Într-o aşezare, cimitir de inhumaţie
neolitică, aparţinător culturii de Hamangia au fost descoperite două
figurine de lut ars, reprezentând un bărbat
şezând pe un scăunel într-o poziţie ce imită gestul gândirii, motiv
pentru care a fost numit „gânditorul” şi o femeie şezând alături,
probabil consoarta lui. Conform datării realizate, statuetele au o
vechime de 5.500-6000 ani (3500 -4000 î.e.n.) şi sunt considerate
capodopere ale artei primitive universale.
Ceramica de tip Hamangia excelează şi
abundă prin decoruri cu motive triunghiulare dispuse în zone concentrice
pe umăr sau pe partea superioară a vaselor, „iar plastica este cu totul
excepţională, figurinele fiind apropiate ca tip de cele cicladice,
caracterizându-se prin stilizarea formelor anatomice în volume şi
planuri triunghiulare”.
Cultura care aparţine „Gânditorului” a
fost prima dată atestată într-un sit arheologic de lângă oraşul Baia, de
pe litoralul Mării Negre. Este nivelul primei populaţii stabilite pe
coasta occidentală a Mării Negre, civilizaţie meridională. Hamangia este
de tip neolitic mijlociu, respectiv mileniul VI î.e.n.
Descoperirile arheologice care
caracterizează cultura au fost făcute în aşezările de la Ceamurlia de
Jos, Baia, Medgidia, Târguşor şi în Cernavodă şi Durankulak.
Caracteristice pentru Hamangia sunt statuetele antropomorfe cu ţinută
artistică deosebită. „Puţine statuete au provocat asupra privitorilor
atâta fascinaţie precum Gânditorul de Hamangia. Piesă importantă a
patrimoniului cultural naţional şi mondial, aprobat de UNESCO, mica
statuetă ascunde ceva deosebit. Dar, de ce? Impresia este mai mult
mărită şi întreţinută de gestul gânditor al statuetei”, spune Vasile
Droj în lucrarea „Gânditorul de Hamangia – cheia civilizaţiilor
arhaice”.
În anul 2000, statueta de la „Hamangia” a
fost desemnată, de către o comisie internaţională, unul din cele 10
artefacte ale culturii pământene care ar trebui să ne reprezinte
planeta. Respectiv, „Gânditorul” ar trebui să fie unul dintre
simbolurile care să fie trimise în spaţiu pentru o eventuală întâlnire
cu o civilizaţie extraterestră. „În acest mediu favorabil al formelor
geometrice, Gânditorul, îşi relevează adevăratele virtuţi, o serie de
relaţii matematice interesante şi importante impunându-se încă de la
început prin parametrul înălţime, 113 cm, care nu este deloc întâmplător
şi 355 cm circumferinţa cercului în care se înscrie, întrucât aceste
valori sunt unice în perimetrul matematicii, fiind singurele numere
întregi al căror raport este chiar „Pi”, cu o imprecizie de numai 3
zecimi de milionimi”.
355: 113 = 3,1415929 faţă de 3,1415926… cunoscut
Aceste numere au fost păstrate cu
străşnicie de iniţiaţii vechilor popoare, ele fiind atestate mai târziu
şi de învăţaţi geto-daci, codificate şi în structura sanctuarelor de la
Sarmisegetuza Regia. Vechii egipteni le cunoşteau şi ei, iar la chinezi
apar ceva mai târziu. Înălţimea „gânditorului” nu a fost făcută la
întâmplare, dovedind că strămoşii noştri aveau cunoştinţe de matematică
şi geometrie, iar această operaţie de obţinere a lui Pi din două numere
întregi reprezintă poate cea mai veche atestare a relaţiei fundamentale.
Valoarea numerică 355 poate fi obţinută,
spune V. Droj, şi prin dublarea înălţimii medii a omului, care este în
jur de 175-180 cm.
(175+180): 2= 177,5 x 2 = 355
În afară de aceasta, V. Droj, mai face
următoarea observaţie şi anume faptul că este posibil ca sistemul
zecimal să fi fost cunoscut. Acest sistem are o virtute de excepţie, pe
care anticii au observat-o şi anume că înmulţind sau împărţind orice
valoare numerică cu 10, 100, 1000, valoarea va rămâne neschimbată,
modificarea fiind numai cantitativă, valorile numerice păstrându-şi
personalitatea.
La fel, legat de dimensiunile piramidei
Keops, 239 m baza şi 148 m înălţimea, împărţite la 10 se obţine o
piramidă construită pe dimensiunile craniului uman în care intră perfect
„gânditorul”.
Dimensiunile amintite sunt şi cele care
au fost folosite în programele de cercetare din România, Polonia,
Bulgaria, Cehia etc. Autorul remarcă faptul că „gânditorul” şi Piramida
Keops au fost construite având unul şi acelaşi model/măsură: OMUL.
„Gânditorul” este o statuetă
multifuncţională căci răsturnând statueta cu faţa în jos, se poate
observa că vârful nasului, antebraţele şi genunchi sunt pe aceeaşi
linie, dovedind o poziţie de rugăciune dar şi construite spre a fi
instalate şi în alte poziţii. „Prin gestul său meditativ, gânditorul,
reflectă probabil, spune autorul, acea Profundă Sinteză a Cunoaşterii,
singura capabilă să armonizeze sinuozităţile evolutive – cumulul
erorilor civilizaţiilor Pământului”. Dar gânditorul nu a fost conceput
să rămână singur, dovadă fiind statueta feminină cu aceeaşi alură.
Astfel, doi gânditori identici, aşezaţi cu spatele unul către altul în
aşa fel încât vârful picioarelor scăunelelor şi punctul de contact
al spatelui lor, poziţie nefortuită şi unică coincid din nou cu
piramida lui Keops; dar de data aceasta, linia dreaptă a mâinilor lor
este paralelă cu muchiile piramidei. Inversând poziţiile celor doi
gânditori şi punându-i faţa, aşa încât vârfurile nasurilor, mâinilor,
genunchi să fie lipite, constatăm că suprafaţa plată a cefelor lor este
paralelă cu liniile muchiilor piramidei lui Keops. Acelaşi lucru se
întâmplă şi în situaţia în care cei doi gânditori stau cu spatele spre
observator şi cu faţa spre piramidă, uniţi prin punctele de contact ale
braţelor, antebraţelor şi capetelor (poziţie nefortuită) reproduc din
nou modelul piramidei cu ajutorul liniei marginale, drepte, a golurilor,
ce se suprapun peste muchiile piramidei.
V. Droj apreciază că cele două vestigii
antice au la bază unul şi acelaşi concept din care nu şi în ultimul
rând, originea şi evoluţia „antropologică” şi „antropometrică” – „Omul
fiind măsura tuturor lucrurilor”. O observaţie realizată de autor este
legată de lăţimea care cuprinde gâtul şi ceafa care sunt plate şi au
lăţimea exact cât anvergura deschiderii picioruşelor scăunelului. În
parametrul lăţimii gâtului se relevă o valoare şi o unitate de măsură de
excepţie: numărul de aur – 1,6180339. Aşezate câte trei statuete în
diverse poziţii în cadrul combinaţiilor stabilopodice acestea realizează
un adevărat sistem de comunicare în care forma fiecărei poziţii ar
reprezenta „arhetipul unei hieroglife – litere şi combinaţii de litere”.
Între „Gânditorul” de Hamangia, „Sfinxul” din Bucegi, Sanctuarele
geto-dacice de la Sarmisegetuza-Regia, Sfinxul şi piramidele de la Gizeh
există o legătură strânsă, aşezată pe fundamentul unor calcule şi
interrelaţii geometrico-matematice deosebite, trădând o precizie şi o
profunzime capabile să incite invidia celor de azi şi totodată să ne
pună în faţa unei mari întrebări: Ce origine au toate acestea?
V. Droj scrie: „Iată o primă relaţie a
acestei posibile înrudiri: pe un model schematic al Sanctuarului Mare
Rotund de la Sarmisegetuza, făcut la scara de 1/100, se aşează doi
gânditori în poziţie culcată, în lungul unei axe a pragurilor, astfel
încât vârfurile picioarelor acestora să atingă cercul exterior cu
diametrul de 29,40 m, respectiv 29,40 cm. Prelungind linia dreaptă a
cefelor lor, se observă cu surprindere că acestea se întâlnesc exact în
centru Sanctuarului. Aşezând în jurul cercului interior de 28,02 m
respectiv 28,02 cm, cot la cot, umăr la umăr patru „gânditori” se
observă închiderea perfectă unui sfert de cerc, adică distanţa dintre
două axe a pragurilor. Cercul întreg de 360 grade va fi ocupat de 4×4
gânditori adică 16. Acest cerc alcătuit din cei 16 „gânditori” este
„Hora tăcută” în care fiecare gânditor se uită în centrul cercului, ca
spre un loc foarte important”. Autorul spune că acesta este Locul
geometric al Conştiinţei, Centrul, iar Conul este format de axa
pragurilor, Sinteza Holografică Circulară.” Numărul 16 de excepţie, atât
în sine cât şi în cadrul unei serii ca progresia geometrică în baza 2,
simbol simultan al diviziunii şi multiplicării, cultul solar, luminii,
ambele fiind simbolizate şi reprezentate prin 8 sau 16 raze. De asemeni
numărul 16 este totodată un reprezentant de serie al dezvoltărilor
spaţiale.
Astfel, anumite concepte cum este cel al
efectului piramidei au persistat timp îndelungat în spaţiul
carpato-dunărean. Într-una din cărţile rare ale lumii „Stematographia
sive armorum illuzricorum delineatio, descritio et restitutio”,
publicată în 1701 datorită lui Paul Ritter Vitezovic, este descrisă
stema Daciei care are următoarea înfăţişare: scut roşu, mobilat cu o
piramidă de argint – cu partea din stânga umbrită – figură heraldică ce
porneşte de la baza scutului şi se înalţă până la partea superioară a
acesteia, de o parte şi de alta a piramidei aflându-se doi lei de aur
rampanţi şi afrontaţi, aşezaţi faţă în faţă. Ritter menţionează că
„odinioară, când era bogată şi a avut eroii ei proprii”, leii „urcau
spre înălţimi”. Piramida semnifică – potrivit aceluiaşi autor – „o
perfecţiune deosebită şi culmea gloriei” atestând virtuţile care au
stăpânit Dacia până la domnia lui Decebal. Plasarea Piramidei în centrul
stemei ne arată că simbolurile cele mai importante şi reprezentative au
fost bine precizate de către populaţia veche. Conceptul încadrării
capului în trunchi – prezent la „Sfinxul” de la Piramide, precum şi la
„Gânditorul” de Hamangia este atestat arheologic şi prin categoria de
fibule triunghiulare – cum este cea de la Coada Malului, jud. Prahova.
Dovezi noi ale continuităţii, dar mai
ales ale răspândirii modelului arhetipal al „Gânditorului”, sunt de
exemplu la Grădiştea – Coslogeni, unde figurinele antropomorfe
descoperite se apropie de alura generală a „Gânditorului”.
Concluzia autorului, expusă atunci în
anul 1986, arată că ideea creatorilor statuetei în diversele ipostaze
răspândită pe Terra a fost aceea că va exista cineva, cândva care,
găsind un „Gânditor”, va descifra mesajul lor, incitând gândirea
contemporanilor. Autorul încheie spunând: „Toate aceste observaţii – ce
constituie doar o mică parte, infimă, a argumentelor aduse – confirmă că
„Gânditorul” de la Hamangia reprezintă una dintre cele mai complexe
statuete care s-au realizat vreodată, constituind o veritabilă «cheie de
cod» în descifrarea mesajului vestigiilor noastre istorice şi a multora
din alte părţi ale Terrei, deoarece la baza acestora stă un concept
comun ideomatematic. Enigmele trecutului constituie paradigma
prezentului şi soluţia viitorului”. Multe din aceste experienţe care
s-au repetat pe această statuetă pot fi verificate. Nu cred că sunt
numai potriviri sau observaţii întâmplătoare. Sigur că se pune problema
relevării adevărului despre capacitatea spirituală şi de creaţie. Cert
este faptul că la baza acestora stau fenomene energo-informaţionale
cunoscute şi, de ce nu, codificate. Cercetarea trecutului ne poate pune
în faţa unor noi surprize.
Sursa: adevarul.ro
============================================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu