Mistere din istoria dacilor... protoistoria acestor locuri

Paleontologii au stabilit ca omul de Neanderthal a trait in urma cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciulesti, comuna Tetoiu, jud. Valcea, pe Valea lui Grauceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea ii apartine savantului Dardu-Nicolaescu-Plopsor. Cum e posibil?!..

Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 i.e.n.) si ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 i.e.n.) ofera un numar iompresionant de mare de coincidente intre denumirile mitice ale unor personaje si locuri din antichitate si denumirile de azi ale unor localitati situate pe teritoriul tarii noastre.

Pe traseul de la varsarea Dunarii in Marea Neagra la punctul de confluenta al Tisei cu Dunarea si apoi al punctului de confluenta al Somesului cu Tisa, mergand spre amonte, se ajunge in zona Mediasului Aurit din nordul Muntilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Somesului. Pe acest traseu se gasesc o seama de localitati ale caror denumiri de azi coincid in mod bizar cu titularurile mitice care ne-au fost transmise din antichitate.

Aceasta observatie l-a facut pe cercetatorul stiintific geolog Mircea Ticleanu sa adopte ipoteza si sa finalizeze un studiu in care a demonstrat ca drumul pe ape al argonautilor a urmat traseul pe Dunare. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinatia finala a expeditiei in Caucaz. Dar informatiile de atunci se pare ca situau Caucazuil la vestul Marii Negre dupa cum ne-o confirma atat scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman si istoric, care aminteste in secolul IV e.n. de un tinut „Caucaland” situat pe malul stang al Dunarii la marginea bazinului Panonic, a carei descriere corespunde cu Muntii Apuseni de la vestul Marii Negre…

Se inrudeau dacii cu celtii ?

Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu are o teorie interesanta, dacii se inrudeau cu celtii, nu cu getii !
Prima mentiune despre daci o gasim la Caesar, in „De Bello Gallico”. Dar este asa, o referire colaterala. Sigur, mai avem si textul lui Traian – „De Bello Dacico”, pe care insa nu l-a scris el. In „De Bello Dacico” citim ca efortul principal de razboi al lui Traian a fost in sud cand a trecut Dunarea, si apoi in munti unde i-a invins pe daci fara probleme.

Aceia din munti poate ca se numeau daci pe sine, e discutabil acest aspect. Si atunci cartea despre razboiul de la nord de Dunare s-a numit „De Bello Dacico”. Numai ca anumite unele elemente de acolo, din muntii Orastiei, ii arata pe daci mai aproape de populatiile atestate arheologic in Transilvania si chiar in Europa Centrala, mai exact de celti, desi cu unele elemente comune cu populatiile din Campia Romana, potrivit 2012en.ro.

Putini sunt acei ce stiu ca in muzeele lumii exist a un numar mare de statui, busturi si capete reprezentand daci. O prima inventariere a acestor opere de arta a fost facuta in 1946 si numara 26 de piese. O a doua numaratoare, facuta in 1980, a crescut numarul acestora la 40. In sfarsit, o teza de doctorat, dedicata recent acestui subiect, de catre un specialist in istoria artei, Leonard Velcescu, strange laolalta peste o suta de astfel de reprezentari de daci, iar numarul lor este cu siguranta mai mare.

Cele mai multe dintre aceste lucrari sunt de mari dimensiuni, statuile pot ajunge chiar pana la trei metri, capetele si busturile sunt colosale. Nici un alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atat de multa atentie din partea artistilor plastici, iar Columna lui Traian, opera geniala, care a revolutionat arta romana, este un argument in plus in acest sens. Cele mai multe dintre statuile de daci au fost descoperite de-a lungul timpului in Forul lui Traian. Foarte probabil, au fost facute la comanda imparatului invingator, special pentru a-i impodobi forul. Toate sunt insotite de eticheta “prizonier dac”.

Sunt daci cu priviri semete, dar cu o atitudine linistita, fie tineri, fie mai batrani, fie nobili, fie daci de rand. In galeria Chiaramonti din Muzeul Vatican se afla un astfel de bust de nobil dac, ce depaseste trei metri, cu tot cu soclu, daltuit in marmura frigiana violacee cu vinisoare. Turistii de toate neamurile se opresc impresionati si se fotografiaza langa sculptura cu numarul de inventar 1697, fara sa stie al cui chip si suflet este inchis in marmura pretioasa.

Sursa: https://www.efemeride.ro/trei-mistere-din-istoria-dacilor

Sistemul Solar. Saturn. Atat cat ne spune... stiinta actuala... Dincolo de 'astea'... urmeaza teoria conspiratiei

Saturn este a sasea planeta de la Soare si a doua ca marime din sistemul solar. Desi dimensiunile sale sunt considerabile, masa sa nu este, comparativ, la fel de impunatoare, ceea ce duce la o densitate foarte mica.

 

Chiar daca are compozitia asemanatoare cu a planetei Jupiter, datorita masei mai reduse gazul nu exercita o presiune la fel de mare asupra nucleului. Astfel rezulta o densitate mai mica chiar decat cea a apei – daca am scufunda planeta intr-un ocean urias, aceasta ar pluti la suprafata.

Saturn poarta numele zeului timpului la romani (Cronos la greci), tatal lui Jupiter (Zeus). Fiind vizibil cu ochiul liber, este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Dintre toate planetele vizibile fara instrumente de pe Pamant, Saturn are luminozitatea aparenta cea mai slaba.

Prima oara a fost observat prin telescop de Galileo Galilei. Imaginea sa, foarte schimbatoare de la o perioada la alta, a ridicat multe intrebari. Galileo a crezut ca vede sateliti ai planetei, blocati pe orbite bizare. Abia Christiaan Huygens a interpretat corect faptul ca planeta avea inele. Saturn a ramas unica in aceasta privinta pana cand au fost descoperite inelele foarte subtiri ale lui Uranus, apoi si ale celorlalte planete mari.

Orbitand la o distanta medie de Soare de peste 1,4 miliarde km, are nevoie de mai mult de zece ani pentru o revolutie completa.

Saturn prezinta o aplatizare importanta. Diferenta dintre diametrul ecuatorial si cel polar este de aproape 10%. Cauzele sunt rotatia rapida si compozitia gazoasa. Toatele planetele sunt usor aplatizate la poli, insa niciuna ca Saturn.

Ca si Jupiter, Saturn nu are o suprafata solida. Atmosfera devine tot mai densa spre interior, pana cand din cauza presiunii gazele devin lichide. Din aceasta cauza, este dificil de determinat cat dureaza o zi saturniana. Nu se poate observa miscarea suprafetei, astfel ca se foloseste rotatia campului magnetic al planetei.

La o departare mare de Soare, Saturn primeste doar 1% lumina solara in comparatie cu Terra. si totusi exista variatii de temperatura, deoarece inclinatia axei este mai mare decat cea terestra, ajungand la 28 grade.

 

STRUCTURA PLANETEI SATURN

Ca si Jupiter, Saturn contine 75% hidrogen si 25% heliu, precum si urme de apa, metan, amoniac si roca. Aceasta compozitie este similara cu cea a nebuloasei primordiale din care a luat nastere sistemul solar. Interiorul este de asemenea asemanator celei mai mari planete a sistemului: nucleu de roca invelit intr-un strat de hidrogen metalic lichid, iar la exterior un strat de hidrogen molecular. Desi intra in categoria planetelor gazoase, nu este o sfera exclusiv formata din gaz. Stratul de hidrogen metalic lichid este motorul campului magnetic al planetei. Campul magnetic saturnian este comparabil cu cel al Pamantului si considerabil mai mic decat cel al lui Jupiter, de unde rezulta ca acest strat de hidrogen lichid cu proprietati metalice este mult mai subtire decat in cazul planetei vecine mai mari. Saturn radiaza in spatiu mai multa energie decat cea primita de la Soare. O buna parte din aceasta este generata de contractia generata de gravitatie, ca si in cazul planetei Jupiter, insa acest mecanism nu poate explica radiatia totala.

 

ATMOSFERA PLANETEI SATURN

Atmosfera planetei Saturn este compusa din hidrogen molecular in proportie de 96,3% si 3,25% heliu. Au fost detectate urme de amoniac, acetilena, etan, propan si metan. Norii inalti contin cristale de amoniac, iar cei din straturile joase sunt formati din apa si hidrosulfura de amoniu (NH4SH).
Viteza vantului in atmosfera lui Saturn atinge 1.800 km/h. Benzile nu sunt atat de proeminente ca cele ale lui Jupiter, insa exista furtuni indeajuns de puternice care sa inconjoare planeta si sa reziste in timp, asemeni Petei Rosii. Marea pata Alba apare in fiecare an saturnian (odata la 30 de ani) in perioada solstitiului de vara din emisfera nordica. Ar trebui sa se produca din nou in anul 2020. Vanturile sufla in general spre est, in directia de rotatie a planetei, si scad in intensitate dinspre ecuator spre poli. Nicaieri in Sistemul Solar nu se intalnesc vanturi atat de puternice. La latitudini mari se intalnesc si miscari de aer in directia vest.

O formatiune ciudata a fost descoperita in regiunea polului nord al planetei. in jurul vortexului de la polul nord exista un hexagon cu latura de 13.800 km, care ar cuprinde cu usurinta intreg Pamantul. Intreaga structura are o perioada de rotatie de 10 ore si jumatate, aceeasi cu cea a interiorului planetei. Originea sa nu este complet inteleasa.

Incepand cu anul 2005, oamenii de stiinta au inceput sa inregistreze fulgere in agitata atmosfera a planetei. Puterea acestora este de 1.000 ori mai mare decat cea a fulgerelor terestre.

 

INELELE PLANETEI SATURN

Nici o alta planeta a Sistemului Solar nu are inele ca Saturn. Foarte luminoase, acestea sunt in acelasi timp extrem de subtiri. Particulele ce le compun sunt de dimensiuni foarte reduse, de la submilimetrice la cel mult de cativa metri, iar gheata este elementul de baza, de unde si aceasta luminozitate deosebita.

Inelele nu sunt vizibile cu ochiul liber de pe Terra. in ciuda luminozitatii lor deosebite, Saturn este prea departe de noi pentru aceasta observare directa. Chiar si prin intermediul telescoapelor doar trei inele pot fi observate de la noi: A, B si C. A si B sunt cele mai proeminente, intre ele existand o separare vizibila denumita diviziunea Cassini. Inelul C este comparativ mult mai subtire.

Privite de aproape, inelele saturniene se impart in mii de altele mai mici. si desi ne par neschimbate de la departare, ele sunt intr-o continua remodelare, sub actiunea planetei si a multitudinii de sateliti ai acesteia. Au fost fotografiate unde in inele, ca urmare a influentelor gravitationale ale trecerii satelitilor. Exista inele, pe de o parte, si goluri, pe de alta parte, intretinute de unele luni saturniene. Desi se intind pana la o departare de 250.000 km de planeta mama, grosimea inelelor nu depaseste un kilometru. Daca materialul ce compune toate inelele ar fi comprimat intr-un singur obiect, dimensiunile acestuia n-ar depasi 100 km. Chiar daca sunt atat de vizibile si impresionante, contin relativ putin material si sunt foarte subtiri.

Inelele au chiar si propria atmosfera, independenta de cea a planetei. in cea mai mare parte este compusa din oxigen molecular, aparut in urma actiunii radiatiei ultraviolete asupra ghetii. Exista de asemenea si urme de hidrogen molecular, celalalt compus rezultat in urma descompunerii apei, insa acesta se disperseaza mult mai usor in spatiu. Daca aceasta atmosfera ar fi comprimata la nivelul inelelor, nu ar avea o grosime mai mare de un atom!

Este posibil ca inelele sa fie foarte vechi, luand nastere la inceputurile Sistemului solar, odata cu planeta, din resturile ramase de la formarea acesteia, sau din material atras de Saturn. Una dintre teorii spune ca un satelit stravechi s-a dezintegrat lasand in urma aceste resturi; numele satelitului a fost stabilit Veritas. Dezintegrarea s-ar fi putut produce ori prin apropierea periculos de mare a corpului de planeta, ori prin ciocnirea cu un alt obiect indeajuns de mare, cel mai probabil in timpul Marelui Bombardament Tarziu.


Insa este la fel de posibil sa fie tinere, de doar 100 mil. ani, o perioada de timp scurta din punct de vedere astronomic. Ca o dovada a acestui fapt este adusa in vedere compozitia inelelor, materialul de puritate ridicata fiind contaminat in timp de praf cosmic.

In 2009 a fost observata existenta unui nou inel, mult mai mare ca intindere decat cele cunoscute deja. Nu seamana cu celelalte inele ale lui Saturn si nu este vizibil din regiunea noastra decat in infrarosu. Acest nou disc s-ar intinde de la 60 pana la 300 de raze saturniene. Este deviat cu 27 de grade de planul ecuatorial al planetei si al celorlalte inele, aflandu-se in planul orbitei lui Saturn.
Miscarea noului inel este retrograda, asemenea satelitului Phoebe, cu care este asociat.

SATELITII LUI SATURN
Ca si Jupiter, Saturn are numerosi sateliti, de dimensiuni foarte diverse si cu particularitati surprinzatoare. O parte din acesti sateliti interactioneaza cu inelele planetei. In articolul urmator ne vom concentra pe 4 dintre sateliti: Titan, Enceladus, Iapetus si Mimas.
Sursa: Wikipedia, Space.com, Scientia.ro
-----------------------------------------------------