Cele sapte minuni ale lumii antice. The Seven Ancient Wonders of the World. Se spune ca le-au facut oamenii, in vremuri de demult uitate

1. The Great Pyramid at Giza, Egypt.

Credit: Photo Credit: Dreamstime. The Great Pyramid at Giza is both the oldest ancient wonder and the only one still standing today. It was built as a mausoleum for the pharaoh Khufu around 2650 BC and for over 4,000 years remained the world' s tallest structure.

MAREA PIRAMIDA DIN GIZEH ( GIZA ) - PIRAMIDA LUI KEOPS - KUFU. Piramida lui Keops este cea mai veche si totusi unica minune a lumii care a supravietuit numita si Marea Piramida din Gizeh. Piramida a fost construita de faraonul Khufu, care a domnit in timpul celei de-a patra dinastii. Se pare ca piramida a fost construita in jurul anului 2560 i.H., cu scopul de a servi drept mormint faraonului.

Traditia construirii piramidelor a inceput in Egiptul Antic ca o extindere ideii de "mastaba". Mastaba era o platforma care acoperea cavoul regal. Mai tirziu, a aparut traditia suprapunerii acestor platforme si astfel s-au nascut piramidele. Se crede ca Marea Piramida a fost construita intr-o perioada de 20 de ani.

Timp de milenii, piramidele din Gizeh au aprins imaginatia omenirii. S-a spus despre ele ca sint "Grinarele lui Iosif" sau "Muntii Faraonului". Cind Napoleon a intrat in Egipt, in 1798, el s-a adresat astfel trupelor sale: "Soldati! Din virful acestor piramide ne privesc 40 de secole." Astazi, Marea Piramida este inclusa, impreuna cu celelalte piramide si Sfinxul, in regiunea turistica a Platoului din Gizeh. In acest loc se mai gaseste si un muzeu ce adaposteste misterioasa "Barca a Soarelui", decoperita abia in 1954, in partea sudica a piramidei. Cercetatorii au presupus ca barca a fost folosita pentru a purta trupul faraonului in ultima sa "calatorie" pe lumea aceasta sau ca mijloc de transportare a lui Keops in interiorul Marii Piramide.

Atunci cind a fost construita, Piramida avea 145,75 de metri inaltime. Cu trecerea timpului, ea a pierdut 10 metri din varf. Piramida lui Keops a fost cel mai inalt edificiu de pe Pamint, timp de mai bine de 43 de secole, fiind "depasita" abia in secolul al XIX-lea d.H.

Ea a fost acoperita cu placi netede din piatra. Unghiul de inclinare al fetelor laterale ale piramidei este de 51 grade si 15’. Fiecare latura este indreptata spre unul dintre punctele cardinale. Sectiunea orizontala a piramidei este, indiferent de nivelul ales, un patrat. Structura piramidei include doua milioane de blocuri de piatra, fiecare cintarind mai mult de doua tone.

Intrarea in piramida se afla pe partea laterala nordica. In interior se gasesc mai multe coridoare si galerii, dintre care unele conduc vizitatorul spre camera mortuara a faraonului, iar altele par ca nu duc nicaieri. Cavoul faraonului este situat chiar in centrul piramidei si la el nu se poate ajunge decit prin Marea Galerie. Sarcofagul este sculptat in granit rosu, ca si peretii camerei mortuare. Sarcofagul faraonului este numai cu un centimetru mai scurt decit intrarea in camera. Se presupune ca el a fost introdus pe masura ce piramida era construita.

Fiecare colt este indreptat cu precizie catre fiecare dintre cele 4 puncte cardinale (nord, vest, sud si est). Pe latura dinspre nord se afla intrarea. In piramida au fost descoperite o serie de coridoare, galerii si gauri de aerisire. Camera mortuara a faraonului se afla chiar in mijloc, in “inima” piramidei si este accesibila numai din “Marea Galerie” in care se ajunge pe un culoar ascendent. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.

2. The Hanging Gardens of Babylon, Iraq.

Credit: Photo Credit: A 16th century depiction of the Hanging Gardens of Babylon (by Martin Heemskerck)According to legend, 6th-century Babylonian King Nebuchadnezzar had a colossal maze of waterfalls and dense vegetation planted across his palace for a wife, who missed her lush homeland. Archaeologists still debate the garden's existence.

Gradinile Suspendate din Babilon sau Grădinile suspendate ale Semiramidei , au fost gradini create artificial situate în apropiere de Babilon, astăzi Al Hillah, în Irak.

Se presupune ca acestea au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea în jur de 600 î.Hr.. pentru sotia sa , Semiramida cunoscuta ca Amytis din Persia.

Gradinile au fost distruse de cutremure după sec 2 î.Hr.

Gradinile suspendate sunt documentate extensiv de istorici greci cum ar fi Strabon şi Diodorus Siculus.

Acestea aveau forma patrata erau compuse din bolti arcuite, ascensiunea in terasa superioara se facea cu ajutorul scarilor .

Erau cultivatate cu plante agatatore care cresteau deasupra nivelului solului dar si cu arbori a caror radacini atarnau peste marginea teraselor. Întregul complex de plante era sprijinit pe coloane de piatra. Izvoare de apa erau urcate artificial in zona de sus cu ajutorul unor sisteme de tipul suruburilor elicoidale ( melcul lui Arhimede )

Prin urmare iarba era permanent verde la fel si ramurile arborilor. Tot complexul de plante avea un aspect luxuriant, in contrast complet cu desertul din imprejurimi.

3. The Statue of Zeus at Olympia, Greece.

Credit: Photo Credit: Ancient artwork depicting the Statue of Zeus in Olympia (by Martin Heemskerck) Built around 450 BC and 40 feet tall, the seated figure of Greece's Olympic deity was the country's most revered piece of art. Zeus was so impressive that games' visitors routinely wept at its sight and the Roman emperor Caligula tried to steal it.

STATUIA LUI ZEUS DIN OLIMPIA (Olympia).

Statuia lui Zeus Olympia este una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, sculptată în fildeş, ornată cu aur şi avînd probabil o structură internă din lemn. Statuia, cu o înălţime estimată la aproximativ 12 m, a fost realizată de către sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.C. în oraşul Olympia din Grecia. Pentru a o adăposti a fost construit un templu.Templul lui Zeus, a carui constructie a fost terminata in anul 457 i.e.n., avea, dupa toate probabilitatile, 64 de metri lungime si aproape 28 de metri latime.

Constructia a fost incredintata lui Libon din Eleea, decorarea frontului anterior (reprezentand lupta lui Pelops cu Oenomaos) lui Paconios din Mendes, iar a frontului posterior (lupta centaurilor cu lapitii) lui Alcamenes.

Aici, in acest impresionant edificiu, a fost asezata statuia lui Zeus, pe care sculptorul Fidias l-a reprezentat cu sprancenele incruntate - caci Zeus manuia si fulgerele (mai tarziu, romanii il vor numi Jupiter Tonans). Fidias a fost, fara indoiala, cel mai pretuit dintre sculptorii vremii - mai celebru decat contemporanii sai Miron ("Discobolul") si Policlet ("Doryphor"); s-a nascut intre 490-495 i.e.n. si probabil ce era atenian de vreme ce Pericle obisnuia sa-i ceara sfatul in legatura cu treburile Cetatii; cunoastem numele tatalui sau, caci (dupa cum ne relateaza Pausanias) pe soclul statuii lui Zeus se afla gravata inscriptia "Fidias Atenianul, fiul lui Charmidas, m-a creat"; de asemenea cunoastem trei dintre operele sale cele mai insemnate, doua statui ale Atenei, una criselefantina (din aur si fildes) si una din bronz, precum si statuia lui Zeus Olimpicul; in sfarsit, stim ca a murit in jurul anului 431 i.e.n., informatie care ne ajuta sa stabilim cu oarecare aproximatie anul inaugurarii statuii din Olimpia, trecuta printre Cele sapte minuni ale lumii vechi.

Daca pornim, asadar, de la faptul ca Fidias si-a petrecut ultimii ani ai vietii la Olimpia si ca lucrarea sa anterioara, statuia Atenei Parthenos, a fost inaugurata in 438 i.e.n., ne ramane, pentru statuia lui Zeus Olimpicul, intervalul 437-431 i.e.n. Este, desigur, o ipoteza bazata pe conjuncturi (foarte probabila de altfel) in lipsa unor informatii exacte; Strabon si Pausanias ne-au lasat descrieri amanuntite ale impunatoarei statui, despre care vorbesc cu admiratie si respect, dar nu mentioneaza nicaieri anul inaugurarii - lucru firesc daca tinem cont ca Strabon si-a redactat Geografia cu peste patru veacuri mai tarziu, iar "Descrierea Eladei" a lui Pausanias dateaza din secolul II e.n.

Infatisarea statuii ne este cunoscuta astazi - mai bine cunoscuta decat a celorlalte "minuni" (bineinteles cu exceptia Marii Piramide, care a rezistat pana in zilele noastre) - din descrierile autorilor pomeniti mai sus si din imagini pastrate pe alte monumente si pe cateva monezi. Statuia, inalta de 15 metri il infatisa pe Zeus sezand pe un tron si (ne spune Strabon) "aproape ca atingea plafonul cu capul si vazandu-l nu te puteai impiedica sa gandesti ca, daca s-ar ridica in toata inaltimea sa, ar ridica acoperisul edificiului". Tronul, din abanos si bronz, cu bratele sustinute dse sfincsi, era bogat impodobit cu fildes, aur si pietre pretioase. Trupul zeului era din lemn de abanos, acoperit cu fildes, pe portiunile reprezentand pielea, iar imbracamintea si incaltarile turnate cu aur; pe cap, o coroana din frunze de maslin, in mana dreapta o statuie reprezentand-o pe Nik‚, zeita Victoriei, iar in cea stanga un sceptru pe care se afla un vultur.

Faptul ca Fidias a ales materialele tehnicii criselefantine - lemn imbracat in fildes si aur - ridica unele nedumeriri, stiut find ca aceste materiale sunt mai fragile ca marmura si mult mai fragile ca bronzul; ba mai mult: marmura si bronzul sunt infinit mai potrivite conceptiei artistice grecesti dominata de simplitate si sinceritate. O explicatie ne propun G. si T. Chitulescu (in Sapte monumente celebre ale antichitatii, Editura tehnica, Bucuresti, 1969): "Folosirea tehnicii criselefantine era foarte rara si (aplicata) numai atunci cand oamenii doreau sa ofere zeilor o marturie exceptionala a pietatii, recunostintei sau, poate mai omenesc, a vanitatii lor. Caci si aceasta minune a lumii antice, ca si celelalte, s-a nascut mai putin din intentia unui omagiu pios decat din dorinta de a uimi, de a minuna!".

Nu se cunosc imprejurarile in care a disparut statuia, dar nici in aceasta privinta nu lipsesc ipotezele. Mai intai, decaderea Olimpiei ca urmare a edictului imprial din 393, care interzicea ceremoniile (si jocurile olimpice); doi ani mai tarziu, expeditiile de prada ale gotilor, mari amatori de aur (nu stim ce cantitate de metal pretios a folosit Fidias la statuia lui Zeus, dar avem o cifra exacta pentru cea a Atenei Parthenos, 1152 kilograme de aur, iar Zeus Olimpicul avea dimensiuni mai mari si podoabe mai bogate); in sfarsit, nu trebuie sa uitam decretul din 426 e.n. al imparatului Teodosie II prin care se poruncea distrugerea lacaselor de cult pagane - decret care venea sa se adauge edictului imperial din 393. Alte ipoteze nu exclud pieirea statuii in incendiul care a mistuit templul in 408 sau in incendiul care a distrus, in 475, o buna parte din Constantinopol, unde ar fi fost transportata din ordinul imparatului.

Dar toate acestea sunt numai ipoteze, deocamdata neverificate prin texte sau pe alta cale. Cercetari intreprinse la Olimpia (de englezul Spencer Stanhope, francezul Quatremere de Quincy, germanul Ernest Curtius si multi altii) au scos inca in cursul veacului trecut la lumina mii de obiecte - intre care peste o suta de statui si basoreliefuri, din bronz, marmura si piatra - dar nici urma a statuii lui Zeus Olimpicul.

Ceea ce este iarasi in masura sa ne starneasca unele (amare) reflectii in legatura cu distrugatoarea sete de aur, careia vreme de veacuri omenirea i-a platit greu tribut si care a marit considerabil fragilitatea materialelor tehnicii criselefantine atat de agreata de sculptorul Fidias.

Se crede că în anul 394 d.C. statuia a fost transportată la Constantinopol, unde avea să fie distrusă de un incendiu în anul 475.

În 1958 a fost descoperit la Olympia şi atelierul lui Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii, şi au putut fi identificate câteva din tehnicile de lucru (ulterior atelierul a fost transformat într-o basilică creştină, în prezent ruinată.

4. The Temple of Artemis at Ephesus, Turkey.

Credit: Photo Credit: Fantastic reconstruction of the Temple of Artemis at Ephesus, depicted here in a hand-colored engraving (by Martin Heemskerck)Even the ancient historians who saw and compiled the list of wonders couldn't believe the immense beauty of the marble Temple of Artemis, built in 550 BC by a local king. It was set ablaze a few centuries later by a man seeking fame.

TEMPLUL ZEITEI ARTEMIS DIN EFES. Arhitectura templului este deosebita, datorita ei se afla acest templul astazi printre Cele Sapte Minuni ale Lumii. Templul grec era considerat ca o casa a sufletului, diferit de templul egiptean, care era casa zeului, si de catedrala, care este casa oamenilor.

Accesul catre terasa superioara a templului se facea printr-o scara de marmura construita in jurul intregii cladiri, o scara imensa impodobita cu multe ornamente si sustinuta de niste coloane inalte de 20 m si ele ornamentate foarte frumos, in total erau 127 de coloane.

Usa din centru era incadrata de doua statui de amazoane. Acoperisul era foarte frumos decorat. Faima Templului zeitei se datora, de asemenea, acelor extraordinare masti purtate de actori, care jucau roluri importante in viata religioasa si politica a cetatii.

Zeita insasi isi juca rolul atunci cand era nevoie: legenda spune ca l-a ajutat pe arhitectul templului sa aseze o piatra foarte mare care parea imposibil de ridicat si de asezat la locul ei.

Prin secolul al XVII-lea, Efesul era un stat pustiu, lovit de saracie si aproape parasit, dar templul zeitei Artemis nu a fost complet pierdut pentru omenire. Pana astazi au mai ramas cateva statui din templu care au fost o sursa de inspiratie pentru picturi aflate in catedrale mari din lume, cum ar Catedrala din Vatican. Efesul a fost unul din cele mai bogate centre bancare ale lumii antice, cu un templu magnific ce a fost intr-adevar una din Cele Sapte Minuni ale Lumii.

5. The Mausoleum at Halicarnassus, Turkey.

Credit: Photo Credit: A fanciful interpretation of the Mausoleum of Maussollos, from a 1572 engraving by Martin Heemskerck Built for a king of little note, this glorified headstone made the list for its incredible marble and gold details, reportedly awe-inspiring to any who saw it. The 4th-century BC monument was eventually dismantled and its stones used in other local building.

Mausoleul din Halicarnas este considerata cea de-a cincea minune a lumii antice situindu-se la sud de Efes, pe coasta sud-vestica a Asiei Mici. In anul 556 i.Hr., regele Persiei Cyrus II a cucerit aceasta zona, care ii oferea acces la mare.

Regii persi puneau in tinuturile cucerite guvernatori numiti satrapi. Incepand din anul 377 i.Hr., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coasta din sud-vestul Asiei Mici. Tatal sau, Hekatominos, contribuise la inflorirea economica a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie.

De asemenea, s-a ingrijit sa lase mostenire orasului un monument nepieritor in amintirea tatalui sau si a sa, pe locurile unde au fost guvernatori. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitectii greci greci Satyros si Phytheos. Ei s-au deosebit de ceilalti concurenti prin planul lor pe cat de neobisnuit pe atat de impunator: nu au conceput un monument scund, traditional in Grecia, ci o constructie foarte inalta. Mausol nu a putut sa beneficieze de "Mausoleul" sau. El a murit in anul 353 i.Hr. Vaduva sa, Artemiza, care ii era si sora, a continuat lucrarile incepute, Insa nu a trait destul de mult pentru a-si vedea opera terminata.

A murit la doi ani dupa sotul si fratele ei. Platiti bine de la inceput, arhitectii au continuat constructia pana la sfarsit, realizand mai ales un monument pentru propria lor glorie, care a fost mai tarziu celebrat ca una din minunile lumii antice. Pe un soclu inalt, de cinci trepte, cu dimensiunile de 39 de metri lungime si 33 latime, se gasea un suport lung de 33 de metri, lat de 27 si inalt de 22 de metri. Pe acesta se inalta templul funerar propriu-zis, sustinut de 39 de coloane, avand 39 de metri fiecare, singura parte ce amintea arhitectura greaca traditionala. Imediat deasupra acoperisului se mai inalta o piramida cu 24 de trepte, pe al carei varf trunchiat era asezata cvadriga. Cu o inaltime totala de 49 de metri, mausoleul ar fi putut rivaliza in zilele noastre cu o cladire cu 16 etaje.

Mana omului nu a distrus cel mai celebru monument funerar al Antichitatii, al carui nume a devenit generic pentru toate marile morminte construite mai tarziu. Marii cuceritori, cum ar fi Alexandru cel Mare, care a cucerit orasul Halicarnas in 334 i.Hr., au crutat monumentul si l-au tratat cu respect. De-abia in secolul al XII-lea d.Hr., un puternic cutremur a distrus monumentul, rezervandu-I o soarta trista, cea de cariera pentru construirea cetatilor fortificate ale cruciatilor. Resturile Mausoleului din Halicarnas, aflate în partea de nord a oraşului Bodrum.

6. The Colossus of Rhodes, Greece.

Credit: Photo Credit: The Colossus of Rhodes, depicted in this hand-colored engraving by Martin Heemskerck, was built about 280 B.C.This statue of the God Helios presided for just 60 years over the harbor entrance on Rhodes, but that was long enough to create a legend. People came to see its 100 feet of ruins for years after it was felled by an earthquake in 226 BC.

Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele şapte minuni ale lumii. Statuia îl înfăţişa pe zeul grec al Soarelui, Helios şi măsura cca 34 m. Construcţia s-ar fi realizat în 12 ani şi ar fi fost finalizată în anul 282 î.C. După unii, străjuia intrarea în portul din insulă. Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde în prezent este intrarea în Castelul Templierilor .

Locul presupus de amplasament al Colosului din Rhodos (în faţa intrării în Castelul Templierilor)Rhodos devine în anul 408 î.C. capitala mai multor teritorii unite şi un important port comercial. Se bazează pe un aliat (Ptolemeu I al Egiptului). Macedonenii încearcă să rupă acestă alianţă, însă locuitorii din Rhodos sunt uniţi şi rezistă asediului. Colosul din Rhodos a fost construit în cinstea zeului soarelui, Helios, ca mulţumire pentru protecţia locuitorilor în timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor de pe această insulă, a fost angajat pentru construcţia statuii. Statuia ar fi străjuit intrarea în port timp de 56 de ani. Când soarele răsărea dimineaţa, se reflecta în suprafaţa de bronz şi făcea ca figura zeului să strălucească. În 225 î.C., în urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. După prăbuşirea statuii, locuitorii din Rhodos au vrut să o reconstruiască, primind chiar o ofertă de la Ptolemeu al III-lea,însă un oracol le-a interzis.

După ce arabii au cucerit insula în anul 653, statuia a fost vândută de către aceştia unui evreu din Siria, care a cărat-o pe 900 de cămile, după cum spune legenda.

Statuia era construită din bronz şi întărită ulterior cu fier şi piatră. Se spune că au fost folosite 15 tone de bronz şi 9 tone de fier, însă calculele arată că aceste cantităţi au fost chiar mai mari. Avea o înălţime de 33 m şi stătea pe un soclu înalt de 15 m. Teoria că acest colos stătea cu câte un picior pe fiecare mal al portului este doar o legendă, pentru că în nici o scriere nu se specifică acest lucru. Se crede că ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertăţii din SUA.

7. The Lighthouse of Alexandria, Greece.

Credit: Photo Credit: The Pharos of Alexandria, an ancient lighthouse, is depicted in this hand-colored engraving by Martin Heemskerck.Both practical and beautiful, the 400-foot lighthouse at the mouth of Alexandria harbor started guiding sailors home around 250 BC. A fire made the lighthouse glow at night and a mirror reflected sun rays during the day, some say up to 35 miles away.

Farul din Alexandria a fost construit pentru ca marinarii din aceea vreme sa poata gasi tarmul cand se intorceau din calatoriile pe mare . A fost primul far din lume si a rezistat timp de 1500 de ani.

Farul era amplasat pe vechea insula Pharos, un fel de peninsula inglobata in cadrul orasului Alexandria. El se mai numea si Pharos, dupa numele insulei.

Orasul Alexandria a fost fondat in 331 inainte de Hristos de catre Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.Dupa moartea sa , Ptolemeu Soter, rege al Egiptului, a stabilit aici capitala.In fata coastelor se gasea o mica insula, Pharos, al carei nume se presupune ca venea de la “insula lui Pharaon.”

Insula a fost legata de uscat printr-un dig numit Hepstadion, fiindca avea sapte stadii lungime, adica 1300m. Din cauza conditiilor de navigatie foarte periculoase in lungul coastelor, se impunea construirea unui far.

Proiectul a fost conceput si initiat de catre Ptolemeu Soter in jurul anului 290 i.C., dar a fost realizat dupa moartea acestuia , de catre Ptolemeu al ll-lea Filadelful. Sostratus a fost arhitectul, dar detaliile si calculele au revenit Bibliotecii din Alexandria. Monumentul era construit in cinstea Zeilor Salvatori: Ptolemeu si sotia sa Berenice.

Dintre cele sase minuni disparute ale lumii, Farul din Alexandria pare a fi ultimul supravietuitor. De aceea i se cunosc atat pozitia cat si aspectul. Scrierile lui Strabon si ale lui Pliniu cel Batran descriu turnul si splendida marmura alba in care era imbracat.

Farul era construit din trei turnuri sau etaje, ridicate pe un fundament extrem de solid. In partea inferioara se gasea un turn de forma patrata, cu latura de 30m si inaltimea de 55m , cu 300 de camere de locuit, pentru garnizoana care deservea farul. Urma apoi un turn octogonal in care se insirau scari in forma de spirala , cu latura de 18,3m si o inlatime de 27,45m. Cu ajutorul scarilor se ajungea in cel de-al treilea turn , cilindric, cu o inlatime de 7,3m in care se facea focul si se aflau oglinzile. In varf se gasea statuia lui Poseidon. Inaltimea farului era de 117 m.

Pentru mentinerea focului era necesara o cantitate imensa de combustibil. Lemnele erau transportate , dupa unii autori, cu carute trase de cai sau catari care urcau pe o rampa in forma de spirala, iar dupa altii, cu ajutorul unor scripeti de la prima la a doua terasa si apoi pe scara. In spatele focului se gaseau oglinzi uriase de bronz, care reflectau lumina la distante de peste 50km, luminand rada si ghidand corabiile.In timpul zilei era folosita lumina solara, care era amplificata de uriasele oglinzi.

Dupa ce au cucerit Egiptul, arabii s-au indragostit de Alexandria si de bogatiile ei. Dar noii conducatori au mutat capitala la Cairo si cu aceasta ocazie au vrut sa mute si oglinda farului. Dar ea a fost coborata gresit si a fost sparta. In anul 956 d.C.un cutremur a zgaltait Alexandria, provocand numeroase stricaciuni farului, urmat de alte doua, in 1313 si 1323.

In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei si a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra si marmura din ceea ce mai ramasese.Acum , langa actualul Fort Qait Bey, sub apele linistite ale marii se zaresc asa numitele fundatii ale farului.

Desi nu a supravietuit, Farul din Alexandria a fost luat drept model pentru numeroase monumente inaltate pe malurile Mediteranei si chiar in Spania.
Surse:
http://www.livescience.com/11304-ancient-wonders-world.html
http://art-zone.ro/editorial/cele_sapte_7_minuni_ale_lumii_poze_imagini_fotografii.html

Imi place sa cred ca voi apuca timpul rescrierii istoriei!

Imi place sa cred ca nu va mai dura mult!

Imi place sa cred ca nu ma pot insela!

Imi place sa cred in ziua de maine!

Credeti si voi cu mine!

Admin