perioadă. Totuşi, faptul care vine să susţină puternic teoria  cercetătorului german este acela că din cele peste 1.000 de clădiri menţionate a fi construite între 614 şi 911, foarte greu mai pot fi regăsite astăzi.

 

 Astfel, Pfalzkapelle din Aachen (o mare capelă care se spune că ar fi fost construită de împăratul Carol cel Mare prin anii 800), deşi mai există şi în perioada prezentă, totuşi ridică multe semne de întrebare. Clădiri, comparabile în stil şi tehnologie, cu Pfalzkapelle, n-au mai fost ridicate decât în secolul 11, odată cu apariţia stilului romanesc. Aripile arcuite ale catedralei nu se regăsesc decât în secolul 11 în Speyer. O copie aproape fidelă, ca stil de construcţie catedralei din Aachen (presupusă a fi construită prin anii 800) este biserica din Ottmarsheim (ridicată în 1049). De aceea, Illig presupune că această catedrală este o clădire aparţinând secolului al 11-lea.

 

 Un alt exemplu este catedrala Torhalle din Lorsch, care ar aparţine secolului al 12-lea, şi nu anului 770, aşa cum se crede în prezent. De asemenea, câteva din puţinele biserici rămase din epoca lui Carol cel Mare (sec.8-9) se potrivesc foarte bine stilului secolelor 10-11. Cum explică istoricii clasici lipsa aproape totală a evenimentelor istorice dintre anii 600 şi 900?  Să ne uităm mai întâi la Imperiul Bizantin. Între anii 600 şi 900 izvoarele istorice aproape că lipsesc. Unii istorici presupun că timp de 300 de ani, după anul 600, în Imperiul Bizantin n-a mai avut loc evenimente importante întrucât toate reformele importante au fost realizate în antichitatea târzie. Alţii afirmă că, în această perioadă evoluţia societăţii bizantine a fost atât de înceată încât pentru acest lucru n-a mai fost nevoie de emiterea de documente istorice.

 

 Şi în istoria arabă şi persană există aspecte destul de ciudate care n-ar putea fi explicate decât prin teoria timpului fantomă. Astfel, cunoscuta operă epică Shahname, scrisă în jurul anului 1010, se sfârşeşte odată cu domnia regelui persan Yazdegird al III-lea, care a murit în anul 651. Opera nu ne spune nimic despre cuceririle islamice din Persia, fără a face deloc vreo aluzie la islam.

 Pur şi simplu sunt sărite 300 de ani de influenţă islamică, ca şi cum acestea n-ar fi existat niciodată.

 

 De asemenea, o examinare atentă a arhitecturii omayyazilor (prima dinastie arabă faimoasă, din 661 până în 750) scoate în evidenţă lucruri neobişnuite pentru o dinastie arabă, vizibile în palatele lor. Astfel, vedem o pictură pe un perete (datând din anul 725 – în ciuda interdicţiei religiei islamice de a picta figuri umane), înfăţişându-l pe regele Khosrow al II-lea plătind tribut pentru suveranitatea omayyazilor. Dar totuşi, acest rege persan era mort de aproape 100 de ani.

 Şi istoria evreilor este un argument în existenţa timpului fantomă. Un istoric cunoscut, Roth, scria în 1966 următorul fapt: „Se pare că evreii din Europa au dispărut total în zorii decăderii Imperiului Roman. Nu există nici o dovadă pentru existenţa lor în acea perioadă”.

 

Lipsa evoluţiilor istorice în anumite fenomene la începutul Evului Mediu 

=============================================

 

 Dacă ne uităm în lista de mai jos, observăm că există o mulţime de lipsuri în evoluţia unor fenomene istorice, aşa cum ar fi fost normal, lipsuri acre se concentrează în jurul perioadei de 300 de ani dintre 600 şi 900:

 - un gol în istoria construcţiilor din Constantinopol (capitala mondială din acea vreme): între anii 558 şi 908 nu s-a mai construit nici o clădire importantă!

- un gol în evoluţia doctrinei creştinismului (între 600 şi 1100 nu s-a mai produs nici o schimbare importantă).

- un gol de circa 300 de ani în tehnicile de prelucrare a pământului.

 

- o lipsă de evoluţie în arta mozaicului (între 565 şi 1018).

- ortografia limbii germane a rămas la fel timp de 300 de ani, deşi limba a cunoscut o continuă evoluţie.

 

Cine a dat timpul înainte? 

===================================

 

 Se crede că iniţiatorii acestei mari falsificări a timpului sunt: împăratul bizantin Constantin al VII-lea (905-959), împăratul Sf.Imperiu Romano-German Otto alIII-lea (980-1002) şi papa Silvestru al II-lea (946-1003).

 Otto al III-lea (împărat între 996 şi 1002) vroia să fie reprezentantul lui Cristos pe pământ în zorii mileniului al 7-lea (6.000 de ani după Creaţie). Papa, care a fost întronat de către împăratul Otto, l-a sprijinit, cu cunoştinţele sale despre astronomia şi matematica arabă.

 Mama lui Otto provine din Curtea Bizantină, ceea ce explică relaţia sa cu dinastia bizantină. Acolo, cele 3 secole de „gol istoric” ar fi putut fi foarte folositoare. Perşii au furat în anul 614 cea mai importantă relicvă creştină, şi anume crucea lui Iisus de pe Golgota. Doar existenţa acestui timp fictiv ar fi putut face explicabilă întoarcerea acestei relicve.

 Schimbarea cronologiei a fost tăinuită prin aranjamente suplimentare. Bizantinii au schimbat anul 1015 al erei seleucidene în anul 6212 de la Crearea lumii. Creştinii occidentali au schimbat anul 419 al erei martirilor în anul 1.000 de la naşterea lui Hristos. Evreii i-au urmat şi au schimbat anul 1015 al erei seleucidene în anul 4464 de la Creaţie. Până acum,

nimeni n-a putut explica de ce toate culturile europene şi-au schimbat cronologiile în acelaşi timp.

 

 Secolele inexistente de istorie trebuiau umplute cu evenimente istorice. Aşa că împăratul Otto şi papa Silvestru au inventat o poveste despre existenţa unui mare împărat, Charlemagne (Carol cel Mare). Acest Carol cel Mare, se spune că a fost încoronat pe 25 decembrie 800, o zi care a fost determinată, în urmă cu 497 de ani, a fi ultima zi a lumii. Aşa că Charlemagne a împlinit aceleaşi condiţii ca şi Otto al III-lea, şi atunci înţelegem de ce contemporanii (fictivi) ai lui Carol cel Mare n-au manifestat nicio frică. Dar încoronarea lui Carol cel Mare ar fi trebuit să fie inferioară încoronării împăratului Otto, „împăratul noului mileniu, cel de-al doilea”.

Un articol interesant care să aducă dovezi pentru inexistenţa lui Carol cel Mare publicat în exclusivitate, pe site-ul www.lovendal.net.

 „Teoria timpului fantomă” explică de ce anul 1000 n-a provocat deloc îngrijorări; schimbarea cronologiei a avut loc la foarte scurt timp înaintea zilei de 1 ianuarie 1000, astfel încât nu mai exista timpul pentru îngrijorări.

 

  Motivele pentru care s-a stabilit „timpul fantomă” între anii 614 şi 911 

===============================================

 

 

 În primul rând, datarea „timpului fantomă” în secolele 7, 8 şi 9 s-a datorat arhitecturii. Clădiri din perioada iustiniană (sec.5 şi 6) şi ottoniană (sec.10-11) există şi nu pot fi puse la îndoială. Doar foarte puţine clădiri (din india până în Islanda) pot fi datate ca aparţinând secolelor 7, 8 şi 9. Totuşi, aceste clădiri n-au caracteristici speciale pentru ca datarea lor să fie sub orice dubii.

 Illig consideră că „timpul fantomă” începe în anul 614, întrucât acesta este anul în care Imperiul Bizantin a pierdut Ierusalimul şi Sfânta Cruce. Acesta este un eveniment real, ce nu poate fi pus la îndoială. Lucrul care poate fi pus la îndoială sunt victoriile Imperiului Bizantin asupra perşilor, raportate ca având loc în anul 637. Pe de altă parte, în anul 614, regele merovingian Clothar al II-lea, s-a confruntat cu o rebeliune a nobililor, eveniment care ar fi dus, conform lui Illig, la instalarea sistemului de conducere cu regenţi „major domus”, ce a durat 80 de ani (911-981). Konrad I a fost ultimul rege merovingian (a domnit între 911 şi 918). Terminarea perioadei fantome are loc în anul 911, conform cercetătorului german, când a avut loc tratatul de pace între ducele viking Rollo şi regele Carol cel Simplu, prin care Normandia aparţinea normanzilor.

 

  Cum s-au falsificat cronicile de istorie? 

============================================

 

 Se ştie că evenimentele istorice din Imperiul Bizantin (cel mai important imperiu mondial din acea vreme) au fost cunoscute pe baza cronicilor scrise de cronicarul bizantin Theophanes. Cel de-al doilea volum al acestor cronici se numeşte „Theophanes Continuatus”, şi-l are drept autor pe împăratul bizantin Constantinal VII-lea Porphyrogennetos (906-959).

 Illig presupune că şi primul volum a fost redactat de acelaşi împărat Constantin. De aici, se deduce faptul că împăratul bizantin mai sus menţionat este „creierul” falsificării istoriei „timpului fantomă”. Interesant e faptul că Constantin al VII-lea e binecunoscut istoricilor pentru alte documente false realizate. Atunci, de ce n-ar fi falsificat şi cronologia? Apoi, brusc, alţi cronicari bizantini, sub domnia lui Constantin, încep trecerea datelor istorice din formatul calendarului Seleucid în formatul calendarului „de la Creaţia lumii”.

 

Nu s-a făcut oare acest lucru pentru a ascunde extensia artificială a cronologiei?

 

  De asemenea, un fapt interesant îl reprezintă lipsa tuturor manuscriselor din limba greacă, scrise cu majuscule. Foarte multe din ele au fost transcrise în litere mici, încă din timpul patriarhului Photios, Illig presupunând că împăratul Constantin al VII-lea a fost responsabil pentru această acţiune.

 

Oare de ce au fost transcrise toate manuscrisele?

 

Pentru a acoperi adevărata istorie?

========================

 

 Ca o concluzie, ar fi de spus în ce priveşte valoarea de adevăr a tuturor ipotezelor timpului fantomă că acestea nu pot fi contrazise. Toate dovezile oferite pentru a arăta că ele sunt eronate sunt numite false sau de neîncredere. Nici o dovadă se pare – indiferent cât de bine susţinută de date – nu este destul de bună. Dacă îi întrebăm ce dovezi ar accepta pentru a arăta că istoria este aşa cum o ştim noi, ei vor cere exact ceea ce le-a fost oferit deja şi ceea ce au respins deja. O teorie trebuie să poată fi contrazisă dacă este ştiinţifică. Iar teoria timpului fantomă nu este una ştiinţifică.

 

Contraargumente

==================================

 

Potrivit profesorului Steven Dutch de la Universitatea din Wisconsin-Green Bay, teoria timpului fantomă este prea eurocentristă și se întreabă cum ar fi putut cineva din Europa să convingă de exemplu pe chinezi să inventeze dinastia Tang (care a avut mari influențe în cultura și puterea politică chineză)

sau cum este posibil ca azi să fie anul 614 și Mohammed să fie doar un obscur comerciant vizionar din Arabia și în următoarea zi să fie 911 și ideile lui Mohammed să se extindă brusc de la Atlantic la Asia Centrală.

Între timp arabii au ocupat brusc Persia și Egipt, precum și Spania timp de 200 de ani, ei construind, de asemenea, Domul Stâncii din Ierusalim.

 

 Preotul german Heinrich Tischner a contracarat teoria lui Heribert Illig citând din bula „Inter Gravissimas“. K.W. a papei Papa Grigore al XIII-lea: 

Pentru ca echinoxiul, să fie readus la 21 martie de părinții bisericii la Primul conciliu de la Niceea, din 325, aceștia au hotărât ca din luna octombrie 1582 să se șteagă 10 zile, și anume perioada din data de 5 până în cea de 14 inclusiv.

 Prin urmare, explică Heinrich Tischner, Reforma calendarului nu trebuie calculată din vremea lui Cezar, ci începând cu Primul conciliu de la Niceea, din 325. În felul acesta s-ar explica de ce s-au eliminat doar 10 zile și nu 13.

În felul acesta, epoca Imperiului Carolingian nu are cum să fie ștearsă din istorie.

 

surse

http://www.lovendal.net/wp52/teoria-timpului-fantoma-acum-nu-suntem-in-anul-2009-ci-in-1712/

http://www.scientia.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/4084-teoria-timpului-fantoma.html

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_timpului_fantom%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_papilor

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C3%AEmp%C4%83ra%C8%9Bilor_bizantini

http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_monarhi_francezi 

 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_suveranilor_germani

 

http://skeptoid.com/episodes/4332

 

http://www.egodeath.com/newchronology.htm

 

http://www.lovendal.net/wp52/cine-dracu-e-carol-cel-mare-imparatul-charlemagne-se-pare-ca-n-a-existat-niciodata/

 

http://www.lovendal.net/wp52/secretele-lui-lovendal-are-din-nou-dreptate-nu-s-a-gasit-mormantul-imparatului-charlemagne-pentru-ca-el-n-a-existat-niciodata/

 

http://www.gadling.com/2010/05/19/archaeologists-reveal-charlemagnes-tomb-is-a-fake/

 

http://www.2012en.ro/2011/05/teoria-timpului-istoric-mai-scurt/

 

==================================

==================================================

===============================================================