La mai bine de 4.000 km sud-vest de Hawaii, izolata complet in oceanul Pacific, aceasta masa de pamant microneziana este caminul a aproape 34.000 de oameni, in special fermieri si pescari. Acolo insa se afla o zona a insulei ce este complet nelocuita:
Orasul Pierdut al lui Nan Madol.
-----------------------------------------
Insularii nativi cred ca acest loc antic e blestemat, si este, de asemenea, locul unora dintre cele mai misterioase ruine din lume.
Construit pe un recif de corali, chiar pe coasta estica a Pohnpei si intinzandu-se pe mai mult de 200 de acri, Nan Madol e format din 92 de insulite artificiale, conectate prin canale.
Conform istoricilor, acest oras antic, numit adesea Venetia Pacificului, a fost capitala dinastiei Saudeleur, ce a domnit cam de prin anii 500, pana la 1628 d.Hr.
Acest oras antic i-a gazduit pe Saudeleuri, regii acelor vremuri.
Deci, au casele lor... au zonele de ceremonii.
Au morminte...exista un intreg numar de zone, imprastiate pe fiecare dintre aceste insulite.
Multi arheologi sunt de acord ca ridicarea acestor insule artificiale a inceput undeva in secolul al XIII-lea.
Fiecare a fost construita cu bazalt sistos, o roca neagra formata cand lava bazaltica dintr-un vulcan se raceste in forma de coloane.
Exista un numar de coloane de bazalt scurse de-a lungul Pohnpeiului insusi.
Si cunoastem cateva dintre aceste aflorimente ce erau folosite pentru extragerea bazaltului.
Erau apoi transportate in zona Nan Madol, si apoi asezate pentru a crea aceste insulite.
Cum au reusit insa indigenii ce au locuit aici cu 800 de ani in urma sa construiasca 92 de insulite, numai din gigantice coloane de bazalt?
Cercetatorii estimeaza ca fiecare grinda de piatra folosita la construirea structurilor megalitice cantareste intre 5 si 50 de tone.
Stivuite ca sa formeze ziduri inalte de 7,6 metri si late de 5,2 metri, arheologii cred ca a fost o intreprindere care, cel mai probabil, i-ar fi necesitat pe toti cei 25.000 de locuitori insulari ca sa o termine.
In jurul ruinelor de la Nan Madol sunt multe canale, despre care cercetatorii si arheologii afirma ca reprezentau rutele luate de barci pentru mutarea acestor coloane bazaltice de-a curmezisul si in jurul insulei, pentru construirea acestui urias sit megalitic. Majoritatea savantilor insista pe faptul ca oamenii ce au construit Nan Madol foloseau funii, tavaluge si plute, dar incercarea de a dovedi aceasta teorie a cazut.
Daca aduni toate aceste grinzi de piatra, obtii o greutate de 750.000 de tone...Reprezinta o gramada.
Daca mutai 2.000 de tone pe an, puteai fi capabil sa-l construiesti in peste trei secole.
Vorbim aici despre un mare, masiv efort.
Un gen de efort pe care l-ai putea vedea in constructia piramidelor din Egipt.
Ar putea insa exista o alta explicatie pentru cum au fost capabili acesti oameni antici sa mute roci atat de masive kilometri, traversand insula spre o zona din ocean, fara ajutorul masinariilor moderne?
Conform legendelor locale, constructorii antici au folosit o metoda mult mai deosebita de constructie: o avansata tehnologie antigravitationala, prin care teoreticienii astronautilor antici cred ca pot explica multe dintre misterioasele situri megalitice din lume.
Unele legende afirma ca lespezile, de fapt, zburau dintr-o parte a insulei in cealalta, sau levitau, in asa fel incat sa acopere o atat de intinsa zona a constructiilor principale.
Aceasta aminteste foarte mult de ceea ce cercetatorii numesc "levitatie auditiva", care era o tehnica de ridicare a pietrelor grele potrivind frecventa de sunet a materiei, anulandu-i greutatea si mutand-o din loc.
Insisi oamenii, ce si in ziua de azi traiesc acolo in Pohnpei, spun ca acest loc nu a fost construit de ei; a fost aici inainte de a ajunge ei.
Si ei insisi spun ca blocurile de bazalt au fost mutate ca de mana unei fantome.
De aceea, indigenii mai numesc Nan Madol, "Orasul Fantomelor".
Desi nu exista inregistrari scrise in istoria insulei, au vorbit miturile si legendele ce au supravietuit de-a lungul generatiilor.
Conform indigenilor, Nan Madol a fost bantuit de un blestem timp de secole, ca oricine exploreaza ruinele va pieri.
Insularii cred ca orasul Nan Madol este blestemat.
Si spun ca vad lumini miscandu-se de-a lungul orasului noaptea.
Si cred ca daca isi petrec noaptea acolo, vor muri.
Cand au venit europenii sa colonizeze Micronezia in prima parte a secolului XX, au fost informati despre Nan Madol si si asa-zisa vraja.
In aprilie 1907, guvernatorul german Victor Berg nu a luat in seama aceste avertismente, si nu numai ca a explorat ruinele insulei, dar chiar a deschis un mormant al conducatorilor antici.
Localnicii spun ca guvernatorul Berg a fost urmarit de sunete stranii in acea noapte, si in dimineata urmatoare a murit in mod misterios.
Legendele locale spuneau ca daca ravaseai acest loc in orice fel, erai blestemat...Si se pare ca Victor Berg si-a pierdut viata din cauza acestui blestem.
Inregistrarile oficiale arata ca guvernatorul a murit pe 30 aprilie, 1907, lovit de insolatie si epuizat de caldura, in timp ce cerceta ruinele.
Dar indigenii insista ca moartea lui prematura s-a produs din cauza blestemului...si dovedesc ca puteri nepamantene pazesc misticul oras insular.
Pot fi legendele locale despre activele forte supranaturale de pe insula, intr-adevar, adevarate?
Si daca da, cine sau ce bantuie aceste misterioase insule?
Teoreticienii astronautilor antici pretind ca cea mai viguroasa dovada ca o rasa avansata de extraterestri au ajutat la construirea Nan Madol nu sunt megaliticele structuri de piatra...ci ce se poate afla sub ele.
Nan Madol este un mare oras si mare parte din el e la suprafata, dar parti din el sunt sub apa.
Si insularii spun ca acolo se afla un al doilea oras, ce se numea Kanemweiso.
Acesta este orasul zeilor.
Si se afla in ape foarte adanci.
Trebuie sa te intrebi daca acolo nu se afla vreun gen de baza OZN submarina, chiar si astazi.
Daca legendele locale sunt adevarate, poate fi, intr-adevar, Nan Madol vestigiul unei antice baze extraterestre?
Una ce exista nu doar pe pamant, dar se extinde, de asemenea, adanc in mare?
Poate explica aceasta de ce indigenii din Pohnpei au lasat aceasta parte de insula nelocuita de aproape 400 de ani?
Sursa: http://www.rufon.org/forum/arheologie-astronautica-antica/ruinele-de-la-nan-madol/
--------------------------------------------------------------------------------------------
Nan Madol, misteriosul oras pierdut
Putin cunoscut si ridicat intr-un loc extrem de izolat, greu accesibil chiar si cu mijloacele de transport moderne, Nad Madol este un oras pierdut care zace in ruine in largul insulei Pohnpei din Statele Federale ale Microneziei. Orasul a fost capitala dinastiei Saudeleur pana in jurul anului 1500 AD.
Saudeleur a fost prima forma de conducere organizata a regatului Pohnpei, aceasta dinastie conducand intre anii 500 si 1500 o populatie estimata la 25,000 de persoane. Conform legendelor locale, doi frati, Olisihpa si Olosohpa au ajuns in Pohnpei in cautarea unui loc unde sa construiasca un altar inchinat zeului agriculturii, Nahnisohn Sahpw. Acestia au construit un altar la Nan Madol, acolo unde avea sa fie construit viitorul oras. De altfel, zona pare a fi fost locuita inca din primii ani ai erei noastre.
Acesta este format dintr-un peste 90 de insule artificial situate pe un recif si despartite de canale, ceea ce i-a adus denumitea de “Venetia Pacificului”. Constructia insulelor a inceput candva in secolele VIII – IX dar structura megalitica a acestuia nu a inceput, cel mai probabil, inainte de secolele XII –XIII. Este incert de cine se aparau constructorii acestor ruine, si de ce a fost nevoie de efortul de a transporta un numar imens de coloane de bazalt, unele avand pana la 5 metri, sau pietre pentru fundatie de zeci de tone.
Scopul primordial se speculeaza a fi fost acela de a izola clasa conducatoare de populatia de rand. Deasemenea clerul isi gasea resedinta in Madol Powe, sectorul mortuar este format din 58 insule, dintre care cele mai multe erau ocupate de locuintele preotilor. Mormintele erau adapostite de ziduri impunatoare precum cele care inconjurau mormintele regale de pe insula Nandauwas, ziduri care atingeau inaltimi de 7,6 metri.
O teorie pretinde ca exista un tunel subteran care facea legatura intre central orasului si ocean insa acesta nu a fost inca descoperit. Estimarile nu indica o populatie a orasului mai mare de 1,000 de persoane. Unele dintre insule aveau specializari distincte. De exemplu, Usennamw era destinat prepararii hranei, pe Dapahu erau construite canoele, iar pe Peinering era obtinut uleiul de cocos.
Se cunosc foarte putine lucruri certe despre aceasta constructie. Traditional se considera ca intemeietorii dinastiei Saudeleur au fost aceiasi care au construit si complexul Lelu din statul micronezian Kosrae, insa atestarile moderne demonstreaza ca Nan Madol este mai batran. O legenda locala pretinde ca orasul a fost construit din blocuri de bazalt aduse pe calea aerului, folosindu-se magia neagra.
Lipsa surselor de apa si hrana de pe insule a facut ca orasenii sa fie dependenti de locuitorii Pohnpeiului. Pentru Saudeleur nu a fost o problema, din moment ce erau conducatori supremi. Odata cu rasturnarea acestora de catre Nahnmwarki, acestia din urma le-au luat locul in Nan Madol insa au fost nevoiti sa isi procure singuri hrana si apa, ceea ce i-a facut sa abandoneze intr-un final orasul. In secolul XIX, atunci cand europenii au ajuns aici, orasul era de mult cotropit de mangrove.
In prezent Nan Madol formeaza un complex arheologic ce acopera 18 Km patrati din care orasul reprezinta un patrulater cu laturile de 1,5 Km * 0.5 Km. Originea exacta a blocurilor din care a fost construit orasul nu a fost clar determinata. Nu a putut fi demonstrata modalitatea in care au fost acestea transportate aici, una dintre teorii indicand folosirea unor plute.
Unii critici sustin ca Nan Madol a stat la baza orasului R’Lyeh imaginat de catre Lovecraft in cadrul mitologiei Cthulhu, nascuta in paginile cartilor sale. Deasemenea incredibilul oras este legat de existenta continentelor pierdute Mu si Lemuria.
Sursa: http://www.descopera-mistere.ro/nan-madol-misteriosul-oras-pierdut/
-----------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu