Contrar credinţelor populare, fenomenul OZN este mult mai vechi. Oamenii au bservat OZN-uri şi au avut contacte cu extratereştrii încă din preistorie, perpetuate apoi în antichitate, evul mediu şi până în prezent.
În lipsa aparatelor de fotografiat, imaginile acestor întâlniri s-au păstrat sub formă de gravuri, picturi sau basoreliefuri. Totuşi, aceste mărturii istorice nu pun doar problema extratereştrilor, ci şi a intratereştrilor.
La început… n-a fost Roswell!
Cazul Roswell este probabil cel mai cunoscut incident legat de extratereştri şi navele acestora. În vara anului 1947, un obiect neidentificat s-a prăbuşit pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în apropiere de Roswell, New Mexico. Acest incident a stârnit numeroase controverse.
Reprezentanţii forţelor armate ale Statelor Unite susţin că ceea ce s-a găsit la Roswell au fost doar bucăţi dintr-un balon de supraveghere aeriană, pus pe seama proiectului Mogul, un proiect experimental care avea ca scop identificarea de la distanţă a undelor sonore generate de testele atomice sovietice, folosind nişte baloane care zburau la altitudini mari, dotate cu microfoane speciale.
Susţinătorii teoriilor ufologice consideră însă că această explicaţie a fost doar o muşamalizare pentru ceea ce s-a găsit cu adevărat, anume, resturile unei nave extraterestre, prăbuşită împreună cu pilotul ei la Roswell. Adevărat sau nu, multe persoane trăiesc cu impresia eronată că acesta a fost primul incident din istorie de acest gen şi că acest Roswell a fost punctul de începere a contactelor cu OZN-urile şi extratereştrii.
În anul 1934, ziarul american “Los Angeles Times” publica un articol despre un inginer geolog care susţinea că a descoperit reţeaua unui labirint aflat în subteranele din Los Angeles, care ducea spre un oraş ascuns sub pământ, ce fusese construit de o civilizaţie avansată, de oameni reptilieni, cu aproximativ 5.000 de ani în urmă, pentru a fi feriţi de catastrofele naturale de la suprafaţă.
Scriitorul britanic David Icke a susţinut mereu teoria existenţei unor fiinţe reptiliene extraterestre, venite din sistemul stelar Alpha Draconis, care şi-au construit baze subterane ascunse pe Terra, în speranţa de a obţine, în timp, dominaţia planetei. Dar lăsând la o parte aceste teorii poate prea îndrăzneţe, cert este că, încă din preistorie, oamenii au putut observa OZN-uri pe cer şi au avut contacte cu pasagerii acestora, numeroasele documente, texte vechi, picturi şi gravuri făcând dovada acestui fapt.
Pământul gol
În anul 1864, în cartea sa “Călătorie spre centrul pământului”, Jules Verne aduce în prim plan ideea unui pământ gol, care ascunde în interiorul său o lume aparte, necunoscută pentru cei care vieţuiesc la suprafaţă. Problematica unor astfel de ipoteze a fost ridicată şi de comunitatea ştiinţifică. Deşi, cu tehnologia existentă, o astfel de călătorie spre centrul planetei nu era posibilă, cercetătorii au enunţat două posibilităţi legate de ideea pământului gol: fie în centru se găseşte un nucleu fierbinte de lavă, fie interiorul planetei ascunde o lume aparte.
Până în prezent, cea mai adâncă gaură săpată în pământ a fost “Kola Superdeep Borehole”, de 12 km adâncime, din Rusia.
În urma acestor săpături, au fost descoperite anumite anomalii geologice, cum ar fi temperaturile de peste 180 de grade Celsius, care nu au mai permis continuarea săpăturilor. Acest eveniment a dus şi la apariţia unei legende urbane, care susţinea că un aparat de înregistrat a fost legat şi apoi coborât în această gaură, de unde ar fi înregistrat nişte ţipete îngrozitoare, care duceau cu gândul la ţipetele sufletelor chinuite din Iad. În final, s-a dovedit că totul fusese doar o farsă elaborată.
Teoria Pământului gol susţine că planeta ascunde în interior un spaţiu cu o suprafaţă considerabilă. În istorie, numeroase tradiţii şi religii vorbesc despre locaţii subterane secrete, ascunse de curiozitatea celor de la suprafaţa pământului. În Tibet, se vorbeşte despre oraşul Shamballa, localizat în interiorul pământului. Budiştii vorbesc despre Agartha sau Agarthi, un regat aflat exact în centrul Pământului, despre care se spune că ar fi locuit de demoni, ashura.
Dacii credeau şi ei că, pornind de sub munţii Bucegi, se întinde un labirint subteran, în care se retrăsese zeul Zalmoxis. Mitologia celtică vorbeşte despre Cruachan, supranumită “Poarta spre Iad a Irlandei”, o peşteră prin care ieşeau din subteran tot felul de creaturi ciudate. Tot în Irlanda se spune că sub ţinutul Down ar exista un sistem de tunele subterane care duc spre locul unde s-au adăpostit Tuatha de Danaan, primii locuitori ai Irlandei. Triburile Angami Naga din India susţin că strămoşii lor ar fi venit dintr-un ţinut subteran, teorie existentă la numeroase triburi, nu doar a celor din India.
În perioada nazistă, Societatea Thule a studiat miturile care vorbesc despre drumuri spre interiorul Pământului. Se spune că Hitler ar fi dat ordin să se studieze o astfel de deschidere în pământ situată în Antarctica. Mai târziu, în timpul proceselor de la Nürenberg, amiralul Dönitz vorbea despre “o fortificaţie invizibilă în miezul gheţii eterne” construită pentru Führer. În anul 2011, Horatio Valens şi Paul Veneti au prezentat o serie de hărţi vechi ale regiunii Arctice şi a Polului Nord, care arătau un canion uriaş în centrul Polului Nord prin care râurile care curgeau spre acea zonă se scurgeau printr-un gol în pământ.
Zeii din ceruri
În majoritatea religiilor de pe glob, zeii şi alte fiinţe mitologice vin din ceruri. În Biblie, în “Vechiul Testament”, apar numeroase relatări despre vizite ale îngerilor pe Pământ. Aceste coborâri din ceruri sunt însoţite de fum şi zgomote puternice. În cartea lui Ezechiel, autorul povesteşte cum a fost martorul coborârii unor fiinţe cereşti, la bordul unei nave zburătoare.
Era îmbrăcată în haine strălucitoare, stând în interiorul unei maşinării similare cu obiectele zburătoare aşa cum ni le reprezentăm astăzi. Conform lui Erich von Däniken, autorul cărţii “Carele Zeilor? Misterele neelucidate ale trecutului”, descrierea acestei apariţii seamănă mai mult cu întâlnirile cu extratereştrii decât cu o relatare care ţine de domeniul supranaturalului. Numeroase gravuri au reprezentat această scenă şi, aproape toate, includ schiţe ale unor maşinării sau aparate de zbor. Până şi Josef Blumrich, inginer la NASA, a declarat că s-a inspirat din descrierea lui Ezechiel pentru maşinăriile pe care le-a construit.
Numeroase teorii susţin că fiinţe extraterestre cu o tehnologie mult superioară celei deţinute de oameni au venit pe Pământ cu mult timp în urmă şi au influenţat în mod radical dezvoltarea civilizaţiei umane. Aceştia sunt “extratereştrii antici” sau “astronauţii antici”, care apar reprezentaţi în numeroase picturi murale, gravuri şi tablouri din preistorie şi până în prezent. În urma contactului cu aceste fiinţe, oamenii primitivi au înţeles în mod greşit tehnologia lor ca pe o dovadă a statutului lor divin. Astfel, primii zei au fost asociaţi cu aceşti vizitatori din ceruri.
Numeroase opere de artă îi prezintă cu navele lor în diferite ipostaze. În tabloul intitulat “Botez”, al lui Aert de Gelder, apare o navă extraterestră, din care se teleportează printre oameni o fiinţă cu înfăţişare umană. Printre basoreliefurile prezente pe monumentele egiptene există numeroase reprezentări de OZN-uri, fiinţe extraterestre şi aparate aparţinând unei tehnologii foarte avansate pentru acea perioadă (inclusiv aparate de iluminat).
Printre bisericile ai căror pereţi sunt împodobiţi cu imagini care prezintă OZN-uri şi tehnologie extraterestră se numără şi biserica Svetitskhoveli (cu o imagine a crucificării din secolul XVII), mânăstirea Detjani din Kosovo, biserica San Lorenzo (cu pictura “Glorificarea Euharistiei”), catedrala Notre Dame din Paris (cu o tapiţerie din anul 1330), biserica Santa Maria Maggiore (cu pictura “Miracolul zăpezii” de Masolino da Panicale) şi multe altele.
În anul 1697, apărea la Hamburg o gravură care prezenta două OZN-uri apărute deasupra oraşului, în timp ce o gravură din 1660 prezintă un OZN apărut deasupra unor nave olandeze, care navigau pe mare. Alte gravuri prezintă OZN-uri în formă de ţigară sau de car. Astfel, devine clar că apariţiile de OZN-uri nu au început odată cu cazul Roswell, ci ele sunt un fenomen întâlnit încă din străvechime.
Fiinţele din apă
Totuşi, extratereştrii nu sunt singurele fiinţe prezente în sursele antice şi medievale. Acestea vorbesc şi de intratereştri, care locuiesc fie sub pământ, fie în adâncul apelor. Ipoteza poate fi plauzibilă, ţinând cont de faptul că Terra este mai mult acoperită de suprafeţe cu apă decât de pământ şi, din toată suprafaţa planetei care este acoperită de ape, doar o parte extrem de mică a fost cercetată de către om. Acest lucru se datorează limitărilor tehnologice, care nu permit realizarea cercetărilor subacvatice în zonele foarte adânci, din cauza nivelului presiunii.
Totuşi, a fost dovedit că diferite forme de viaţă subacvatice există chiar şi la mare adâncime, unde temperatura este foarte scăzută şi lumina nu pătrunde aproape deloc.Plinius a consemnat în enciclopedia sa relatări despre diferite tipuri de fiinţe care trăiau în apă şi ieşeau din când în când la suprafaţă, luând contact cu oamenii. Prima ediţie a lucrării lui Plinius, “Naturalis Historiae”, a fost publicată în latină de către Johannes de Spira, în anul 1469, la Veneţia. În anul 1582, Sigmund Feyerabend republica lucrarea, cu gravuri realizate de unul dintre cei mai interzişi gravori ai epocii, cunoscut sub pseudonimul de Jost Amman.
Lucrarea vorbeşte despre nişte fiinţe care trăiau sub apă şi care posedau o tehnologie mai avansată decât cea a oamenilor. Aceste întâmplări consemnate vin de la martori oculari care au avut şansa să vadă astfel de fiinţe. O astfel de mărturie vorbeşte despre nişte fiinţe asemănătoare unor dragoni de apă, descrişi de marinarii care i-au văzut ieşind din “oraşe plutitoare”.
O altă fiinţă descrisă în “Naturalis Historiae” este “Vitulus Marinus”, un fel de câine care are rol de gardian, menirea lui fiind să păzească fiinţele care ieşeau din oraşele subacvatice. Tot un paznic era şi dragonul din “muntele de oţel”, expresie folosită de oamenii din acele vremuri pentru a defini navele de metal în care călătoreau fiinţele subacvatice.
În ceea ce priveşte fiinţele subacvatice, lucrarea descrie sirene şi sireni, în unele cazuri chiar cu două cozi, care trăiesc în oraşe aflate în adâncuri. Aceste fiinţe vorbesc multe limbi şi călătoresc în nave plutitoare pline cu apă în interior. Unele nave au forma unor munţi de fier, în timp ce altele seamănă cu nişte roţi. De asemenea, textul descrie un submarin metalic în formă de monstru marin şi conţine o gravură în care un cercetător schiţează o navă spaţială care foloseşte ca principiu de zbor fuziunea la rece. Pe lângă descrierile acestor intratereştri, care locuiesc în oraşe din adâncuri, Plinius consemnează în lucrarea sa şi o legendă care descrie o întâlnire de gradul trei.
Extratereştrii ca oameni
Conform legendei consemnate de Plinius, o zeiţă vine din ceruri la bordul unui car metalic cu foc. Aceasta are formă umană şi este foarte frumoasă. Ea se îndrăgosteşte de Vair, un prinţ din acele locuri. Cei doi obişnuiau să se întâlnească ori în castelul lui Vair, ori pe nava ei, până în ziua în care zeiţa trebuia să plece. Dacă pleca, ea nu se mai putea întoarce decât peste câteva mii de ani, timp în care el ar fi murit, aşa că îi propune lui Vair să o însoţească în lumea ei.
Acesta se gândeşte că nu îşi poate lăsa regatul şi îi refuză propunerea. Înfuriată, zeiţa îl răneşte grav pe Vair, după care pleacă. Vair rămâne cu războinicii lui loiali care îi îngrijesc rănile. El va supravieţui, doar că înnebuneşte şi, spre bătrâneţe, începe să picteze imagini cu aparatura văzută pe nava zeiţei, reprezentată ulterior în gravura lui Jost Amman, care schiţează aparatul de zbor bazat pe principiul fuziunii la rece.
Legenda prezentată de Plinius în “Naturalis Historiae” oferă un detaliu foarte interesant. Zeiţa venită din ceruri avea un aspect perfect uman. Astfel, se conturează ipoteza “coloniei penitenciare”, care susţine că extratereştrii fac parte tot din rasa umană, doar că o parte dintre ei au fost pedepsiţi pentru o ofensă foarte gravă, motiv pentru care au fost exilaţi pe Pământ. Aici, ei şi-au continuat vieţile şi s-au înmulţit, doar că, odată cu trecerea timpului şi cu numeroasele cataclisme care au lovit Terra, cunoştinţele lor iniţiale s-au pierdut.
Aşa s-ar fi explicat existenţa unor civilizaţii foarte avansate pe Pământ în trecut, cum era civilizaţia continentului pierdut Atlantida. În plus, cercetările actuale au dovedit că 70% din ADN-ul uman este alcătuit din segmente care nu aparţin nici unei alte specii existente pe Terra. Deci, nici vorbă de evoluţie!
O altă posibilă explicaţie o constituie contactele cu o civilizaţie extraterestră mai avansată, care a dezvăluit oamenilor cunoştinţe ce le-ar fi putut fi de folos, ca în cazul egiptenilor. Chiar există ipoteze care susţin că faraonii egipteni erau zei veniţi din ceruri, teorii susţinute şi de descoperirile arheologice din diferite zone, unde au fost găsite mumii cu o formă a capului foarte diferită de cea a contemporanilor lor, cu craniul alungit şi cu creierul foarte dezvoltat.
Un alt exemplu îl constituie liniile de la Nazca, acele structuri geometrice de pe sol, vizibile doar din aer, care prezintă coordonate exacte din sistemul solar, despre care se crede că au fost construite ca un aerodrom pentru navele extraterestre. Totuşi, toate acestea sunt numai câteva dintre numeroasele ipoteze, teorii şi exemple, care constituie un repertoriu vast, ce se îmbogăţeşte în mod constant.
Sursa: http://www.formula-as.ro/
-----------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu