Oamenii chihlimbarului şi povestea bogaţilor din comuna Colţi
800 de grame a cântărit cea mai
importantă descoperire a lui Gheorghe Cărăbuş, un căutător de chihlimbar
din comuna Colţi. „Am luat 8000 de lei pe ea de la un bucureştean”, se
laudă fostul miner, acum un pensionar pasionat încă să sape după
preţioasa fosilă. Un bolovan de 800 de grame de chihlimbar este însă o
excepţie pentru că localnicii găsesc, în general, bucăţi mici printre
rocile din Munţii Buzăului, multe dintre ele fiind păstrate acasă doar
ca amintire a vremurilor prospere de altădată.
-
- Bijuterii şi o bucată de chihlimbar găsită la Colţi
-
- Bijuterii şi o bucată de chihlimbar găsită la Colţi
Rumanitul, aşa cum a fost denumit
chihlimbarul românesc de către geologul Oscar Helm, a fost descoperit
întâmplător în secolul XIX în Munţii Buzăului, între Valea Sibiciului şi
Valea Boului. Încă de atunci chihlimbarul a fost exploatat organizat,
cu rezultate bune. Spre exemplu, în 1925, de la cele 39 de puncte din
judeţ s-au scos aproximativ 120 de kilograme din această spectaculoasă
răşină fosilă, folosită pentru realizarea de podoabe şi bijuterii încă
de acum 12.000 de ani. Comuniştii au organizat şi ei o exploatare
sistematică a chihlimbarului în comuna Colţi, între 1981 şi 1986, dar nu
există prea multe informaţii despre ce s-a întâmplat cu producţia din
acea perioadă. Probabil „s-a pierdut” prin diferite colecţii private,
din România sau străinătate. Unul dintre minerii care au lucrat în acea
perioadă la extracţia rumanitului, Gheorghe Cărăbuş, spune că mina era
bine organizată şi dotată cu utilaje performante, iar producţia era de
ordinul a „zeci de kilograme” pe lună.
-
- Colți
-
- Localnicii caută chihlimbarul între straturile de rocă
Urme de săpături după chihlimbar
„Piatra săracului”
În prezent, chihlimbarul se vinde pe
piaţa neagră cam cu 10 lei gramul. Acum nu mai există nici o exploatare
organizată, pentru că, din cine ştie ce motive, comuniştii au închis
minele respective, iar acestea nu au mai fost deschise niciodată.
Rumanitul a continuat însă să reprezinte o sursă de venit, din ce în ce
mai nesemnificativă, pentru oamenii din Colţi care, uneori, mai iau la
pas, cu târnăcopul în mână, pantele din zonă, în încercarea de a găsi
bucăţi cât mai mari din preţioasa răşină.
„Chihlimbarul se mai numeşte şi piatra
săracului pentru că, atunci când au nevoie de bani, oamenii din comună
vând bucăţile păstrate în casă pentru zile negre”, explică ghidului
Muzeului de Chihlimbar din Colţi, singurul de acest gen din România.
Desigur, este o exagerare pentru în ziua de azi nu mai există prea mulţi
căutători de chihlimbar în Colţi, comună în care au mai rămas vreo mie
de suflete, în general bătrâni. Tinerii au plecat, de mult, să muncească
la oraş sau în străinătate, pe bani adevăraţi.
Aşa a făcut şi fiul cel
mic al lui Gheorghe Cărăbuş, omul care a găsit anul trecut un bolovan de
800 de grame de chihlimbar pe care l-a vândut cu 8000 de lei, potrivit
propriilor afirmaţii. Băiatul lui Cărăbuş este poştaş în Danemarca, iar
tatăl său nu se sfieşte să recunoască faptul că primeşte bani frecvent
de la acesta pentru a-şi mai completa pensia de fost miner.
Gheorghe Cărăbuş, fost angajat al minei de chihlimbar, în prezent căutător „din pasiune”
„Piatra săracului” este mai mult o
pasiune pentru Cărăbuş, care spune că sunt zile întregi în care umblă
degeaba pe munţi şi sapă după chihlimbar. Răşina stă bine ascunsă
printre straturile de rocă şi trebuie să ai noroc să dai peste ea, fără
mijloace industriale. Deşi legendele spun că nu e bine să divulgi
niciodată locul în care ai găsit rumanit, fostul miner nu crede în
„aceste prostii” şi ne arată bucuros locurile în care a săpat zilele
trecute. „Uite, vedeţi şanţul acela? A mai venit cineva aici să caute
chihlimbar”.
Cărăbuş nu s-a temut nici o clipă de
hoţi sau de vecinii invidioşi, după ce s-a întors în sat cu teancul de
bani luaţi pe bolovanul de 800 de grame, pentru că, spune el, „Colţi
este atât de liniştită încât au desfiinţat până şi postul de poliţie din
comună”. Cum ar fi putut fostul miner să păţească ceva când o bună
parte din comuna poartă numele „Cărăbuş”?”Toţi cei din partea asta a
satului se numesc aşa, de mulţi ani. Suntem într-un fel rude între noi”,
explică omul.
Lucrurile ar fi mai bune pentru oamenii
din zonă, dacă localitatea nu ar fi fost pur şi simplu abandonată de
autorităţi. Drumul de 12 kilometri dintre oraşul Pătârlagele şi Colţi
este asfaltat numai pe jumătate. Ultimii 5 kilometri au fost lăsaţi
baltă, astfel încât este o adevărată aventură să vrei să ajungi în ţara
chihlimbarului. Este trist ce se întâmplă aici mai ales că vorbim despre
o zonă aflată la 150 de kilometri de Bucureşti, care s-ar putea
dezvolta frumos cu ajutorul turismului. Oaspeţi mai vin totuşi în zonă,
au chiar şi o pensiune în satul vecin, Aluniş, unde se pot caza.
-
- Aşezările rupestre din Nucu. Peştera lui Iosif (foto Paul Antoniu)
-
- Interiorul unui adăpost săpat în munte. Nu se ştie cu exactitate cine a săpat aceste locuinţe
Peştera lui Iosif (foto Paul Antoniu)
Peştera Iosif (foto Paul Antoniu)
Aşezările rupestre
Nu vin pe aici doar căutători de
chihlimbar, ci şi turişti care au auzit de biserica săpată în piatră de
la Aluniş sau de aşezările rupestre din Aluniş (Colţi), Bozioru sau
Brăeşti, unele dintre cele mai misterioase amenajări făcute de mâna
omului în România. În zonă există în jur de 30 de peşteri săpate de
oameni, despre care unii spun că datează din secolele III-IV, alţii că
ar fi mult mai vechi, judecând după inscripţiile nedescifrate găsite pe
pereţii acestora.
Aşezările rupestre sunt menţionate pentru prima dată
în secolul XVI de voievozii Radu de la Afumaţi şi Mihnea Turcitul, fără
să se da prea multe detalii despre apariţia acestora. Locuinţele sunt
impresionante însă, având în vedere precizia cu care a fost tăiată
piatra şi amplasarea acestora în locuri greu accesibile. Oamenii din
zonă vă vor spune tot felul de legende despre aceste aşezări, care
continuă să înfierbânte imaginaţia călătorilor aflaţi în trecere. Ca şi
povestea chihlimbarului pe care localnicii o mai umflă, cu umor, ca
să-şi îndulcească sărăcia, în faţa unui rachiu ieftin, la cârciuma din
sat. (Gabriel Bejan, Răzvan Chiruţă)
Singurul muzeu de chihlimbar din ţară
Info
– chihlimbarul este o răşină fosilă, provenită din specii de pin, şi are o vechime de 60-40 de milioane de ani.
– culoarea caracteristică este galbenă ca mierea sau ceara, fiind uneori brun-roşcat sau verde negru
– în România, cele mai importante
resurse de chihlimbar au fost descoperite la Colţi. Astăzi nu se mai
exploatează organizat această resursă.
– chihlimbarul mai este folosit şi în farmacia homeopată (exemplu: unguent împotriva durerilor reumatice)
– lustruit cu glaspapir şi o pânză dură, chihlimbarul prinde strălucire şi poate fi transformat în bijuterii deosebite
Articol relatat de portalul TravelZoom.
Sursa: http://www.expunere.com/oamenii-chihlimbarului-si-povestea-bogatilor-din-comuna-colti.html
-----------------------------------------------------------------
Pestera lui Iosif din Muntii Buzaului
un super megalit... un super unicat necercetat/ nebagat in seama...
de asa zisii... academicieni... oameni de stiinta... asa zisi... 'romani'.
Detalii,
==================================
Enigmaticul Buzau, o lume a megalitilor, o lume a misterelor. Pestera lui Iosif
-------------------------------------------------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu