Google Translate

vineri, 29 aprilie 2016

Cetăţile dacice din jurul Sarmizegetusei Regia... in uitare si real pericol!




Cetăţile dacice din jurul Sarmizegetusei Regia au fost lăsate pradă profanatorilor

Patru cetăţi dacice din patrimoniul UNESCO, aflate în împrejurimile celebrei Sarmizegetusa Regia, au rămas abandonate la mila profanatorilor şi a braconierilor. Ministerul Culturii s-a opus deocamdată demersurilor autorităţilor judeţene de a administra siturile, însă nici nu a luat alte măsuri pentru a proteja monumentele istorice.

Apropierea echinocţiului de toamnă a adus un val de turişti nonconformişti la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. La sfârşit de săptămână, multe dintre pensiunile aflate în împrejurimile siturilor istorice au fost ocupate până la refuz. Echinocţiul din 23 septembrie este unul dintre momentele anului în care cetăţile antice devin locuri de pelerinaj pentru cei care cred că vechile sanctuare ale dacilor se petrec lucruri magice şi tot de aici se pot încărca de energie, practicând diverse ritualuri. În Sarmizegetusa Regia, ritualurile şi meditaţiile sunt interzise, astfel că de această dată cei care au vrut să le practice s-au îndreptat spre celelalte monumente, aflate în împrejurimile fostului oraş antic.

Sarmizegetusa Regia a devenit de aproape doi ani singura aşezare istorică din Munţii Orăştiei în care există un regulament şi un program de vizitare şi, totodată, unul dintre puţinele locuri căruia îi este asigurată paza şi îngrijirea. Celelalte cetăţi dacice au rămas ale nimănui, iar braconierii şi turiştii care ajung să le profaneze nu se izbesc de niciun fel de opoziţie din partea autorităţilor.

Cetăţi fără apărare Turiştii care au vizitat în ultimele săptămâni cetatea dacică de la Costeşti au lăsat aici, pe stâlpii fostului sanctuar dacic, candele, lumânări şi gunoaie menajere. „Au venit oamenii şi au meditat ori s-au rugat. Unii au rămas peste noapte, au făcut focul şi au lăsat în urmă mizerie. Alţii şi-au luat bucăţi din cărămizile de lut ars din turnurile cetăţuii ori şi-au scrijelit numele pe acestea. Se întâmplă de mult timp acest lucru şi nu este bine, pentru că aşezarea este un monument istoric, iar ce distrug oamenii aici nu se mai poate reface”, spune Eugenia Zgăvârdean (61 de ani), cea care îngrijit în ultimii 21 de ani cetatea. Costeşti.


Femeia locuieşte într-o casă în apropierea sitului UNESCO şi a ieşit de curând la pensie. A fost unul dintre puţinii oameni care în ultimii ani s-au ocupat de întreţinerea sitului istoric şi de întâmpinarea turiştilor. Cei care ajung acum la Costeşti mai au la dispoziţie, pentru informare, doar o pancartă metalică în care le este prezentată pe scurt istoria de două milenii a cetăţii şi câteva indicatoare înfipte printre ruinele aşezării. Nimeni nu mai poartă grija cetăţuiei, ale căror ziduri sunt ascunse tot mai mult de buruieni şi frunze moarte. .


 
 Blidaru

Iar situaţia celorlalte cetăţi dacice din împrejurimile Sarmizegetusei Regia este asemănătoare. Zidurile cetăţii Blidaru, în trecut unul dintre cele mai puternice forturi militare ale dacilor, s-au prăbuşit pe unele porţiuni, iar în incinta aşezării aflate în patrimoniul UNESCO turiştii au lăsat rămăşiţele mai multor focuri de tabără. Situl a rămas mai bine conservat faţă de alte monumente istorice, doar pentru că accesul la el este mai dificil, însă doar un localnic din satul Târsa se mai ocupă de îngrijirea lui.

 
Feţele Albe.

Vegetaţia luxuriantă şi trunchiurile de copaci prăbuşite au acoperit ruinele cetăţilor Piatra Roşie şi Băniţa, şi ele aflate în patrimoniul UNESCO, dar părăsite de autorităţi. Cetatea „Feţele Albe”, despre care istoricii susţin că a fost sălaşul preoteselor unei zeiţei antice a destinului şi fertilităţii, a ajuns un loc al amatorilor de ritualuri ezoterice.

Ceartă pe cetăţile nimănui Din luna februarie a acestui an, soarta cetăţilor Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie şi Băniţa era pe cale să se schimbe. Atunci, Consiliul Judeţean Hunedoara a făcut primele demersuri pentru a prelua în administrare, de la Ministerul Culturii, cele patru monumente UNESCO. În urmă cu un an, instituţia devenise administrator al sitului Sarmizegetusa Regia, iar autorităţile judeţene considerau că este nevoie ca şi aceste patru monumente să îşi găsească un nou stăpân, mai interesat de viitorul lor decât statul român.

 
Feţele Albe.

Zilele trecute, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a dat de înţeles că situaţia celor patru situri nu se va schimba prea curând.  „Nu ştiu să vă spun exact în ce stadiu se află demersul Consiliului Judeţean referitor la preluarea celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Ştiu doar că sunt probleme juridice legate de proprietatea asupra terenurilor. Nu suntem noi proprietarii pe toate suprafeţele de acolo”, declara, la Deva, ministrul Kelemen Hunor. Ministrul este contrazis de Vladimir Brilinsky, reprezentant al Serviciului Public de administrare a monumentelor istorice din judeţ, cel care se ocupă în prezent de administrarea sitului.

 
 Sarmizegetusa Regia.

„Noi am făcut toate demersurile ce au ţinut de Consiliul Judeţean Hunedoara pentru a prelua în administrare celelalte cetăţi dacice şi pentru a le putea ulterior pune în valoare, însă nu există voinţă politică din partea guvernanţilor pentru a ni le preda. Preferă ca aceste situri, a căror distrugere este ireversibilă, să rămână ale nimănui”, a declarat Vladimir Brilinsky. 

 
Sarmizegetusa Regia.

Sarmizegetusa Regia şi-a schimbat înfăţişarea. De aproape doi ani, situl UNESCO Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Daciei pre-romane, a intrat în administrarea autorităţilor din judeţul Hunedoara, care l-au preluat de la Ministerul Culturii. Între timp, situaţia monumentului istoric s-a schimbat. Noii administratori s-au ocupat de îngrijirea sitului UNESCO, iar vechiul oraş cosmopolit al dacilor este păzit de angajaţii unei firme specializate şi de jandarmi.  De asemenea, a fost instituit un program de vizitare a monumentului, iar potrivit autorităţilor judeţene ultimii 18 kilometri ai drumului de acces spre Sarmizegetusa Regia vor fi reabilitaţi pe fonduri de la Uniunea Europeană, până în iarna anului viitor. Din Sarmizegetusa Regia şi din celelalte foste aşezări dacice din Munţii Orăştiei, în ultimele două decenii, braconierii au furat tezaure de aur şi argint în valoare de milioane de euro şi doar o parte din piesele antice din aur şi argint, sustrase în urma săpăturilor ilegale, a fost recuperată.

 22 septembrie 2014

22 septembrie 2014

Citeste mai mult: adev.ro/ncal2q

==============================================

joi, 28 aprilie 2016

Externsteine. Il mistero di Externsteine. Il sito megalitico di Externsteine, in Sassonia. Qual è dunque il segreto di Externsteine? Le ipotesi sono molte...


Il mistero di Externsteine

|
Il sito megalitico di Externsteine, in Sassonia

 Externsteine è uno dei luoghi più sacri della Germania ma nonostante questo non è molto conosciuto, specialmente fuori dai suoi confini, se non da persone che ricercano in questo specifico campo.


Situato in prossimità di Detmold, nella bassa Sassonia, viene chiamato la "Stonehenge tedesca" sia perché è il più importante sito megalitico, sia per la sua imponenza.

Arrivare a Externsteine è già di per sé un'esperienza particolare: bisogna infatti addentrarsi nel profondo della maestosa foresta di Teutoburg, anticamente luogo sacro, ed oggi parco nazionale, tenuto in maniera esemplare (efficienza teutonica!), senza alterarne l'arcano fascino. Querce secolari oscurano il cielo, lasciando passare dei tenui raggi di sole quasi a voler custodire gelosamente la sacralità del luogo. Finalmente il sentiero sbocca in una grossa radura dove si apre uno scenario veramente spettacolare: Externsteine.

Un allineamento di cinque poderose rocce che si ergono fino ad un'altezza di quasi 40 metri. La loro formazione è di origine naturale e risale più o meno al periodo del cretaceo (da 130 a 70 milioni di anni fa), dovuta a stratificazioni di detriti avvenute durante quel periodo. Tuttavia la particolarità di questo luogo sta nel fatto di essere stato un centro sacro di antichissime tradizioni e di esserlo rimasto attraverso i secoli, fino ai nostri giorni.

Il bassorilievo medioevale intagliato nella roccia
Le tracce di mano umana sono evidentissime anche al primo sguardo: scale di pietra intagliate nella roccia percorrono gli enormi megaliti fino alla loro cima e si intravedono grotte scavate in profondità al loro interno. Superato il primo impatto visivo mi avvicino rendendomi subito conto di essere in un luogo con un'atmosfera molto strana, quasi onirica.

Quello che colpisce immediatamente il visitatore è un bassorilievo medioevale intagliato nella roccia che raffigura S. Nicodemo e Giuseppe d'Arimatea mentre tolgono dalla croce Gesù Cristo calpestando e piegando l'albero sacro delle tradizioni Nordiche, l'Irminsul, la sacra quercia considerata dai Celto-Germani la colonna portante dell'universo, esattamente come l’Yggdrasil: una evidente testimonianza della eliminazione da parte del Cristianesimo dell'antico culto pagano.

Difatti Carlo Magno fervido cattolico, quando conquistò queste terre durante la guerra contro i Sassoni, si rese immediatamente conto di quanto fosse grande l'energia ed il potere presenti ad Externsteine, arrivando non solo a cercare di distruggere tutte le tracce degli antichi culti qui praticati, ma vietandone qualsiasi uso a carattere sacro avendo paura che la sua enorme influenza mistica potesse far risorgere l'antica religione.
Non a caso Externsteine è stato utilizzato dai Druidi, dai sacerdoti degli antichi culti nordici, e molto prima ancora dal popolo mitico che eresse i megaliti su tutto il pianeta. Alcuni studiosi ipotizzano anche che potesse essere praticato il culto di Mitra. Sembra quindi che la Tradizione abbia segnato questo luogo per millenni; la paura di Carlo Magno era ben giustificata! I luoghi sacri, vere e proprie porte sul mistero, sono, da sempre, giudicati pericolosi dal Cristianesimo, con conseguenze che ben si sanno.

Di sicuro l'influenza di Externsteine è rimasta inalterata nel tempo dato che addirittura durante la seconda guerra mondiale questo luogo è stato utilizzato da Himmler per officiare i riti di iniziazione degli ufficiali delle SS. Lo stesso esercito nazista (sempre molto interessato all'esoterismo) effettuò qui una imponente serie di scavi archeologici il cui scopo è rimasto un mistero, dato che i lavori sono stati bruscamente interrotti e tutte le carte riguardanti il progetto distrutte e disperse.
Le grotte scavate nei megaliti
Anche se ormai si parla di Externsteine come di un luogo di culto dei monaci cistercensi (non a caso l'ordine monastico che ebbe stretti contatti con i cavalieri Templari), moltissime sono le testimonianze di un passato spirituale ben diverso; a partire da una delle grotte scavate all'interno dei giganteschi megaliti, chiamata ora "bassa cappella", una stanza piuttosto grande che veniva probabilmente adibita ad uso meditativo dove sulla parete sono incise e chiaramente visibili delle rune.

 Questa stanza è collegata ad altre stanze di dimensioni minori, anch'esse con segni oscuri incisi sulle pareti e dove si respira un'atmosfera magica e suggestiva.

Poco più in là, fuori da queste stanze ai margini di un laghetto che lambisce le rocce l'ennesimo segreto rimasto irrisolto: scavato in una roccia, anch'essa con una runa incisa sopra, si trova una sorta di sarcofago il cui uso è rimasto inspiegato sebbene alcuni storiografi abbiano cercato di trovare una risposta, sostenendo che fosse la riproduzione del Santo Sepolcro di Gerusalemme; ma, dato che pare essere molto più antico, è un'ipotesi che non è sostenuta da molti e che sembra essere un ripiego fatto in mancanza di risposte più convincenti.

Salendo su una impervia scaletta scolpita nella roccia, all'esterno di una delle pietre, si arriva forse nella parte più impressionante: il santuario, posto sulla cima di un megalite; una stanza ora senza tetto, ma anticamente completamente chiusa nella roccia, dove su una parete c'è un'apertura circolare con sotto una colonna con le funzioni probabilmente di altare.

Il sarcofago scavato nella roccia
Qui, al Solstizio d'Estate il primo raggio di sole passa attraverso il foro illuminando l'altare e la parete dietro che reca misteriosi segni. La celebrazione di questo magico momento annuale, non a caso, accomuna Externsteine ai grandi templi megalitici, quali Stonehenge, Newgrange e molti altri sparsi su tutto il pianeta.

Nel 1929 Wilhem Teutd, uno studioso tedesco che considerava Externsteine come un osservatorio astronomico ed il fulcro dei culti antichi nella Germania, provò a fare partire da qui delle ipotetiche linee che unissero idealmente sul territorio tutti i luoghi particolari quali megaliti, antiche cappelle, grotte sacre, eremi; scoprì che in effetti tutti questi posti avevano in comune il fatto di essere i ritrovi delle antiche feste pagane dove la gente si radunava ad osservare il levarsi del sole e della luna tracciando a loro volta altre linee rette capaci di abbracciare tutta la Terra.

Qual è dunque il segreto di Externsteine?

Una sorta di gigantesca "antenna" in grado di comunicare con gli altri luoghi sacri sparsi sul pianeta? Un luogo dove correnti telluriche conferiscono una straordinaria energia? (il sottosuolo pare sia fitto di grotte).

Questo spiegherebbe perché gli antichi sacerdoti ed i Druidi, loro successori, utilizzassero la forza naturale di queste rocce per officiare i loro riti di comunione con la Madre Terra.

Le ipotesi sono molte: ma è certo che Externsteine è un luogo in cui si ha la sensazione di essere a contatto con qualcosa di vivo e pulsante. La percezione che si prova lasciandosi andare è quella di essere pervasi da una forza molto armonica ed estremamente tangibile la cui esistenza ancora oggi rimane avvolta in un mistero e in un alone di leggenda di cui il luogo sembra impregnato.

Una forza che sembra avere affascinato gli uomini di ogni tempo che sono passati di qua e che continua ad essere irradiata, nonostante oggi questo luogo sia considerato un semplice monumento di antichi culti ormai scomparsi. Scomparsi? Nelle nicchie scavate nella pietra sulle pareti del santuario si possono trovare tracce recenti di fuochi e di candele...

Sursa:  http://www.shan-newspaper.com/web/megalitismo/445-il-mistero-di-externsteine.html
----------------------------------------------------------------------------------------------
Cititi si aici:
================

Externsteine, Deutschland. Un complex megalitic misterios, de exceptie. Un grandios sanctuar religios păgân, crestinat ulterior

----------------------------------------------------------------------------------------------

luni, 18 aprilie 2016

Decebalus – The Brave One’ – Last Mighty King Of Dacian People. Source: Britannica. Ancient History Encyclopedia


Decebalus – The Brave One’ – Last Mighty King Of Dacian People

MessageToEagle.com – Today, Decebalus is considered a national hero in Romania and has been described in numerous literary works, movies, public monuments, and other memorials.

At the beginning of the third century, 150 years after the affirmation of Decebalus, Dio Cassius (164-c.235): Roman senator of Greek descent, historian and author of a very important ‘Roman History‘  wrote about the mighty king Decebalus as follows:


“He was very skilled in the war and skillful work, knowing how to choose the occasion to attack the enemy and withdraw at time. Abil in traps was valiant in battle, to use skillfully knowing a victory and finally escaping a defeat for the things he has long been a fierce adversary of the Romans “.
Decebalus (Decebal) – ‘the brave one’) – was the last king of Dacians, a people who lived in the territory known presently as Romania.

He was also one of mightiest rulers of this ancient kingdom. He ruled the Dacians 87-106, but especially, the first year of his reign was difficult because Dacian Kingdom, crumbled into four or perhaps five principalities, and was weak.

After reuniting fragmented Dacian tribes into one nation, he led them in three wars against the Roman Empire and its two emperors Domitian and Trajan.

He immediately organized an army and attacked the Roman province of Moesia (southeastern Balkans), killing its governor, Oppius Sabinus.

'During his reign, an accelerated process of the state centralization occurred in the face of the imminent Roman danger. For two decades the confrontation with the Dacian state constituted the major problem of the Roman foreign policy.'

‘During his reign, an accelerated process of the state centralization occurred in the face of the imminent Roman danger. For two decades the confrontation with the Dacian state constituted the major problem of the Roman foreign policy.’
He fought victoriously against Domitian’s general Cornelius Fuscus, but new dangers came and in 89, Decebalus was eventually defeated and forced to sign a peace treaty which made the Dacian kingdom a client of Rome. According to these terms , the Dacians receive Roman money and technical support in exchange for recognition of Roman overlordship.

During the next 12 years of peace, Decebalus was able consolidate power and rule.
In the meantime, the Roman Empire also planned its expansion, which reached its peak in 101.

Decebal (Decebalus) (ruled 87-106) was the last king of Dacia. The Romans defeated the Dacians at Topae, set fire to several towns and moved towards Sarmizegetusa, the capital of the kingdom. The Romans laid siege to the town and cut Sarmizegetusa’s water supply.

Decebal (Decebalus) (ruled 87-106) was the last king of Dacia. The Romans defeated the Dacians at Topae, set fire to several towns and moved towards Sarmizegetusa, the capital of the kingdom. The Romans laid siege to the town and cut Sarmizegetusa’s water supply.

After almost 3 years of preparations at the southern boundaries of Dacia, at the beginning of the year 101 in Moesia Superior, the Emperor Traian (during his reign the Roman Empire reached the peak of the power and of its territorial expend) concentrated 13-14 legions and many auxiliary units (circa 150 000 soldiers) in order to conquer Decebal’s reign.

See also:
Sarmizegetusa And Its ‘Andesite Sun’ Artifact
Unique 2,000-Year-Old Hexagonal-Shaped Bronze Matrix Of Sarmizegetusa Regia, Romania

In 101, Trajan led an invasion of Dacia and thus, the First Dacian War began. The capital of Sarmizegethusa (in modern Romania) was captured. In 102, Decebalus was forced to accept Roman occupation garrisons.

In 105, once again, the mighty Decebalus was powerful enough to defeat the occupation forces and invade Moesia. It was the Second Dacian War.

The Dacians led by Decebal, resisted heroically. On the other hand, Roman Emperor, Trajan, threw all the Empire’s resources in the fight to be victorious. Dacia’s gold was important but first of all he wanted to eliminate the threat from the Dacians and their allies, at the eastern border.

Dacian citadels of Orastie mountains. Credits: www.visitalbaiulia.com/
Dacian citadels of Orastie Mountains. Credits: www.visitalbaiulia.com/

After Trajan seized Sarmizegethusa a second time in 106 and the Dacians fortress of the Orastie’s Mountains fell, some of the defenders, including Decebal, managed to leave the city trying to continue resistance against the Romans within the country. Being chased by the Romanian cavalry, Decebal commits suicide becaue to die was better than to fall alive into the hands of enemies.

Dacia capitulated and became a Roman province.

There is a mighty 40-meter-tall bearded stone face overlooking the Danube River, Romania.
It is the statue of the Dacian king Decebalus. It took 10 years, from 1994 to 2004, for twelve sculptors to finish it. The statue is the tallest rock sculpture in Europe. It is located on the Danube’s rocky bank, near the city of Orsova, Romania.

Today, 2000 years later, the great Dacian king continues to keep watch on the borders of those lands he defended to death.

MessageToEagle.com 
Source: Britannica
Ancient History Encyclopedia
=======================================

vineri, 15 aprilie 2016

Straini celebrii... ne dau lectii de branding şi marketing! Si ce daca! Misterele României, ţara dintre rai şi iad unde s-au născut legendele: păduri şi castele bântuite, stânci care prind viaţă, piramide energetice


Misterele României, ţara dintre rai şi iad unde s-au născut legendele: păduri şi castele bântuite, stânci care prind viaţă, piramide energetice.

Frumuseţile ţării şi poveştile din jurul celor mai controversate locuri atrag anual atenţia a mii de oameni veniţi de pe tot Globul, însetaţi după legende şi istorisiri de odinioară, de la facerea lumii.

Unul dintre marile nume din branding şi marketing, Peter Sealey, povestea, pentru „Adevărul“, în toamna lui 2014, cum ar arăta brandul de ţară al României dacă i s-ar cere să-l facă.

„În primul rând ce le spunem străinilor care vin şi vizitează România? Ce le oferim? Ospitalitate, mâncare? Am fost într-o veche localitate, unde se spune că s-ar fi născut contele Dracula, Sighişoara. Eu nu am auzit până acum de acest oraş. Uite ce puteţi face: luaţi acel orăşel, unul dintre cele mai vechi din Europa. Partea cu Dracula ar fi amuzantă şi toată lumea a auzit de Dracula. Aş lua aceste două lucruri, Sighişoara şi Dracula, şi aş găsi o modalitate prin care aş atrage lumea. (n.r. stă câteva clipe, se gândeşte şi spune) Ţara unde s-au născut legendele! Vino şi vezi locul unde s-au născut legendele! Vino şi experimentează lucruri noi în ţara de unde au apărut legendele! Da! Asta e!


O altă ţară nu poate face asta. Germania nu poate, Italia nu poate nici ea, dar voi puteţi!“, a spus Sealey.

Acesta a fost consultant pentru coloşi mondiali precum Coca-Cola, General Motors, Sony New Technologies, Inc, Visa U.S.A., Johnson & Johnson, Hewlett-Packard, Eastman Kodak, Nokia.Cea mai mare parte a carierei sale a petrecut-o în cadrul companiei Coca-Cola, unde a fost numit primul director de Marketing la nivel global al companiei. În timpul „mandatului său“ a fost asociat cu unele dintre cele mai legendare campanii de marketing şi publicitate - atribuindu-i-se succesul campaniei „Always Coca-Cola”.

Ideea americanului este mai mult decât justificată în condiţiile în care în România, la fiecare pas, auzi câte o poveste despre uriaşi care trăiau în nordul ţării, despre stânci care se mişcă noaptea şi ar fi sluji ale Necuratului sau despre locuri unde timpul pare că stă în loc cum e acel spaţiu numit „gura de rai“ din bătrânii Bucegi.

„Adevărul“ vă prezintă, mai jos, câteva dintre cele mai cunoscute legende şi mistere din fiecare judeţ al ţării.

ALBA. Legendele castelului Martinuzzi din Vinţu de jos, locul unde împărăteasa Maria Tereza îşi ucidea iubiţii

Legenda comorii susţine că în anul 1543 un grup de pescari români a pătruns cu luntrile de pe Mureş în apele Streiului şi şi-a legat ambarcaţiunile de un trunchi prăvălit în apă. Atunci unul dintre pescari le-a atras atenţia celorlalţi asupra unor obiecte sclipitoare ce se zăreau pe fundul râului. Scufundându-se, acesta a scos de acolo mai mulţi gălbeni. Uimiţi de apariţia monedelor, pescarii au început să cerceteze cu atenţie împrejurimile, descoperind o bolta zidită în adâncuri şi năruită din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi în mâlul apei. Pătrunzând în interiorul hrubei din adâncuri, ei au scos la suprafaţă 40.000 de galbeni ce purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach. 
 
Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns până la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului. Se menţionează apoi că organele de anchetă ale vremii au făcut cercetări la faţa locului, descoperind în bolta subterană alte câteva mii de gălbeni. După aceea Martinuzzi şi-a cumpărat o serie de domenii, construind şi frumosul castel de la Vinţu de Jos. Vestea despre fabuloasele averi pe care le deţinea Martinuzzi a fost una dintre cauzele ce i-au adus acestuia moartea.  
 
ARAD. Legenda cetăţilor Şoimoş, Dezna, Şiria:  Trei fecioare s-au transformat în şerpi albi

Una dintre cetăţile judeţului Arad vizitate de către turişti este şi Cetatea Şoimoş. Despre cetate sunt foarte multe legende şi povestiri. O legenda spune că Cetatea Şoimoş împreună cu  Dezna şi Şiria au fost construite de trei surori.
Prima spuse: „dacă mă ajuta Dumnezeu cetatea mea va fi terminată mâine”. A doua spuse şi ea: „şi cetatea mea va fi gata mâne cu ajutorul lui Dumnezu. Cea de-a treia sora spuse sfidător: „Chiar dacă nu mă ajuta Dumnezeu şi cetatea mea va fi gata mâine”. Drept pedeapsă pentru necredinţa ei, dupa ce meşterii terminară construcţia, cetăţile s-au prăbuşit. Fecioarele s-au transformat în trei şerpi albi purtând o coroană şi o cheie de aur în gură.  Legenda mai spune că şerpii apar în fiecare an aşteptându-şi eliberatorul care să le ia coroanele şi cheile. De abia atunci se vor transforma din nou în fete şi cetăţile se vor înălţa din nou în toată splendoarea. Mai circulă poveşti din care reiese că cele trei cetăţi sunt legate printr-o reţea de tuneluri dar e destul de greu credibil dată fiind distanţa dintre ele. Totuşi este sigur că a existat un tunel care ducea de la cetatea Şoimoş la râul Mureş.

BISTRIŢA-NĂSĂUD. Cea mai adâncă peşteră din România

Peştera Tăuşoare este situată în sud-vestul Munţilor Rodnei, la o altitudine de aproape 1000 de metri. Aceasta a fost descoperită în anul 1955 de către învăţătorul Leon Bârte. Peştera Tăuşoare este cea mai lungă din Carpaţii Orientali, succesiunea galeriilor sale întinzându-se pe 17.000 de metri. Aici se găseşte şi cea mai mare concentrare de formaţiuni din ghips din ţară. Tot aici a fost descoperit şi mineralul „Mirabilit” unic în România şi prezent în doar câteva peşteri din lume. Unice în lume sunt şi sferele din calcar care au primit numele „bilele de Tăuşoare”.
Înainte de Revoluţie, un incident bizar a fost legat de această peşteră şi de sferele din calcar. În 1987, un bărbat din Timişoara a vizitat peştera având asupra sa un casetofon, cu care intenţiona să înregistreze sunetele produse de aceste bile. Murmurul bilelor l-a speriat atât de tare pe bărbat, încât acesta ar fi leşinat.A doua zi dimineaţa, acesta s-ar fi trezit în faţa unei peşteri din Bucegi şi nu în cea din Munţii Rodnei. Bărbatul s-a întors în Peştera Tăuşoarelor însă nu şi-a mai găsit casetofonul. Timişoreanul era convins că a reuşit să se teleporteze în Bucegi cu ajutorul acestor sfere.

BOTOŞANI. Misterele Botoşaniului: de la catacombele subterane ale vechiului târg până la mormintele urieşilor

În judeţul Botoşani, un teritoriu pe care oamenii au locuit de peste 40.000 de ani, sunt numeroase legende dar şi locuri misterioase, care şi astăzi cu greu pot fi descifrate chiar de specialişti. Printre cele mai renumite legende şi locuri misterioase ale Botoşaniului se numără catacombele vechiului târg, iazurile fără fund şi mormintele urieşilor. Oamenii au păstrat de la moşi şi strămoşi o legendă privind movilele. Bătrânii satelor le spun mormintele urieşilor. ”Din legendele culese din zona Ibăneşti sau Corjăuţi dar şi din alte zone ale judeţului unde se află aceste movile, reiese că ar fi fost morminte de uriaşi. Bătrânii în general, cei care mai păstrează aceste poveşti spun că aici ar fi trăit uriaşi, care cu timpul au dispărut. Movilele reprezintă mormintele lor.
 
BRAŞOV. Misterele şi legendele Braşovului. De la fantome, poveşti de dragoste tragice, locuri vindecătoare de boli şi construcţii inexplicabile

Muntele Tâmpa este unul dintre locurile din Braşov care au cele mai multe legende. Cele mai cunoscute sunt cele care vorbesc despre existenţa unui mare lac subteran sau despre faptul că sunt nişte tuneluri ce străpung muntele. Dacă lacul nu a fost descoperit, existenţa a trei-patru tuneluri săpate în munte este reală. Astăzi, numai unul dintre ele mai este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se evita accidentele.
O altă legendă este legată de singura bancă săpată în piatră aflată pe aleea de sub Tâmpa. Se spune strânca din care este făcută banca s-a prăvălit din înălţime, îngropând sub ea doi amanţi care stăteau îmbrăţişaţi în acel loc. Banca a fost făcută în memoria lor în 1817. Muntele Tâmpa este o veritabilă atracţie turistică. Se poate ajunge în vârf cu telecabina sau pe jos pe patru trasee turistice marcate.

CĂLĂRAŞI. Comoara blestemată de la Dor Mărunt. Legenda fântânii lui Prepeliţă şi sinuciderile misterioase
 
Bărăganul, ars de soarele dogoritor şi mângăiat uşor de valurile Dunării, ascunde în imensa pustietate mistere care i-au cutremurat pe oameni. Legendele despre comori adânc îngropate în solul roditor al câmpiei le-au luat multora minţile. Locurile sunt secrete, iar duhurile care le protejează se transformă, spune povestea, în flăcări albastre care "dansează" uneori deasupra câmpurilor. Cine ajunge la ele nu scapă de blesteme. Panait Istrati, în 1928, a surprins cel mai bine în descrierile sale acest colţ de Românie. “Ciulinii Bărăganului” este romanul care a făcut celebru acest colţ de ţară.
CLUJ. Misterele din Hoia-Baciu, una dintre cele mai înfricoşătoare păduri din lume. Poveşti cu OZN-uri şi voci ciudate care te cheamă

„Pădurea Hoia Baciu din Transilvania a atras o atenţie nedorită de peste o jumătate de secol. Localnicii din apropiere susţin că pădurea - care are o poiană circulară în centru - este un portal, iar cei care trec prin el s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Cei care au trecut prin poiană relatează că au avut stări de anxietate şi de greaţă. Copacii, despre care se spune că altădată erau drepţi şi înalţi, sunt acum răsuciţi, cu noduri“.
Această descriere apărută într-un articol despre lista celor mai bântuite cinci păduri din lume, publicat de BBC în 23 ianuarie 2013, a făcut din pădurea Hoia Baciu, din Cluj, o destinaţie la modă pentru turiştii dornici de adrenalină.
Aceeaşi pădure a fost inclusă, în 2013, într-un alt  top 10 al celor mai înfiorătoare locuri din Europa de cotidianul britanic „The Guardian“. Ziariştii englezi spun că pădurea din Cluj are o atmosferă de tip Blair Witch. Pădurea din apropierea Clujului a fost inclusă şi într-un top făcut de revista americană Travel+Leisure, care, de asemenea, o plasa printre cele mai înfricoşătoare păduri din lume. Desele apariţii ale unor fenomene stranii în Pădurea Baciu, din apropierea Clujului, din ultimele decenii, au stârnit interesul unor echipe de cercetători români ale fenomenelor paranormale. Scriitorul Daniel Roxin a făcut un documentar pe tema aceasta. Ca invitat, l-a avut pe preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie, prof. univ. dr. Adrian Pătruţ, din Cluj-Napoca.
 
CONSTANŢA. Primul poet al acestor ţinuturi îşi doarme somnul de veci în ruinele vechii cetăţi sau în adâncurile mării

Publius Ovidius Naso s-a născut la data de 20 martie 43 î.Hr la Sulmona şi a murit în anul 17 sau 18 d. Hr la Constanţa, în vechiul Tomis. În anul 8 î.HR, pe când poetul se afla pe insula Elba, împăratul Octavian Augustus semnează edictul de exilare a lui Ovidius. Este îmbarcat pe o corabie şi părăseşte Roma, plecând spre marginea Imperiului Roman, la Pontul Euxin. Nu avea să se mai întoarcă niciodată.
Ovidius nu avea să dezvăluie niciodată motivul exilului său. Romanticii spun că iubirea lui faţă de Iulia, fiica împăratului, i-a atras mânia lui Augustus. Criticii moravurilor de la curtea imperială sunt de părere că poetul ar fi văzut ceea ce nu trebuia să vadă – incestul împăratului cu fiica sa. Nu se ştie dacă marele poet a fost incinerat sau doar înmormântat. La vremea respectivă, în secolul I, erau două rituri de înmormântare: de incineraţie şi de inhumaţie, spun experţii arheologi. Fiecare alegea modul de înmormântare în funcţie de credinţa lui.

DÂMBOVIŢA. Legendele Munţilor Bucegi: piramide energetice, tuneluri secrete sau „gura de rai”, locul unde nu oboseşti

Munţii Bucegi au născut de-a lungul timpul tot felul delegende, care mai de care mai interesante şi mai captivante pentru publicul cititor dar şi pentru amatorii de drumeţii. De la piramidele energetice la tuneluri secrete, sau „gura de rai”, zona de la Peştera Ialomicioarei unde corpul omenesc nu oboseşte, Bucegii au căpătat o aură de mister.
La noi în ţară, una dintre cele mai populare destinaţii o reprezintă munţii Bucegi, aflaţi la vest de Valea Prahovei - unde se regăsesc staţiuni ca Sinaia, Predeal, Buşteni, Azuga - şi la est de culoarul Branului şi Valea Ialomiţei, care îi şi traversează în partea sa superioară, formând în trecerea sa Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Cheile Coteanu, Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Cheile Orzei şi Cheile Ialomiţei. Eugen Barbu spunea că cine are norocul să vadă această lume dintre cer şi pământ, pe care o reprezintă Bucegii, "într-o noapte senină, plină de ger şi lumină stelară, se poate lăuda că ştie cum a fost Geneza".
Despre munţii Bucegi, specialiştii spun că sunt un punct energetic foarte puternic, mai puternic decât oricare altul din România. De ei se leagă o mulţime de legende care au la bază întâmplări mai mult sau mai puţin explicabile.
 
DOLJ. Legenda satului din Dolj care stă pe o comoară. Oamenii susţin că aurul ascuns sub pământ este blestemat: „Acolo este Necuratul”

Oamenii au mai povestit că de sărbători pământul se deschide, iar focuri uriaşe indică exact locul unde este îngropată comoara. Unii localnici au văzut focurile, însă de teamă să nu se îmbolnăvească nu au căutat comoara.
„În urmă cu zeci ani în zonă a venit o echipă de căutători din Bulgaria. Unul dintre bărbaţi a atins un obiect şi a rămas mut. Îmi este frică să pun mâna pe ceva. Eu am văzut focurile de trei ori, dar de fiecare dată am ocolit zona respectivă. Acolo  este Necuratul.Oamenii din acestă zonă nu au ce să pună pe masă copiilor, dar nu s-au gândit nici măcar o secundă să caute tezaurul îngropat. Mai bine sărac şi sănătos. Dacă te uiţi în stânga şi în dreapta nu o să vedezi decât case care stau să cadă şi care au fost construite din luat şi paie uscate la soare”, a  povestit un localnic.

IALOMIŢA. Blestemul comorii regelui dac Dromichete, ascunsă de milenii în inima „Cetăţii Soarelui” din Bărăgan
Mai multe cercetări arheologice au scos la iveală existenţa pe teritoriul Ialomiţei a „Cetăţii Soarelui”, Helis, care a aparţinut primului rege dac Dromichete. Înainte să moară, el ar fi ascuns sub cetate o comoară. Zeci de oameni ar fi încercat să-i dea de urmă, însă mai multe legende susţin că ei au avut parte de un sfârşit groaznic.
Din moşi strămoşi, la Crăsani s-a păstrat o legendă care înfricoşează pe toată lumea. Se spune că, aflat pe patul de moarte, Dromichete ar fi îngropat sub cetate o impresionantă comoară. Este vorba despre nenumărate bijuterii din aur, bătute cu pietre preţioase, precum şi o sumedenie de alte podoabe şi monede, toate confecţionate din metale preţioase. Vestea comorii ascunsă în pământ a atras numeroşi vânători de artefacte, însă toţi cei care s-au apropiat de Helis cu gânduri necurate au sfârşit într-un mod tragic. „Am auzit şi eu că unii au rămas ologi, alţii au rămas muţi, alţii n-au mai văzut nimic după ce s-au întors de la cetate. Puterea lui Dumnezeu e mare!” spune Anica Popa (75 de ani), o localnică a satului Crăsani. Deşi oamenii se tem să vorbească deschis despre blestemul comorii, niciun arheolog nu a putut să ateste existenţa acesteia sub fortificaţiile de la Helis.

IAŞI. Legenda stafiilor din casa călăului. Conacul părăsit de la periferia Iaşiului încă înspăimântă vecinii şi trecătorii
Potrivit istoriei locurilor, în clădirea care străjuieşte culmea unuia dintre dealurile Iaşului, dispus spre ieşirea dinspre Bucium, în zona Manta Roşie, ar fi fost adăpostul ultimului călău al Moldovei. Atrocităţile care s-au întâmplat în acea clădire spre care accesul se face cu greu, dar şi spiritele care bântuie locul, au făcut ca nici până acum, acest monument istoric să nu poată fi administrat. De frică, nimeni nu doreşte să preia această clădire în administrare, de altfel o bijuterie arhitecturală. Aflată, până de curând, în administrarea Combinatului de Utilaj Greu, aceasta se află acum în paragină, năpădită de buruieni  şi populată de zeci de câini care mai de care mai fioros.
„Am fost martora mai multor lucruri stranii care nu odată m-au făcut să-mi doresc să plec cu famila în altă parte. Sunt lucruri pe care preotul din zonă le-a pus pe seama faptului că sufletul călăului sau a sutelor de victime ale acestuia nu şi-a găsit liniştea pe lumea cealaltă şi bântuie încă acest loc. Noaptea se aud tot felul de urlete, ba de fiară ba de om, urmate de hohote de râs, iar alteori, mai ales în nopţile de iarnă, se văd lumini care fug prin conac", a declarat o locuitoare din preajma conacului.

HUNEDOARA. Poveştile locurilor misterioase din Hunedoara: "ochii albaştri" din Retezat şi tainele ascunse în Sarmizegetusa Regia
Sarmizegetusa Regia, vechea capitală a Daciei, a devenit în ultimele decenii unul dintre cele mai atractive locuri nu doar pentru turiştii obişnuiţi, pasionaţi de călătoriile pe munte şi de istorie, dar şi pentru amatorii de mistere. Până în urmă cu câţiva ani, când aşezarea dacică a fost pusă sub pază, iar turiştilor li s-au impus reguli de vizitare, în Sarmizegetusa ajungeau zeci de grupuri diferite de amatori de meditaţie, de yoghini şi practicanţi ai unor culturi „păgâne” mai puţin cunoscute publicului larg.
„Este un loc extraordinar pentru a realiza proiecţii în timp”, o caracterizau yoghinii, atraşi în special de discul solar de andezit, despre care ei spun că ar fi unul dintre locurile cele mai încărcate de energie din incinta monumentului UNESCO. „Am simţit foarte clar că deasupra discului de piatră era un tub ascendent luminos pe care eu l-am perceput atunci precum o poartă care se deschide. Şi acolo, în interiorul acelui tub, erau valabile cu totul alt fel de legi ale timpului şi ale spaţiului, totul era complet diferit de tot ceea ce ştiam sau am simţit eu vreodată. Mă simţeam invincibil şi nemuritor, una cu pământul şi cu stelele”, îşi povestea experienţa un practicant al ezoterismului.

MARAMURES. Ţara uriaşilor, a comorilor ascunse în munţi şi a haiducilor care au inventat aparate de zbor

Maramureşul are legendele sale cu uriaşi, comori ascunse în munţi şi negăsite, aparate de zbor inventate de haiducul Pintea din Munţii Gutâi ş.a.m.d.. Sunt însă legende care dau unicitate judeţului şi care îl evidenţiază între celelalte judeţe ale României. "Avem o legendă care vorbeşte despre naşterea Maramureşului. Se zice că pe vremuri în acest spaţiu dintre Mara, Iza şi Vişeu era locuit de către uriaşi. Uriaşilor le trebuia doi -trei paşi ca să se deplaseze de pe un munte pe altul. 

Există şi o legendă la Borşa cu un uriaş din Pasul Prislop care nu şi-a mai găsit sita pentru făină ca să facă mămăligă. Şi atunci a făcut trei paşi până pe vârful Toroioaga la un alt uriaş ca să îi împrumute sita şi să poată cerne făina pentru a face mămăliga. Într-una din zile, ultimul uriaş, care avea o fată foarte frumoasă pe nume Roza Rozalina, s-a trezit că fiica lui, care se plimba pe râul Iza a văzut la un moment dat nişte făpturi mici, care erau de fapt nişte feciori de ţăran, mai precis un fecior de ţăran care ara pământul pe malul Izei. L-a luat în căuşul palmei şi l-a dus la tatăl ei, ultimul uriaş care era un înţelept. L-a întrebat cine sunt aceste făpturi şi el i-a răspuns că sunt cei care vor popula acest spaţiu, această ţară după dispariţia noastră", a declarat Nicoara Mihali, scriitor.

MEHEDINŢI. Legenda de la Ponoare: Cum l-a alungat Dumnezeu pe dracul ascuns în peşteră
Una din legendele biblice care circulă în zonă spune că Podul Natural de la Ponoarele ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă spre Tismana, după ce oamenii l-au alungat din comună. Astfel după cum arată legenda prin aceste locuri după ce a construi mănăstirea Vodiţa (1370-1372) după pierderea acesteia prin ocuparea regiunii Severinului de către regatul maghiar, călugărul greco-sârb Nicodim plecând spre nord-est a poposit pe aceste meleaguri unde pitorescul l-a atras destul de mult, hotărându-se să întemeieze o nouă mănăstire. Prin întemeierea unei monastiri o parte din terenurile care aparţineau locuitorilor urmau să treacă in posesia mânăstirii. Această situaţie a alarmat pe cetăţenii satului determinându-i sa găsească o modalitate de a-l izgoni din aceste locuri.

NEAMŢ. Misterele din ţinutul Neamţului: Stânca Dracului, piatra care se mişcă noaptea, şi cercurile stranii de pe păşunea din Trifeşti

Piatra Teiului sau Stânca Dracului, un bloc de rocă izolat înalt de 23 de metri este situat în cuveta lacului de acumulare Izvorul Muntelui, de pe râul Bistriţa, în comuna Poiana Teiului din judeţul Neamţ.
 
Declarată monument al naturii din anul 1951, în prezent cu statul de rezervaţie geologică, stânca poate fi observată de pe viaductul situat la intersecţia drumurilor spre Durău, Vatra Dornei, Bicaz şi Târgu Neamţ. În funcţie de nivelul lacului de acumulare, piciorul stâncii este cuprins de ape o perioadă bună a anului. În tradiţia locului, se crede că stânca ar fi blestemată după ce, de-a lungul anilor, de la înălţimea s-au aruncat, sau au căzut în gol zeci de oameni, dovadă fiind crucile de fier ridicate în vârf sau în jurul acesteia.
„În anul 1949 învăţătorul Pristavu a vrut să se urce pe vârful stâncii. Dar tocmai atunci când a crezut că a atins culmea, ultima piatră de care s-a agăţat s-a desprins, iar el a căzut şi a murit”, îşi aminteşte profesorul pensionar Dorel Rusu, fost primar al comunei Poiana Teiului în primii ani după revoluţie.
 
PRAHOVA. Legendele Prahovei: lacuri blestemate care îşi cer tributul şi munţii-sanctuar al vechilor daci
 
Despre Lacul Miresei, aflat în apropierea Bisericii Sf. Voievozi, din Câmpina, circulă tot felul de poveşti. Pe aceste locuri ar fi fost, prin anul 1.200, o mănăstire de călugări în care au avut loc păcate grele sau o biserică ai cărei enoriaşi erau foarte păcătoşi. Iar Dumnezeu i-a pedepsit şi le-a scufundat lăcaşul de cult. Unii locuitori sceptici spun că apa are o adâncime de patru metri şi nu putea să se scufunde aici o mănăstire, pe când alţii ar putea jura că apa are până la 70-80 de metri. Cert este că lacul îşi ia în fiecare an tributul. Şi numai bărbaţi. Se mai spune că în zilele însorite poţi zări în apă turla fostei biserici.
O altă legendă spune că o fată forţată de părinţi să se mărite cu un bărbat bogat, deşi iubea un alt flăcău, s-a aruncat în apă chiar în ziua nunţii. Dimineaţa, oamenii au zărit voalul alb plutind, iar de atunci locul este blestemat, cerând în fiecare an „suflet de om tânăr, în special de bărbat”, cum povestesc sătenii.
SATU MARE. Legenda Cetăţii Ardud şi a Bisericii din Acâş, două dintre cele mai tulburătoare poveşti ce vin din negura vremurilor
 
În jurul cetăţii Ardud s-au tesut multe legende legate de figura istorică a lui Francisc Rakoczi al II-lea, printre care şi tunelul sau pivniţa întunecata, cum i se spune în legenda care facea legătura între Cetatea Ardud şi Castelul din Carei.
Pentru că nu-şi puteau explica modul în care curuţii reuseau să-i învingă pe austrieci, aceştia au recurs la un şiretlic: după multe consultări au trimis familiei Francisc Rakoczi al II-lea un ofiţer chipeş care să o seducă pe fata principelui.
 
SĂLAJ. Misterele Sălajului. Locurile care îţi dau fiori sau îţi pun imaginaţia la încercare
 
Lacuri fără fund, care au înghiţit, inexplicabil, de-a lungul vremurilor, localnici, comori ascunse, fete preschimbate în stană de piatră. Sunt mistere şi legende ce însoţesc câteva dintre cele mai frumoase locuri din Sălaj.
 
Unul dintre cele mai frumoase locuri din judeţul Sălaj - Grădina Zmeilor, o rezervaţie geologică şi peisagistică din Sălaj - este comparată de unii cu Meteora grecilor. Legenda despre acest loc vorbeşte o fată, din sat (Gâlgău Almaşului), care se îndrăgosteşte un soldat. Cum mama vitregă a fetei nu a acceptat relaţia şi dragostea dintre cei doi, aceasta a blestemat-o pe fată, transformând-o într-o stană de piatră. Bătrânii satului povestesc că până la alunecările de teren din 1971 se putea vedea stânca care a creat legenda. Acesta avea forma unei fete cu părul lung, cu ulcior în mână şi cu o doniţă în spate. Chiar dacă silueta ”Fetei Cătanei” nu se mai vede, legenda încă dăinuie, atrăgând mii de turişti în rezervaţie.
 
SIBIU. Legendele Sibiului. De la podul care scârţâie dacă spui minciuni la ”Lacul fără fund” de la Ocna Sibiului sau pârâul care nu îngheaţă niciodată, de la Cârţa
Unul din cele mai cunoscute obiective turistice ale Sibiului, care atrage an de an ca un magnet mii de viziatatori, Podul Minciunilor a fost construit după demolarea caselor ce se întindeau până aproape de Turnul Sfatului, respectiv după anul 1851şi a fost inaugurat în anul 1860, fiind primul pod din fontă din România.
În legătură cu acest loc, circulă patru mari legende. Prima este aceea că podul care leagă Piaţa Mică de Piaţa Huet are urechi şi o putere greu de imaginat, Astfel, la fiecare minciună rostită de cineva când se află pe pod acesta scârţâie din toate încheieturile iar balustrade dă impresia că va cădea în orice moment şi mincinosul se va prăbuşi în gol. O altă legendă extrem de cunoscută spune că, pe vremuri, pe acest pod obişnuiau să se plimbe cuplurile de îndrăgostiţi, care îşi jurau aici credinţă veşnică iar fetele îşi asigurau alesul că sunt neprihănite. Dacă însă în noaptea nunţii se descoperea că au minţit erau târâte a doua zi pe pod, fiind aruncate peste balustradă.

TELEORMAN. Legenda Mănăstirii Plăviceni şi misterul osemintelor despre care se spune că i-ar aparţine lui Mihai Viteazul

În vestul judeţului Teleorman în comuna Plopii Slăviteşti, supravieţuiesc de mai bine de trei sute de ani ruinele unei mănăstiri încărcate de istorie şi legendă. Istoricii spun că lăcaşul iniţial a fost ridicat de Doamna Stanca, soţia domnitorului Mihai Viteazul. Legenda spune că doamna a adus aici trupul voievodului decapitat, iar despre osemintele descoperite în 2010 aici se spune că aparţin  voievodului.
Legenda spune că la sfârşitul secolului al XVI-lea turcii au năvălit  de-alungul râului Olt ajungând la Plăviceni. Doamna Stanca, care se afla în calea năvălitorilor  pe moşiile unchiului său, marele Ban Dobromit, s-a ascuns de turci, într-un alun gros din pădurea de la Plăviceni. Se spune că soţia Domnitorului a promis că dacă va scăpa cu viaţă de furia turcilor va ridica în locul alunului o mănăstire. Doamna Stanca a scăpat de năvălitori şi, cu ajutorul lui Mihai Viteazul ,a ridicat în  mijlocul pădurii o mănăstire căreia i-a pus numele Arhanghelui Mihail şi care a fost cunoscută sub numele de Mănăstirea Alunişul. Despre alunul în care s-a ascuns Doamna Stanca , legenda spune că a fost tăiat şi din lemnul lui s-a făcut sfânta masa a Altarului. Mănăstirea este singura din ţară care poartă hramul Arhanghelui Mihail.

VASLUI. Dealul spânzuraţilor din Bârlad şi biserica ridicată peste osemintele condamnaţilor la moarte pentru iertarea păcatelor
Potrivit legendei urbane, în urmă cu aproximativ 200 de ani a fost ctitorită biserica “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril” Bârlad pentru a aduce astfel linişte sufeletelor care au murit în chinuri groaznice şi au fost îngropate la comun chiar sub temelia lăcaşului sfânt. Legenda are mai multe versiuni. Unii bârlădeni spun că le-au povestit bunicii şi străbunicii că acolo ar fi fost îngropate oasele condamnaţilor la moarte, alţii spun că acolo erau beciurile de tortură. Osemintele acoperite cu pământ au fost atât de multe încât s-a format o mivilă în mijlocul unui platou. Alţi loclanici spun că locul de tortură publică a fost ales pe acel deal pentru a putea asista cât mai multă lume. Chiar şi preotul parh al bisericii „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril” spune că de fiecare dată când face o lucrare în curtea bisericii găseşte oase umane.
VÂLCEA. Ţinutul bogăţiilor ascunse în munţi de haiduci şi boieri. Aurul călugărului Pahomie, căutat şi acum de vânătorii de comori

Potrivit legendei, Marele Ban Barbu Craiovescu al Olteniei a ascuns în urmă cu 500 de ani,  în munţii din Parcul Naţional Buila –Vânturariţa, o mare parte din averea sa. Boierul a fost nevoit să ia calea străinătăţii din cauza războiului cu domnitorul Mihnea cel Rău, cel despre care se spune că urmărea să intre în posesia tezaurului. 
 
„Barbu Craiovescu pornise în pribegie, din cauza războiului cu domnitorul Mihnea cel Rău, însoţit de “căpitanul de care” Sava, cel care i-a şi salvat viaţa. Zăbovind mai multă vreme în munţi, nevoit fiind să-şi hrănească oamenii şi caii, căpitanul Sava s-a haiducit. Cronicile spun că în pribegia sa, boierul Craiovescu, a luat cu el o parte din avere care consta în aur şi bijuterii. Se mai spune că, în stânca schitului, a fost săpată o galerie prin care se putea strecura o singură persoană, unde viitorul monah şi-a ascuns averea. Nici haiducul Sava nu s-a lăsat mai prejos şi, alături de oamenii săi, a sporit comoara din stâncă. După moartea lui Pahomie haiducii s-au pierdut în negura vremii şi comoara a rămas în grija călugărilor, care au păstrat-o cu sfinţenie de-a lungul timpului”, povesteşte profesorul Florin Epure, directorul Direcţiei de Cultură Vâlcea.
 
La realizarea acestui material au participat: Florina Pop, Dorin Ţimonea, Bogdan Iancu, Bianca Sara, Cosmin Zamfirache, Dragoş Hojda, Irina Rîpan, Alina Pop, Simona Suciu, Ionela Stănilă, Mariana Iancu, Sabina Ghiorghe, Elisa Bouleanu, Ramona Găină, Nicu Ghişan, Dana Mihai, Florin Jbanca, Corina Macavei, Dani Guţă, Cezar Pădurariu, Mădălin Sofronie, Andreea Mitrache, Ionuţ Dima.
 
-------------------------------------------------------------------

marți, 12 aprilie 2016

Crezi in Dumnezeu? Crezi in Biblie? In imparatia cerurilor? In invierea dreptilor la viata vesnica? Citeste aici!



 

Există Cerul cu adevărat? / Heaven: Is It for Real?
By Joe Crews

Există cu adevărat?
Milioane de oameni anticipează, deşi pentru motive diferite, un timp când vor putea părăsi această planetă, mutându-se pe alta mai fericită, mai puţin poluată, undeva în spaţiu. Mulţi cred că timpul e pe sfârşite pentru această planetă poluată şi suprapopulată, care a fost atât de prost folosită timp de 6000 de ani. Fie şi numai din motive de supravieţuire, ei speră să se mute pe un satelit orbită, făcut sigur în mod ştiinţific printr-o tehnologie ce nu dă greş. Acolo, într-un mediu prietenos, susţinut în mod artificial, ei speră să devină pionierii unei noi lumi în spaţiu pentru neliniştiţii pământeni.

Alte milioane privesc spre cer şi fac planuri entuziaste pentru călătorii mai lungi în spaţiu, mult dincolo de limitele sistemului solar. Aşteptările lor nu se bazează pe producerea ştiinţifică de laboratoare pentru peisaje şi chimicale reciclate. Ei caută un cămin în spaţiu total independent faţă de influenţa şi erorile umane; un cămin în care să nu existe mândrie corupătoare, egoism şi păcat; un cămin numit cer, pe care îl cred a fi în curs de pregătire pentru ei. Ei se aşteaptă să călătorească acolo mult înainte ca savanţii în salopete albe să-şi dezvolte colonia satelit.

Este uşor să simţim împreună cu cei ce sunt sătui de problemele stresante ale planetei pământ şi care vor să emigreze într-un mediu ceva mai plăcut. Dar vor putea condiţiile artificiale dintr-o colonie autosusţinută în spaţiu să fie mult superioare pământului nostru învechit ? E adevărat că o atmosferă creată artificial ar putea fi mult mai uşor întreţinută şi menţinută, dar ce se întâmplă în ultimă instanţă cu problemele de bază ale supravieţuirii?

Boala şi moartea nu pot fi evitate în spaţiu mai mult decât pot fi aici. Crima şi nedreptatea vor urmări fiinţele umane oriunde ar călători în univers. Dezamăgirile şi necazurile ce zdrobesc inima vor continua să marcheze cursul scurt al existenţei umane, pur şi simplu pentru că cea mai mare problemă a omului este omul însuşi. El nu poate scăpa de natura sa egoistă schimbându-şi locaţia -fie şi pe o altă planetă. După cum nu poate scăpa de natura sa muritoare prin schimbarea mediului înconjurător.

Ceea ce are omul cu adevărat nevoie este o natură perfect integrată, fără păcat, care nu va mai fi supusă bolii sau morţii, împreună cu un nou mediu înconjurător în care să trăiască pentru veşnicie. Un astfel de aranjament ideal este singurul care va rezolva problemele şi va împlini toate visele tuturor oamenilor din lumea de azi. Sănătate perfectă, o casă frumoasă, o climă ideală şi viaţă veşnică - ce altceva şi-ar mai putea dori cineva?

Pot aceste condiţii incredibile să devină vreodată realitate? Savanţii spun: Nu. Ei pot promite o sănătate mai bună şi o viaţă mai lungă, dar nu nemurirea. Ei speră într-un aer mai curat, condiţii de lucru îmbunătăţite, dar nu un mediu fără microbi. Mai mult nu pot face. 

Dar ascultă, există un loc în curs de pregătire, un loc ce depăşeşte orice descriere oricât de extrevagantă. Mulţi savanţi îi neagă existenţa pentru că ei nu cred că există un Dumnezeu care locuieşte într-un loc numit ceruri.

ÎNAPOI LA PLANUL ORIGINAL
Aş vrea să vezi că acest viitor cămin, ce este acum în curs de pregătire va împlini de fapt planul original al lui Dumnezeu pentru fericirea desăvârşită a omului. Va egala frumuseţea desăvârşită şi gloria pe care Dumnezeu le-a încorporat în grădina Edenului. Isaia o descrie astfel: “cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. “(Isaia 64:4)

Profetul declară că “ de la începutul lumii“ oamenii n-au auzit nici n-au văzut plinătatea planului lui Dumnezeu. Declaraţia este clară -cândva oamenii au văzut, au auzit şi au ştiut lucrările minunate pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru poporul Său. De fapt, acest plan a fost descoperit lui Adam şi Evei în toată splendoarea sa. Dumnezeu vroia ca tot pământul să fie ca Edenul, grădina Domnului. El a dat primilor noştri părinţi patru daruri extraordinare - viaţa, un caracter neprihănit, un cămin frumos şi stăpânire asupra pământului. Ei ar fi putut avea aceste daruri pentru totdeauna pur şi simplu alegând să asculte de Dumnezeu în privinţa pomului oprit. Prin ascultare de voia Sa, Dumnezeu intenţiona ca familia omenească să fie în mod ideal şi veşnic fericită.

Îngerii trebuie să fi plâns când au văzut păcatul intrând pentru prima dată în familia omenească. Îndatã, toate acele provizii originale au început să fie retrase. Adam şi Eva au început să moară conform cu declaraţia lui Dumnezeu; stăpânirea lor a trecut pentru un timp în mâinile Satanei; imaginea neprihănirii a fost stricată înlăuntrul lor; şi au fost conduşi afară din grădina care era căminul lor. Primele trei capitole ale Bibliei ne prezintă imaginea acestei mari pierderi. Intrarea păcatului şi istoria căderii omului ne este exprimată în mod grafic în Geneza 1,2 şi 3. Dar ultimele trei capitole din Biblie ne prezintă exact opusul povestindu-ne despre restaurarea tuturor lucrurilor. Dispariţia păcatului şi a Satanei precum şi îndepărtarea blestemului sunt descrise în Apocalipsa 20-22.

Acum daţi-mi voie să vă asigur că noul cămin al celor neprihăniţi va fi chiar aici pe pământ. Isus ne spune aceasta în Matei 5,5. Una din fericiri spune: “Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.” Reţineţi. Poporul lui Dumnezeu va locui în cele din urmă în această lume frumoasă, nu aşa cum este astăzi, ci aşa cum va fi pregătită pentru sfinţi.

Cu cât ne gândim mai mult cu atât pare mai natural să fie aşa. Când a creat lumea Dumnezeu a planficat pentru copiii Săi să locuiască aici. El a aşezat pe primii noştri părinţi într-un paradis fără pată sau defect. Acum e adevărat că diavolul a apărut pe scenă şi a întrerupt planul lui Dumnezeu, dar nu l-a schimbat. Dumnezeu va aduce în final la îndeplinire scopul Său original aşa cum a fost descoperit în grădina Edenului. El va returna acest pământ primului său stăpân.Îl va face din nou desăvârşit şi fără păcat şi poporul Său va locui aici în frumuseţea Edenului refăcut. Cei răi au astăzi mai mult din acest pământ decât cei neprihăniţi şi bănui că fimele financiare au mai mult decât cele două grupuri împreună. Dar într-o zi, Dumnezeu spune că sfinţii vor moşteni pământul.

Cu siguranţă nimeni n-ar vrea pământul aşa cum este el acum pentru că e dezastruos acum. Putem mulţumi Domnului că ce ne dă înapoi va fi cu totul diferit de ceeea ce vedem azi în jurul nostru. În Isaia 65:17 citim aceste cuvinte frumoase: "Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou.” Aceasta este declaraţia Vechiului Testament, iar în Noul Testament citim acelaşi lucru în Apocalipsa 21:1. “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou.”

Această lume a noastră, îmbibată de sânge va fi complet înlocuită şi orice urmă de păcat va fi ştearsă pentru totdeauna. Petru o descrie în aceste cuvinte: “Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). Asta e lumea pe care mi-o doresc - o lume în care locuieşte neprihănirea! Dumnezeu va avea din nou o planetă pură şi curată. Ascultă, dacă cineva neglijează ocazia de a trăi acolo, face cea mai mare greşeală din viaţa lui! Aceasta este cea mai tragică greşeală pe care o poate face cineva. Să ne ajute Dumnezeu ca acest cămin să fie certitudinea noastră glorioasă.

E şocant cât de multe concepţii sucite şi slabe despe ceruri au acceptat oamenii. Cei mai multi cred ca e un loc eteric undeva departe - şi asta e tot ceea ce ştiu în marea lor majoritate. Unii cred ca e "acolo sus" undeva. Da, este "acolo sus" şi putem fi de acord cu aceasta, pentru ca Isus când a plecat S-a înălţat la cer (Fapte1:9). Şi a spus: "Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi." (Ioan 14:2.3).

Vă rog să remarcaţi că Isus a numit cerul un loc. New York e un loc şi cerul va fi la fel de real ca şi New York-ul. Isus a declarat că Se duce să pregătească un loc şi apoi va veni să ne ia cu El în acel loc. Aceasta nu este o idee aeriană, ireală. Cei neprihăniţi nu vor sta pe nori acolo în spaţiu, cântând din harpe şi în coruri aleluia în toată veşnicia. Aceasta e o imagine a cerului cât se poate de falsă şi nebiblică. Singurul motiv pentru care puţini oameni nu vor să meargă în cer este acela că nu ştiu cum va fi acolo.Când şi când poţi întâlni câte o persoană care îţi spune deschis că nu e interesată să meargă în ceruri, dar aceasta doar pentru că are o înţelegere greşită despre cer. Miturile populare au făcut ca cerul să pară plicticos şi neinteresant.

Adevărul despre cer, face ca acesta să fie unul din cele mai interesante locuri pe care ni le putem imagina. Capitala acestei viitoare ţări slăvite se numeşte Noul Ierusalim şi este acum în construcţie după mărturia lui Isus şi a lui Pavel. Va acoperi o suprafaţă mai mare decât Virginia, districtul Columbia, Pennsylvania, New Jersey, şi Rhode Island luate împreună. Dacă ţi se pare de necrezut nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt. Iată ce spune Biblia: "Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate" (Evrei 11:16). Aici ni se spune că Dumnezeu pregăteşte o cetate pentru poporul Său. şi o pregăteşte acum.

Acum se ridică câteva întrebări. Ce fel de cetate construieşte Dumnezeu pentru cei credincioşi? Unde o pregăteşte? Apocalipsa 21:2 ne dă răspunsul: "Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim." În paradis în acest moment, mult deasupra stelelor şi planetelor, Dumnezeu pregăteşte locuinţe pentru tine şi pentru mine. Într-o zi această cetate albă, strălucitoare va coborî jos pe pământ şi va rămâne aici ca locuinţă veşnică pentru cei neprihăniţi. Cât de mare va fi? Apocalipsa 21:16 ne spune: "Cetatea era în patru colţuri ... A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini.”

Remarcaţi că cetatea este perfect pătrată şi că perimetrul ei este de 12000 prăjini, sau 1500 mile(2400km). Cum o prăjină măsoară o optime de milă, aceasta înseamnă că cetatea are lungimea fiecărei laturi de 375 mile (600km). Mă credeţi sau nu, 450 oraşe cât New York încap în interiorul zidurilor giganticei cetăţi. Străzile sunt din aur curat, iar porţile dintr-o perlă - nu perle lipite ci făcute de fapt dintr-o singura perlă. Imaginaţi-vă dacă puteţi o cetate de asemenea dimensiuni chiar aici pe acest pământ!

CORPURI DIN CARNE ŞI OASE
Vreau să vă prezint în limbaj omenesc, dacă este posibil ceva din frumuseţea, slava şi realitatea cerului. Notaţi că cerul este foarte, foarte real. Această realitate este cea mai frumoasă calitate. Vom avea corpuri reale şi vom avea activităţi reale. De fapt, în Isaia 65 ni se spune că cei răscumpăraţi vor sădi vii şi vor mânca din rodul lor; vom construi case şi le vom locui. "Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Versetele 21, 22).

Acum s-ar putea să te surprindă, dar în ceruri vom avea corpuri din carne şi oase. Aşa ne învaţă Biblia. Şi vom dovedi aceasta folosind două texte. În Filipeni 3:21 citim: "El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale". E facinant să ştii că trupurile noastre vor fi schimbate. Vom avea corpuri exact aşa cum a avut Isus după înviere! Nu e niciun mister aici pentru că Isus a explicat ucenicilor despre acest corp. El a spus: "Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu." (Luca 24:39). Mai întâi le-a apărut şi le-a spus că are carne şi oase. Apoi a mâncat cu ei şi, în cele din urmă S-a înălţat la cer din mijlocul lor. Această succesiune de evenimente din viaţa Domnului răspunde la multe întrebări privind propria noastră natură în ceruri. Vom avea un corp exact ca cel pe care l-a avut Isus după înviere..

NE VOM CUNOAŞTE UNUL PE ALTUL
Acum se ridică o altă întrebare interesantă care a lăsat perplecşi milioane de oameni: Ne vom cunoaşte acolo? Vom fi în stare să ne cunoaştem unul pe altul pe lumea cealaltă? Mulţi oameni au concepţia greşită că cerul va fi foarte impersonal. Deşi încercările şi necazurile trecute vor fi şterse din minte, cu siguranţă nu vom uita prietenii şi familia. Nimeni nu va fi acolo doar un număr animat! Adevărul e că ne vom cunoaşte unul pe altul în ceruri aşa cum ne cunoaştem acum. Pavel scria: " Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin" (1 Corinteni 13:12). Dacă înţeleg bine limba română asta înseamnă că ne vom cunoaşte mai bine decât am reuşit să o facem cât am trăit aici.Cât suntem aici vedem lucrurile ca în ceaţă şi adesea ne înţelegem greşit unii pe alţii. Aceasta nu se va întâmpla niciodată pe noul pământ. Ne vom cunoaşte unul pe altul cât se poate de bine.

Isus a spus că "vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor" (Matei 8:11). Acest text ne face să fim siguri că vom recunoaşte marii eroi ai Vechiului Testament. Nu doar că vom fi unţi pentru totdeauna cu cei pe care i-am iubit pe pământ, dar vom putea face cunoştinţă cu titanii spirituali care ne-au inspirat pe paginile Bibliei.

Celor mai mulţi oameni le plac reuniunile şi întoarcerile acasă. Ce plăcere să întâlneşti vechi prieteni după atât de mulţi ani şi să reînnozi legături nostalgice din trecut. Cerul n-ar fi un loc de bucurie dacă nu am putea recunoaşte pe cei din jur. Am avut bucuria să conduc mii de oameni la Hristos şi abia aştept să mă întâlnesc cu ei în jurul tronului lui Dumnezeu. Nu pot să cred că nu voi avea niciodată asigurarea că măcar unul din aceste suflete de fapt credincios până la sfârşit şi a primit cununa vieţii. Fără îndoială vom întâlni acolo oamenii pe care i-am câştigat şi vom fi în stare să vedem cercul infinit al influenţei care a vibrat de la o inimă la alta şi de la o viaţă la alta. Puteţi să vă imaginaţi emoţia de a auzi pe cineva în ziua aceea:" Tu eşti cel ce m-a influenţat să-L urmez pe Isus în calea mea. Mulţumesc! O, multumesc că ai făcut posibil să fiu aici"? Cu siguranţă aceasta va fi o mare parte din răsplata sufletelor câştigate.

Pavel scria filipenilor "Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii"(Filipeni 4:3). Avem aici o dovadă foarte interesantă că numele de pe pământ sunt înregistrate în cărţile din ceruri. Nu avem nici un motiv să credem că acei credincioşi lucrători împreună cu Pavel au primit alte nume noi, îngereşti după ce au fost convertiţi. În cartea vieţii au fost scrise exact aceleaşi nume pe care le-au dat mamele lor iuidaice. Acelaşi lucru e adevărat şi astăzi. Ion, Vasile, Adrian, Dana şi Maria sunt înregistrate cu credincioşie ca meritând viaţa veşnică prin credinţa în Isus.

Avem acum o altă privire asupra acestui subiect în cartea Apocalipsei. Într-una din viziunile sale, lui Ioan i-a fost arătată slava Noului Ierusalim. A fost atât de ameţitor încât profetul a fost aproape colpeşit de slava sa. În viziune, pe măsură ce se apropia de zidurile strălucitoare, Ioan a văzut că fundaţia cetăţii era compusă din 12 pietre preţioase, fiecare având altă culoare. Apoi a văzut că un nume era înscris pe fiecare din aceste pietre sclipitoare. Imaginaţi-vă sentimentele sale atunci când a recunoscut propriul său nume pe una din aceste pietre! Toţi apostolii vor fi onoraţi de-a lungul veşniciei prin afişarea numelui lor de simplu galilean săpat în pietrele masive ce suporta cetatea Noului Ierusalim. Ce emoţionant trebuie să fi fost aceasta pentru Ioan!

După ce Noul Ierusalim va coborî pe acest pământ la sfârşitul celor o mie de ani, pământul va fi recreat în forma sa originală desăvârşită. Locuinţa lui Dumnezeu va fi între oameni şi sfinţii vor locui atât în cetate cât şi pe noul pământ. Vom avea cetatea ca reşedinţă şi pământul ca proprietari. Isus pregăteşte chiar acum locuinţele din Noul Ierusalim. (Ioan 14:1-3). Noi ne vom construi propria casă la ţară fiecare în model propriu (Isaia 65:21,22).

PALAT IN ORAŞ ŞI LOCUINŢĂ LA ŢARĂ
Vom fi mulţumiţi cu locuinţele pe care ni le pregăteşte Isus? El a spus, " Mă duc să vă pregătesc un loc." Mă duc să pregătesc un loc pentru cine? Pentru voi! Poţi pune propriul tău nume acolo dacă vrei, pentru că este adevărat. El a plecat să pregătească un loc pentru tine, un loc care va avea numele tău pe el. E ceva care îmi place, pentru că Domnul e un constructor care ştie exact ce mi-ar place mai mult.

Cred că Domnul se va întâlni cu fiecare dintre noi şi ne va face turul Cetăţii Sfinte. Ne va însoţi pe străzile aurite să ne arate diferite locuri de interes în Noul Ierusalim. Ne va plimba de-a lungul râului vieţii şi ne va spune despre pomul vieţii, care creşte deasupra râului şi dă roade diferite în fiecare lună a anului. Ne va plimba de pe o stradă pe alta şi, în cele din urmă în timp ce ne plimbăm vom vedea un anume palat. În clipa în care îl vedem ceva în sufletul nostru ne va spune:" Asta e ceea ce am visat întotdeauna. Acestae genul de casă care mi-ar place să am!" Şi Isus îţi va întrerupe gândurile şi va spune:" E a ta, am pregătit-o exact aşa cum ştiam că îţi va place. E făcută special pentru tine."

În plus, vom putea să ne construim propria noastră casă la ţară. Vă amintiţi că Isaia ne-a promis că vom construi case şi le vom locui? Şi ne putem alege singuri unde le vom construi. O întreagă lume nouă şi frumoasă e în faţa noastră şi putem alege locul ce se potriveşte cel mai bine personalităţii noastre şi amplasăm viitoarea casă acolo. Închid câteodată ochii şi încerc să mă gândesc la un loc care mi-ar place şi cred că găsesc o mulţime care m-ar face fericit. Va fi fără nici o urmă de păcat, pentru că nu va mai fi blestem în ţară. Nu vom mai fi călcaţi de hoţi şi nu ne vom mai pierde casele în incendii. Am vorbit cu bieţii oameni cărora le-a ars casa distrugând tot ce aveau. Alţii şi-au pierdut economiile de-o viaţă luate de hoţi.

Cineva ar putea spune, "Ştii, eu nu ştiu să construiesc. Nu cred că mi-ar place să construiesc case." Ascultă, nu cred că va fi genul de muncă grea pe care bieţii muncitori din construcţii o depun aici. Nu, nu va fi deloc ceva în genul ăsta. Cât despre cunoştinţele necesare pentru a construi, nu trebuie să vă îngrijoarşi nicio clipă. Nu va fi nici o limită privind ceea ce putem învăţa. Vei avea o întreagă veşnicie în faţă să înveţi şi să înţelegi. Dacă nu ştii nimic despre muzică, ia un curs de muzică. Alătură-te corului îngeresc. Poţi sa alegi să cânţi la bass într-o zi şi să înveţi să cânţi partea bass-ului, apoi poţi să mergi la tenor şi să cânţi partea tenorului. Poţi să cânţi orice voce alegi şi să înveţi despre muzică atât cât doreşti.

Poţi învăţa arhitectura. Poţi învăţa cum să construieşti. Poţi învăţa despre natură. Sau poate, vrei să studiezi astronomia. Câteodată, când privimla ceruri şi vedem o steluţă galbenă sclipind spre sud-vest, spunem,"Mă întreb ce face steluţa aceea sus acolo?" Ascultă, într-o zi nu va mai fi nevoie să ne întrebăm;vom putea spune" Cred că am să mă duc să văd ce e acolo." Apoi vom putea vizita steaua. Aşa va fi pe noul pământ.Vom putea călători cu viteza luminii. Îngerii pot face aceasta acum. Într-o zi Daniel a început să se roage şi înainte de a termina rugăciunea un înger a coborât toată distanţa de la ceruri până la el. Şi îngerul i-a spus: "Daniel, când ai început tu să te rogi, Dumnezeu m-a trimis de la tronul Său şi acum sunt aici să răspund la rugăciunea ta." Vom fi şi noi în stare să călătorim aşa. Vom putea ieşi să vizităm marele univers al lui Dumnezeu şi să înţelegem lucruri pe care mintea omenească nu a fost în stare să le înţeleagă mai înainte.

Adesea sunt întrebat dacă vor fi animale ăn ceruri. Biblia are un număr surprinzător de referinţe legate de această întrebare. Iubitorii de animale vor avea o întreagă expoziţie acolo! "Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt" (Isaia 11:6-9).

Am auzit adesea de lei domesticiţi care lasă copiii să se joace pe spatle lor. Prea adesea totuşi, am citit despre asemena animale care au atacat copiii ca şi animalele sălbatice. Ravagiile păcatului au făcut natura animalului impredicitibilă. Dar în Edenul restauratal lui DUmnezeu nu va fi absolut niciun pericolde violenţă din partea leilor, leoparzilor, urşilor sau şerpilor- cu atât mai puţin din partea animalelor de casă de pe pământ. În această lume, orice creatură trebuie să se păzească de atac tot timpul. Regnul celor cu gheare şi colţi a creat o atmosferă constantă de frică în împărăţia animalelor.Păsările par să nu fie niciodată relaxate,rotind capul permanent dintr-o parte în alta, în eventualitatea unui potenţial atacator.

Tragic, dar numai în paradisul restaurat vom fi în stare să ne relaxăm şi să nu mai fim permanent în gardă împotriva violenţei din partea altor fiinţe umane. Pentru prima dată de la Eden încoace oamenii vor fi în stare să aibă încredere în alţi oameni. Nu va fi acolo nimeni care să producă durere sau nefericire vreunei creaturi.

NICI BOALĂ, NICI MOARTE
Cum nu va mai fi boală, durere, sau moarte, unele ocupaţii şi profesiuni nu-şi vor mai găsi locul acolo.Nici doctorii, sau infirmierele, nici agenţii de asigurări nu vor găsi pe nimeni cu care să facă afaceri. Problemele financiare vor fi izgonite pentru totdeauna. Problemele care ne produc cele mai mari dureri acum nu vor mai exista în minţile sfinţilor. Ei vor uita pentru totdeauna necazurile acestei vieţi. Nu vom plânge pentru cei dragi care nu vor fi acolo? Fără îndoială că vom plânge când vom descoperi că lipsesc, dar atunci Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii noştri.

Una din cele mai mari făgăduinţe din Biblie se găseşte în Apocalipsa 21:3,4. "Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." Nu e minunat? Dacă n-ar exista decât aceste două texte care să descrie cerul, aş vrea să fiu acolo! Tu, nu? Niciun motiv de supărare - nu durere, nu moarte, nu despărţire.

În Isaia 33:24 citim încă ceva despre cei ce vor locui în lumea nouă. "Nici un locuitor nu zice: ,Sunt bolnav!' " Câteodată, când mă întâlnesc cu ceilalţi în Sabat dimineaţă îi întreb " Ce mai faci, cum o duci astăzi?" Şi din când în când cineva îmi va răspunde" Nu mă simt prea bine. Probabil, ar fi trebuit să stau la pat." Probabil ar fi trebuit, dar îl iubeau pe Domnul atât de mult încât au preferat să vină la casa Sa de rugăciune. Da, oamenii se îmbolnăvesc, dar în ceruri nu va fi nevoie să folosim niciodată această expresie. Pentru totdeauna. Nu vom mai întreba niciodată " Cum te mai simţi în dimineaţa asta?" Vom şti cum se simt. Se simt bine. Nu sunt bolnavi. Se simt perfect. Mugurul nemuritor al tinereţii se va vedea pe fiecare faţă. Nimeni nu va mai spune "Sunt bolnav". Nimeni nu va mai simţi disperarea de a vedea pe cei dragi suferind şi alunecând în moarte.

Oh, tânjesc după această experienţă mai mult decât orice altceva. Copiii vor fi în siguranţă în acest nou regat pe care ni-l pregăteşte Dumnezeu. Lăsaţi-mă să vă spun părinţi, vă va mângâia foarte mult să ştiţi că, copiii voştri nu vor fi niciodată înpericol de a fi călcaţi de automobil.Nu voi uita niciodată scena din faţa cortului în timpul cruciadei din Louisville. Am văzut în mijlocul străzii o fetiţă care a fost lovită şi ucisă de o maşină. Niciodată n-am fost în stare să-mi scot din minte imaginea acestei fetiţe zdrobite în drum.

Biblia spune că copiii vor fi acolo şi că ei se vor juca pe străzi fără a fi răniţi niciodată. "Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, care se vor juca pe uliţe." (Zaharia 8:5). Ce minunat! Părinţi, aţi auzit vreodată scrâşnetul frânelor maşinii făcându-vă să îngheţaţi? Şi să alergaţi repede la fereastră cu sufletul la gură să vedeţi dacă nu era copilul dv. în stradă? S-a întâmplat de mai multe ori, nu-i aşa?Dar pe noul pământ nu va mai exista frica aceasta, că nu sunt în siguranţă.Şi chiar cîând se joacă pe malul râului vieţii, nu veţi fi deloc îngrijoraţi pentru ei. Nu vor cădea în apă să se înece. "Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul." (Isaia65:25).

Copiii vor creşte acolo. Biblia spune că ei vor creşte precum viţeii în grajd şi adulţii vor creşte şi ei.Toţi vom creşte spiritual şi intelectual. Acum am să vă spun ceva ce nu pot dovedi cu Biblia. Nu vă pot da un text pentru ce voi spune, deci acceptaţi sau nu; dar eu cred că vom avea ceva probleme să stăm de vorbă cu Adam la început. El a fost făcut după chipul lui Dumnezeu şi minţile noastre au devenit atât de optuze datorită tendinţelor moştenite şi slăbiciunilor celor 6000 de ani de păcat. Va trebui să ne dezvoltăm puţin ca să ajungem la acelaşi nivel, dar vom învăţa repede.

Fără îndoială că vom creşte şi fizic. Sunt sigur că Adam era mult mai înalt şi mai puternic decât orice om din zilele noastre. Biblia ne spune că erau uriaşi pe pământ pe atunci. Unul din oamenii este descris în Geneza ca având 10 picioare(3m) înălţime. Pot foarte bine să cred că Adam şi Eva aveau cam 12 sau 15 picioare (3,60-4,50m). Şi cred că întregul curs final al păcatului vă dispărea pe măsură ce vom creşte în asemănarea cu Dumnezeu, aşa cum a fost El reflectat în Adam şi Eva. Ce emoţie copleşitoare va fi să mă duc la acest uriaş, să dau mâna cu el şi să spun, "Mă numesc Crews". Adam va întinde mâna jos spre mine , se va uita la mine ca la un copil şi va spune, "Eu sunt Adam." Vreau să fac cunoştinţă cu Adam.

Scriind în contextul sfârşitului tuturor lucrurilor, Maleahi spunea: "Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd" (Maleahi 4:2). Adesea interpretăm acest text ca însemnând că părinţii vor putea vedea pe copiii lor devenind adulţi, dar nu credeţi că poate însemna că noi vom creşte scăpând de efectele păcatului?Deşi nu putem fi dogmatici asupra acestui punct, pare să însemne că se poate întâmpla.

Toate defectele vor fi lăsate în urmă când vom merge acolo. În Isaia 35:5,6 avem o făgăduinţă minunată:"Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie." Una din cele mai mari bucurii în cer va fi să auzi voci din toate părţile spunând,"Pot să văd, iarăşi!" şi "Acum aud!"şi "Sunt puternic!" Toate infirmităţile bătrâneţii vor dispare pentru totdeauna şi vom vedea mugurele tinereţii fără bătrâneţe. Orice minte va fi limpede şi ascuţită.

Pe când locuiam în India am văzut adesea scene de suferinţă şi mizerie umană care-ţi rupeau sufletul. Cerşetori de-a lungul străzilor în anumite locuri - ologi, distorsionaţi fizic şi mintal, leproşi şi orbi. Nici măcar amintirea unei astfel de experienţe nu va afecta pe locuitorii acetui înnoit pământ.

Biblia spune, "aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc." (Isaia 40:31). Având corpuri ce nu obosesc niciodată vom putea explora întinderea maiestoasă a Cetăţii lui Dumnezeu. Ne va lua doar un mic fragment de timp din veşnicie să traversăm fiecare stradă a Noului Ierusalim cu cele 1500 mile (aprox. 2400km) de ziduri de iaspis curat. Fiecare centimetru pătratdin această planetă reconstruită va străluci de o rară frumuseţe şi atracţie. Celor cărora le place să călătorească vor descoperi că cerul este un loc special. Întregul univers necăzut în păcat va fi deschis studiului şi observaţiei noastre. Vom fi în stare să vizităm milioane de planete interesante, sisteme solare şi galaxii care n-au fost pătate niciodată de atingerea păcatului. Putem merge oriunde dorim, să stăm acolo cât vrem şi să întoarcem repede ca un fulger. Putem contempla ceva mai minunat?

Poate că, te interesează oamenii ca şi pe mine. Te-ai gândit vreodată la bucuria de a face cunoştinţă cu oameni despre care ai citit în Biblie? În biblioteca mea este o carte în care un om încearcă să explice pe baze naturale cum a reusit Noe să aducă toate animalele în corabie. Nu prea înţeleg pe omul care încearcă să explice aceasta, dar aş vrea să mă aşez cu Noe şi să vorbesc cu el? Tu n-ai vrea? Vom face aceasta într-o zi. Vom fi în stare să-l întrebăm şi să descoperim cum a adus acele animale în corabie şi cum au stat acolo împreună în timpul anului.

Apoi m-am gândit la Abraam şi la ziua aceea teribilă când a trebuit să-şi ia propriul fiu, la porunca lui Dumnezeu şi să-l omoare pe varful muntelui Moria.Ce experienţă trebuie să fi fost aceasta pentru Abraam! Am încercat să-mi imaginez ce simţea tatăl urcând cu greutate coasta muntelui, ştiind că trebuia să-şi ucidă fiul cu propria mână. Aş vrea să-l întreb pe Abraam într-o zi despre această experienţă îngrozitoare şi el ne va explica exact ce înseamnă să trebuiască să iei viaţa propriului tău fiu.

Apoi, vreau să merg să vorbesc cu sutaşul care a văzut pe Isus crucificat - sutaşul care a spus "Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu." Mi-ar place să ştiu mai multe detalii din ziua aceea teribilă, ţie nu?Şi mamlor, nu aţi vrea să vorbiţi cu Maria? Treizeci de ani din viaţa lui Isus despre care nuştim mai nimic. N-aţi vrea să întrebaţi pe Maria despre Isus când era copil şi tînăr? Chiar cu o imaginaţie bogată este greu să ne închipuim acele întâlniri speciale cu personajele din Biblie pe care am învăţat să le iubim şi să le respectăm.De aceea e atât de emoţionant să anticipăm cum va fi când vom putea să le întâlnim cu adevărat.

FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DE NEIMAGINAT
În 1 Corinteni 2:9 ni se spune:"Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." Pentru mine aceasta este o făgăduinţă fără seamăn. În toată Biblia nu găsim aşa ceva. Când spune că n-am văzut niciodată ceva care să poată fi comparat cu cerul, e destul de grozav, căci am avut ocazia să văd lucruri minunate în lumea asta.

Am vizitat multe ţări şi am văzut lucruri care m-au depăşit cu totul. Am văzut frumosul Taj Mahal în India. Am văzut munţii înalţi ai Elveţiei şi grădinile cu vestitele lalele din Olanda, dar cerul va fi nemăsurat mult mai frumos decât oricare din ele. Câţiva prieteni au fost în valea Caşmirului, peste marile trecători ale munţilor Himalaia. Ei mi-au spus că nimic de pe acest pământ nu se poate compara cu aceste văi frumoase!

Câţiva dintre prietenii mei din Pakistan au mers în Shangri-La, ţara lui Hunza, şi mi-au povestit despre lacurile liniştite şi munţii frumoşi de acolo. Sună minunat; dar, ascultă - Biblia spune că niciodată n-am auzit nimic care să ne dea cea mai vagă idee despre cum este cerul. Textul merge mai departe şi spune că nu ne-am imaginat niciodată adevărata frumuseţe de acolo. Nu s-a suit la inima omului. Am o imaginaţie bogată şi-mi pot imagina lucruri care nu sunt în această lume; dar Biblia ne spune că suntem departe de a începe să înţelegem frumuseţea şi slava cerului.

Unul din cele mai plăcute aspecte ale acestei locuinţe sfinte e acela că va fi o cetate curată şi o ţară curată. "Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului."(Apocalipsa 21:27) Îţi poţi imagina nu doar o cetate întreagă, ci o întreagă planetă în care niciodată nu va mirosi a fum de de ţigară? În ziua aceea Dumnezeu va avea un univers nelimitat în care nu va exista nici o otravă chimică. Strazile de aur nu vor fi otrăvite cu gunoiul cutiilor de bere şi al mucurilor de ţigară. Întinarea corpului şi aerului sau a străzilor vor fi necunoscute în capitala regală a lui Dumnezeu.

Am crescut lângă Winston Salem, în Carolina de Nord şi mirosuş dezgustător al fumului de ţigară stăruia în aer pe străzile oraşului. Fiind una din cele mai mari pieţe de desfacere pentru buruiana filthy, exuded mirosul familiar şi pătrunzător al tutunului îmbătrânit. Ce bucurie să pot părăsi locul în care atâta frumuseţe naturală era negată de miasma poluării cu nicotină. Ani mai tîrziu am răspuns chemării de a pleca msionar în India şi familia noastră s-a aşezat în frumosul oraş Bangalore. După ce ne-am aşezat în bungaloul închirat, un vânt de răsărit începu să adie şi noi am descoperit ce se afla vizavi, de partea cealaltă a zidului. O fabrică de tutun! Pentru câţiva ani încă a trebuit să îndurăm mirosul neplăcut al otrăvii procesate.

După întoarcerea în Statele Unite am răspuns invitaţiei de a păstori o biserică în Louisville, Kentucky. Cum am intrat în oraş nările ne-au fost asaltate de un miros foarte familiar. Tutun din nou! Dar de data asta era combinat cu un puternic miros de alcool. Am descoperit că Louisville era renumit pentru tutunul şi distileriile sale. Acum sunt convins că nu pot scăpa cu adevărat de aceste influenţe corupătoare până îmi voi muta reşedinţa în cetatea curată a Noului Ierusalim.

Am făcut aluzie la multe din dramaticele schimbări în stilul de viaţă ce vor marca pe cei ce vor moşteni noul pământ. Am încercat să portretizăm în limbaj omenesc bucuria şi plăcerea de a locui în mediu perfect, fără niciun păcat sau influenţă corupătoare. Fiecare circumstanţă a fost provocatoare şi plină de neprevăzut, făcându-ne dornici să părăsim cât mai curând această vale a plângerii.

Simţurile noastre sunt stimulate de perspectiva unor asemenea beneficii fizice: lipsa durerii, bolii sau morţii. Şi totuşi cea mai mare plăcere rezervată pentru cei mântuiţi nu are nimic de a face cu stilul lor de viaţă, mâncarea lor sau natura lor nemuritoare. Cea mai dulce plăcere a cerului va fi să vedem pe Isus faţă în faţă şi să locuim cu El de-a lungul veşniciei. Ce perspectivă! Să vedem urmele cuielor în mâinile Sale şi să ne deschidem minţile la învăţătura Sa divină privind ştiinţa mântuirii. Acum vreau să închei întrebându-te: Când această zi se va arăta şi sfinţii vor mărşălui în cetate, vei fi printrei ei? Abraam va fi acolo; Isac, Iacov, Petru şi Pavel vor mărşalui pe porţi în cetate. Când ei vor intra acolo, vei fi şi tu? Poţi face o rezervare dacă vrei.

În timpul celui de al II lea război mondial un grup de americani a fost surprins în Singapore, şi chiar dacă guvernul american a asigurat mijloacede a-i ajuta, au avut dificultăţi în aieşi de acolo datorită vicisitudinilor războuiului. Într-o zi un domn bine, foarte elegant a intrat în ambasada americană şi a spus: " Programaţi-mi plecarea, vă rog; vreau să plec cât mai curând cu putinţă." Ambasadorul l-a întrebat: " Foarte bine, unde îşi este paşaportul? "La care barbatul spune "Nu am paşaport." Ambasadorul îl întreabă "Eşti cetăţean american?" El răspunde" De fapt, nu. Nu mi-am scos niciodată actele necesare, dar am locuit acolo toată viaţa. Am o afacere acolo, am cont în bancă acolo şi iubesc America. Sunt american.” Ambasadorul spuse,” Îmi pare rău dar nu pot face nimic pentru tine. Dacă nu eşti cetăţean nu te pot ajuta.” Şi omul plecă foarte dezamăgit.

Puţin mai târziu alt bărbat intră în ambasadă, îmbrăcat în haine vechi, de proastă calitate. Vorbeşte cu accent dur şi cere la rândul său să fie programat pentru următorul avion. Ambasadorul îl întreabă "Unde îţi sunt actele?" la care omul răspunde "Iată-le. Tocmai mi-au fost eliberate înainte de a părăsi America." Ambasadorul îi strânge mâna şi-i spune: "Toată puterea guvernului american va fi folosită pentru a te ajuta sa pleci în siguranţă."

Amândoi oamenii iubeau America foarte mult. Amândoi pretindeau a fi americani, dar numai unul avea actele doveditoare, doar unul avea paşaport. Doar unul a putut face rezervare. Şi tu poţi face rezervare dacă vrei, dar trebuie să fii mai întâi cetăţean al regatului ceresc. Dacă vrei poţi face rezervarea chiar acum. Cînd ziua aceea va veni, te vei putea alătura poporului lui Dumnezeu din toate veacurile să locuieşti în cetatea cea frumoasă în condiţiile ideale pe care ţi le-am descris. Nu pierde ocazia!

Sursa:  http://www.amazingfacts.org/media-library/book/e/4446/laststatus/mobile/mrtype/mobile/postback1387/1?skinsrc=[g]skins/amazingfacts/af-mobile
-----------------------------------------------------------

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări