Nu ati gasit ce cautati? Incercati Google search pe siteul nostru!

Google Translate

marți, 28 octombrie 2014

Unic în România. O cetate dacică, cu locuri de cazare ca acum 2000 de ani. Idei aducatoare de multe milioane euro! Felicitari, D-lui Prof.Traian Zorzoliu


De câteva luni, la marginea oraşului Drăgăneşti-Olt se lucrează intens la amenajarea unei fortificaţii dacice de acum 2.000 de ani. Proiectul trebuia terminat anul trecut, dar, din cauze financiare, totul s-a amânat. Noul termen de finalizare a fost fixat pentru vara 2015.

Fortificaţia e ridicată cu material de construcţie specific acelor vremuri: pământ, lemn, stuf. În mod inedit, vizitatorii se vor putea caza în locuinţele spartane ale dacilor.


Ideea de a ridica o fortificaţie dacică de la firul ierbii aparţine profesorului Traian Zorzoliu, directorul Muzeului Câmpia Boianului din Drăgăneşti-Olt. El însuşi creator al mai multor muzee în ţară şi nu numai, Zorzoliu şi-a propus să reamenajeze dava getică dintr-o localitate apropiată – Gălmezi, comuna Sprâncenata, scoasă la iveală în urma unor săpături arheologice desfăşurate aici între anii 1976-1983.

Proiectul ar fi trebuit terminat încă din septembrie anul trecut, dar, din cauza problemelor financiare, totul a trebuit amânat. Lucrările au demarat efectiv în august 2013, apoi au stagnat până în primăvara acestui an, când au fost reluate în forţă. Acum, fortificaţia este realizată în proporţie de aproape 60%. În urmă cu două săptămâni, Consiliul Judeţean Olt a dat un nou imbold proiectului prin aprobarea sumei de 250.000 lei, bani suficienţi pentru finalizarea lucrărilor şi inaugurarea planificată pentru vara anului viitor.

“Vorbim despre un proiect extrem de important, ce se vrea a rămâne peste ani dovada, pentru generaţiile de azi şi cele viitoare, a modului cum arăta viaţa dacilor liberi de acum 2.000 de ani. De aceea am decis ca, pe parcursul derulării lucrărilor, să respectăm toate cercetările şi descoperirile arheologice în acest sens astfel încât nimeni să nu poată spune că nu am ţinut cont de epoca respectivă. Vom reconstitui în incinta acestei fortificaţii întreg spaţiul întins din interiorul unui asemenea loc din acele vremuri: spaţii de locuit şi de încălzire, un templu pentru venerarea zeilor nelipsit pe atunci, foişoare de alarmă etc. Am adoptat soluţii tehnice moderne ascunse, ce oferă durabilitate fiecărei construcţii ce compune obiectivul, fără să ştirbească însă imaginea epocii în care acestea au existat”,
a declarat iniţiatorul proiectului, prof. Traian Zorzoliu.

Stadiul lucrărilor: 60% din cetate este gata
Ca şi cum nu ar fi fost suficientă ideea inedită a ridicării unei fortificaţii dacice de la zero, iniţiatorii proiectului au găsit şi un loc pe măsură pentru ca totul să prindă viaţă: un deal la marginea oraşului Drăgăneşti dinspre Slatina, deal format şi el tot de la zero în ultimii 40 de ani cu pământul rezultat în urma excavării pentru amenajarea blocurilor de locuit din oraş. Cei care, întâmplător, au auzit despre ce se întâmplă la marginea oraşului şi vin să vadă cu ochii lor, rămân perplecşi în faţa decorului desprins parcă dintr-o altă epocă.

La ora actuală, fortificaţia cu pricina – sau cetate, cum le place multora să spună -, a prins deja contur. Aceasta se ridică la peste 30 de metri deasupra solului. Zidul de apărare – numit “palisadă”, înconjoară dava şi este înalt de aproape doi metri, fiind construit din pământ şi buşteni.

Poarta de intrare şi cea secundară au fost terminate şi ele, la fel şi mai multe construcţii din incintă. Cele patru turnuri alarmă sunt şi ele gata. Mai este de lucru la Templul Soarelui, ce va amplasat în centrul fortificaţiei – deşi, iniţial, ar fi trebuit să se afle undeva în partea din spate a davei, însă, ca măsură de siguranţă pentru ca imobilul să nu alunece la vale în timp, s-a decis mutarea lui în centrul incintei.

De asemenea, mai este de lucru la alte câteva locuinţe – printre care cea a comandantului cetăţii şi cea a preotului, dar totul va fi terminat în timp util pentru inaugurarea din vara 2015. În total, vor fi amenajate nu mai puţin de 23 de construcţii dacice, construite din pământ, lemn şi stuf. Pentru stabilitate, zona deluroasă din preajma cetăţii va fi împădurită, la final, cu o specie de arboret folosită la menţinerea pavimentului căii ferate.

ui

Cazare spartană pentru vizitatori
Intenţia iniţaitorilor este ca cei care vor veni să viziteze cetatea dacică de la Drăgăneşti-Olt, odată finalizată, să trăiască, la propriu, o veritabilă lecţie de istorie.

“Lucrările de restaurare respectă toate descoperirile arheologice privind aşezările dacice fortificate din Câmpia Română, ale tehnologiei epocii. Vorbim aici despre o fortificaţie cu rol strict de apărare, unde familiile nu locuiau în acelaşi loc cu soldaţii – în acele vremuri. Cetatea va urmări îndeplinirea a trei aspecte: să fie un <> istoric în natură şi să prezinte o lecţie de istorie veritabilă, să aibă un caracter educativ şi, nu în ultimul rând, să fie şi o zonă de agrement”,
precizează Mihaela Lală, restaurator în cadrul Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgăneşti-Olt.
În imediata apropiere a davei va fi amenajată o parcare, dar şi spaţii de comercializare a suvenirurilor de tot felul, majoritatea de sorginte istorică, ce vor avea la bază chiar cetatea. În acest sens se intenţionează crearea de relaţii comerciale cu firme specializate în asemenea suveniruri, care să recreeze imaginea davei de la Drăgăneşti-Olt pe căni, ceşti, brelocuri, tablouri, poze etc.
 
tr

De menţionat că vizitatorii vor putea, la cerere, chiar să închirieze locuinţele din incinta cetăţii şi să trăiască, astfel, o experienţă de neuitat în condiţiile de trai ale dacilor de acum 2.000 de ani. În acest sens, ei trebuie să ştie dinainte că vor dormi pe paturi numite „laviţe”, în loc de saltele vor avea la dispoziţie piei de animale sau diverse ţesături.

Vizitatorii îşi vor putea găti mâncare la un cuptor amenajat în interiorul locuinţelor sau la vatra strămoşească, dar şi să îmbrace straiele dacilor. Din decor nu vor lipsi nici armele: lăncii, săbii încovoiate la vârf, pumnale, arcuri ş.a. Lucrarea este realizată integral cu fonduri de la Consiliul Judeţean Olt, costul total fiind estimat la aproape 370.000 lei, din care ultima tranşă a venit acum două săptămâni: 250.000 lei.

Cine este Traian Zorzoliu
Reamintim că proiectul davei dacice de la Drăgăneşti-Olt este ideea prof. Traian Zorzoliu, cel care a realizat, tot de la zero, pe un teren din incinta instituţiei pe care o conduce – Muzeul Câmpiei Boianului -, un sat neolitic de acum 4.500 de ani, fiind, astfel, primul proiect de acest fel din Europa.

Inaugurarea Arheoparcului, cum este el denumit, a avut loc în data de 18 septembrie 2010, în prezenta oficialităţilor judeţene şi locale, precum şi a 100 de participanţi din 24 de ţări. La cei 78 de ani, Zorzoliu continuă să rămână, astfel, un exemplu al pasiunii pentru istorie şi nu numai. „Părintele“ primului parc neolitic din Europa este muzeograf, pictor profesionist cu 3.500 de picturi la activ, şi director al Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgăneşti-Olt.

A înfiinţat, în total, zece muzee, şi a contribuit la crearea multor altora. În afară de muzeul de la Drăgăneşti, el a mai înfiinţat: Muzeul Casa Memorială „Nicolae Titulescu“, Complexul etno-cultural de la Stoicăneşti, Muzeul Mănăstirii Brâncoveni, Muzeul Mănăstirii Arnota şi Muzeul Istoriei Cărţii Vâlcene a Episcopiei, Muzeul Mănăstirii Curtea de Argeş şi a refăcut Muzeul Coziei, la care se adaugă Pinacoteca „Nicolae Titulescu“ din Chişinău.

Sursa:
1. http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/unic-romania-o-cetate-dacica-locuri-cazare-acum-2000-ani-se-ridica-

2. cetate dacică, cu locuri de cazare ca acum 2000 de ani
-----------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------


VIDEO. Unic în România. O cetate dacică, cu locuri de cazare ca acum 2000 de ani, se ridică din temelii la Drăgănești-Olt.
===================


===================

duminică, 26 octombrie 2014

India. Ajanta & Ellora: pesterile unde dorm Zeii. Marile ENIGME ale omenirii... zac ingropate in templele subterane, lasate prada uitarii, interpretarilor religioase, indiferentei lumii stiintifice


In labirintului sacru sapat in piatra dura din Maharashtra se afla cele mai mai mari si mai impresionante temple ale Indiei stravechi. Create cu milenii in urma, templele subterane adapostesc intransele esenta mistico-religioasa a Indiei. Intr-o armonie totala, cum mai exista doar in Tinutul Baharatilor, aici troneaza una langa alta, incremenite intr-un suras intelept si atoateintelegator Hinduismul, Budismul si Jainismul, cele trei mari religii ale Indiei.


Sanctuare, Temple, Muzee si Pesteri

Situate in apropierea stravechiului oras Aurangabad din statul indian Maharashtra, celebrele si in acelasi timp tainicele pesteri de la Ajanta si Ellora ofera privitorului o calatorie in timp spre acea  Indie fascinanta pentru noi toti, prin culturile, religiile si geniul sau uman.

Conform oricarui ghid de calatorie, cele doua complexe carstice, unde insasi Divinitatea si-a gasit adapost incrustata in piatra, sunt morminte, sanctuare sau monumente si gazduiesc unele dintre cele mai splendide exemple de arta si arhitectura religioasa indiana veche.



Cele 34 de pesteri de la Ellora, alaturi de cele 29 pesteri care alcatuiesc complexul de la Ajanta au asteptat mai mult de un mileniu pana cand au fost redescoperite. Evenimentul a avut loc pe data de 28 aprilie 1819, cand John Smith, un ofiter britanic aflat la vanatoare de tigri, a descoperit accidental intrarea uneia din pesterile templelor subterane (dupa catalogarea ulterioara, a fost vorba despre pestera nr.9).

La scurt timp dupa momentul descoperirii, pesterile si-au castigat faima bine-meritata datorita amplasarii exotice, arhitecturii unice si secolelor de istorie misterioasa uitata sub trecerea timpului. Astfel, ambele complexe carstico-religioase au intrat sub protectia UNESCO in anul 1983, cand au primit titlurile de World Heritage Sites. Sa le cunoastem mai bine.


Ajanta – Somnul Iluminatului
 
Cele 29 de pesteri ascunse sub colinele Sayhari, in apropiere de valea raului Waghora contin intransele sculptata si pictata intreaga epopee a budismului si povestea vietii lui Buddha Sakyamuni (563 - 411 i.Hr.), fostul print devenit ascet si intemeietor al acestei stravechi religii orientale care castiga noi adepti si in zilele noastre.

Primele sanctuare, denumite Chaytia Grihas, sunt sapate la adancimea medie de 75 metri si au fost construite in timpul dinastiei Satavahana, undeva in secolele 1 si 2 i.Hr. Picturile murale din Ajanta, au rezistat doar datorita climei si umiditatii propice a aerului, fiind considerate de specialisti drept cele mai vechi exemple de picturi murale descoperite vreodata in intreaga Indie. Cea mai mare parte a operelor de arta "in situ" au fost create, paradoxal, intr-o foarte scurta perioada de timp, daca ne gandim la niste picturi si sculpturi imense, realizate cu mijloace rudimentare in pesteri enorme, luminate doar de faclii. Este vorba despre perioada in care a domnit regele Harishena (475 - 500 d.Hr.) din dinastia Vakataka.

20 de pesteri din cele 29 au avut rolul de Viharas: manastiri subterane ale caror sanctuare tronau intotdeauna in partea centrala a pesterilor. Retrasi aici intr-o recluziune totala, calugarii budisti nu se erijau doar in rolul lor initial, acela de practicanti ai ritualurilor lasate de Iluminat, ci si in artisti. Datorita muncii lor titanice, pesterile de la Ajanda au devenit in acele timpuri, adevarate centre vibrante ale culturii si civilizatiei budiste, intr-un noian de regate vecine care isi pastrasera vechea orientare religioasa de sorginte hinduista.

Toate statuile de dimensiuni colosale si de o precizie a detaliului neegalata nicaieri in lume, au fost sculptate prin eforturi titanice de catre credinciosii calugari care aveau la dispozitie doar banale dalte si ciocane. Aici se afla cea mai mare statuie care il reprezinta pe Buddha dormind realizata in perioada antica (in prezent, in China, se lucreaza la terminarea celei mai mari statui a lui Buddha dormind, statuie a carei lungime este de circa 68 de metri).

Sculpturile de pe pereti reprezinta scene din Jatakas, o bogata culegere de traditii orale referitoare la numeroase intamplari din perioadele deselor incarnari ale lui Buddha. Alte secvente redau motive decorative specific indiene.

Una dintre cele mai impresionante pesteri adaposteste o statuie colosala a lui Buddha aflat in stare de meditatie profunda (Paranirvana), mainile Iluminatului fiind incremenite pe veci in semnul mudrei Dharmahacrakrapravartana. Picturile murale de la Ajanta umplu literalmente peretii si tavanurile unora dintre pesteri (conform traditiei budiste este interzis ca podeaua pe care calca oamenii sa fie decorata cu imagini sau scene din viata si intamplarile prin care a trecut Buddha).

Specialistii cred ca picturile care reprezinta intamplari din Jatakas decoreaza peretii pesterilor astfel incat derularea lor sa produca un remarcabil efect vizual-hipnotic credinciosilor care intrau in pesterile-temple. Episoadele narative sunt pictate unul dupa altul intr-o remarcabila succesiune vizuala, impactul lor fiind coplesitor chiar si pentru turistii si vizitatorii de alte credinte. O mare atentie a fost acordata si reprezentarii cat mai elaborate a zeitatilor feminine si printeselor omniprezente in evolutia spirituala a celui care a fondat una dintre cele mai mari si mai remarcabile religii ale lumii.



















Ellora – Divinitatea unita in piatra
 
Foarte multi experti care si-au dedicat vietile studierii artei si culturii indiene sunt de parere ca pesterile de la Ellora reprezinta culmea artistica pe care a atins-o stilul indian de sculptura in piatra. Cele 34 de pesteri sunt sculptate in laturile unei colinei Charanandri alcatuita din roci bazaltice. 12 pesteri sunt consacrate Budismului, 17 Hinduismului, iar 5 pesteri adapostesc temple si altare ale religiei Jainiste. Intregul complex este o stralucita demonstratie asupra tolerantei si armoniei religioase care domnea in acele timpuri stravechi in India.

Toate pesterile-sanctuare buddhiste de aici au fost construite intre anii 630-700 d.Hr., marea lor majoritate avand rolul de Viharas. Pesterile sunt mari, spatioase, adapostind cladiri multietajate, sapate migalos in peretii de stanca. Cladirile includ sali de intalnire, dormitoare, camere destinate rugaciunilor si meditatiilor, bucatarii si chiar W.C-uri.

Toate sculpturile din pesterile buddhiste reusesc in mod sublim sa surprinda gratia, detasarea, serenitatea si compasiunea inerente lui Buddha Gautama, arhatilor si zeitatilor secundare din religia Iluminatului. Cea mai faimoasa pestera din complexul dedicat buddhismului este pestera numarul 10 sau Vishvakarma, cum este denumita de localnici.

Odata ce ai trecut de una dintre intrarile sale multietajate, esti de-a dreptul coplesit de finetea si precizia detaliilor statuilor, care par sculptate in lemn cald si maleabil, nu in piatra dura si rece. In mijlocul pesterii troneaza o statuie de peste 3 metri inaltime care il reprezinta pe Buddha asezat intr-o postura din care predica credinciosilor.

Pesterile hinduse au fost construite in timpul perioadei Kalachuri, iar toate structurile sculptate reprezinta stiluri distincte ale viziunii creatoare si a talentului individual a generatii intregi de sculptori care proveneau din familii unde aceasta arta dificila era deprinsa din frageda pruncie.

Pestera numarul 16 reprezinta culmea arhitecturii subterane hinduse. Denumita si Kailasa, in onoarea muntelui sacru unde locuieste zeul Shiva, pestera incearca sa reproduca fidel detaliile descrise in purane (texte sacre hinduse) referitoare la adapostul ales de maretul si temutul zeu. Templul ramane o realizare splendida a artei de inspiratie dravidiana, admirata zilnic de mii de turisti.

O alta pestera, denumita Dhashavatara sau pestera 15, este inca un exemplu de intelegere si toleranta reciproca intre religii. Initial o pestera-templu buddhista, Dhashavatara a devenit cu timpul un locas sacru hindus. Pe langa sculpturile originale buddhiste, pastrate intacte, locasul de rugaciune a fost ornat, mai apoi, de catre credinciosii hindusi cu portretele in piatra ale celor 10 avataruri ai zeului Vishnu. Una dintre cele mai dramatice si spectaculare imagini reprezinta moartea demonului Hiranyakshipu, cand zeul Vishnu ia forma lui Narasimha (omul leu) si intinde o mana spre umarul lui Hiranyakshipu, inainte de a-i da demonului lovitura finala.

Pesterile jainiste, definitivate intre secolele IX-X d.Hr., apartin toate sectei ascetilor Digambara (cei ce se invesmanteaza cu cerul), celebri pentru nuditatea lor autoimpusa. Templele redau perfect dimensiunile specifice ale filozofiei si traditiei jainiste: sculpturile reflecta un sens strict al ascetismului.

Cu toate ca nu sunt la fel de mari precum cele hinduse sau buddhiste, templele subterane jainiste adapostesc opere de arta impodobite cu detalii exceptionale. Cele mai remarcabile altare subterane sunt cele de la Chhota Kailash, Indra Sabha si Jaganath Sabha.

Odata iesit din lumea de piatra si culoare a Indiei milenare, iti trebuie cateva zile sa iti revii, rastimp in care vei constientiza cu adevarat grandoarea operelor vizitate. Dupa care, mai devreme sau mai tarziu, revii inevitabil la Ajanta & Ellora. Cel putin asa arata statisticile oficiilor de turism indiene, ale caror date coroborate spun ca mare parte a turisii occidentali care vin la pesterile-temple, au mai poposit aici in anii anteriori. Sau poate, cine stie, si in alte vieti.

In fond, suntem in India, cea fara de varsta si termene de comparatie!.







.






*
"India este mai mult decat un loc pe harta. Este o experienta unica. Este sarbatoarea vietii, taramul fascinant al contradictiilor si surprizelor. Orice incercare de a defini India in vorbe este saraca, insuficienta. Tocmai de aceea vrem sa aducem o farama din India chiar aici, in Romania."
Sursa:
http://travel.descopera.ro/7381755-Ajanta-Ellora-pesterile-unde-dorm-Zeii
--------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


REMEMBER:
-------------------
1. Ajanta Caves, Maharashtra, India. Ajanta Caves – UNESCO World Heritage Centre. Secrete ingropate, demult uitate. Temple si locuinte rupestre ale culturii si civilizatiei megalitice mondiale.

2. India. Ellora Cave 16 – Kailasanatha Temple. Un loc sacru. O casa a zeilor insuficient cunoscuta

--------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------
 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

miercuri, 22 octombrie 2014

Grecia Antica – zei, sanctuare, temple. Enigme nici azi... deslusite


Despre etimologia cuvântului templu  aflam ca în greaca veche ὁναός,/ho NAOS se traduce prin “locuinta” (în limba latina este templum). Templul a fost un edificiu sacru în care se oficia serviciul religios, închinat zeului ce era divinizat si adorat de anumite popoare antice, printre care si grecii. La început, sacrificiile si ritualurile în cinstea zeilor aveau loc în afara templului. Templul putea reprezenta și un depozit votiv. Pâna prin secolul al IX-lea î.Hr. grecii construiau temple din caramizi suprapuse din lut, apoi, odata patrunse în arta elena, ordinele dorice, corintice si ionice au revolutionat arhitectura greaca.

Sanctuarul reprezinta partea sacra a templului, fiind cunoscut si sub numele de altar, interzis profanilor. Sanctuarul este un loc de cult; în limba greaca fiind numit naos (sanctuarium în latina).
O sa începem cu templul zeitei Aphaia / Ἀφαία construit special pentru aceasta divinitate. Templul se afla în Attica, pe insula Aegina, la 30 de km de Atena.

Sub hegemonia ateniana, zeita Aphaia a fost identificata cu Pallas Atena, Artemis sau Britomartis.
Edificiul a fost construit în secolul al VI-lea î.Hr. pe locul unui alt templu vechi, care a fost distrus la sfârșitul aceluiasi secol; ramasitele fiind îngropate în pamânt pentru conservare. Pausanias a fost cel care a mentionat pentru prima data în operele sale despre templul zeitei Aphaia, în secolul al II-lea d.Hr. Sanctuarul dedicat zeitei Aphaia a fost ridicat în vârful unei coline de aproximativ 160 m, în partea de  nord-est a insulei Aegina.


Templul de la Didyma / Δίδυμα a fost un templu ionian închinat zeului Apollo, situat în orasul din zilele noastre numit Didim, în vestul Turciei.
În fosta Ionie a fost întrecut ca marime si splendoare doar de  templul Heraion de pe insula Samos si templul Artemisei din Efes.

În prezent, acest edificiu religios se afla printre cele mai bine conservate temple din perioada antica, fiind vizitat de zeci de mii de turisti anual. Templul a fost contruit în jurul anului 300 î.Hr. pe locul unui alt templu vechi, din secolul VI i.Hr., numit se pare Didymaion Templul era înconjurat de doua siruri de coloane,care pornesc ca doua aripi spre dreapta si stânga lui. Aceste coloane înconjurau o camera sacra,ce adapostea statuia marelui zeu Apollo. Coloanele sunt în stilul arhitectural ionic si au 19.5 m înaltime, înfațișându-ne grandoarea pe care acest edificiu o avea acum mai bine de doua mii de ani. Pausanias de asemenea a vizitat templul, iar Pliniu cel Batrân a scris despre el.

Un alt templu al lui Apollo se afla la Delphi (sau Delfi), fiind localizat în partea centrala a Greciei, la nord de Golful Corintului.Numele de Delphois / δελφύς-delphusînseamna “uter” si reprezinta un vechi epitet al Mamei Mari (Terra Mater), sau Gaia, ce simbolizeaza femininul pamânt.

În aceasta locatie se afla un întreg complex spiritual; originile acestui complex fiind pre-elene (pelasge). Mnaseas din Patras, discipolul lui Eratosthene, ne spune ca locuitorii din Delphi erau de nationalitate hiperborei (fragment facând parte din Istoria grecilor III pag. 153 frag. 24.) Clearch din Soli, discipolul lui Aristotel, ne spune ca Leto (Latona), dupa ce a nascut pe Apollo si Artemis (Diana) a venit la Delphi. (Istoria grecilor Ed.Didot II pag. 318,frag. 46) Locuitorii din Delphi adresau în fiecare an rugaciuni lui Apollo, ca zeul sa vina în timpul verii de la hiperborei la ei. (Preller,Griech Myth I 1854 pag. 157-158).

O alta legenda ne spune ca Apollo, dorind sa se razbune pe odiosul Python pentru raul pricinuit de acesta mamei sale Leto, îl cauta pe Python, îl gaseste, urmând a-l ucide cu sagetile lui care nu ratau niciodata tinta. Apoi Apollo îngropa cadavrul lui Python în locul unde se afla orasul sfânt Delfi, punând acolo temelia unui altar si oracol, pentru a profeti oamenilor dorintele tatalui sau, Zeus. Cum zari pe mare niste marinari cretani, Apollo se duse pe vasul acestora însarcinându-i pe marinari sa aibe grija de oracolul din Delfi. Despre acestia se spune ca au fost primii preoti ai oracolului.

Un alt mare templu dedicat zeului Apollo se afla în Arcadia, la Bassae, fiind cunoscut si sub numele de “Templu lui Apollo Epicurius”. Constructia lui se situeaza la jumatatea secolului 5 i.Hr. Edificiul a fost dedicat lui Apollo Epikourios (Apollo Ajutatorul) si a fost construit de arhitectul Iktinos. Pausanias a mentionat templul în scrierile sale. În prezent face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Templul lui Zeus din Olympia se afla în partea de vest a Peloponezului. În această regiune aveau loc jocurile olimpice în perioada clasica, comparabile cu jocurile Pitiene tinute la Delphi.Aici se afla o statuie imensa ce reprezenta pe Zeus, construita din fildes si aur. Statuia face parte din Cele Sapte Minuni ale Lumii, opera a marelui mester Phidias. Se spune ca această statuie a fost gazduita la început în atelierul lui Phidias unde a fost creata, urmând ca acel atelier sa fie transformat în templu.

Sapaturile din jurul templului efectuate de catre arheologii germani la sfârsitul secolului XIX au ajutat si la descoperirea statuii lui Hermes de Praxiteles si a stadionului, unde se desfasurau întrecerile sportive. Acest sit a fost înscris în 1989 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.


Templul zeitei dragostei Afrodita – in stanga in imagine – (Venus la romani) se afla în orasul antic Aphrodisias, în Asia Minor (vestul Turciei de azi).
Marele Templu Olimpian – mai jos in imagine – (Olympieion) al lui Zeus (ΝαόςτουΟλυμπίουΔιός) se afla în centrul orasului Atena.Constructia acestui templu începe în secolul al VI-lea î.Hr. înperioada tiraniei ateniene, fiind terminat în timpul împaratului roman Adrian (secolul al II-lea d.Hr.).

Durata lui de viață nu a fost foarte mare; în urmatorul secol fiind distrus de o invazie barbara ce a lăsat în urma doar ruine. Edificiul este localizat la aproximativ 500 m sud-est de Acropolis, fiind construit în stilul corintic.

Un alt mare templu al antichitatii a fost dedicate zeitei Artemis (Diana la romani, Artume la etrusci, probabil Bendis la traci). Aceasta era sora zeului Apollo. Templul zeiței se numea Artemision, (latinaArtemisium) și se afla în faimosul oras Efes din vestul Turciei, la 50 km sud de orasul Izmir. Edificiul religios a fost ridicat în anul 550 î.Hr, perioada când orasul Efes se afla sub Imperiul Ahemenid și face parte din Cele Sapte Minuni ale Lumii.


Se spune ca durata constructiei a fost de 120 de ani. Cladirea avea 51 m latime si 105 m lungime. Acoperisul era sustinut de 127 coloane, fiecare masurând 18 m înaltime.

În interiorul acestui templu se afla statuia zeitei Artemis,înalta de 2 m,fiind acoperita cu aur masiv si argint. Philon, un mare architect atenian, a spus despre templu:

Am vazut zidurile din Babilon, am vazut gradinile din Semiramis, am vazut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos, piramidele. Dar când am vazut templul din Efes, celelalte minuni au disparut ca în ceata.”

La 22 iulie 356 i.Hr., templul a ars într-un incediu. Se spune ca un om numit Herostratus a aprins focul, urmând a-și pierde viați în incendiu. Istoria acestui om este una din cele mai dramatice si pline de învataturi din antichitate.El nu se deosebea prin nimic de semenii sai, însa în dorinta de a se mentine în constiinta oamenilor si în istorie, comite aceasta crima. De aici a luat nastere expresia “Slava lui Herostrate”.

O legenda ne spune ca în noaptea în care templul a ars, s-a nascut Alexandru cel Mare, iar Artemis a fost prea ocupata cu nasterea lui si nu a avut grija de templu.În 356 templul a fost reconstruit de catre cetatenii orasului Efes, urmând a fi darmat odata cu aparitia crestinismului.


Ne întoarcem din nou în Atena, pe Acropolis, unde avem cel mai vechi templu ionic, dedicat templul Atenei Nike. Edificiul se afla la în partea dreapta a intrarii sacre în Acropolis-depropylaea. Acest edificiu religios mai purta numele de “Templul victoriei neînaripate”.

Constructia acestuia a fost finalizata în 410 î.Hr. si avea ca scop comemorarea victoriei grecilor asupra persilor. Templul era decorat cu ilustratii ce reprezentau scene de lupta de la razboaiele medice.În vremurile de demult,atenienii aduceau omagii “fara aripi” zeitei Atena Nike astfel încât zeita sa nu poata zbura dintre ei.

Hefaistos (Ἥφαιστος-Hêphaistos, la romani Vulcan), era zeul metalurgiei și simboliza focul din cuptoarele în care se confecționau arme și unelte, dar si focul din vetrele oamenilor, necesar prepararii alimentelor. Despre Hefaistos aflăm că era protectorul fierarilor.

Templul lui numit Hephaisteion – mai jos in imagine – (Ηφαιστείον) sau Theseion (Θησείον) se afla în partea de nord-vest fata de Agora din Atena.

A fost construit în stilul Doric, în perioada 449-415 î.Hr. fiind inaugurat oficial în 416 sau 415 î.Hr. Nu se cunoaste numele arhitectului,dar putem spune despre ca a fost construit din marmura masiva si bucati de calcar. Dimensiunile templului sunt de 13.708 m (nord spre sud) si 31.776 m (est spre vest). Edificiul contine sase coloane scurte în partea de est si vest si treisprezece coloane lungi în partea de nord si sud, cele patru coloane din colt fiind numărate de doua ori.


Hera (Juno la romani) avea si ea un sanctuar, în Corint, numit “Heraion de Perachora”. Acest sanctuar se afla în golful Corint, la capatul peninsulei Perachora.

O legenda relatata de Euripide ne spune ca Medea si-a îngropat copii ucisi la sanctuarul Hera Akraia, apoi a parasit Corintul. Strabo, în primul secol d.Hr. scria ca aici se afla si un oracol asociat cu acest sanctuar.

BIBLIOGRAFIE
  1. Gottfried Gruben: Die Tempel der Griechen. Hirmer, München 2001 (5. edn.)
  2. Manfred Bietak (ed.): Archaische Griechische Tempel und Altägypten. Österreichische Akademie der Wissenschaften, Wien 2001.
  3. Ralf Schenk: Der korinthische Tempel bis zum Ende des Prinzipats des Augustus. Internationale Archäologie Vol. 45, 1997.
  4. Dieter Mertens: Der alte Heratempel în Paestum und die archaische Baukunst în Unteritalien. 1993.
  5. Wolfgang Müller-Wiener: Griechisches Bauwesen în der Antike. C. H. Beck, München 1988.
  6. Heiner Knell: Architektur der Griechen: Grundzüge. Wiss. Buchges., Darmstadt 1988.
  7. Hans Lauter: Die Architektur des Hellenismus. Wiss. Buchges., Darmstadt 1986.
  8. Werner Fuchs: Die Skulptur der Griechen. Hirmer, München 1983 (3. edn.).
  9. Nicolae Densusianu: Dacia Preistorica,Bucuresti 1913.
  10. N.A.Kun: Legendele si Miturile Greciei Antice, Bucuresti, Ed Stiintifica 1964.
Sursa:
------------------------------------------------------------------------------
 
Grecia Antica – zei, magie, vrajitorie
 
Religia politeista oficiala a Greciei clasice (sec. V-IV î. H.) s-a format pe baza poemelor homerice si a unei mitologii foarte bogate, în care societatea zilelor nu se deosebea prea mult de cea omeneasca. Panteonul era foarte ierarhizat. Relatiile dintre oameni si zei aveau un caracter interesat. Romanii au imitat aceasta religie, de aceea, dupa numele grec al divinitatilor veti regasi in paranteze si numele roman.
 

COSMOGONIA

Grecii au preluat cosmogonia babiloniana, cu unele modificari. Ei credeau într-un Haos initial din care au iesit cerul, pamântul si marea. Cerul(Uranos) si pamântul(Gaia) s-au împreunat, dând nastere unor uriasi, numiti Titani. Cerul a avut ideea sa-i respinga pe Titani în sânul matern al pamântului care, prada durerilor, a asmutit pe fii sai contra tatalui lor. Astfel, unul dintre Titani, Kronos (Saturn) a câstigat domnia universului. El si-a înghitit fii dar cel mai tânar, Zeus (Jupiter) a fost ascuns de mama sa, iar mai târziu, când a ajuns adult, l-a învins pe tatal sau, silindu-l sa dea înapoi fiii înghititi. Fratii lui Kronos, Titanii se ridica împotriva lui Zeus care-i învinge înainte de a-si începe domnia.
 
În timpul lui Kronos, fusese vârsta de aur. În timpul lui Zeus s-a trecut la vârsta de argint, apoi la vârsta de arama iar în final la degradarea maxima, în vârsta de fier. Exista si traditii despre potop.
 
ZEII
-----------------------------
Desi nu au existat dintotdeauna, zeii sunt nemuritori si fericiti. Ei au forma omeneasca (sunt Antopomorfi) si mai ales au sentimente si defecte omenesti- doisperzece zei era socotiti superiori, fiind numiti olimpieni, fiindca ar fi locuit pe muntele Olimp din Thessalia.
 
1. Zeus (Jupiter), regele zeilor, care vede si aude totul, stapânul tunetelor si al fulgerelor, domnul cerului si al pamântului, de pe muntele aflat între cer si pamânt. Zeus are adeseori ca atribute fulgerul si este insotit de acvila imperiala, preluata mai apoi de cohortele romane.
 
2. Hera (Junona), sotia lui, ocrotitoarea vietii conjugale, mâhnita mereu de infidelitatea sotului ei. Stapana cerului, apare adeseori portretizata cu ochi de culoare aripilor paunului, pasare favorizata de Stapana. Vechi reminiscente ale cultului matriarhal.
 
3. Apolon (Phoebus), zeul soarelui, luminii si al cunostintei. El este înconjurat de cele noua muze, protectoare ale artelor si stiintelor, al caror templu se numea muzeu. Il ucide pe Phyton cel cu o mie de ochi.
 
4. Artemis (Diana), sora lui Apollo, zeita lunii si a vânatorii, înfatisata când ca o fecioara salbatica (în Grecia continentala), când asimilata cu zeita egipteana Isis (Fapte 19:23-40, în originalul grec Artemis, nu Diana).
 
5. Afrodita (Venus), matusa lui Zeus, zeita dragostei senzuale, corespunzând zeitei babiloniene Istar sau zeitei feniciene Astarteea. Fiul ei, micutul Eros (Cupidon) tragea cu arcul sageti nevazute care strapungeau inimile cu dragoste sau ura. Cuvântul “Eros” înseamna in greceste dragoste sau atractie fizica, de unde si termenul erotism. Atractia fizica nu este numai senzuala, ea manifestându-se filosofilor pagâni la Atena. Pavel le spunea ca în Dumnezeu avem fiinta (existenta), viata si miscarea. Se casatoreste cu zeul schip al fierarilor.
 
6. Hefaistos (Vulcan), zeul focului si al fierarilor. În anturajul sau se aflau cyclopii, uriasi cu un singur ochi în frunte.
 
7. Ares (Marte), zeul razboiului. Adunarea lui Ares, Areopagul era un vechi tribunal religios la Atena.
 
8. Atena (Minerva), zeita întelepciunii politice si militare care s-a nascut înarmata din capul lui Zeus. Era ocrotitoarea orasului Atena. Printre simboluri se numara cucuveaua si maslinul.
 
9. Poseidon (Neptun), zeul marii, pe care o stapânea lovind-o cu o furca numita trident, fiindca avea trei dinti. Fiul sau Triton provoca cutremurele marine.
 
10. Hermes (Mercur), mesagerul si purtatorul de cuvânt al lui Zeus, cu sandale înaripate. La Lysra, Pavel a fost considerat ca fiind Hermes fiindca mânuia cuvântul. De aici vine numele hermeneut (interpret al cuvântului divin) si hermeneutica (interpretarea mesajului lui Dumnezeu). Hermes era însa si zeul calatorilor si chiar al hotilor. Fiindca hotia era socotita înrudita cu negustoria, de asemenea ocrotita de Hermes / Mercur (merceologie = stiinta comertului, mercurial = lista de preturi; merccantil= negustoresc etc.).
 
11. Hades (Pluto) – ultimul din triada, care devine stapanul regatului subpamantean fara voia lui si este alungat astfel dintre olimpieni. Leaga o frumoasa poveste de dragoste cu Persephona si apare in toate episoadele in care vreun erou coboara in Infern pentru a-si recupera persoana iubita.
 
12.Hestia (Vesta) zeita caminului, a focului sfant, cere si obtine de la insusi Zeus sa ramana necasatorita pentru totdeauna. Este privita ca zeita a pamantului.
 
13. Demeter (Ceres). Proteja agricultura. La romani, cerealele erau plantele zeitei Ceres. Era mai mult o zeita htoniana (a pamântului) decât una olimpiana (între cer si pamânt). Fiica ei Persefona (Proserpina) a fost rapita de zeul lumii subpamântene a mortilor Hades (Pluto)- de unde vine si cuvântul românesc Iad. Demeter s-a suparat si lumea vegetala s-a uscat. Zeii au rânduit ca Proserpina sa stea jumatate de an cu mama ei, când natura înverzeste si rodeste.
 
14. Dionysos (Bacchus) era un zeu htonian, de origine traca, zeul puterii de viata a naturii, reprezentata de vin si betie. Era înconjurat de satyri, jumatate oameni-jumatate tapi, a caror înfatisare a fost transferata de crestinii asupra dracilor.
 
15. Prometeu, un titan care a creat pe oameni din lut, a furat foc de la Zeus si l-a dat oamenilor, fiind aspru pedepsit.
 
16. Ananke, zeita destinului, careia trebuia sa i se supuna chiar si Zeus. De aici, vine în româneste cuvântul Ananghie. Grecii erau fatalisti, ca si musulmanii, crezând ca destinul omului este hotarât dinainte si nimeni nu si-l poate schimba. Calvin credea la fel. In timpul zeilor olimpieni apar Lahkesis,Atropos si Clotho-cele 3 ursitoare
 
Semizeii, nascuti din zei si din oameni,
unii fiind muritori iar altii dobândind nemurirea. Erau numiti si eroi.
------------------------------------------------------------------------------------
- Heracles (Hercules) fiul lui Zeus, cel mai puternic erou.
- Asklepios (Esculap), fiul lui Apollo, ajuns zeul medicinei.
- Perseu si celebrul Pegas, fiul lui Zeus cu Danae, ramane in istorie pentru ca taie capul Meduzei, casatorindu-se cu Andromeda pe care o salveaza de la moarte.
- Castor si Polux, gemenii ursiti care devin constelatii
- Ulise (Odiseu) si calatoriile sale pentru a se intoarce in Itaca, patria natala
- Belerofon, cel care ucide monstrii
- Dedal si Icar – primii eroi ai zborului
- Achiles, insasi intruchiparea razboiului troian, fiul zeitei Thetis si al lui Peleus, scaldat in Styx pentru a deveni invulnerabil
- Iason, argonautii si Lana de Aur, capatul pamantului si Medeea
- Theseu si Minotaurul

VIATA DE DINCOLO DE MORMÂNT

Sufletele mortilor trec fluviul subpamântean Styh, în barca lui Charon, paznicul infernului, lumea subpamânteana a lui Hades. Traducatorii Septuagintei au redat cuvântul ebraic Seol (locuinta mortilor) prin Hades iar scriitorii Noului Testament grec au prelucrat acest sens prin Iad. În Luca 16:23, Apoc. 20:13-14, D.Cornilescu nu a tradus termenul grec Hades prin “iad”, ci prin “locuinta mortilor”, revenind la sensul ebraic al cuvântului Seol. Sufletele sunt judecate si doar putine scapa de pedepse felurite si ajung în “Câmpiile Elisee” unde fericirea lor este foarte searbada. “Decât sa fii rege în lumea umbrelor, mai bine grajdar în lumea celor vii”, spunea eroului Ulyse sufletul eroului grec Ahile.

 

PREOTII

Preotii erau respectati dar nu aveau influenta preotilor din Orientul Apropiat. Uneori li se crea abstinenta sexuala. Nu trebuiau sa aiba defecte fizice. Slujba lor era ereditara dar uneori erau alesi prin tragere la sorti. Preotesele Afroditei practicau prostitutia “sacra” iar în insula Lesbos ele au inventat lesbianismul, numit si “safism” de la poeta si preoteasa Safo din Lesbos. În templul Afroditei din Corint, 1000 de prostituate “sacre” îsi faceau meseria ca parte a cultului. Ele puteau fi recunoscute fiindca nu-si acopereau capul. De aceea Pavel insista ca femeile crestine sa-si acopere pletele iar barbatii sa poarte parul taiat scurt, ca sa nu fie confundati cu homosexualii.

 

TEMPLELE

Serviciile religioase aveau loc la altare în aer liber, unde se aduceau jertfe. În temple se pastrau statuile zeilor si darurilor primite de la credinciosi. Credinciosii nu aveau acces în ele, ci doar preotii.
 
Templul se compunea dintru-un vestibul, sala principala unde se gasea statia zeului si casa din spate. Coloanele înconjurau uneori tot templul, alteori  erau doar la intrare. Biserica ortodoxa greaca din Bucuresti, pe B-dul Republicii, este construita în stil de templu grec. Crestinii au transformat în biserici templele greco-romane dar nu au folosit acest stil când au construit biserici noi, ci au preluat tipul de cladire publica romana numita “basilica”, de unde si cuvântul românesc de “biserica”. Templul Partenon (al “Fecioarei” Atena) de pe Acropola cetatii Atena (adica din fortareata construita pe o înaltime) este considerat cea mai frumoasa opera de arhitectura din istoria lumii. Statuile zeilor au si ele o mare valoare artistica.

 

CULTUL

Actul de cult esential era jertfa, un dar oferit divinitatii iar uneori un mijloc de ispasire. Se ofereau bauturi, fructe, prajituri, victime înjunghiate. O hecatomba era o jertfa de 100 de boi. Câteodata jertfa se aducea prin “ardere de tot”(pe greceste: holocaust). Alteori, o parte din carne era arsa pe altar iar restul vândut la macelarie, unde crestinii nu mai stiau care este carnea ramasa de la jertfe si care este nu este, care poate fi cumparata si mâncata si care nu poate fi acceptata.
 
Cu ocazia acestor sarbatori anuale se organizau procesiuni, Cultul lui Dionysos comporta responsabilitati teatrale, tragedii (de la Tragos = tap, animal sacru al acestui zeu). Spre slava lui Zeus, aveau loc din patru în patru ani Jocurile Olimpice, la Olimpia, în Melopones ( nu pe muntele Olimp). Se încearca reînvierea ceremoniei pagâne de deschidere a acestor jocuri cu caracter religios, strain de mentalitatea moderna.

 

PRACTICILE MAGICE

Magia a fost întotdeauna un fenomen larg raspândit în societatea greaca, pornind de la Circe a lui Homer (“prima vrajitoare rea” din istoria de Vest) si extinderea la convingerea omniprezenta în “ochiul rau”. Într-adevar, magia este, probabil, cea mai veche si durabila între fenomenele sociale si religioase clasice cunoscute de oamenii de stiinta, si poate fi urmarita într-o perioada de aproximativ trei milenii în sursele din limba greaca, precum si într-o gama impresionanta de lucrari vizuale si nu numai. De exemplu, blestemele ramase scrise din secolul al patrulea î.Hr. la Atena, pietrele medicale „magice” din antichitatea târzie, amuletele crestine timpurii si rugaciunile diverse privind exorcizarea din perioadele medievala si mai târziu.
 
Fie ca se folosesc medicamente, incantatii rostite sau formule magice inscriptionate, ritualuri publice pentru aducerea ploii, Pythia din Delphi, Misterele eleusine, Thesmophoria, ritualurile cu Tapul ispasitor, casatoriile sacre, sacrificiile animalelor sau chiar ritualuri de initiere ca Panathenaia, Arrhephoria, Arkteia pentru Artemis la Vravronas.
 
Se ghicea viitorul în maruntaiele victimelor sau dupa zborul pasarilor. La “Oracolul” din Delfi, pythia, o preoteasa consacrata sarpelui Python se aseza pe un trepied (scaun cu trei picioare) sub o crapatura în stânca de unde iesea un gaz ametitor, intra în transa si aiura, iar preotii interpretau spusele ei ca sa dea un raspuns divin celor ce veneau sa consulte oracolul în diferite probleme. Vechii greci incercau sa se indentifice cu divinitatile pe care le adorau.
 
În templul lui Asklepios, bolnavii petreceau noaptea si daca zeul le aparea într-o vedenie sau în vis, credeau ca sunt vindecati.
 
Religia politeista clasica greco-romana era puerila si lipsita de orice spiritualitate. Grecii, iar mai târziu romanii cautau o traire mai profunda în filosofie sau în religiile de mistere.
 
Hekate (sau Hecate) a fost zeita desemnata de greci pentru  magie, vrajitorie, noapte, luna, fantome. Ea a fost singurul copil al titanilor Perses  si Asteria de la care a primit puterea ei  peste cer, pamânt si mare.
 
Hekate a asistat-o pe Demeter în cautarea ei pentru Persefona, ghidând-o prin noapte cu lanterne de foc.
 
Doua mituri legate de metamorfoza ei ne arata de ce animalele iubite de ea erau asa ciudate – cainele negru si dihorul.
 
Astfel, auto-identificarea cu divinitatea si utilizarea unui anumit tip de limbaj magic provin dintr-un context magic grec. Mai tarziu, toate aceste elemente brute se regasesc oarecum rafinate in traditia europeana si nu numai.

 Betz afirma în Enciclopedia Religiei ca “magia a fost o parte esentiala a culturii greco-romane si a religiei.”  În Grecia clasica, Egipt si Tesalia au aparut principalele surse de cunostinte magice,  prin 323 î.Hr. materialele “magice” din Grecia au crescut considerabil. Betz precizeaza în continuare ca a fost vorba de “sincretismul elenistic, care a produs abundenta de materiale disponibile în prezent”. Astfel practicienii greci disting diferite tipuri de magie: goeteia – magia mica/marunta, mageia – magie generala si theourgia – magie mai mare. Theourgia, pare a fi cel mai probabil loc pentru a gasi auto-identificarea cu divinitatea si utilizarea Voces magicae (vocea magica).
 
In concluzie, Grecii antici credeau ca aceasta comuniune cu zeii a fost posibila precum în misterele  dionisiac si Eleusian.
 
Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org
-----------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

joi, 9 octombrie 2014

Crezi in supercivilizatii, extraterestrii, UFO, Aliens, OZN, E.T.? Citeste aici: Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra.


Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra
Dan D. Farcas
Eseul de fata expune o sinteza a unor opinii curente, ca si un punct de vedere personal, privitor la ipoteza extraterestra: posibilitatea existentei si a altor civilizatii in Univers, unele dintre ele foarte batrane, sansele de contact cu ele, ca si consecintele, atat pentru studiul fenomenului OZN cat si, in general, pentru specia umana.
 
Cate civilizatii sunt in Univers?
 
La ora actuala se accepta ca cea mai mare parte a stelelor au in jurul lor planete. Spectroscopia ne asigura ca apa si componentele de baza ale vietii de tip carbonic, inclusiv aminoacizii, se gasesc peste tot in Cosmos. Tot mai multi specialisti admit ca germenii vietii calatoresc prin spatiu, "infectand" pur si simplu orice loc propice. In cazul in care conditiile favorabile se mentin timp de cateva miliarde de ani, viata poate atinge complexitatea pe care o vedem pe Pamant. In unele cazuri, un astfel de sistem complex de viata va da nastere unei "civilizatii tehnologice", cu alte cuvinte unor fiinte inteligente capabile sa construiasca nave spatiale pentru a pleca la cucerirea altor planete locuibile.
 
Cate astfel de "civilizatii tehnologice" ar putea exista in acest moment in Univers, in afara de civilizatia noastra? Frank Drake a propus in 1960 o binecunoscuta formula pentru a estima acest numar. Mai multi cercetatori au facut, pe aceasta baza, calcule vizand galaxia noastra - Calea Lactee. Rezultatele au fost diferite, variind de la zeci de mii la zero.
 
Am refacut si eu acest calcul, respectand mai mult spiritul decat forma ecuatiei lui Drake. Dupa unele estimari in galaxia noastra exista 400 miliarde de stele. Probabil in jur de 1,5 miliarde dintre acestea sunt stele de generatia a treia, cu o viata destul de lunga (minimum 5 miliarde de ani), cu planete pietroase, continand elemente grele, cu orbite stabile. Probabil 20 de milioane dintre ele se gasesc in �ecosfera�, cu alte cuvinte poseda o temperatura care mentine apa in stare lichida, o forta gravitationala suficient de mare pentru a retine apa timp de miliarde de ani, orbita aproape circulara, o alternanta rezonabila zi-noapte si vara-iarna etc. Practic pe toate aceste planete viata va apare, dar ea va atinge abundenta pe care o vedem pe Pamant doar pe circa un milion de planete. Unu la suta din aceste biosfere vor da nastere, la un moment dat, dupa miliarde de ani de evolutie, unei fiinte care va construi o �civilizatie tehnologica�. Sper ca nu voi fi considerat exagerat de optimist daca cred ca 9 din 10 astfel de civilizatii se vor autodistruge sau vor degenera, dar una din zece va supravietui foarte mult timp, poate milioane de ani, metamorfozandu-se in cele din urma in ceva ce putem numi o supercivilizatie. Potrivit calculului pe care l-am facut, Calea Lactee poate da nastere deci la circa 1000 de astfel de supercivilizatii. Dintre acestea cateva sute vor fi si aparut si exista si la ora actuala, iar restul urmeaza sa apara in viitor. Aceasta valoare este o buna medie intre diversele valori privind numarul de civilizatii propuse in literatura.
 
Dar daca cineva o sa considere ca am fost prea optimisti, si fiintele inteligente apar mult mai rar, trebuie sa mentionam ca galaxia noastra, pentru care am facut aceasta estimare, este doar una dintre cele circa 100 miliarde de galaxii, mai mult sau mai putin asemanatoare, din Universul accesibil observatiei noastre. In plus, avem motive serioase sa credem ca exista si alte universuri, poate �paralele�, poate din alte stari de agregare ale materiei etc. In consecinta, este aproape absolut sigur ca in Univers exista multe supercivilizatii.
 
Ce ar putea fi o supercivilizatie?
 
Din pacate noi cunoastem doar o singura civilizatie tehnologica � a noastra � si nici o supercivilizatie. Totusi, singura modalitate, mai mult sau mai putin rationala, de a raspunde la intrebarea �ce poate fi o supercivilizatie?� este sa extrapolam propria noastra evolutie spre viitor, desigur, in ipoteza ca vom reusi sa evitam autodistrugerea.
 
Daca spiritul de pionierat nu o sa dispara dintre oameni, in cateva decenii planeta Marte va fi explorata, ca si alte cateva corpuri ceresti din Sistemul Solar. Apoi vom incepe sa ne gandim la alte sisteme solare. Exista o mie de sori intr-o vecinatate de 54 ani lumina in jurul nostru. 46 dintre acestea par sa posede sisteme solare asemanatoare cu cel in care traim.
 
In ultimii cincizeci de ani inginerii au imaginat tot soiul de nave cosmice pentru a calatori spre ele. Putem aminti navele termonucleare ORION si DAEDALUS, nava ionica YANTAR, navele laser STARLIGHT sau SUPERSTARLIGHT si asa mai departe. Ceea ce lipseste nu sunt solutiile tehnologice ci banii si motivatia. Aceste nave, foarte �clasice� ar putea strabate distanta de 4 ani lumina pana la cea mai apropiata stea � Proxima Centauri � in cincizeci de ani. Sosind aici, calatorii ar putea construi colonii si poate, in alti cincizeci de ani, trei alte nave similare. Aceste nave, si urmatoarele generatii de pionieri, vor repeta performanta in urmatorul secol si asa mai departe, ca intr-o reactie nucleara in lant. In acest mod, omenirea ar putea cuceri Calea Lactee intr-un milion sau doua de ani. Desigur, aceasta in ideea ca stiinta si tehnologia se vor opri la nivelul din secolul XXI, ceea ce pare extrem de improbabil. Altminteri timpul va fi mult mai scurt. Alti autori au gasit pentru acest rastimp valori mai mari sau mai mici. Freeman Dyson sau Iosif Shklovskii vorbeau despre 10 milioane de ani; Stanislav Lem era convinss ca aceasta perioada va fi doar de cateva sute de mii de ani.
 
Personal, sunt ferm convins ca in cateva secole, daca nu mai repede, vor fi descoperite noi legi fizice care vor permite ocolirea limitarii impuse de viteza luminii. Teorii precum supercorzile, lumea subcuantica, energia vidului si alte astfel de abordari, ca si unele experiente recente, ne asigura ca in cateva secole multe din prejudecatile noastre privind natura materiei, a spatiului, timpului, dimensiunilor etc. se vor schimba. In consecinta calatoriile interstelare vor deveni mult mai simple si mai rapide de cat ne putem imagina azi.
 
Specia umana se va schimba si ea. Ne putem gandi la cercetarile privind regenerarea, prelungirea sperantei de viata, ingineria genetica, bio-robotii, ciborgii etc. In viitorul apropiat practic toate obiectele artificiale mai importante vor deveni �inteligente�, cu microprocesoare integrate. Ele vor fi si interconectate, prin internet, cu toate calculatoarele si bazele de date din lume. Comanda de la distanta a tuturor acestor dispozitive si calculatoare se va face prin microprocesoare implantate in cap, conectate direct la creierul uman. In mai putin de o suta de ani va fi suficient sa ne gandim la un subiect, pentru ca in momentul urmator toate informatiile necesare despre acel subiect sa ne soseasca in minte. Vom vedea prin ochi situati la mii de kilometri, vom actiona prin brate robot la distante la fel de mari, sau ne vom intalni unii cu altii in realitatea virtuala, toate prin intermediul acestui implant, fara complicatele dispozitive utilizate astazi in teleprezenta. Mai mult, vom putea vorbi unii cu altii �de la o minte la alta�, prin reteaua de transmitere a datelor, fara a scoate sunete si la orice distanta.
 
Oare in secolul XXX vom mai utiliza cuvinte pentru a comunica? Vom mai fi legati, ca azi, de corpul nostru fizic? Putem continua cu astfel de intrebari; dar toate aceste speculatii privesc doar secolele care urmeaza. Ce ne-ar putea aduce progresul intr-un milion de ani depaseste de departe imaginatia noastra. In consecinta este aproape sigur ca o supercivilizatie nu va avea probleme sa realizeze calatorii interstelare intr-un timp rezonabil si ca noi nu am putea deosebi tehnologia unei astfel de supercivilizatii de magie.
 
Prapastia timpului
 
Daca estimarile noastre au fost corecte, distanta medie intre sediile a doua supercivilizatii in Galaxia noastra este de ordinul catorva mii de ani lumina. Dar, in mod paradoxal, nu aceste distante ne despart cel mai mult ci cele in timp.
 
Dupa cum se accepta la ora actuala, varsta Universului observabil este de cel putin 15 miliarde de ani, socotiti de la faimosul �Big Bang�. Am fost norocosi, intrucat a fost un Univers favorabil vietii (Principiul Antropic). La inceput nu exista decat hidrogen si heliu. S-au nascut stele de generatia intaia, apoi a doua, care au explodat dupa un timp. Astfel s-au creat elemente grele, din care s-au format stele de generatia a treia, precum Soarele nostru, inconjurate si de planete pietroase, de tipul Pamantului. Pe acesta, acum peste patru miliarde de ani, a inceput sa se dezvolte viata. Acum doua miliarde de ani a aparut prima celula eucariota, dupa un alt miliard de ani primul viermisor, iar in ultimul miliard urmasii acelui viermisor au relizat o civilizatie tehnologica.
 
In acest maraton de peste 15 miliarde de ani al vietii si inteligentei, pe intinsul Universului, sansele au fost diferite de la un loc la altul. Aceasta a dus la diferente in evolutie de sute de milioane de ani sau chiar mai mult. Ca un exemplu, la 37 ani lumina de noi sunt doua stele: Zeta1 si Zeta2 Reticuli, ambele de acelasi tip cu Soarele dar mai vechi decat el cu un miliard de ani. Printr-o bizara coincidenta, aceste stele sunt adesea mentionate, in istoriile despre rapiri OZN, drept locul de origine al rapitorilor.
 
Acceptand, pentru simplitate, ca cele cateva sute de supercivilizatii care ar putea exista in Galaxia noastra s-au nascut, una dupa alta, intr-un ritm uniform, rezulta ca o supercivilizatie apare o data la 2-3 milioane de ani. Aceasta este deci distanta �normala� dintre doua civilizatii vecine in timp, in contrast cu faptul ca in toate intalnirile din povestirile SF diferenta in stiinta si tehnologie dintre doua civilizatii care se intalnesc este de regula doar de numai cateva sute sau cateva mii de ani. Dar in 2-3 milioane de ani o civilizatie tehnologica se va fi transformat in altceva, poate in fiinte spirituale, poate in fiinte virtuale, cel mai probabil in ceva ce nici nu ne-am putea imagina. Si ne-am putea gandi de asemenea la cea mai batrana dintre aceste supercivilizatii, care ar putea fi cu un miliard de ani mai veche decat noi. Repet � stramosul nostru acum un miliard de ani era un viermisor. In urmatorul miliard evolutia ar putea fi mai rapida. Ce ar putea fi ei acum, stapanii supercivilizatiilor, ce infatisare vor fi avand, dupa un alt miliard? Nu putem decat sa presupunem ca au devenit o Inteligenta Superioara.
 
In aceasta imensa prapastie de timp, de sute de milioane de ani, intre supercivilizatiile timpurii si noi, sta cheia raspunsului la cele mai multe dintre problemele legate de destinul nostru cosmic.
 
Unde sunt ei?
 
Dupa cum estimam mai sus, civilizatia noastra putea sa fi cucerit Galaxia in cel mult doua milioane de ani. Aproape sigur, toate supercivilizatiile au facut aceasta cu milioane de ani inaintea noastra. Deci ei trebuie sa stie o multime de lucruri despre noi; mai mult, ei ar trebui sa fie aici, acum. Dar, cel putin oficial, nu sunt. Traditia sustine ca Enrico Fermi a fost, la inceputul anilor patruzeci, primul care a pus retorica intrebare: �Ar trebui sa fie aici; unde sunt?� Am gresit oare undeva? Suntem cumva, in ciuda estimarilor facute mai sus, singuri in Univers?
 
Pentru majoritatea oamenilor pare normal ca in cazul in care niste calatori spatiali (pasnici) ar ajunge la noi, ei sa aterizeze pe peluza din fata Casei Albe (de ce nu, s-au intrebat unii, in Place de la Concorde, sau in fata Palatului Buckingham, sau in Piata Rosie, sau Tien An Men etc?). Pare de asemenea normal, pentru cei mai multi, ca vizitatorii sa ceara sa-l vada pe Marele Sef al Pamantului si sa ne ofere oarece tehnologii avansate in schimbul unor bunuri sau drepturi (cum ar fi niste materii prime sau permisiunea de a efectua experimente genetice pe oameni) s.a.m.d. La fel de normal li se pare ca o civilizatie cosmica sa ne semnaleze, prin radio, existenta ei, asteptand raspuns. Pentru multi altii o invazie spatiala de tipul celei din filmul �Independence Day� pare perfect plauzibila (la fel ca si victoria finala a SUA). Toate aceste scenarii privind contactele cu extraterestrii sunt false, fiind viciate de serioase prejudecati.
 
O lista de prejudecati despre extraterestrii
 
Putem incepe cu prejudecata drepturilor egale. O diferenta de milioane de ani, sau poate chiar de sute de milioane, este atat de mare precum cea dintre noi si o maimuta sau o soparla. Daca reprezentantii unei supercivilizatii sunt aici (ceea ce e foarte probabil), ei ar putea sa ne examineze, sa ne monitorizeze evolutia, chiar sa ne contacteze sub o anumita forma, dar in nici un caz nu se vor aseza la acelasi nivel cu noi.
 
Am putea continua cu prejudecata conversatiei. Si noi, chiar daca interactionam uneori cu o soparla, aceasta nu va fi niciodata o conversatie. Deja G. Cocconi si P. Morrison argumentau, intr-un articol din 1959, ca, daca diferenta de evolutie dintre doua civilizatii este de milioane de ani, probabilitatea schimbului de idei dintre ele va fi egala cu zero.
 
O alta prejudecata este sovinismul temporal (sau provincialismul temporal, dupa expresia lui J. Allen Hynek). Ea sustine ca, spre deosebire de vremurile de demult, in ultimele doua secole am iesit in sfarsit la lumina adevaratei stiinte. In consecinta, acum putem decide ce anume poate exista si ce anume nu va fi niciodata cu putinta. Daca acum un secol si ceva am descoperit radio-ul, multi cred ca el va ramane cel mai bun mijloc de comunicare la distanta pentru totdeauna. Daca acum un secol Einstein a postulat ca viteza luminii reprezinta o limita, pana la sfarsitul timpului nu va fi descoperit nici un alt principiu al fizicii care sa permita evitarea acestei limite s.a.m.d. Ca un exemplu special, putem mentiona prejudecata SETI*: conform ei, chiar daca semnalele radio au nevoie de mii de ani pentru a ajunge de la o planeta locuita la alta, multe civilizatii vor considera ca ele reprezinta solutia ideala de contacte cosmice, iar datoria noastra este sa cautam aceste semnale.
 
Pentru anumite persoane (suspectez ca multe dintre acestea au legaturi stranse cu complexul militar‑industrial) pare normal ca daca o civilizatie cosmica va sosi pe Pamant, ea va incerca sa ne cucereasca utilizand forta. Ei vor fi "invadatorii" cu care ne intalnim in atatea texte si filme SF. Aceasta ar putea fi numita prejudecata invaziei. Daca am fost de acord cu rationamentul din prima parte a acestui articol, trebuie sa fim de acord si cu faptul ca, aproape sigur, nu va avea loc nici o invazie. Aceasta deoarece supercivilizatiile stiu de existenta noastra de milioane de ani, in consecinta, daca ar fi vrut, puteau sa ne invadeze inca de atunci. Si, intr-un anumit sens, se pare ca noi suntem deja invadati de ei, de milioane de ani.
 
Exista urme de pasi imprimate in roci vechi de 500-600 milioane de ani la Berea (Kentucky) sau la Antelope Springs (Utah). Au fost gasite obiecte tehnice inexplicabile, incastrate in piatra formata in urma cu mii sau milioane de ani, la Sch�ndorf (Austria), Coso Mountains (California), in albia raului Narada (Uralul de est, Rusia), etc., chiar si in Romania langa Aiud, in raul Mures. N-ar putea fi oare acestea semne ca cineva ne viziteaza de foarte multa vreme?
 
De aceeasi natura este prejudecata interventiei. Sectele OZN spera ca extraterestri ne vor ajuta (sau macar pe cativa "alesi") sa trecem cu bine cataclismele care ne asteapta in viitor. Chiar daca comparatia nu este perfecta, ne amintim ca, in urma cu cateva secole, daca oamenii soseau intr-un loc nou (o vale salbatica, o insula nelocuita etc.), ei luau locul in stapanire, construiau case, taiau padurea sa poata face agricultura, aduceau vite, porci, gaini, starpeau tigrii, ursii, lupii etc. In numele biodiversitatii, azi intelegem ca aceasta atitudine nu mai poate continua si in ultimele decenii suntem martorii unei miscari ecologice tot mai viguroase. La ora actuala norma este ca daca se descopera o bucata de pamant care a scapat de interventia umana, o noua insula sau o noua vale in jungla, o vom declara rezervatie, permitand doar o interventie foarte limitata, pentru scopuri stiintifice. Conform acestor reguli de neinterventie, un cercetator nu poate ajuta la ora actuala nici macar o testoasa nou nascuta sa ajunga in apa marii. Aceasta atitudine pare ca va deveni tot mai riguroasa in viitor. O supercivilizatie care ar observa Pamantul ar trebui sa actioneze intr-o maniera similara, evitand interferentele in evolutia noastra, dar colectand mostre, facand experimente, avand contacte foarte limitate (si nu ca de la egal la egal) cu unii indivizi, selectati dupa criteriile lor, nu ale noastre. Cu premisele de mai sus, Pamantul ar putea fi privit ca o rezervatie cosmica, monitorizata de niste supercivilizatii (ca in asa numita ipoteza zoo). Dupa parerea mea exista si alte motive pentru neinterventie, mai importante decat ipoteza zoo. Ma voi referi la ele intr-un paragraf urmator.
 
In concluzie chiar daca civilizatiile cosmice sunt acum aici, nu trebuie sa ne asteptam din partea lor, nici la o invazie, ori la distrugeri, dar nici la contacte oficiale, conversatii sau ajutor in rezolvarea problemelor noastre.
 
Ipoteza extraterestra primitiva si unele intrebari legate de OZN-uri
 
Sunt multe persoane care promoveaza si cred in ipoteza extraterestra primitiva. In opozitie cu ipoteza extraterestra expusa mai sus in acest articol, ipoteza extraterestra primitiva sustine ca: tot ce e "extraterestru" va fi material, in sensul cunoscut de noi, ca limita impusa de viteza luminii nu va fi niciodata depasita (sau nu cu mult) de nici o civilizatie, ca orice calatorie in Cosmos se va face de la o planeta la alta, cu nave mai mult sau mai putin de tipul STARLIGHT si, foarte important, ca diferenta dintre doua civilizatii care se vor intalni nu va fi mai mare de cateva sute sau mii de ani.
 
Evident, cu o astfel de definitie pentru "extraterestru", multi cercetatori seriosi sunt retinuti sa accepte originea extraterestra a OZN-urilor. Exemplul cel mai tipic este probabil Jacques Vall�e. El a enuntat patru obiectii principale in acest sens.
 
Prima obiectie a fost ca sunt raportate prea multe aterizari OZN, pentru a fi nave ale unor exploratori spatiali. Un sceptic roman se intreba chiar daca "o fi Pamantul o Meca a Metagalaxiei?" Eu cred ca pentru o supercivilizatie distantele cosmice sunt mult mai abordabile decat pentru noi, gratie tocmai milioanelor suplimentare de ani de progres stiintific si tehnologic. Dar daca acceptam ca supercivilizatiile ne monitorizeaza de mult timp, ele ar putea avea baze cosmice in apropiere, OZN-urile parand vehicule pentru distante scurte. Pe de alta parte, aparitia unei noi civilizatii tehnologice, candidata la statutul de viitoare supercivilizatie, este un eveniment rar in Galaxie, care se intampla o data la cateva sute de mii, daca nu cumva la cateva milioane de ani. La ora actuala suntem singurii in toata Galaxia in acest stadiu de "nou nascuti". Nu pare ceva neobisnuit ca un astfel de eveniment sa fie de mare interes pentru civilizatiile mai varstnice.
 
A doua obiectie era ca OZN-urile au un comportament prea straniu (miscari neinertiale, imponderabilitate, fascicule de lumina curbate sau intrerupte, oprirea scurgerii timpului, fiinte trecand prin zid etc.). Dar si pentru locuitorii junglei internetul prin satelit poate reprezenta o magie. Au fost cazuri cand realizarile noastre tehnice au devenit pentru ei obiect de cult. Si nu trebuie sa uitam - distanta in evolutie intre o posibila supercivilizatie si noi este de mii de ori mai mare decat intre locuitorii junglei si noi.
 
A spune "este imposibil" deoarece "contrazice legile naturii" este o dovada de mare aroganta sau ignoranta. Jean-Jacques Rousseau observa ca �pentru a spune ca ceva contravine legilor naturii trebuie sa cunosti legile naturii. Or, cine poate spune ca la cunoaste in intregime?". La fel, unui invatat care sustinea ca nu pot exista miracole, intrucat ele contrazic legile naturii, Sfantul Toma D�Aquino i-a raspuns "Tu chiar crezi ca cunosti toate legile naturii?"
 
Si atunci de ce oare, la inceputul secolului XXI multi se comporta totusi de parca le-ar cunoaste pe toate?
 
Experimente genetice
 
A treia obiectie a lui Jacques Vall�e fusese ca infatisarea raportata a "entitatilor biologice extraterestre" (EBE) asociate cu intalnirile apropiate OZN este mult prea aproapiata de cea a oamenilor. Se raporteaza chiar relatii sexuale si hibridari intre oameni si extraterestri, ceea ce n-ar fi posibil decat daca ambii ar fi din aceeasi specie. Aceasta obiectie este importanta. Pe de o parte, viata carbonica, bazata pe ADN, pare sa constituie baza pentru majoritatea (daca nu cumva toate) formelor de viata in Univers, nu deoarece ar fi singura posibila, ci pentru ca ea a fost cea mai eficienta in maratonul inceput cu Big Bang. Pe de alta parte, este insa foarte improbabil ca doua specii, creatoare a doua civilizatii, nascute pe doua planete diferite distantate in timp si spatiu, sa fie apropiate genetic (in termenii ADN).
 
Dar cine poate spune ce tehnici de incrucisare pot fi descoperite de ingineria genetica, nu peste cateva sute ci peste cateva milioane de ani? Putem doar sa facem speculatii, de pilda, ca o civilizatie care nu-si arata fata, putea realiza, din material genetic pamantean, noi rase umane, cu un creier mai mare, cu o inteligenta crescuta, adaptate unor sarcini speciale etc. Multe din "rasele" descrise de victimele presupuselor rapiri (micutii cenusii, uriasii blonzi etc.) ar putea fi astfel de rase umane artificiale sau chiar bioroboti derivati din zestrea genetica a speciei umane. Aceste rase puteau fi "produse" de pilda in rezervatii sau baze, undeva in afara Pamantului. In acelasi mod noi producem, de pilda, noi varietati de grau din soiurile traditionale. Uneori varietatea perfecta de grau devine sterila sau vulnerabila la noi boli. In aceste cazuri agronomii vor cauta anumite gene in zestrea genetica a unor specii primitive de grau si vor corecta cu ajutorul lor varietatea "perfecta". Ce ar fi daca omenirea ar fi "banca de gene" corespunzatoare speciei umane "salbatice", utilizata periodic la imbunatatirea unor rase umane artificiale? In acest caz ar disparea problema compatibilitatii dintre vizitatori si noi. Ipoteze de tipul acesta ar putea explica majoritatea istoriilor bizare de rapiri OZN si hibridari, asa cum sunt ele cunoscute din rapoarte.
 
Anumite persoane cred chiar ca a existat o interventie externa in aparitia omului si in imbunatatirile ulterioare ale sale. In ce scop se puteau realiza oare astfel de operatii? Pentru a crea in cele din urma un "supraom" ca cel visat de Nietzsche? Pentru mai multa creativitate ori inteligenta? Anumite analize estimeaza ca volumul creierului unei EBE este cel putin dublu in comparatie cu cel al oamenilor. Interesant ca niste bebelusi umani cu creierul atat de mare nu s-ar mai putea naste pe cale naturala, datorita limitarilor anatomice ale bazinului. Avortarea dupa trei luni de sarcina si dezvoltarea in continuare a embrionilor in incubatoare, precum in istoriile cu rapiri OZN, ar putea fi insa o solutie�
 
Scrierile din vechime sunt pline de aluzii la experimente genetice menite sa imbunatateasca specia umana. In Biblie gasim crearea Evei din coasta lui Adam (clonare?), hibrizi nedoriti de Dumnezeu rezultati prin actiunea ingerilor cazuti, Noe a fost un exemplar ideal, toate celelalte specimene umane fiind distruse de Potop etc. Astfel de exemple se regasesc in scrierile multor altor religii si in traditii populare. Eroii greci precum Ahile, Perseu, Hercule etc. se presupunea ca sunt hibrizi pe jumatate umani pe jumatate divini. Alexandru cel Mare, Iulius Cezar si multi altii pretindeau o origine similara. La aceasta se adauga istoriile despre fapturile numite in antichitatea romana si in Evul Mediu incubus si succubus, despre iele si zane care rapeau tineri si despre alte astfel de creaturi, mai peste tot. La ora actuala ne confruntam cu toate istoriile de rapiri OZN si hibridari, incepand cu cazul lui Antonio Villas Boas. Aproape fara exceptie, toti agentii implicati in aceste actiuni de "hibridare" vin din ceruri, ceea ce pare a fi mai mult decat o simpla coincidenta.
 
Toate istoriile privind experimente genetice: cele din Biblie, cele din alte traditii folclorice sau religioase, ca si din repoartele privind rapiri OZN, sunt compatibile cu ipoteza monitorizarii Pamantului si a omenirii de catre o Inteligenta Superioara tinand de o supercivilizatie.
 
De ce nu ne ofera tehnologiile lor?
 
O a patra obiectie a lui Jacques Vall�e era ca nivelul stiintific si tehnologic aratat de vizitatorii OZN celor rapiti este mult prea apropiat de al nostru. Aceasta obiectie o contrazice un pic pe cea de a doua. Dar daca o acceptam ca adevarata, putem sa-i gasim doua explicatii: pe de o parte, rapoartele contin doar ceea ce martorul a inteles, iar o persoana intelege mai mult sau mai putin ceea ce poate explica in termenii conceptelor curente stiintifice si tehnice. Pe de alta parte, ar putea fi vorba de un "embargo" impus chiar de vizitatori, datorita politicii lor de neinterventie, o interdictie de a ne arata prea multe.
 
In multe rapoarte martorii afirma ca vizitatorii le-ar fi spus ca se tem de agresivitatea si xenofobia care caracterizeaza oamenii. Se stie ca orice tehnologie care incape pe mana oamenilor devine armament. Daca oamenilor li s-ar oferi tehnologii avansate, ele ar duce la un mare pericol, atat pentru noi cat si pentru alte civilizatii. In consecinta, intreaga umanitate ar trebui sa ajunga la o maturizare morala inainte de a incepe orice schimb de tehnologii.
 
Un alt argument, des uzitat, este ca daca ni s-ar arata prea multe, sau chiar daca ni s-ar da o dovada imposibil de respins privind existenta lor (precum ceruta aterizare pe peluza Casei Albe), aceasta ar avea drept consecinta un "soc cultural", distrugand in buna masura structurile noastre sociale, religioase, economice, politice, culturale etc. Eu cred ca este chiar mai mult de atat. Supercivilizatiile vor fi pus la punct un schimb total de idei, de tehnologii etc. intre ele. La un moment dat, un astfel de schimb total poate duce progresul cunoasterii intr-o fundatura. Un punct de vedere nou, proaspat, va putea fi oferit doar de cineva venit dinafara, cu doua conditii: sa fie suficient de matura ca civilizatie (sa aiba ceva nou de spus supercivilizatiilor si sa reziste "socului cultural" al intalnirii cu acestea) si sa nu fi fost influentata in nici un fel in trecut de catre civilizatiile mai avansate.
 
Prin urmare, ca o ipoteza, putem presupune ca Inteligentele Cosmice se ascund de noi si deoarece ele asteapta din partea noastra ceva foarte important, nu doar pentru noi ci si pentru ele. Asteapta (si poate chiar recolteaza chiar acum) ideile, punctele de vedere, creatiile noastre originale, de care suntem capabili la capatul a milioane de ani de evolute independenta, or toate acestea ar putea fi distruse printr-un contact prematur.
 
Baza de date a Pamantului
 
Incercand sa extrapolam propriul nostru viitor, pentru a intelege mai bine ce ar putea fi o supercivilizatie, nu putem neglija desigur progresele pe care le va face tehnologia informatiei si comunicatiilor. Dupa unele estimari, toate informatiile verbale utilizate de o persoana in viata sa totalizeaza intre 30 si 100GB. adaugand si imaginile, ajungem la un milion de GB. Aceasta capacitate va fi proprie unui calculator obisnuit in jurul anului 2040. Pana la sfarsitul acestui secol probabil toate informatiile, toate gandurile, toate gesturile marunte ale tuturor fiintelor umane de pe Pamant vor putea fi stocate in memoria unui calculator. Nu este inca limpede pe ce cale vor ajunge aceste informatii in calculator; solutia cea mai buna ar fi un microprocesor implantat direct in legatura cu creierul (se fac deja numeroase experimente in acest sens); dar acesta reprezinta un detaliu tehnic � O reducere foarte importanta a capacitatii necesare se va obtine daca se vor memora doar ideile, gesturile etc. "esentiale", avand in vedere ca multe dintre ele se repeta ori sunt comune mai multor persoane.
 
Din datele inmagazinate despre el, o persoana ar putea fi reconstituita in realitatea virtuala. In "ciberspatiu" vom putea construi lumi alternative, unde vom putea intalni astfel de persoane virtuale, aflate in viata sau decedate, nu doar cu infatisarea lor cunoscuta ci si cu ideile si gestica specifica. Ele ar putea chiar raspunde la intrebari inedite, in maniera in care ar fi raspuns in viata lor. Treptat va deveni din ce in ce mai dificil de distins realitatea materiala de cea virtuala, asa cum sugereaza si cateva recente filme SF.
 
Daca o supercivilizatie este interesata sa "recolteze" informatia produsa de pamanteni, ea va instala o astfel de "memorie" undeva in preajma, ca si dispozitive adecvate (poate implante) pentru a colecta date, cel putin de la anumite persoane interesante. Utilizarea unei astfel de "memorii" s-ar face prin tehnici de tipul realitatii virtuale. Intr-o astfel de memorie s-ar putea include imagini din trecut, la fel ca si scenarii de viitor. Desigur, o supercivilizatie ar putea face mult mai mult in acest sens decat ne sta noua la indemana. De pilda, ei ar putea conferi c�piei virtuale a unei persoane o anumita autonomie, constiinta faptului ca traieste si dupa moarte si chiar o anumita initiativa sau liber arbitru.
 
Pe ce principii de "hardware" s-ar sprijini o astfel de memorie este greu de spus, dar ea n-ar trebui sa fie materiala precum calculatoarele din zilele noastre. Multe persoane care au suportat rapiri vorbeau de globuri luminoase eterice despre care li s-a spus ca reprezinta "depozite de cunostinte si inteligenta", in care se memoreaza "tot ce este in Univers". O astfel de "memorie", instalata de o Inteligenta Superioara, este mentionata si de alte surse, incepand cu "Cartea Vietii" din scrierile biblice ori "Cronicile Akasha" din traditia hindusa si tibetana si pana la "Enciclopedia Galactica" de care vorbea Carl Sagan.
 
Daca o astfel de memorie exista (precum este foarte probabil), ea ar putea explica multe paradoxuri raportate. O astfel de memorie ar putea fi sursa pentru channelling (asa cum pretindeau vindecatori precum Edgar Cayce, Arig�, etc.), pentru vorbirea in limbi nicicand invatate etc. O astfel de memorie ar putea constitui o explicatie pentru "luarea in posesiune", "reincarnari", pentru "reamintirea" unor vieti trecute, pentru intalniri cu stafii etc. Toate aceste fenomene ar putea fi considerate contacte ale medium‑ului cu o astfel de memorie din care primeste informatii, in primul rand despre persoane decedate. In acest mod s-ar putea chiar explica modul in care Hamlet a putut obtine informatii de la parintele sau ucis.
 
Intr-o astfel de realitate virtuala scurgerea timpului este diferita, permitand calatoriile in timp. Am putea calatori in trecut, chiar sa ne amestecam in anumite evenimente, fara a perturba de fapt acest trecut. La fel, am putea calatori si in viitor, sa fim martori la cataclisme si intamplari apocaliptice, fara a fi nevoiti sa acceptam existenta unui viitor "batut in cuie" si de neschimbat (care ar contrazice existenta unui liber arbitru), dat fiind ca acest viitor este un simplu scenariu, cu o anumita probabilitate de realizare, nicidecum un destin implacabil.
 
Prin urmare, multe intalniri OZN, dar si multe alte intalniri mistice sau inexplicabile, pretutindeni in lume, ar putea fi, macar in parte, astfel de contacte virtuale, puse in scena de administratorii supermemoriei instalate de Inteligentele Superioare tinand de supercivilizatii.
 
Lumi spirituale?
 
Este foarte putin probabil ca lumea supercivilizatiilor sa semene cu a noastra. In milioane de ani de evolutie, Inteligentele Cosmice vor fi descoperit nu doar mijloace de deplasare care sa evite bariera vitezei luminii, dar si alte forme de agregare a materiei (cele doua par a fi in legatura). In acelasi mod in care orice particula materiala este insotita de o unda, putand fi privita sub ambele aspecte, s-ar putea sa existe si "dubluri spirituale" ale Universului material, ca si a creaturilor vii din el. "Supermemoria" insasi ar putea avea o natura spirituala. Am putea specula chiar mai departe, presupunand de pilda ca lumea spirituala a fost prima care a aparut, ori ca lumea materiala este doar un soi de imensa realitate virtuala etc., desi aceste ipoteze par improbabile.
 
De asemenea, Universul (mai degraba "Multiversul") ar putea fi mult mai vechi si mult mai complex decat partea ei pe care o observam cu instrumentele noastre. Ce a fost inainte de "Big Bang"? Ce este dincolo de limitele Universului nostru inchis (poate intr-o alta dimensiune, sau intr-o alta ipostaza a realitatii, poate intr-o stare spirituala a materiei)? Daca exista un alt Univers, similar cu al nostru, aceasta inseamna ca putem avea o infinitate. Acceptand ca Universul nostru s-a nascut printr-un "Big Bang", ar trebui poate sa acceptam si existenta unui "Big Crunch" prin care el se va sfarsi, sa zicem peste 100 miliarde de ani. Este oare suficient acest rastimp pentru o inteligenta nascuta in interiorul unui astfel de Univers pentru a gasi o scapare din stransoarea lui? Daca da, ar trebui sa acceptam existenta unei Inteligente Superioare mult mai veche decat Universul nostru. Am putea avea astfel in jurul nostru o ierarhie de supercivilizatii si de inteligente, potential fara sfarsit.
 
Supercivilizatiile si Divinitatea
 
Prin urmare, chiar daca am fi fost exagerat de optimisti, probabilitatea ca o supercivilizatie este acum, aici, pe Pamant, monitorizandu-ne, este egala cu 0,99999� In istorie, in scrieri vechi, ca si in zilele noastre, exista numeroase marturii privind fapte si intamplari inexplicabile (incluzand aici si intalnirile OZN), care par sa-i probeze prezenta. Aceste marturii sunt de regula ignorate sau respinse de stiinta oficiala si acceptate cu greutate, drept miracole, de catre Biserica. Totusi, la ora actuala, cand s-au constituit mari baze de date cu astfel de cazuri, descoperim ca rapoartele asupra lor sunt atat de multe si atat de consistente incat le-am putea chiar accepta drept un al doilea argument privind prezenta supercivilizatiilor pe Pamant.
 
Stiinta, tehnologia, ca si obiectivele unei astfel de supercivilizatii se afla mult dincolo de intelegerea noastra. Aceasta observatie este cu atat mai valabila pentru ierarhiile nesfarsite de supercivilizatii. Asa cum s-a spus, oamenii nu pot face distinctia intre actiunile unei civilizatii aflata cu milioane de ani inaintea noastra si magie. Putem adauga � in limitele gandirii rationale, mintea omeneasca nu este capabila sa faca distinctia dintre actiunile unei astfel de supercivilizatii si ceea ce noi cunoastem drept sacru, sfant, divin.
 
Ca un exemplu, afirmatia ca divinitatea poseda puteri nelimitate conduce la un paradox: poate oare divinitatea construi un zid atat de trainic incat nici ea sa n-o poata distruge? Daca da, puterea sa este limitata de acest zid, daca nu, exista limite in ceea ce poate face. Solutia rationala este sa acceptam sa folosim in loc de �putere nelimitata� atribute precum �mai puternic decat tot ce ne-am putea imagina�. Sau am putea spune ca acest atribut al divinitatii este dincolo de puterea noastra de intelegere. In ambele cazuri avem un bun exemplu pentru faptul ca nu suntem capabili sa facem distinctia dintre o supercivilizatie aflata in varful ierarhiei (sau principalul sau conducator) si divinitate. Acelasi rationament se poate repeta pentru toate atributele divinitatii. Pentru a mai da un exemplu, in loc sa spunem �fara de inceput�, putem spune �mai batran decat orice faptura in marele Univers� s.a.m.d.
 
Atunci cand definim un concept, trebuie sa facem distinctia dintre el si alte concepte inrudite. Daca nu avem nici un mijloc de a distinge astfel intre doua concepte, va trebui sa recunoastem ca cele doua concepte sunt identice (cel putin pentru noi) si nu avem decat cel mult doua nume diferite pentru acelasi concept. In cazul nostru, nu suntem in stare sa facem distinctia dintre �Inteligentele Superioare ale unei supercivilizatii aflata in varful ierarhiei� si �Divinitate�. In consecinta, pentru noi �Inteligente Superioare ale supercivilizatiilor� reprezinta doar un alt nume pentru Divin.
 
In loc de incheiere
 
Desigur, cititorul va fi inteles ca toate cele de mai sus nu constituie o dovada ca ipoteza extraterestra reprezinta explicatia pentru orice fenomen straniu si in particular pentru fenomenul OZN. Dincolo de speculatiile facute, acest eseu s-a vrut o argumentare a faptului ca ipoteza extraterestra (desigur, nu cea primitiva) nu poate fi respinsa cu ceea ce cunoastem la ora actuala. Mai mult � aceasta ipoteza pare chiar foarte probabila. Dar, evident, nu pot fi excluse nici alte ipoteze. Cat despre raspunsurile certe, neindoielnice, acestea se vor mai lasa inca mult timp asteptate.
 
(acest articol a aparut prima data in revista Stiinta si Tehnica din septembrie 2002. Observatiile cititorilor sunt asteptate la adresa de e-mail asfan@asfan.ro)

* SETI - Search for Extraterrestrial Intelligences - proiecte de cautare a inteligentelor extraterestre

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări