Pe teritoriul României există aproape 200 de castele, marea lor parte fiind concentrată în Ardeal. Unele dintre ele sunt celebre, precum
Branul, Peleşul din Sinaia, Castelul Corvinilor din Hunedoara sau Palatul Cantacuzino din Buşteni, iar altele zac în uitare, într-o mizerie profundă şi lăsate de izbelişte de proprietari.
Urmaşii vechilor nobili au revendicat majoritatea acestora, le-au păstrat sau le-au vândut mai departe. Câteva dintre castelele patriei găzduisc şcoli, muzee sau spitale.
Aventura castelelor din spaţiul actual românesc porneşte din veacurile XIV-XV şi se întinde apoi, cu unele excepţii, până spre finalul veacului XIX. Mărturie a creaţilor vechilor familii de conţi sau boieri sunt cele 190 de castele aflate în diverse stadii de conservare. Unele arată exemplar, iar altele încă aşteaptă restaurarea care nu vine mai niciodată din considerente financiare. Multe dintre vechile incinte sunt uitate şi zac în paragină, cu doar câteva ziduri care mai se încăpăţânează să stea în picioare.
Cele mai multe dintre castele sunt construite de familii importante din Ardeal, precum Banffy, Haller, Beldy, Teleki, Kemeny, Kornis, Veress, Wass, Mikes, Apafi, Rhedey, Ugron, Bethlen etc. În timp proprietarii s-au schimbat, însă în 1945 toate au avut aceeaşi soartă: au fost naţionalizate şi au devenit fie sanatorii, fie şcoli sau chiar depozite de cartofi. După 1989, multe au fost retrocedate iar altele sunt ţinute de autorităţile locale sau centrale.
Există o vale a Loire şi în Ardeal. Aceasta poate fi încadrată în judeţul Mureş. Castelul Apor din localitatea Abuş a fost construit de familia Gyullaffy de Rattot în secolul al XIV-lea şi a fost reconstituit de famia Apor la început de XIX în stil neo-clasicist-empirist. Aici a funcţionat o bibliotecă celebră cu 6.000 de volume, făcută praf de regimul comunist. În timp, la castel au funcţionat un magazin, un han, o şcoală, o grădiniţă şi un centru cultural. După ’90 a fost retrocedat moştenitorilor familiei Apor, care au început renovarea.
La Gurghiu, vechiul castel de secol XVII al lui Gheorghe Rakoczy I este azi muzeu de vânătoare deţinut de Muzeul Judeţean Mureş. La Iernut se află fosta moşie a familiei Bethlen. Castelul de aici, construit în stil renascentist în sec. XVI de Gaspar Bogati, a fost jucat la cărţi în 1885 de către un Bethlen şi a fost pierdut. Câştigătorul, Jeno Haller, a donat proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Ardeal. În prezent, situaţia juridică a construcţiei este bizară căci nu se află în proprietatea bisericii ci este administrat de o firmă, Sere Iernut.
Castelul Pekri-Ozd
Într-un sat uitat de lume, Ozd, se ascunde un palat ridicat în sec. XVII într-o notă constructivă renascentistă. Astăzi, domeniul este deţinut de fundaţia creştină Bonus Pastor, după ce l-a obţinut cu titlu de donaţie de la Ilona Teleki, cea care l-a primit de la statul român. Castelul neobaroc al nobililor Rhedey din Sângeorgiu de Pădure găzduieşte azi o şcoală generală. În comuna Mihai Viteazul din Mureş se află un enigmatic castel venit din sec. XVI, operă a familiei Haller.
Pe timpul comunismului, construcţia a fost un simplu CAP, ca de altfel multe astfel de incinte transilvane. După 1989, construcţia a ajuns în mâinile unor irlandezi, iar astăzi este pus în vânzare, preţul cerut fiind de 250.000 de euro. Tot de la familia Haller provine şi castelul de la Ogra. Construcţia este total renovată şi este utilizată drept restaurant cu standarde înalte. Proprietarul acestuia este familia Csaba Foris, cea care l-a primit de la statul român.
Un alt castel pus pe lista de vânzări este cel de la Dumbrăvioara. Urmaşii grofului Samuel Teleki, fost cancelar al Transilvaniei, l-au dobândit în urmă cu câţiva ani şi doresc acum să-l înstrăineze. Preţul de vânzare este de 450.000 de euro deşi este estimat la 500.000, potrivit Artmark. Tot urmaşi de-ai Telekilor au redobândit proprietatea pe castelul de la Gorneşti, construit între 1771 şi 1778. Edificiul este una dintre cele mai reprezentative realizări ale barocului transilvănean.
În1545 afost pusă prima piatră de temelie a castelului Bethlen de la Bahnea, construit în stil renascentist. Familia a rămas proprietară aici până în 1944, când ultimul grof (conte) din localitate a fost nevoit să-şi părăsească reşedinţa. În 2005, o nepoată a contelui, Bethlen Fruzsina, a revendicat castelul iar în2011 aintrat în posesia lui.
Castelul Bethlen din Criș
Unul dintre cele mai impresionante castele ale Ardealului se află la Criş. Construit în urmă cu 600 de ani, castelul Alexius şi Georgius Bethlen a fost renumit în Europa datorită măreţiei şi frmuseţii sale. Proprietatea a fost retrocedată în 2007 urmaşilor familiei nobiliare, Anika, Ava şi Agnes Bethlen. Moştenitorii au înfiinţat fundaţia Uniunea Pro Castrum Bethlen, care se ocupă de refacerea clădirii.
În secuime domină proprietăţile vechilor conţi Mikes şi Kalnoky.
Castelul Mikes, Zăbala
Vechea familie Mikes şi-a recuperat castelul din Zăbala, considerat giuvaerul Ardealului. Gregor şi Alexander Roy Chowdhury-Mikes, fiii unui bengalez şi ai unei urmaşe a familiei, au intrat în posesia castelului precum şi a parcului de 30 de hectare. Pe timpul comunismului, incinta a fost utilizată drept tabără de copii sau spital. Acum există o casă de oaspeţi, The Machine House, care se bucură de o amenajare interioară şi un stil unice în România. În Ozun, castelul Beldy-Mikes, construit în sec. XVII, în stilul secuiesc, aparţine de asemenea familiei Mikes. În schimb, castelul Mikes-Szentkereszty din Zagon şi cel de la Bixad, construite de familia Mikes, sunt azi în posesia comunităţilor locale.
Castelul de la Micloşoara
Medicul veterinar Tibor Kalnoky, cu origini în Covasna, a revendicat de la statul român două proprietăţi: la Micloşoara şi Valea Crişului. După opt ani de procese, Kalnoky, un prieten al familiei regale britanice, a intrat în posesia castelului de la Micloşoara, vechi din 1500, o construcţie care conţine multe elemente renascentiste, precum şi decoraţii pictate pe pereţi. Domeniul este greu de întreţinut, însă aristocratul a mizat cu succes pe turismul rural. Acelaşi model doreşte să-l aplice şi castelului de la Valea Crişului, din 1685.
Familia Apor a moştenit vechea reşedinţă nobiliară din sec. XVI de la Turia şi pus edificiul în circuitul turistic. Unicitatea acestei clădiri, în aparenţă modestă, constă în originalitatea spaţiului interior, copleşitor prin măiestria frescelor şi a tavanelor din lemn sculptat care datează din perioada Renaşterii transilvănene. La Tălişoara există un castel din sec. XVII ce poartă numele de Daniel, după numele căpitanului-adjunct al ţinutului Trei Scaune, Daniel Mihaly. Astăzi, construcţia se află în proprietatea lui Racz G. Atilla. Numele Daniel apare şi la incinta din Vârghiş, un castel din sec. XV. Descendenţii familiei au moştenit după 2000 construcţia, dar au vândut-o mai departe cu 300.000 de euro administraţiei locale a oraşului Esztergom.
În Harghita, la Lăzarea, se află una dintre cele mai impunătoare reşedinţe nobiliare din Ardeal, Lazar. Un turn al cetăţii datează din 1450, iar o inscripţie cu litere gotice de pe turnul porţii menţionează anul construcţiei, 1532. În prezent, Castelul Lazar este administrat de Centrul Judeţean de Creaţie, instituţie aflată sub tutela Consiliului Judeţean Harghita, însă trăiesc şi urmaşi ai familiei Lázár care îl revendică. Până să se schimbe proprietarul, edificiul adăposteşte cea mai completă colecţie a artelor vizuale din Transilvania. La Miercurea Ciuc, cetatea Miko, din sec. XVII, în stil renascentist, găzduieşte Muzeul Judeţean.
Castelul Banffy, Bonţida
În judeţul Cluj, la Bonţida, Banffy Katalin, fiica ultimului proprietar al castelului de aici, a moştenit clădirea în 2001 şi a pornit un program internaţional de restaurare a castelului. Lucrările de renovare au fost atribuite fundaţiei Transylvania Trust, care a închiriat castelul pentru 49 de ani. Urmaşii familiei au revendicat şi castelul din Borşa, construit în sec. XIX, în stil eclectic, cu elemente neobaroce şi neoclasice.
Mai mult noroc au avut la Gilău, pentru că, după un proces care a durat 10 ani, urmaşii Banffy-lor au primit castelul situat pe un platou în imediata vecinătate a drumului european. Construcţia este una dintre cele mai frumoase din Ardeal, aparţinând din punct de vedere arhitectonic stilului renaşterii transilvane. Actualul proprietar este Barcsay Tamas. Un alt descendent, Banffy Ştefan, a obţinut castelul din localitatea clujeană Luncani, pe care l-a concesionat apoi unei fundaţii destinate copiilor fără adăpost.
Bătăioasa Eva Banffy, un cetăţean cu o stare materială foarte bună, a reuşit să obţină castelul din Nuşfalău, iar după moartea sa acesta a revenit nepotului său, Imre.
Castelul Bethlen-Haller, Cetatea de Baltă
Imaginea producătorului de vinuri Jidvei se leagă de castelul de la Cetatea de Baltă, vechiul Bethlen-Haller, construcţie din sec. XVII. După 1989, familia Haller primeşte înapoi proprietatea, însă o vinde mai departe familei Necşulescu, proprietarii Jidvei. Castelul păstrează atât principalele elemente arthitecturale renascentiste, cât şi o parte din cele baroce, datând de la renovarea din 1773.
Unul dintre cele mai frumoase monumente ale Renaşterii din Transilvania a ajuns o ruină - castelul Martinuzzi din comuna Vinţu de Jos. Edificiul încărcat de gunoaie şi o vegetaţie bogată apare în acte ca fiind proprietatea Bisericii Romano-Catolice.
Castelul Wesselenyi de la Obreja, din prima jumătate a sec. XVIII, este considerat cel mai frumos castel baroc din Europa Centrală şi, totodată, cel mai vechi. Domeniul este uriaş, se întinde pe raza a trei judeţe, Sălaj, Satu Mare şi Alba. Din 2004, toată averea a fost mutată de la Consiliul Local Alba la Mitropolia Greco-Catolică cu sediul la Blaj.
Domeniul Mikes din Cisteiu de Mureş a fost retrocedat urmaşilor în 2006. Ansamblul de aici este compus din mai multe clădiri datând din perioade diferite: curia, ridicată în 1796, din care se păstrează astăzi un impresionant timpan baroc, hambarul, ce datează tot din secolul XVIII, palatul neoclasicist, construit în secolul XIX, cu un parter supraînălţat. Palatul este astăzi în ruine, din el păstrându-se pivniţele, câţiva pereţi şi coloanele din cărămidă de la intrare.
La Banloc, Banat, Arhiepiscopia Timişului a primit în concesiune de la primăria locală, pentru 99 de ani, fosta reşedinţă a prinţesei Elisabeta. Deocamdată nu se fac investiţii pentru că din 2005 proprietarii sunt în litigiu cu Paul Lambrino. În comuna Sânandrei din Timiş, destinul castelului Mercy, fosta reşedinţă a contelui cu acelaşi nume, este în ceaţă, după ce a trecut de la CAP la o companie privată.
O afacere bună a constituit-o vânzarea de către moştenitori a castelului Konopi din Odvoş, judeţul Arad. Un cetăţean elveţian de origine maghiară a înstrăinat domeniul unei companii din Sibiu, care doreşte să amenajeze un teren de vânătoare. La Bulci, în Arad, un nepot al lui Ioan Mocioni-Stârcea a încercat în instanţă să devină proprietar pe castelul de aici, însă nu a avut succes. Acesta nu se lasă şi doreşte să îl cumpere. În acte, acesta este evaluat la 150.000 de euro.
În Bihor, castelul Csaky din Marghita, construit în stil baroc, găzduieşte clădirea Primăriei. La Ghiorac, reşedinţa baronului maghiar Tisza este folosită de Protecţia Copilului Bihor prin bunăvoinţa urmaşilor, redevenţi proprietari. De numele milionarului Dan Adamescu se leagă destinul castelului Degenfeld Schomburg din Balc, din sec. XV. Se spune despre Adamescu faptul că se află în spatele firmei de apartament ADL din Moineşti, proprietara imobilului.
În judeţul Hunedoara, cel mai cunoscut edificiu îl consitutie Castelul Corvinilor din Hunedoara. Acesta se află în administrarea Primăriei municipiului, fiind una dintre cele mai importante surse de venit pentru autorităţile locale.
Castelul Bran
Numărul castelelor dinMoldova, Muntenia şi Oltenia este mult mai scăzut decât cele din Ardeal. Şi mai mic este numărul moştenitorilor, pentru că marea parte a incintelor sunt azi în proprietatea statului sau a comunităţilor locale. Peleşul de la Sinaia a fost restituit familiei regale, dar continuă să fie muzeu. Celebrul castel al lui Dracula de la Bran a ajuns în proprietatea lui Dominic de Habsburg, fiul principesei Ileana. Moştenitorii Anton de Habsburg-Lotringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer au solicitat în 2001 restituirea castelului sub formă de despăgubiri în bani, estimat atunci la 25 de milioane de dolari, dar în 2005 au solicitatat restituirea în natură. Documentul de restituire a fost semnat în mai 2006, împreună cu un acord între noii proprietari şi autorităţile române pentru păstrarea în circuitul public a edificiului.
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a primit înapoi în 2001 castelul de la Midăuşeni, construit de Simion Stroici, în sec. XVIII. La Ruginoasa, lângăIaşi, palatul Sturzeştilor găzduieşte Muzeul memorial dedicat lui Cuza Vodă. Un caz rar de moştenire îl constituie palatul de la Comăneşti. Urmaşii boierilor Ghika-Comăneşti au primit atât castelul, cât şi parcul aferent.
O companie din Dărmăneşti, Mecano Electric Service, deţinută de un fost director adjunct al rafinăriei locale, a cumpărat castelul de la Dofteana în 2003, cu toate că era în paragină.
Recent, Castelul Cantacuzino-Ghica din Deleni din judeţul Iaşi a fost scos la vânzare pentru o sumă de pornire de 1,1 milioane de euro, potrivit datelor Artmark Historical Estate. Proprietatea are o suprafaţă construită de 2.230 mp, iar construcţiile anexe au peste 1.500 mp. În total proprietatea are4,23 hade teren. Clădirea istorică este ofertată statului român în cadrul procedurii de exercitare a dreptului de preemţiune. Castelul Cantacuzino-Ghica a luat forma actuală după căsătoria Mariei Cantacuzino cu Constantin Ghica în 1778, moment în care moşia intră în posesia familiei Ghica Deleni. Până în 1802 s-au efectuat lucrări de extindere şi restaurare, iar la început de secol XX, palatul a fost reamenajat cu ajutorul arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti.
Reşedinţa familiei Bibescu de la Posada, pe DN1, construită în 1848, ascunde azi singurul muzeu cinegetic din ţară. Mai departe, pe Valea Prahovei, în cartierul Zamora din Buşteni, se găseşte Castelul Cantacuzino. Acesta a fost revendicat în 2004, de o strănepoată a Nababului, dar, din cauza vârstei, aceasta a înstrăinat proprietatea companiei Zamora Estate. O altă creaţie a familiei Cantacuzino o reprezintă Palatul Cantacuzino de la Floreşti, Prahova. Incinta găzduieşte un sanatoriu TBC.
„Castelul lui Țepeş”, Bucureşti
Şi în Bucureşti există un castel, deşi mai tânăr, din 1906. La marginea Parcului Carol, o clădire pitorească poartă numele de „Castelul Ţepeş”. Aceasta a fost construită cu ocazia organizării Expoziţiei Generale Române, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Din 30 septembrie 2004, clădirea a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/cine-sunt-stapanii-castelelor-din-romania-259512/
----------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
