Descoperire revoluţionară: o nouă ramură pe "arborele vieţii”
-----------------------------------------
Pe vremuri – acum vreo două mii de ani – era mai simplu: toate
formele de viaţă erau împărţite de oameni în două categorii: animale şi
plante. Un regn animal şi altul vegetal erau de ajuns ştiinţei spre a
cuprinde toate formele de viaţă cunoscute de om. Era cu mult înainte de
inventarea microscopului, aşa că foarte foarte numeroase vietăţi, deşi
existau, evident, şi atunci, nu puteau fi văzute, deci nu făceau parte
din realitatea percepută de antici şi, prin urmare, aceştia nu-şi băteau
capul cu ele. Marii învăţaţi, precum Aristotel, clasificau doar ceea ce
vedeau, aşa că şi el împărţea fiinţele vii în animale şi vegetale. Mai
târziu, însă, lucrurile s-au complicat, iar recent, descoperirea unui
întreg grup nou de vieţuitoare – care nu seamănă bine cu nimic din ceea
ce se cunoştea şi nu se potriveşte cu criteriile de identificare a
niciuneia dintre categoriile ştiute, a pus pe jar lumea oamenilor de
ştiinţă: ce sunt aceste ciudate creaturi şi unde trebuie ele aşezate în
arborele filogenetic al vieţuitoarelor?
Multă lume crede că
ciupercile sunt plante, oamenii rămânând tributari, în această privinţă,
vechii concepţii care, timp de milenii, a stat la baza clasificării
formelor de viaţă.
Creşte din pământ şi nu se deplasează? E plantă. Se mişcă singură şi
nu creşte din pământ? E animal. Multă vreme, această clasificare, bazată
pe două criterii simple şi clare, a fost destul pentru a clasifica
lumea macro.
Ca un ecou al acestei viziuni - învechite, dar… asta e, oamenii,
chiar şi cei de ştiinţă, renunţă cu greu la tradiţii şi la vechile
obiceiuri - ciupercile sunt studiate, la şcoală, în cadrul orelor de
"botanică" şi, chiar la facultăţile de biologie, micologia (disciplina
care studiază ciupercile) ţine, de obicei, de catedra de
botanică/biologie vegetală. Aşa se face că, deşi ciupercile sunt astăzi
plasate, în sistematica vieţuitoarelor, într-un regn aparte, numai al
lor, numit
Fungi (recunoscându-se, astfel, că ele nu sunt nici
plante, nici animale, nici altceva - sunt ciuperci/fungi), confuzia se
perpetuează.
Dar ştiinţa - chiar dacă arată, uneori, o oarecare inerţie - nu stă
pe loc. Odată cu inventarea microscopului, o nouă lume, până atunci
ascunsă, s-a dezvăluit treptat privirii fascinate a omului, iar pentru
aceste fiinţe era nevoie de noi criterii şi de noi clasificări.
Şi tot aşa, din descoperire în descoperire, s-a ajuns şi la momentul
în care, pe la jumătatea secolului XX, biologii au descoperit că, deşi
cresc pe sol şi nu se mişcă, totuşi ciupercile nu fac parte din aceeaşi
tagmă cu plantele.
Întâi şi întâi, au un mod de nutriţie cu totul diferit: dacă plantele
conţin clorofilă şi se hrănesc autotrof (preparându-şi, adică, singure
hrana - substanţe organice-, din carbonul extras din aer, folosind ca
sursă de energie lumina), ciupercile, în schimb, descompun şi apoi
absorb din sol substanţe organice complexe. Aşadar, funcţia lor lor în
natură e alta, cu totul diferită de cea a plantelor: dacă plantele sunt
producători, ciupercile sunt descompunători, îndeplinind deci un rol
opus.
Apoi, au moduri de reproducere diferite de cele ale plantelor,
cicluri de viaţă complexe şi altfel decât cele din lumea vegetală.
Iar odată cu progresele biochimiei, a venit şi marea revelaţie a
faptului că plantele şi ciupercile sunt foarte diferite unele de
celelalte la nivel biochimic. Una dintre caracteristicile de bază ale
regnului vegetal (plante) este prezenţa unor pereţi celulari rigizi,
constituiţi predominant din celuloză, care acoperă pe dinafară membrana
celulară şi dau rigiditate structurii plantei. Graţie lor, plantele se
pot ridica deasupra solului, pe tulpini uneori neverosimil de subţiri,
înălţându-se spre lumină - sursa lor de energie.
Spre deosebire de lumea vegetală, cea a ciupercilor - care cuprinde
mii de forme, extrem de diverse, de la mucegaiuri până la hribi şi
mânătărci, de la drojdia de bere până la ciupercile microscopice care
produc boli ale plantelor - are ca element distinctiv prezenţa unor
pereţi celulari constituiţi nu din celuloză, ci din chitină. Chitina
este sintetizată şi de animale - multe nevertebrate au un exoschelet
chitinos; un exemplu la îndemână sunt elitrele (aripile tari) ale
cărăbuşilor, care acoperă şi protejează cealaltă pereche de aripi,
membranoase, subţiri şi transparente - aşa că, din punct de vedere
biochimic, cel puţin, ciupercile sunt mai apropiate de animale decât de
plante. Şocant? Se prea poate, dar cred că prima idee pe care trebuie
să-o extragem de aici este faptul că ştim încă atât de puţin despre
lumea asta vie din jurul nostru…
Seamănă - oarecum - cu ciupercile, dar…
Am făcut toată această introducere pentru a arăta că, deşi acum
credeam că, în sfârşit, ne-am lămurit cum e cu ciupercile, că nu sunt
plante, ci cu totul altceva, drept care merită să stea în propriul lor
regn, de fapt, suntem foarte, foarte departe de a şti tot ceea ce e de
ştiut despre ciuperci - în particular - şi despre viaţa pe Terra, în
general.
Recent, o echipă de biologi britanici, de la Muzeul de Istorie
Naturală din Londra şi de la Universitatea din Exeter, a descoperit,
într-un mic lac, nişte… mă rog, nişte forme de viaţă care, deşi aparent
erau fungi microscopici, când au fost cercetate mai cu luare-aminte,
s-au dovedit a fi altceva, de ajuns de diferit de fungi pentru a-i face
pe cercetători să caşte ochii mari.
Oamenii de ştiinţă le-au categorisit deja drept "veriga lipsă" dintre
fungi şi celelelate grupuri de vieţuitoare şi afirmă că e cel mai vechi
grup de fiinţe de tipul fungilor din câte se cunosc până acum, că ar
corespunde unui moment în care fungii "adevăraţi" (cu perete celular
chitinos) au început să se diferenţieze şi să evolueze şi că, deci,
aceşti nou-veniţi pe scena sistematicii lumii vii ar putea da nişte
indicii valoroase privind modul în care s-a săvârşit acestă evoluţie.
Dacă exprimarea pare cam vagă, gândiţi-vă că e vorba despre ceva ce
nici oamenii de meserie nu ştiu şi nu înţeleg foarte bine ce este şi
unde trebuie să şadă - o piesă de puzzle pe care încă nu ştiu unde să o
aşeze.
Le-au numit
Cryptomycota - "ciuperci ascunse", s-ar traduce
numele - şi, până una-alta, le consideră un grup înrudit cu fungii, în
aşteptarea momentului când informaţii mai detaliate, rezultate din
cercetări viitoare, le vor permite să înţeleagă mai bine relaţiile de
rudenie dintre cryptomycote şi celelalte vieţuitoare. Deja, specialiştii
vorbesc despre necesitatea de a redesena arborele vieţii (cel puţin
partea cu ciupercile), pentru a găsi un loc potrivit şi acestei noi
rămurele.
Ce se ştie despre Cryptomycota până acum?
- Sunt un grup foarte divers - probabil la fel de divers precum fungii cunoscuţi nou - iar studiul speciilor este abia la început.
- Cryptomycotele studiate până în prezent sunt organisme eucariote
(celulele au un nucleu care conţine materialul genetic) şi se prezintă
sub forma unor celule de formă ovoidă, mici (3-5 micrometri), capabile
să formeze un filament microtubular.
- Cryptomycotele se găsesc într-o varietate de medii, inclusiv în sol, în apele dulci, în sedimentele acvatice…
- Cryptomycotele nu prezintă, în niciunul dintre stadiile ciclului de
viaţă, peretele celular chitinos, caracteristic fungilor "obişnuiţi";
ele nu se conformează, aşadar, planului general de structură al celulei
de ciupercă, iar aceasta e cea mai importantă deosebire între ele şi
fungi.
Studiile au inclus analize genetice şi observarea cu tehnici de
microscopie performante, iar rezultatele sunt promiţătoare: ceea ce se
ştie până în prezent e îndeajuns de incitant pentru a stimula
curiozitatea şi entuziasmul cercetătorilor, pentru studii viitoare.
Viaţa pe Pământ are o poveste a ei, lungă şi plină de amănunte
uimitoare, uneori de neprevăzut, iar cercetătorii sistematicieni asta
fac: află şi scriu, pentru noi toţi, povestea. Desluşind, în sursele de
informaţii disponibile- vieţuitoarele actuale şi fosile - detaliile
acestei complicate istorii, oamenii de ştiinţă o lămuresc şi o pun pe
hârtie, pentru ca toată lumea s-o cunoască.
Uneori descoperă lucruri neaşteptate, observă o cotitură nebănuită în
desfăşurararea evenimentelor; alteori, umplu o lacună în cunoaştere sau
zdruncină o convingere ce părea de neclintit.
Descoperirea grupului
Cryptomycota este unul dintre
evenimentele care ne silesc să ne revizuim părerile despre clasificarea
şi evoluţia lumii vii şi să rescriem unele dintre capitole.
A spus foarte bine dr. Thomas Richards, de la Muzeul de Istorie
Naturală din Londra, unmul dintre cercetătorii descoperitori ai
cryptomycotelor: s-ar putea să fim nevoiţi să rescriem manualele de
micologie, să regândim clasificarea fungilor şi să elaborăm o altă
definiţie a ceea ce este o ciupercă. Asta e cunoaşterea ştiinţifică - un
peisaj în veşnică schimbare.
Sursa: http://www.descopera.ro/stiinta/8270723-descoperire-revolutionara-o-noua-ramura-pe-arborele-vietii
