Ada-Kaleh. Insula înghiţită de lacul de la Porţile de Fier I. Secrete ingropate... definitiv!

Secretul insulei Ada-Kaleh, paradisul fiscal al României. Groaza de pe „Micul Gibraltar“ de pe Dunăre, înghiţit de lacul de la Porţile de Fier I

Insula, ce a fost catalogată drept un paradis fiscal al României, a avut o istorie zbuciumată, datorită poziţiei sale strategice, găsindu-se mereu fie sub stăpânirea turcă, fie sub stăpânirea austriacă. După construirea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie de la Porţile de Fier I, Insula Ada-Kaleh a ajuns sub apele Dunării, iar cetatea a fost mutată pe Insula Şimian.

Insula Ada-Kaleh, “un mic Gibraltar”, cum l-au botezat istoricii, situată în aval de oraşul Orşova, avea o altitudine de 48 m, fiind dominată de dealul Alion, înalt de 317 m şi situat la nordul Dunării, iar la sud de Golubinska Planina. Lungimea insulei era de 1750 m, iar lăţimea 400-500 m.

În documentele medievale insula avea şi alte denumiri: Carolina, Porizza, Ciughene Adasia (Insula Ţiganului), Ada-I-Kebir (Ostrovul Mare). Denumirea Ada-Kaleh (Insula Cetăţii), se generalizează după 1788, devenind oficială din 1878. Insula Ada-Kaleh a fost stăpânită alternativ de turci şi austrieci. Primele fortificaţii au fost făcute de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, pentru a stăvili puhoiul turcesc. Insula a avut o istorie zbuciumată, datorită poziţiei sale strategice, găsindu-se mereu fie sub stăpânirea turcă, fie sub stăpânirea austriacă. Între 1718-1739, când insula a fost sub stăpânire austriacă, a fost construită cetatea de tip Vauban, în formă de stea.



Cetatea avea forma unui paralelogram şi era prevăzută cu bastioane, cazemate şi şanţuri de apărare. Fortificaţiile erau legate prin drumuri subterane.
Războaiele austro-turce de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea, au demonstrat faptul că în zona Porţilor de Fier era necesară construirea unor cetăţi după un sistem nou, care să reziste artileriei.

Formă de stea alungită

În 1689, generalul Veterani din armata austriacă, vrea să construiască o cetate în formă pentagonală în această insulă. Propunerea este susţinută de contele Marsigli şi chiar se construiesc şanţuri şi palisade. Între 1716-1718, Eugeniu de Savoia cere viitorului guvernator al Banatului să reia problemele de construire a cetăţii. Lucrările preliminare pregătitoare sunt începute în august 1717, când se leagă insula de mal printr-un pod de vase pentru transportul materialelor. În 1737 fortificarea insulei era terminată. În afară de cetatea propriu-zisă se mai aflau două centuri exterioare de fortificaţii. Fiind condiţionată de configuraţia insulei, cetatea avea formă de stea alungită.

Fotografie inedită, realizată pe insula Ada Kaleh cu puţin timp înainte de inundarea ei FOTO: MEJDI IBRAHIM  

 

Era înzestrată cu obişnuitele bastioane şi cazemate legate prin galerii boltite lucrate din cărămidă, care formau o amplă curte interioară. Accesul în cetate se făcea dinspre est şi vest printr-un şir de porţi cu ancadramente de piatră făţuite, purtând amprenta stilului baroc. Zidurile înalte de 25 m erau lucrate tot din cărămidă şi prevăzute cu ambrazuri înguste la exterior şi evazate în interior, colţurile fiind lucrate din piatră şlefuită. Peste poarta de răsărit s-a ridicat o moschee care a fost reclădită în 1903 pe locul unei biserici a mănăstirii franciscane. Pe unul din pereţii porţii de răsărit se afla o inscripţie din 1739 care prea mărea victoria turcilor.

 

Cetate de tip Vauban, Ada-Kaleh a fost construită de către austrieci după pacea de la Karlowitz (1718). Ocupând o mare parte din teritoriul insulei, cetatea reprezenta una dintre cele mai importante fortificaţii de acest tip din Europa. Curând după terminarea ei cetatea a căzut în stăpânirea turcilor. Acest lucru era consfinţit prin pacea de la Şiştov care prevedea ca Ada-Kalehul să rămână sub stăpânirea turcilor, iar Orşova, din apropiere, revenea austriecilor.

Prin pacea de la Berlin (1878), Ada-Kaleh rămâne o oază musulmană pe Dunăre, proprietate a sultanului dar sub administrare austro-ungară, cu un statut special. În insulă exista un primar, un judecător şi un preot – musulmani, iar steagul arborat era cel turcesc. Din anul 1923, populaţia insulei a cerut alipirea acesteia la România.

Acoperită de apele Dunării

După construirea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie de la Porţile de Fier I, Insula Ada-Kaleh a ajuns sub apele Dunării, iar cetatea a fost mutată pe Insula Şimian.

Fotografie inedită, realizată pe insula Ada Kaleh cu puţin timp înainte de inundarea ei FOTO: MEJDI IBRAHIM  

 

Dezinteresul pentru renaşterea paradisului pierdut, unde, conform legendelor, a poposit chiar Hercule, s-a produs imediat după terminarea Hidrocentralei Porţile de Fier I, aşa că nu mai interesau pe nimeni câteva vestigii ce nici măcar nu erau româneşti. Puţinul ce s-a mutat pe Insula Şimian a încremenit, năpădit de vegetaţie. Din păcate, dezinteresul arătat de comuniştii care au vandalizat insula de tot ce era frumos şi valoros a continuat şi după 1989. De-a lungul anilor, mai mulţi investitori străini au bătut la uşile administraţiei judeţului în speranţa de a pune mâna pe insulă, însă totul a rămas doar la faza de discuţii.



Insula Ada-Kaleh sau Carolina, aşa cum a fost numită, până în 1788, de austrieci, n-a aparţinut decât foarte puţin statului român. Având zidurile groase de până la 20 de metri, dispuse în două rânduri, cetatea era foarte greu de cucerit în luptă, singura şansă fiind cea a unui asediu îndelungat, menit să-i înfometeze pe localnici. Numai că se presupune că de pe insulă plecau o serie de tuneluri pe sub apele Dunării, ce răspundeau pe malul sârbesc. Aici se construiseră şcoli, o ţesătorie, o croitorie, una dintre cele mai mari fabrici de rahat şi halviţă şi, totodată, o fabrică de ţigarete.

Un paradis financiar

În cetate a poposit chiar şi regele Carol al II-lea, împreună cu Nicolae Iorga, fiind aşteptaţi în fermecătoarea grădină a lui Omer Feyzi de însuşi primarul insulei, Ismail Turhan. Atunci, aceasta era un adevărat paradis financiar, locuitorii fiind scutiţi de taxe vamale, impozite, serviciu militar şi nu plăteau nimic pentru lemnele de foc aduse de pe teritoriul României. O dată cu venirea la putere a comuniştilor, soarta insulei se schimbă radical. Au avut loc masive exproprieri şi deportări în Bărăgan, iar turcii de aici au fugit pe unde au apucat.

Fotografie inedită, realizată pe insula Ada Kaleh cu puţin timp înainte de inundarea ei FOTO: MEJDI IBRAHIM  

 

Cel mai bogat om din insulă, Ali Kadri, se retrage în Turcia, lăsându-şi impresionanta avere la mâna destinului, iar alte mari vile, precum a lui Regep Aga sau Maria Antonescu, au fost ocupate de diferite persoane de la Bucureşti, trimise aici de comunişti. Populaţia turcă ce dorea atunci să plece în Turcia, pentru a intra în posesia paşaportului, era condiţionată să-şi doneze întreaga avere statului român.

 

Înainte de acoperirea cu ape a Insulei Ada-Kaleh s-a încercat reconstruirea unei copii fidele pe Insula Şimian. Cu toate încercările, aici au fost construite doar ruine. Astăzi, pe Insula Şimian se văd doar cripte crăpate şi câteva morminte năpădite de vegetaţie.

Autor,     

• Corina Macavei  |  http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/secretul-insulei-ada-kaleh-paradisul-fiscal-romaniei-groaza-micul-gibraltar-dunare-inghitit-lacul-portile-fier-i-1_55758397cfbe376e350f11f2/index.html

Citeşte şi:

Ultimele fotografii făcute pe insula Ada Kaleh, chiar înainte de inundarea ei. Imaginea unei lumi care se pregătea de apocalipsă

Fotografie extrem de rară: covorul sultanului Abdul Hamid al II-lea, pe vremea când insula Ada Kaleh încă nu-şi dormea somnul sub ape

Hercule şi secretul care îl leagă de insula Ada Kaleh. Cum au ajuns columnele legendarului erou la Porţile de Fier

--------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------