Pagini de interes

luni, 28 septembrie 2015

Planeta Marte... martienii... intotdeauna ne-au pus pe jar, ne-au inflacarat mintile! Hmm... Azi, NASA promite 'dezvaluiri'!





NASA, mesaj curios pe Twitter: Misterul planetei Marte rezolvat? 
Aflati luni in conferinta de presa


HotNews.ro Duminică, 27 septembrie 2015

"Misterul planetei Marte rezolvat? Aflati luni in conferinta de presa de la sediul central al NASA din Washington, ce va fi transmisa live de televiziunea online NASA TV si pe site-ul agentiei, nasa.gov", este anuntul facut de Agentia Spatiala Americana pe Twitter, anunt care a intrigat pe toata lumea.

La conferinta de presa vor participa: Jim Green, director de stiinta planetelor la sediul central al NASA, Michael Meyer, cercetator principal pentru programul de exploare al planetei Marte, din cadrul NASA, Lujendra Ojha, de la Georgia Institute of Technology din Atlanta, Mary Beth Wilhelm de la Ames Research Center in Moffett Field, din California, si de la Georgia Institute of Technology, si Alfred McEwen, cercetator principal al High Resolution Imaging Science Experiment (HiRISE), in cadrul University of Arizona din Tucson, infomeaza Mediafax citand CNN.

CNN mentioneaza ca NASA a mai organizat astfel de conferinte atunci cand a prezentat descoperiri stiintifice majore. In cadrul unui astfel de eveniment, NASA a anuntat, in iulie, descoperirea unei noi exoplanete, numita Kepler-452b, despre care sustin ca este remarcabil de asemanatoare cu Terra.

Dupa anuntul privind conferinta, presa internationala a inceput sa speculeze pe marginea descoperirii majore pe care Agentia spatiala americana ar putea sa o faca luni.

Astfel, potrivit publicatiei britanice The Independent, NASA ar putea sa anunte ca a descoperit apa pe planeta Marte. In acest sens, se face referire la faptul ca la conferinta de presa vor participa Alfred McEwen, care in luna iulie a publicat un studiu despre activitatea din craterul Gale de pe planeta Marte, si Lujendra Ojha, care a colaborat la randul sau cu McEwen si care a sudiat posibilitatea existentei apei pe planeta rosie.

De altfel, inca din 2011, specialistii de la NASA anuntau ca au descoperit pentru prima data urme ce ar putea dovedi prezenta apei in stare lichida pe Marte, o descoperire ce oferea noi perspective pentru explorarea planetei rosii si pentru organizarea unor expeditii cu echipaj uman pe aceasta.

Pe de alta parte, anuntul NASA referitor la aceasta descoperire stiintifica majora, care va fi facuta publica luni, a dat nastere pe retelele de socializare la numeroase speculatii privind identificarea unor forme de viata extraterestre.

"Deci, va fi despre Martieni, nu-i asa?", se intreaba Jacqueline, o utilizatoare a platformei online Twitter.

"@NASA Ar fi bine sa fie despre extraterestri", a scris Bart, un alt utilizator al Twitter.

De altfel, in urma cu doar cateva decenii, oamenii de stiinta considerau ideea vietii extraterestre ca fiind una improbabila, insa, in prezent, NASA crede ca este doar o chestiune de timp pana cand savantii vor descoperi dovezi ale vietii pe alte corpuri ceresti din Sistemul Solar. In acest sens, Agentia spatiala americana se concentreaza, in prezent, pe detectarea unor eventuale urme de viata pe Marte, in timp ce Agentia Spatiala Europeana (ESA) analizeaza Luna, se spunea intr-un articol despre panspermie ce a fost publicat in august in revista stiintifica britanica New Scientist, citat de dailymail.co.uk.

Pe de alta parte, potrivit unui studiu publicat in luna aprilie in revista Geophysical Research Letter, Marte are cateva mii de ghetari ingropati sub scoarta sa acoperita de praf, care au impreuna o cantitate de apa suficient de mare pentru a acoperi intreaga suprafata a acestei planete cu un strat de gheata ce ar avea grosimea de 1,1 metri, informa la momentul respectiv Reuters.

Oamenii de stiinta incearca de foarte multa vreme sa inteleaga felul in care Marte s-a transformat dintr-o planeta calda, umeda, probabil asemanatoare cu Terra, in istoria ei timpurie, in planeta rece, uscata si desertica din zilele noastre.

In urma cu cateva miliarde de ani, Marte, care este lipsita de un camp magnetic protector, si-a pierdut aproape intreaga atmosfera. Mai multe studii sunt in prezent in derulare si incearca sa calculeze cantitatea de apa care a disparut in acel moment de pe Marte si cantitatea de apa ramasa blocata in depozitele de gheata subterane.

Pe langa dovezile care au demonstrat deja existenta pe Marte a unor vai de rauri, izvoare si minerale hidratate, oamenii de stiinta care studiaza anumite molecule cu rol de marker din atmosfera martiana au ajuns la concluzia ca aceasta planeta a avut probabil in trecutul ei un ocean cu o adancime de peste 1,6 kilometri si care acoperea mai mult de jumatate din emisfera ei nordica. Marte ar fi pierdut de-a lungul istoriei circa 87% din cantitatea ei totala de apa. In prezent, cele mai mari rezervoare de apa cunoscute de pe Marte se afla in calotele ei polare.

De asemenea, in luna martie, cercetatorii de la NASA au dat publicitatii un nou studiu potrivit caruia un ocean stravechi, mai mare decat Oceanul Arctic de pe Terra, acoperea in trecut o cincime din suprafata planetei Marte si ar fi putut sa gazduiasca forme de viata, dupa cum informa la momentul respectiv maxisciences.com.

Epoca asociata cu aceasta particularitate geomorfologica din trecutul planetei Marte corespunde unei perioade care a avut loc in urma cu 4,3 milioane de ani. In acea perioada, Marte era inca o planeta tanara. Mediul ei deosebit de umed continea pe atunci suficient de multa apa pentru a forma un ocean ce acoperea jumatate din emisfera nordica si avea o adancime medie de 137 de metri. Anumite zone puteau sa depaseasca adancimea de 1,6 kilometri, potrivit estimarile oamenilor de stiinta. De atunci, planeta rosie si-a schimbat complet infatisarea, iar de-a lungul timpului, 87% din apa ei s-a evaporat in spatiu.

--------------------------------------------------------------------

Click here:
http://www.nasa.gov/multimedia/nasatv/

 Conferința de presă va putea fi urmărită în direct pe site-ul NASA tv:
 http://www.nasa.gov/multimedia/nasatv/
---------------------------------------------


 ----------------------------------------------------------------------------------
Descoperirea majora anuntata de NASA:
Apa sarata curge pe suprafata planetei Marte.

Oamenii de stiinta au descoperit primele dovezi ca apa sarata ar putea curge pe suprafata planetei Marte in lunile de vara, potrivit unui studiu publicat luni si citat de Reuters.Oamenii de stiinta afirma, intr-un studiu publicat in revista Geoscience, ca au gasit semne, in curioasele linii desenate pe pantele planetei, de prezenta de minerale sarate "hidratate", care au necesitat prezenta apei pentru formarea lor.

"Aceste rezultate sprijina puternic ipoteza ca liniile contin apa lichida in sezoanele calde de pe Marte si in zilele noastre", potrivit sursei citate.

Astrofizicienii au emis de mult timp ipoteza ca aceste linii care apar sezonier pot fi formate de scurgeri de solutii sarate pe planeta rosie.

Liniile, care pot ajunge si la cateva sute de metri lungime si cinci metri latime, apar pe pantele planetei in sezoanele calde, dupa care dispar cand temperaturile scad.

In aprilie, oameni de stiinta scriau tot in Nature Geoscience ca percloratii de calciu sunt "generalizati" pe suprafata lui Marte.

Percloratul, un tip de sare similar celui evocat astazi, este foarte absorbant si scade punctul de inghetare al apei, astfel incat aceasta ramane lichida la temperaturi reduse.

Noul studiu, co-scris in parte de aceeiasi oameni de stiinta, aduce noi dovezi legate de existenta acestor fluxuri de saramuri.

Echipa a reusit sa extraga mai multe date din imaginile furnizate de misiunea NASA "Mars Reconnaissance Orbiter".

Cercetatorii au gasit elemente "compatibile cu prezenta sarurilor minerale hidratate", potrivit comunicatului citat de Nature.

"Rezultatele sugereaza puternic o legatura intre striurile de pe pantele martiene si saramura lichida", adauga cercetatorii.

Este aceasta descoperire o proba lipsita de echivoc a prezentei apei lichide pe Marte? "As spune aproape", a declarat Alfred McEwen, de la Universitatea din Arizona, co-autor al studiului.

La putin timp dupa publicarea studiului, NASA a indicat ca detine dovezi legate de prezenta apei lichide pe Marte.

"Este un avans semnificativ care pare sa confirme ca apa sub forma de fluxuri de saraturi curge in prezent pe suprafata lui Marte", a declarta John Grunsfeld, administrator adjunct al NASA, intr-o conferinta de presa foarte asteptata, dupa ce agentia americana anuntase cu o zi in urma ca va anunta o "descoperire majora".

Sursa: http://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-20457765-descoperirea-majora-anuntata-nasa-apa-sarata-marte.htm
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------

vineri, 25 septembrie 2015

Piramida lui Keops – numită şi “Marea Piramidă din Giza (Gizeh)”, este una din Cele 7 Minuni ale Lumii Antice. Mistere... Enigme... elucidate?!? Ehee... este inca mult... pana departe!


MISTERUL Marii Piramide. 
Ce s-a ascuns până acum.
 
Secretela Marii Piramide nu au fost încă dezvăluite, din cauză că, odată făcute publice ar schimba perspectiva oamenilor cu privire la originea sa, potrivit efemeride.ro.

În acest moment, specialiștii  s-au pus de acord că Marea Piramidă a fost construită între anii 2.589 și 2.504 î. Hr, de către vechii egipteni. Cărțile de istorie ne învață că această magnifică construcție a avut rolul de mormânt pentru faraon. La prima vedere lucrurile sunt foarte simple, dar întreaga poveste se complică în momentul în care detaliile ies la iveală și sunt analizate minuțios.

În primul rând piramida a fost ridicată cu ajutorul a aproximativ 2.300.000 de blocuri de piatră, care cântăresc între 2 și 50 de tone. Mantaua exterioară a piramidei a fost „confecționată" din 144.000 de pietre, care au fost lustruite printr-o tehnică necunoscută încă omului modern. Precizia este una uimitoare și conform unor specialiști nici într-o 100 de ani nu o vom stăpâni.

Un alt fapt interesant, dar straniu în același timp, este fundația acestei construcții megalitice. Cei care au ridicat-o au gândit un sistem ieșit din comun, compus din niște mingi de piatră, care să confere mobilitate construcției și astfel să reziste oricărui cutremur.

STIRI Asemanatoare

Nici mortarul folosit pentru a lipi blocurile de piatră nu și-a dezvăluit secretele. Nimeni nu poate spune care este compoziția sa și chiar dacă s-a încercat analizarea sa în laborator, nu s-a putut reproduce. Singurul fapt descoperit este că mortarul folosit pentru ridicarea piramidei este de circa 1000 de ori mai rezistent decât piatra.

Axul culoarului de acces la mormintele din piramida lui Keops este centrat pe Steaua Nordului cu o precizie incredibilă, de numai 4 minute a unghiului făcut în raport cu steaua Dragonului, care la vremea respectivă reprezenta nordul geografic. O altă curiozitate demnă de luat în serios este faptul că cele 4 laturi ale piramidei sunt poziționate perfect în cele patru puncte cardinale.

Cunoștințe avansate de matematică pentru constructorii piramidei

Dacă înmulțim înălțimea piramidei cu 1 miliard, aflăm cu mare exactitate distanța de la Pământ la Soare, adică 150 milioane de kilometri. Poate părea o coincidență, dar dacă împărțim perimetrul pătratului care formează baza piramidei lui Keops la înălțimea sa, atunci obținem un rezultat fascinant de 6,28, adică 2π (3,14). De aici putem deduce că cei care au construit această piramidă aveau cunoștințe avansate de matematică, cunoscând foarte bine cifra i. 

Această constantă a fost descoperită abia în anul 1670 de către omul modern.
Raportul dintre apotemă ( perpendiculară coborâtă din vârful piramidei până în laţurile ei) şi baza triunghiurilor care formează fetele piramidei este egal cu aproximativ 1, 1618, care nu este altceva decât faimosul număr de aur Φ. Valoarea acestui număr a ost cunoscută la câteva milenii după ce Marea Piramidă a fost ridicată.

Greutatea piramidei este estimată la 5,955,000 tone. Aceasta înmulțită cu 10 ^ 8 oferă o estimare rezonabilă a masei Pământului.

Cea mai interesantă caracteristică a piramidei lui Keops este că ea are 8 laturi și nu 4 cum crede toată lumea. Laturile sunt ușor concave și este singura piramidă care a fost construită în acest fel.

- See more at: http://www.dcnews.ro/misterul-marii-piramide-ce-s-a-ascuns-pana-acum_485295.html#sthash.6NjDfyGl.dpuf
---------------------------------------------------


Secretela Marii Piramide nu au fost încă dezvăluite, din cauză că, odată făcute publice ar schimba perspectiva oamenilor cu privire la originea sa, potrivit efemeride.ro.
În acest moment, specialiștii  s-au pus de acord că Marea Piramidă a fost construită între anii 2.589 și 2.504 î. Hr, de către vechii egipteni. Cărțile de istorie ne învață că această magnifică construcție a avut rolul de mormânt pentru faraon. La prima vedere lucrurile sunt foarte simple, dar întreaga poveste se complică în momentul în care detaliile ies la iveală și sunt analizate minuțios.
În primul rând piramida a fost ridicată cu ajutorul a aproximativ 2.300.000 de blocuri de piatră, care cântăresc între 2 și 50 de tone. Mantaua exterioară a piramidei a fost „confecționată" din 144.000 de pietre, care au fost lustruite printr-o tehnică necunoscută încă omului modern. Precizia este una uimitoare și conform unor specialiști nici într-o 100 de ani nu o vom stăpâni.
Un alt fapt interesant, dar straniu în același timp, este fundația acestei construcții megalitice. Cei care au ridicat-o au gândit un sistem ieșit din comun, compus din niște mingi de piatră, care să confere mobilitate construcției și astfel să reziste oricărui cutremur.
Nici mortarul folosit pentru a lipi blocurile de piatră nu și-a dezvăluit secretele. Nimeni nu poate spune care este compoziția sa și chiar dacă s-a încercat analizarea sa în laborator, nu s-a putut reproduce. Singurul fapt descoperit este că mortarul folosit pentru ridicarea piramidei este de circa 1000 de ori mai rezistent decât piatra.
Axul culoarului de acces la mormintele din piramida lui Keops este centrat pe Steaua Nordului cu o precizie incredibilă, de numai 4 minute a unghiului făcut în raport cu steaua Dragonului, care la vremea respectivă reprezenta nordul geografic. O altă curiozitate demnă de luat în serios este faptul că cele 4 laturi ale piramidei sunt poziționate perfect în cele patru puncte cardinale.
Cunoștințe avansate de matematică pentru constructorii piramidei
Dacă înmulțim înălțimea piramidei cu 1 miliard, aflăm cu mare exactitate distanța de la Pământ la Soare, adică 150 milioane de kilometri. Poate părea o coincidență, dar dacă împărțim perimetrul pătratului care formează baza piramidei lui Keops la înălțimea sa, atunci obținem un rezultat fascinant de 6,28, adică 2π (3,14). De aici putem deduce că cei care au construit această piramidă aveau cunoștințe avansate de matematică, cunoscând foarte bine cifra i. Această constantă a fost descoperită abia în anul 1670 de către omul modern.
Raportul dintre apotemă ( perpendiculară coborâtă din vârful piramidei până în laţurile ei) şi baza triunghiurilor care formează fetele piramidei este egal cu aproximativ 1, 1618, care nu este altceva decât faimosul număr de aur Φ. Valoarea acestui număr a ost cunoscută la câteva milenii după ce Marea Piramidă a fost ridicată.
Greutatea piramidei este estimată la 5,955,000 tone. Aceasta înmulțită cu 10 ^ 8 oferă o estimare rezonabilă a masei Pământului.

Cea mai interesantă caracteristică a piramidei lui Keops este că ea are 8 laturi și nu 4 cum crede toată lumea. Laturile sunt ușor concave și este singura piramidă care a fost construită în acest fel.
- See more at: http://www.dcnews.ro/misterul-marii-piramide-ce-s-a-ascuns-pana-acum_485295.html#sthash.6NjDfyGl.dpuf
MISTERUL Marii Piramide. Ce s-a ascuns până acum
MISTERUL Marii Piramide. Ce s-a ascuns până acum

marți, 22 septembrie 2015

Când au loc echinocțiile și solstițiile. Important de stiut, multi habar nu au!




Adesea ați observat că datele calendaristice, corespunzătoare acestor patru momente din an, variază de la o sursă la alta: în manualele școlare, cursurile de geografie, mass-media... Avem tendința să fim foarte tranșanți, deoarece noua informație intră în contradicție cu ceea ce învățaserăm din altă parte: ”E scris greșit aici. Echinocțiul de toamnă este pe 22, nu 23 septembrie!” Care sunt până la urmă datele exacte?

          În primul rând trebuie să înțelegem că echinocțiile și solstițiile nu sunt niște zile, ci sunt niște momente. Momentul nu are desfășurare. El este față de un interval de timp așa cum punctul este față de o linie. Momentul echinocțiilor sau al solstițiilor corespunde cu poziția relativă a Terrei și a Soarelui.

          Știm că planeta are o axă de rotație înclinată la 23°27’ față de perpendiculara pe ecliptică, adică față de verticală. Din această cauză, prin mișcarea de revoluție (în jurul Soarelui), planeta va orienta spre acesta fie mai mult emisfera nordică, fie emisfera sudică, fie pe amândouă la fel (fig.2).


          Acest ultim caz are loc în jurul datei de 21 martie și se numește ”echinocțiu de primăvară”. Iar cum Terra se mișcă necontenit în jurul Soarelui, rezultă că echinocțiul se produce doar într-un anumit punct și doar la un moment dat, adică la o anumită oră, minut și secunde… După 90° de longitudine astronomică parcurse de Terra pe ecliptică, se va produce solstițiul de vară; după încă 90° echinocțiul de toamnă, după alte 90° solstițiul de iarnă, urmând să revină după un an în poziția inițială… 

          La data echinocțiilor, ziua-lumină este egală (sau aproximativ egală) cu noaptea. La solstițiul de vară este cea mai lungă zi din an, iar la solstițiul de iarnă cea mai scurtă zi. Cum anotimpurile sunt opuse în cele două emisfere, atunci și momentele astronomice vor fi inversate. Adică în momentul solstițiului de vară din emisfera nordică, va fi solstițiul de iarnă în cea sudică. Iar în momentul echinocțiului de primăvară în emisfera nordică, va fi echinocțiul de toamnă în cea sudică.

          Momentul exact al producerii acestor fenomene astronomice este variabil de la un an la altul și se poate produce în zile diferite. Variația se explică foarte simplu, mai ales prin diferența dintre anul calendaristic (365 zile) și anul astronomic (365 z 6h 9 min 9 sec). Mai sunt și alte cauze asupra cărora nu insistăm aici (precesia axei, inclusiv precesia echinocțiilor etc). Datorită acestor factori, este imposibil ca echinocțiul (de primaveră de pildă) să se producă exact în aceeași poziție și la aceeași oră ca în anul precedent…
          Iată când are loc echinocțiul de primăvară în perioada 2010-2020 în România. Observați diferența de cca 6 ore de la un an la altul:

         Echinocțiul de primăvară (sursa: astro-urseanu)

                     an      |      data      |     ora      
                   2010      20 martie      19:32:12
                   2011      21 martie       01:20:45
                   2012      20 martie      07:14:25
                   2013      20 martie      13:01:57
                   2014      20 martie      18:57:05
                   2015      21 martie      00:45:10
                   2016      20 martie      06:30:13
                   2017      20 martie      12:28:39
                   2018      20 martie      18:15:27
                   2019      20 martie      23:58:28
                   2020      20 martie      05:49:39
                                                ora = GMT + 2h

          Și celelalte 3 momente astronomice din discuție au de asemenea variații ca acesta. În concluzie, datele calendaristice nu sunt mereu aceleași.
  • echinocțiul de primăvară: 19 – 21 martie (21 mar. în anul 2015)
  • solstițiul de vară: 20 – 22 iunie (21 iun. în anul 2015)
  • echinocțiul de toamnă: 22 – 23 septembrie (23 sep. în anul 2015)
  • solstițiul de iarnă: 21 – 22 decembrie (22 dec. în anul 2015)
de I. Tudose
21.09.2015

- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/09/cand-au-loc-echinoctiile-si-solstitiile.html#sthash.92lfmedg.dpuf
 --------------------------------------

Adesea ați observat că datele calendaristice, corespunzătoare acestor patru momente din an, variază de la o sursă la alta: în manualele școlare, cursurile de geografie, mass-media... Avem tendința să fim foarte tranșanți, deoarece noua informație intră în contradicție cu ceea ce învățaserăm din altă parte: ”E scris greșit aici. Echinocțiul de toamnă este pe 22, nu 23 septembrie!” Care sunt până la urmă datele exacte?


          În primul rând trebuie să înțelegem că echinocțiile și solstițiile nu sunt niște zile, ci sunt niște momente. Momentul nu are desfășurare. El este față de un interval de timp așa cum punctul este față de o linie. Momentul echinocțiilor sau al solstițiilor corespunde cu poziția relativă a Terrei și a Soarelui.
          Știm că planeta are o axă de rotație înclinată la 23°27’ față de perpendiculara pe ecliptică, adică față de verticală. Din această cauză, prin mișcarea de revoluție (în jurul Soarelui), planeta va orienta spre acesta fie mai mult emisfera nordică, fie emisfera sudică, fie pe amândouă la fel (fig.2).
Fig.2. Echinocții și solstiții
          Acest ultim caz are loc în jurul datei de 21 martie și se numește ”echinocțiu de primăvară”. Iar cum Terra se mișcă necontenit în jurul Soarelui, rezultă că echinocțiul se produce doar într-un anumit punct și doar la un moment dat, adică la o anumită oră, minut și secunde… După 90° de longitudine astronomică parcurse de Terra pe ecliptică, se va produce solstițiul de vară; după încă 90° echinocțiul de toamnă, după alte 90° solstițiul de iarnă, urmând să revină după un an în poziția inițială… 
          La data echinocțiilor, ziua-lumină este egală (sau aproximativ egală) cu noaptea. La solstițiul de vară este cea mai lungă zi din an, iar la solstițiul de iarnă cea mai scurtă zi. Cum anotimpurile sunt opuse în cele două emisfere, atunci și momentele astronomice vor fi inversate. Adică în momentul solstițiului de vară din emisfera nordică, va fi solstițiul de iarnă în cea sudică. Iar în momentul echinocțiului de primăvară în emisfera nordică, va fi echinocțiul de toamnă în cea sudică.
          Momentul exact al producerii acestor fenomene astronomice este variabil de la un an la altul și se poate produce în zile diferite. Variația se explică foarte simplu, mai ales prin diferența dintre anul calendaristic (365 zile) și anul astronomic (365 z 6h 9 min 9 sec). Mai sunt și alte cauze asupra cărora nu insistăm aici (precesia axei, inclusiv precesia echinocțiilor etc). Datorită acestor factori, este imposibil ca echinocțiul (de primaveră de pildă) să se producă exact în aceeași poziție și la aceeași oră ca în anul precedent…
          Iată când are loc echinocțiul de primăvară în perioada 2010-2020 în România. Observați diferența de cca 6 ore de la un an la altul:
         Echinocțiul de primăvară (sursa: astro-urseanu)

                     an      |      data      |     ora      
                   2010      20 martie      19:32:12
                   2011      21 martie       01:20:45
                   2012      20 martie      07:14:25
                   2013      20 martie      13:01:57
                   2014      20 martie      18:57:05
                   2015      21 martie      00:45:10
                   2016      20 martie      06:30:13
                   2017      20 martie      12:28:39
                   2018      20 martie      18:15:27
                   2019      20 martie      23:58:28
                   2020      20 martie      05:49:39
                                                ora = GMT + 2h

          Și celelalte 3 momente astronomice din discuție au de asemenea variații ca acesta. În concluzie, datele calendaristice nu sunt mereu aceleași.
  • echinocțiul de primăvară: 19 – 21 martie (21 mar. în anul 2015)
  • solstițiul de vară: 20 – 22 iunie (21 iun. în anul 2015)
  • echinocțiul de toamnă: 22 – 23 septembrie (23 sep. în anul 2015)
  • solstițiul de iarnă: 21 – 22 decembrie (22 dec. în anul 2015)
de I. Tudose
21.09.2015
S-ar putea să îţi placă şi:
- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/09/cand-au-loc-echinoctiile-si-solstitiile.html#sthash.92lfmedg.dpuf

Când au loc echinocțiile și solstițiile?

Soarele la mijlocul zilei (astro-urseanu)
          Adesea ați observat că datele calendaristice, corespunzătoare acestor patru momente din an, variază de la o sursă la alta: în manualele școlare, cursurile de geografie, mass-media... Avem tendința să fim foarte tranșanți, deoarece noua informație intră în contradicție cu ceea ce învățaserăm din altă parte: ”E scris greșit aici. Echinocțiul de toamnă este pe 22, nu 23 septembrie!” Care sunt până la urmă datele exacte?


          În primul rând trebuie să înțelegem că echinocțiile și solstițiile nu sunt niște zile, ci sunt niște momente. Momentul nu are desfășurare. El este față de un interval de timp așa cum punctul este față de o linie. Momentul echinocțiilor sau al solstițiilor corespunde cu poziția relativă a Terrei și a Soarelui.
          Știm că planeta are o axă de rotație înclinată la 23°27’ față de perpendiculara pe ecliptică, adică față de verticală. Din această cauză, prin mișcarea de revoluție (în jurul Soarelui), planeta va orienta spre acesta fie mai mult emisfera nordică, fie emisfera sudică, fie pe amândouă la fel (fig.2).
Fig.2. Echinocții și solstiții
          Acest ultim caz are loc în jurul datei de 21 martie și se numește ”echinocțiu de primăvară”. Iar cum Terra se mișcă necontenit în jurul Soarelui, rezultă că echinocțiul se produce doar într-un anumit punct și doar la un moment dat, adică la o anumită oră, minut și secunde… După 90° de longitudine astronomică parcurse de Terra pe ecliptică, se va produce solstițiul de vară; după încă 90° echinocțiul de toamnă, după alte 90° solstițiul de iarnă, urmând să revină după un an în poziția inițială… 
          La data echinocțiilor, ziua-lumină este egală (sau aproximativ egală) cu noaptea. La solstițiul de vară este cea mai lungă zi din an, iar la solstițiul de iarnă cea mai scurtă zi. Cum anotimpurile sunt opuse în cele două emisfere, atunci și momentele astronomice vor fi inversate. Adică în momentul solstițiului de vară din emisfera nordică, va fi solstițiul de iarnă în cea sudică. Iar în momentul echinocțiului de primăvară în emisfera nordică, va fi echinocțiul de toamnă în cea sudică.
          Momentul exact al producerii acestor fenomene astronomice este variabil de la un an la altul și se poate produce în zile diferite. Variația se explică foarte simplu, mai ales prin diferența dintre anul calendaristic (365 zile) și anul astronomic (365 z 6h 9 min 9 sec). Mai sunt și alte cauze asupra cărora nu insistăm aici (precesia axei, inclusiv precesia echinocțiilor etc). Datorită acestor factori, este imposibil ca echinocțiul (de primaveră de pildă) să se producă exact în aceeași poziție și la aceeași oră ca în anul precedent…
          Iată când are loc echinocțiul de primăvară în perioada 2010-2020 în România. Observați diferența de cca 6 ore de la un an la altul:
         Echinocțiul de primăvară (sursa: astro-urseanu)

                     an      |      data      |     ora      
                   2010      20 martie      19:32:12
                   2011      21 martie       01:20:45
                   2012      20 martie      07:14:25
                   2013      20 martie      13:01:57
                   2014      20 martie      18:57:05
                   2015      21 martie      00:45:10
                   2016      20 martie      06:30:13
                   2017      20 martie      12:28:39
                   2018      20 martie      18:15:27
                   2019      20 martie      23:58:28
                   2020      20 martie      05:49:39
                                                ora = GMT + 2h

          Și celelalte 3 momente astronomice din discuție au de asemenea variații ca acesta. În concluzie, datele calendaristice nu sunt mereu aceleași.
  • echinocțiul de primăvară: 19 – 21 martie (21 mar. în anul 2015)
  • solstițiul de vară: 20 – 22 iunie (21 iun. în anul 2015)
  • echinocțiul de toamnă: 22 – 23 septembrie (23 sep. în anul 2015)
  • solstițiul de iarnă: 21 – 22 decembrie (22 dec. în anul 2015)
de I. Tudose
21.09.2015
S-ar putea să îţi placă şi:
- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/09/cand-au-loc-echinoctiile-si-solstitiile.html#sthash.92lfmedg.dpuf

Când au loc echinocțiile și solstițiile?

Soarele la mijlocul zilei (astro-urseanu)
          Adesea ați observat că datele calendaristice, corespunzătoare acestor patru momente din an, variază de la o sursă la alta: în manualele școlare, cursurile de geografie, mass-media... Avem tendința să fim foarte tranșanți, deoarece noua informație intră în contradicție cu ceea ce învățaserăm din altă parte: ”E scris greșit aici. Echinocțiul de toamnă este pe 22, nu 23 septembrie!” Care sunt până la urmă datele exacte?


          În primul rând trebuie să înțelegem că echinocțiile și solstițiile nu sunt niște zile, ci sunt niște momente. Momentul nu are desfășurare. El este față de un interval de timp așa cum punctul este față de o linie. Momentul echinocțiilor sau al solstițiilor corespunde cu poziția relativă a Terrei și a Soarelui.
          Știm că planeta are o axă de rotație înclinată la 23°27’ față de perpendiculara pe ecliptică, adică față de verticală. Din această cauză, prin mișcarea de revoluție (în jurul Soarelui), planeta va orienta spre acesta fie mai mult emisfera nordică, fie emisfera sudică, fie pe amândouă la fel (fig.2).
Fig.2. Echinocții și solstiții
          Acest ultim caz are loc în jurul datei de 21 martie și se numește ”echinocțiu de primăvară”. Iar cum Terra se mișcă necontenit în jurul Soarelui, rezultă că echinocțiul se produce doar într-un anumit punct și doar la un moment dat, adică la o anumită oră, minut și secunde… După 90° de longitudine astronomică parcurse de Terra pe ecliptică, se va produce solstițiul de vară; după încă 90° echinocțiul de toamnă, după alte 90° solstițiul de iarnă, urmând să revină după un an în poziția inițială… 
          La data echinocțiilor, ziua-lumină este egală (sau aproximativ egală) cu noaptea. La solstițiul de vară este cea mai lungă zi din an, iar la solstițiul de iarnă cea mai scurtă zi. Cum anotimpurile sunt opuse în cele două emisfere, atunci și momentele astronomice vor fi inversate. Adică în momentul solstițiului de vară din emisfera nordică, va fi solstițiul de iarnă în cea sudică. Iar în momentul echinocțiului de primăvară în emisfera nordică, va fi echinocțiul de toamnă în cea sudică.
          Momentul exact al producerii acestor fenomene astronomice este variabil de la un an la altul și se poate produce în zile diferite. Variația se explică foarte simplu, mai ales prin diferența dintre anul calendaristic (365 zile) și anul astronomic (365 z 6h 9 min 9 sec). Mai sunt și alte cauze asupra cărora nu insistăm aici (precesia axei, inclusiv precesia echinocțiilor etc). Datorită acestor factori, este imposibil ca echinocțiul (de primaveră de pildă) să se producă exact în aceeași poziție și la aceeași oră ca în anul precedent…
          Iată când are loc echinocțiul de primăvară în perioada 2010-2020 în România. Observați diferența de cca 6 ore de la un an la altul:
         Echinocțiul de primăvară (sursa: astro-urseanu)

                     an      |      data      |     ora      
                   2010      20 martie      19:32:12
                   2011      21 martie       01:20:45
                   2012      20 martie      07:14:25
                   2013      20 martie      13:01:57
                   2014      20 martie      18:57:05
                   2015      21 martie      00:45:10
                   2016      20 martie      06:30:13
                   2017      20 martie      12:28:39
                   2018      20 martie      18:15:27
                   2019      20 martie      23:58:28
                   2020      20 martie      05:49:39
                                                ora = GMT + 2h

          Și celelalte 3 momente astronomice din discuție au de asemenea variații ca acesta. În concluzie, datele calendaristice nu sunt mereu aceleași.
  • echinocțiul de primăvară: 19 – 21 martie (21 mar. în anul 2015)
  • solstițiul de vară: 20 – 22 iunie (21 iun. în anul 2015)
  • echinocțiul de toamnă: 22 – 23 septembrie (23 sep. în anul 2015)
  • solstițiul de iarnă: 21 – 22 decembrie (22 dec. în anul 2015)
de I. Tudose
21.09.2015
S-ar putea să îţi placă şi:
- See more at: http://geografilia.blogspot.ro/2015/09/cand-au-loc-echinoctiile-si-solstitiile.html#sthash.92lfmedg.dpuf

duminică, 20 septembrie 2015

Sagrada Família ★ TEMPLO EXPIATORI DE LA SAGRADA FAMILIA ★ Antoni Gaudi, faimosul sau arhitect, a murit in imprejurari... nici azi elucidate!


Părintele celebrei SAGRADA FAMILIA, simbolul Barcelonei, s-a stins la 73 de ani, după un accident în care a fost călcat de un tramvai ce circula cu 10 km / h. A fost luat drept un cerșetor bărbos, nimeni nu l-a băgat în seamă. Pe 12 iunie 1926, toată Catalunia își lua rămas bun de la el. Nici azi capodopera sa nu este terminată...



Să fi fost 9, hai, poate 9 și jumătate de dimineață, când don Antonio pleca spre biserica San Felipe Neri, în cartierul gotic din Barcelona. De vreo 10 ani mergea, mereu, aici. Se ruga preț de un sfert de ceas, sporovăia cu al său confesor, duhovnicul Agusti Mas i Folch. Era, mereu, măcinat de terminarea capodoperei sale, TEMPLO EXPIATORI DE LA SAGRADA FAMILIA. Lucra la ea de vreo 43 de ani, dar nu se grăbea. Vorba lui, ”Clientul meu are tot timpul din lume”... Cu toate astea, voia s-o dea gata...


Gaudi prezintă opera sa unui cardinal. Cu acest prilej e întrebat când o va termina. Lansează celebra expresie ”Clientul meu are tot timpul din lume”...

Trecea pe Gran Via de Las Cortes Catalanas, undeva între Gerona și Bailen. Veșnic distrat, ca întotdeauna, n-a văzut tramvaiul liniei 30. De fapt, nu l-a auzit. L-a lovit în plin, l-a dat de caldarâm, l-a lăsat fără viață. N-a fost ceva sângeros, doar un șoc puternic. Se purta bărbos, cu haine vechi și ponosite, n-avea acte la el. Pare greu de crezut dar, pentru că de fiecare dată respingea presa, puține erau fotografiile cu al său chip. L-au luat drept un cerșetor, l-au lăsat acolo. După vreo oră, unui polițist i s-a făcut milă. A oprit un taxi și, la capătul unor negocieri -puternice, șoferul a fost de acord să-l ducă până în fața Spitalului ”Santa Cruz”. L-a aruncat, pur și simplu, din mașină, fix în fața intrării. Până acolo fusese plătit...

A doua zi de dimineață, după o zi de inconștiență, un capelan, Gil Pares, prieten cu el, l-a recunoscut. Le-a spus celor de la spital cine le este pacientul. Era, însă prea târziu. Hemoragia internă își făcea de cap. Pe 10 iunie 1926, cu câteva zile înainte să împlinească 74 de ani, Antonio Gaudi, faimosul arhitect, pionierul modernismului catalan, se stingea.


Apăreau teoriile consiprației. Cum poate un tramvai, cu 10 km / h, să omoare un om? Dacă Gaudi făcuse drumul acesta de sute de ori, nu știa că este o zonă circulată? Unii au spus că ar fi mâna bogătașului Guell, prietenul și sponsorul său, care trebuia să-l plătească pentru ultima lucrare și nu prea mai avea bani. Alți au vorbit despre Illuminati și legăturile lor cu Sagrada Familia...

Gaudi era înmormântat ca un rege, pe 12 iunie, în prezența a ceea ce ziariștii numeau ”a doua parte din populația din Barcelona”. Era coborât în cripta din Sagrada Familia, locul în care-și petrecuse mai bine de jumătate din viață...



Conform datelor oficiale, Sagrada Familia este cel mai vizitat loc din Spania. În 2011, avusese 3,2 milioane, peste Muzeul Prado sau Alhambra. Face parte din Patrimoniul Umanității UNESCO și va fi terminată în 2026...
 
Sursa: http://a1.ro/news/inedit/a-dat-simbolul-barcelonei-a-murit-calcat-de-tramvai-antonio-gaudi-un-cersetor-barbos-id408779.html
------------------------------------------------------------------
 

 
------------------------------------------------------------------

duminică, 13 septembrie 2015

Arheologi, oameni de stiinta, si AICI, cautati! Cautati ADEVARUL, relevati ISTORIA! Detasati-va de ABERATIILE 'incetatenite', cu adanci radacini cultice ori politice! Sau... cunoscuta si nemarginita... prostie omeneasca! '30 of the world’s most impressive ancient ruins'


While modern structures can be more than impressive in their own right with respect to architecture, technological advancement, and beauty, there’s something to be said about structures from the past.

Ruins around the world have withstood the test of time and remain standing for travelers to marvel at. (Well, they haven’t completely withstood the test of time, or else they wouldn’t be called ruins.) Many of the methods used to create these ancient cities, temples, and monuments remain rather mysterious, as building them in this day and age would still be considered an impressive feat.
Check out these 30 awesome ancient ruins around the globe and see for yourself.

1

Machu Picchu (Cusco Region, Peru)

Machu Picchu, a 15th-century Inca site believed to be an estate for emperor Pachacuti, was “discovered” by Hiram Bingham in 1911. A well-trod tourist attraction, Machu Picchu sits 7,970 feet above sea level.
Photo: Boris G
2

Chichén Itzá (Tinum, Mexico)

The pre-Columbian Mayan city of Chichén Itzá is visited by over 1.2 million people annually (making it one of Mexico’s most-visited archaeological sites).
Photo: Ted Van Pelt
3

Stonehenge (Wiltshire, England)

Surrounded by hundreds of nearby burial mounds, Stonehenge is a prehistoric monument in Wiltshire, England. Archeologists postulate that the site was built between 3000 and 2000 BC.
Photo: Kate Williams
Intermission
4

Ta Prohm (Siem Reap Province, Cambodia)

Seen in the film Tomb Raider, Ta Prohm was originally named Rajavihara. While most Angkorian temples have been largely rebuilt, Ta Prohm remains mostly in its original state. It was founded as a Mahayana Buddhist monastery and university.
Photo: Paolo Macorig
5

Longmen Grottoes (Henan Province, China)

Over 1,400 caves filled with over 100,000 statues make up Longmen Grottoes, also known as the Longmen Caves. Some of the statues are only one inch tall, while the largest Buddha statue measures 57 feet tall.
Photo: Jiang Jiang
6

Borobudur (Magelang, Central Java, Indonesia)

The world’s largest Buddhist temple, Borobudur is composed of six square platforms with three circular platforms resting on top of them. 2,672 reliefs and 504 Buddha statues adorn the temple.
Photo: Dennis Stauffer
7

Luxor Temple (Luxor, Egypt)

Founded in 1400 BC, the Luxor Temple is a sandstone temple complex located in current-day Luxor (known as Thebes in ancient times). Five other large temples can be found in the area.
Photo: Scott D. Haddow
8

Hadrian’s Wall (Cumbria, England)

Hadrian’s Wall was a fortification in Roman Britain. A large portion of the wall still remains, and was made a UNESCO World Heritage Site in 1987. The majority of the wall was built over six years and marked the de facto border of the Roman Empire in the British Isles.
Photo: Jimmy McIntyre
9

The Colosseum (Rome, Italy)

Found in Rome, the Colosseum is also known as the Flavian Amphitheatre. The largest amphitheater in the world, it was built of concrete and stone from 70 to 80 AD.
Photo: I-Ta Tsai
Intermission

10

Baalbek (Beqaa Governorate, Lebanon)

Home to some of Lebanon’s best-preserved Roman ruins, Baalbek can be found in the Beqaa Valley. The city was known as Heliopolis during the Roman period.
Photo: Debraj Ghosh
11

Volubilis (Meknès-Tafilalet, Morocco)

A partially excavated Roman city founded in the 3rd century BC, Volubilis was originally a Phoenician settlement. The city was abandoned around the 11th century AD when Morocco’s seat of power was relocated to Fes.
Photo: Mark A Neal
12

Bagan (Mandalay Region, Burma)

Bagan was the capital of the Kingdom of Pagan from the 9th century to the 13th century. In present time, over 2,200 temples and pagodas can be found. At its peak, the city contained over 10,000 Buddhist temples.
Photo: opalpeterliu
13

Mycenae (Argolis, Greece)

Mycenae, a Greek military stronghold, was considered one of ancient Greece’s most significant sites. The period of history from 1600 to 1100 BC is referred to as Mycenaean, in reference to the city.
Photo: I-Ta Tsai
14

Jerash (Jerash Governorate, Jordan)

Originally constructed around the time of Alexander the Great, the ancient city of Jerash was held by a number of successive empires. In 749 AD, an earthquake destroyed much of the city. Wars and subsequent earthquakes added to the deterioration. The ruins remained buried until discovered in 1806.
Photo: Jeremy Seto
15

Moai of Rano Raraku (Easter Island, Chile)

Rano Raraku is the main quarry of moai on Easter Island. The Rapa Nui people carved the human figures, or moai, between 1250 and 1500 AD. The tallest moai weighs 82 tons – the simple act of moving it is considered a more-than-impressive feat.
Photo: anoldent
Intermission

16

Tulum (Quintana Roo, Mexico)

Tulum is another pre-Columbian Maya site, known to be one of the last cities built by the Maya. The well-preserved walled city’s most famous buildings are El Castillo, the Temple of the Descending God, and the Temple of the Frescoes.
Photo: Chris Lemanz
17

Tiwanaku (Tiwanaku Muncipality, Bolivia)

Scholars consider Tiwanaku (also known as Tihuanaco) to be one of the most important pre-Incan civilizations in this region. The empire of which Tiwanaku was the capital flourished from 300 to 1000 AD.
Photo: Cata Bravo
18

Teotihuacán (San Juan Teotihuacán, Mexico)

The origins of this Mesoamerican city are cloudy, but it’s postulated that it reached a population of over 150,000 at its peak. It not only houses the Pyramid of the Moon and Pyramid of the Sun, but residential compounds and the Avenue of the Dead as well.
Photo: José Luis Ruiz
19

Palmyra (Syria)

134 miles northeast of Damascus, Palmyra was an ancient Aramaic city located at an oasis. The city’s most notable building is the temple of Ba’al.
Photo: James Gordon
20

Cappadocia (Central Anatolian Region, Turkey)

Cappadocia was the home of the Hittite Empire. Many of Cappadocia’s temples and homes were cut directly into the rock structures known as fairy chimneys visible in the photo above. The earliest mention of the region’s name dates back to the late 6th century BC.
Photo: Nick Wadge
21

Amphitheatre of El Jem (Mahdia Governorate, Tunisia)

The Amphitheatre of El Jem is one of the remains of the Roman city of Thysdrus, known today as El Djem. The amphitheatre was capable of seating 35,000 people. Several scenes from Life of Brian and Gladiator were filmed here.
Photo: Walid Mahfoudh
22

Wat Ratchaburana (Ayutthaya, Thailand)

A Buddhist temple located in Ayutthaya Historical Park, Wat Ratchaburana was founded in 1424 by King Borommarachathirat II on the cremation site of his two elder brothers, who died in a duel for the succession of the throne.
Photo: Heiko S
23

Petra (Ma'an Governorate, Jordan)

Jordan’s most-visited tourist attraction, Petra is famous for its rock-cut architecture. The city is also known as the Rose City due to the color of the rock from which it has been hewn.
Photo: Jimmy Álvarez
24

Roman Baths (Bath, England)

Constructed from 60 to 70 AD, the Roman Baths complex in Bath is very well preserved. Combined with the Grand Pump Room, the site receives over 1 million visitors annually. (Sorry: No bathing!)
Photo: Ignacio García
25

Pompeii (Pompei, Italy)

Pompeii, an ancient Roman city near current-day Naples, was destroyed and buried in ash and pumice after the eruption of Mount Vesuvius in 79 AD. Approximately 2.5 million people visit Pompeii yearly.
Photo: Francesco Minciotti
26

Ellora (Maharashtra, India)

Ellora, an Indian archeological site, is best known for its caves. There are 34 of them, and they were cut out of the rock faces of the Charanandri Hills.
Photo: Kunal Mukherjee
27

Montezuma Castle National Monument (Camp Verde, Arizona, United States)

These very well-preserved cliff dwellings can be found in Arizona’s Montezuma Castle National Monument. They were built by the pre-Columbian Sinagua people.
Photo: Steven Reynolds
28

Ephesus (Izmir Province, Turkey)

An ancient Greek city on Ionia’s coast, Ephesus was best known for its Temple of Artemis. The temple, one of the Seven Wonders of the Ancient World, was largely destroyed in 268 AD by the Goths.
Photo: Kunal Mukherjee
29

Ajanta Caves (Maharashtra, India)

Similar to the caves at Ellora, the Ajanta Caves consist of about 30 rock-cut Buddhist monuments. The area was covered in dense foliage until it was rediscovered by chance in 1819.
Photo: Kunal Mukherjee
30

Cobá (Quintana Roo, Mexico)

Not far from Tulum’s ruins, Cobá was a pre-Columbian Mayan city. At its peak, it is said to have housed over 50,000 people. The site’s tallest pyramid is 138 feet in height.
Photo: Alejandro C