Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus. Constantin I sau Constantin cel Mare. Arch of Constantine.

Dacii de pe arcul lui Constantin.

La 25 iunie 315, aflandu-se la Roma, imparatul Constantin cel Mare inaugura Arcul de Triumf, care de atunci ii poarta numele. O constructie armonioasa bine echilibrata, masurand circa 25 de metri in inaltime si tot atata in lungime, latimea fiind de 8 m, strabatuta de trei deschideri boltite, folosite ca locuri de trecere. Monumentul se distinge insa in chip deosebit prin bogatia reliefurilor reprezentate, ca si prin valoarea lor artistica.

A fost inceput in anul 312 e.n. pentru a glorifica titlul de "eliberator al Romei", acordat lui Constantin in urma victoriei dobandite la Podul Milvius impotriva lui Maxentius, unul dintre pretendentii la tronul Romei. Campania impotriva lui Maxentius, inceputa la Milano si continuata la Verona si Roma, constituie, de altfel, subiectul unora dintre sculpturile amplasate pe diverse fatade ale Arcului. Dar, pe langa imaginile strict legate de evenimentele din 312, Arcul de Triumf este decorat cu reliefuri ce au apartinut – potrivit analizelor facute de specialisti in istoria artei antice – altor monumente din vremea unor imparati anteriori: Traian, Hadrian, Marc Aureliu.

 Cu toate acestea nu s-a gasit inca o explicatie istorica satisfacatoare pentru preluarile respective: sa fi fost prea scurt intervalul 312-315 pentru decorarea Arcului cu scene originale? Sa fi fost transferate aceste imagini si statui in pretentia de a-l proclama pe Constantin mostenitor al imparatilor din veacurile trecute? Parerile sunt inca impartite.

Cert ramane doar faptul ca pe Arcul triumfal al lui Constantin figureaza si imagini de pe alte monumente, intre care deosebit de importante mi se par a fi, pentru istoria romanilor, cele din vremea imparatului Traian, ilustrand luptele acestuia cu stramosii nostri daci, "cel mai insemnat razboi de atunci al romanilor" – cum se fixase acest eveniment in memoria contemporanilor.

Constantin cel Mare

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337),

cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost

Împărat Roman între 306 și 337.

Arco di Costantino

=======================

About the Arch of Constantine

The Arch of Constantine (Italian: Arco di Costantino) is a triumphal arch in Rome, situated between the Colosseum and the Palatine Hill. It was erected to commemorate Constantine I's victory over Maxentius at the Battle of Milvian Bridge on October 28, 312. Dedicated in 315, it is the latest of the existing triumphal arches in Rome, from which it differs by spolia, the extensive re-use of parts of earlier buildings.

The arch is 21 m high, 25.9 m wide and 7.4 m deep. It has three archways, the central one being 11.5 m high and 6.5 m wide, the lateral archways 7.4 m by 3.4 m each. The top (called attic) is brickwork reveted with marble. A staircase formed in the thickness of the arch is entered from a door at some height from the ground, in the end towards the Palatine Hill.

The general design with a main part structured by detached columns and an attic with the main inscription above is modelled after the example of the Arch of Septimius Severus on the Roman Forum. It has been suggested that the lower part of the arch is re-used from an older monument, probably from the times of the emperor Hadrian (Conforto et al., 2001; for a defence of the view that the whole arch was constructed in the 4th century, see Pensabene & Panella).

The arch spans the Via Triumphalis, the way taken by the emperors when they entered the city in triumph. This route started at the Campus Martius, led through the Circus Maximus and around the Palatine Hill; immediately after the Arch of Constantine, the procession would turn left at the Meta Sudans and march along the Via Sacra to the Forum Romanum and on to the Capitoline Hill, passing both the Arches of Titus and Septimius Severus.

During the Middle Ages, the Arch of Constantine was incorporated into one of the family strongholds of ancient Rome. Works of restoration were first carried out in the 18th century; the last excavations have taken place in the late 1990s, just before the Great Jubilee of 2000.

The arch served as the finish line for the marathon athletic event for the 1960 Summer Olympics.

================================

Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin

Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune "Dacus". Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin.

Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta "profanare" a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident.

 E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta aceasta explicatie.

Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra a parintilor Romei. Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie.

Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin.

Constantin cel Mare este cel care a mutat capitala imperiului la Byzantion, numit dupa moartea sa Constantinopol, iar dupa cucerirea de catre turci, in sec. Xv, Istanbul. Orientul a devenit astfel izvorul spiritual si cultural al intregii Europe. In vreme ce occidentul bajbaia in intunericul in care barbarii migratori l-au aruncat, in orient straluceau luminile Bizantului crestin, Noua Roma. Cat de mult a contribuit dacismul lui Constantin la aceasta transferare a gloriei romane in orient este foarte greu de spus. Dar dacii de pe Arcul lui Constantin vegheaza vechea Roma si astazi, semn al dainuirii spiritului dac peste timp.

Elena, mama lui Constantin, era nascuta, se pare, in Asia Mica, intr-o familie foarte modesta. A avut o legatura neoficiala cu Constantius Chlorus, viitorul imparat, si l-a nascut pe Constantin in teritoriul dacic de la sudul Dunarii. Scrierile vechi spun ca Elena a contribuit foarte mult la intarirea crestinismului ca religie a imperiului. Ea a primit titlul de Augusta. Calatorind la Ierusalim, se spune ca a descoperit resturile crucii lui Isus, pe care le-a adus la Roma. Descoperirea s-a facut in urma unor sapaturi pe care ea insasi le-a comandat si coordonat. De aceea, astazi, Sfanta Elena este patroana arheologilor. Sarcofagul sau din porfir rosu egiptean se afla la Muzeul Vatican, in sala numita "Crucea greceasca". Este ornamentat, in mod destul de bizar, cu scene de lupta. Intre soldatii reprezentati se disting cu claritate figuri de daci, cu inconfundabilele lor caciuli. Sfintii imparati Constantin si Elena, praznuiti de Biserica Ortodoxa la 21 mai, au schimbat definitiv cursul istoriei.

http://www.formula-as.ro/2007/765/enigme-16/imparatii-daci-ai-romei-7912

=======================

Sfânta Elena rămâne absentă din izvoare până în 306, când trupele din York îl proclamă pe Constantin ca succesor al tatălui său şi rege al imperiului, şi probabil că din acest moment mama sa este rechemată la curte. După ce Constantin l-a înfrânt pe Maxenţius la Podul Milvian, Elena a venit să locuiască la Roma. Fundus Laurentus din colţul de sud-est al Romei, care includea Palatium Sessorianum, un circ şi băile publice (denumite ulterior Thermae Helenae), a devenit proprietatea sa. Diverse inscripţii descoperite în zonă stau mărturie a legăturii între Elena şi Fundus Laurentus şi a interesului ei pentru biserica Sfinţilor Marcelin şi Petru care a fost construită în zonă, dat fiind că a şi fost îngropată într-un mausoleu ataşat acestei biserici.

Influenţa pe care fiul său a avut-o asupra ei a determinat convertirea Sfintei Elena la creştinism, după această bătălie câştigată de la Milvium. Faptul e atestat de Eusebiu în Vita Constantini (III, xlvii): „Sub influenţa ei, Constantin a devenit un slujitor atât de devotat lui Dumnezeu, încât ai fi crezut că a fost din copilărie un discipol al Mântuitorului“.

Elena a devenit o persoană foarte importantă la curtea imperială. Înainte de 324 deţinea titlul de Nobilissma Femina, aşa cum apare pe monede ale vremii. În 324, după înfrângerea lui Licinius de către Constantin, Elena primeşte titlul de Augusta. Creşterea numărului de monede având legenda securitas reipublice şi inscripţiile ce poartă acest titlu sugerează creşterea statutului Elenei şi importanţa ei în istoria dinastiei neo-flaviene.

Călătoria în Palestina, pelerinaj sau călătorie diplomatică

Un eveniment memorabil din viaţa Elenei a fost călătoria sa în Palestina şi în alte provincii din est, din perioada 327-328. Datorită descrierii acestei călătorii făcute de Eusebius în Vita Constantini (3.42-47), aceasta este văzută ca un pelerinaj. Eusebius a pus în relatarea sa accentul pe activitatea religioasă a Elenei, portretizată ca o persoană credincioasă: mama lui Constantin se roagă acolo unde ştie că picioarele lui Iisus au atins pământul, are grijă de cei săraci, face fapte de milostenie şi construieşte în zonă multe biserici.

Mai presus de binefacerile sale şi implicarea în problema săracilor, Sfânta Elena este recunoscută de creştini ca cea care a descoperit Sfânta Cruce.

Un templu al Afroditei fusese înălţat de către Împăratul Adrian pe dealul Golgotei, pentru a masca locul pătimirilor lui Hristos, dar Sfânta a ordonat distrugerea statuii şi a îndepărtat pământul care acoperea mormântul Domnului Iisus şi cele trei cruci, una dintre ele fiind a lui Iisus şi celelalte două aparţinând tâlharilor care au fost răstigniţi cu El.

Pentru a afla care este crucea pe care Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, acestea au fost atinse de trupul unei persoane care murise de curând. Iar în momentul atingerii de una dintre cruci, omul a înviat. Aceasta a fost dovada de netăgăduit că aceea este crucea lui Hristos. Preţioasa cruce a fost imediat înălţată de Sfântul Macarie şi, când oamenii au zărit-o, au strigat: „Doamne, miluieşte!“. După această descoperire, o parte din cruce a fost trimisă la Constantinopol ca binecuvântare, iar restul a rămas în Ierusalim în biserica ce a fost construită chiar de Sfânta Elena.

După acest eveniment, ca mulţumire adusă Domnului pentru descoperirea crucii, mama lui Constantin a ridicat biserici la locul răstignirii şi Învierii, apoi în Bethleem, la peştera Naşterii Domnului, alta pe muntele Măslinilor, unde Mântuitorul s-a înălţat la ceruri, şi multe altele în Pământul Sfânt, Cipru şi chiar în Occident.

E posibil însă ca expediţia Sfintei Elena în Orient să fi fost şi un act politic de împăciuire. Populaţiile din est ar fi putut fi nemulţumite de reformele religioase radicale ale lui Constantin; înlocuirea oficialilor vechi cu reprezentanţi creştini şi suprimarea cultelor păgâne locale nu erau schimbări uşor de acceptat. În acelaşi timp, e posibil ca popularitatea lui Constantin să fi primit o mare lovitură când acesta şi-a omorât soţia, Fausta, şi pe fiul său, Crispus, în 326. De aceea, un alt motiv pentru care Elena a călătorit în Orient ar fi putut fi ca să îi apropie pe locuitorii acestei zone de fiul său Constantin.

La scurt timp după călătoria sa în Orient, Elena a murit în prezenţa fiului său Constantin, după cum relatează Eusebiu, în Vita Constantini. Întreruperea emiterii de monede cu Elena Augusta în primăvara anului 329 indică moartea sa la sfârşitul lui 328 sau începutul lui 329. A fost îngropată la Roma, în mausoleul de lângă biserica Sfinţilor Marcelin şi Petru de la Via Labicana. Sarcofagul care conţine rămăşiţele sale se află acum depus în muzeul din Vatican.

http://www.ziarullumina.ro/articole;904;1;23365;0;Sfanta-Elena-imparateasa-care-ne-a-daruit-Crucea-lui-Hristos.html

====================================

A Tribute for Emperor Constantine...

The man responsible for the greatest turning point of Early Christianity. In the year 312 AD, after winning a battle against another Emperor(at that time there were several emperors of Rome), he gradually led to the rise of Christianity. For years before that, Christians faced martyrdom, persecution and executions. Following Constantine's rule, Christianity rose to become the Roman Empire's official religion.

Once you're walking the upper halls of the Colosseum, near the west side, you can have a good view of one of the largest arcs that the Romans built.

The inscriptions read:

IMP · CAES · FL · CONSTANTINO · MAXIMO · P · F · AVGUSTO · S · P · Q · R · QVOD · INSTINCTV · DIVINITATIS · MENTIS · MAGNITVDINE · CVM · EXERCITV · SVO · TAM · DE · TYRANNO · QVAM · DE · OMNI · EIVS · FACTIONE · VNO · TEMPORE · IVSTIS · REM-PVBLICAM · VLTVS · EST · ARMIS · ARCVM · TRIVMPHIS · INSIGNEM · DICAVIT

In English:

To the Emperor Caesar Flavius Constantinus, the greatest, pious, and blessed Augustus: because he, inspired by the divine, and by the greatness of his mind, has delivered the state from the tyrant and all of his followers at the same time, with his army and just force of arms, the Senate and People of Rome have dedicated this arch, decorated with triumphs.

This arch had been here for around 1,700 years. And would later be a model for the creation of another great arc - in France - Arc de Triomphe du Carrousel - yes, that arc in front of the Louvre. Shot taken from the Colosseum's second level.

Arch of Constantine
Rome, Italy

Cu cat aprofundam istoria DACIEI, cu atat enigmele se inmultesc, devin de nepatruns.

Imparatul Constantin cel Mare este de origine dacica.

Nimeni nu contesta, probele sustin asta.

Constantin I este si ramane PRIMUL imparat CRESTIN din istoria umanitatii.

Aici trebuie sapat adanc! Conexiunile ROMEI cu DACII, pot rescrie istoria.

Admin, Romania Megalitica

==========

===============================